Revista Art-emis
Popas la cetatea de scaun a lui Eugen Ionescu PDF Imprimare Email
Emil Lungeanu   
Joi, 06 Decembrie 2012 16:18
Emil Lungeanu, art-emisCând beizadeaua Titus s-a dus la taic?-s?u s? i se plâng? c? întreaga Rom? clon??ne pe seama taxelor puse de împ?rat pe closetele publice pentru scoaterea ??rii din criz?, Vespasian a luat un dinar ?i i l-a b?gat sub nas s? se conving? cât de inodor era : „Non olet" – de unde a ?i r?mas pân? în ziua de azi zic?tura „Banii n-au miros". Eu totu?i cred c? tat?l vespasienelor va fi avut atunci nasul înfundat, pentru c?, iat?, la Slatina, când cu Zilele Eugen Ionescu de-am fost la inaugurarea noului centru cultural, a Teatrului ?i a monumentului, mirosea, m?re, mirosea a bani de tr?znea. ?i nu e vorba doar de investi?ia cultural? propriu-zis?, ci ?i de întregul arsenal logistic pus la b?taie în serviciul unei organiz?ri memorabile a evenimentului. Conferin?? de pres?, interviuri, expozi?ii de caricatur?, de grafic? ?i pictur? cu tematic? ionescian?, un spectacol coregrafic din aceea?i tematic?, ?ampanie la tav?, mândre costumate dup? portul oltenesc ie?ite la întâmpinare cu pit? ?i sare de ziceai c? veniser? Nae ?i Leana în vizit? de lucru ?i pretinie, sear? tradi?ional? cu taraf folcloric, hor? ?i ansamblu de c?lu?ari, cazare cu DVD player, prânz din preparate de pe?te la maicile de la M?n?stirea Clocociov udat cu ?uic? local? ?i chiar cu J & B (cu dezlegare de la Sf. Prefectur?), l?ca? unde la finele de veac XVI primii c?lug?ri l-ar fi ascuns cic? în chiliu?ele lor subterane pe vod? Mihai s?-l salveze de n?vala ba?buzucilor pe valea Oltului etc. Unde mai pui cirea?a acestui tort supraetajat - premiera spectacolului celor Trei nop?i cu Madox cu care noul teatru sl?tinean ?i-a deschis repertoriul în seara de 27 noiembrie, în prezen?a lui Matei Vi?niec, venit de la Paris special pentru a onora evenimentul ?i, par-dessus le marché, pentru a-?i lansa cel dintâi roman Domnul K. eliberat (Cartea Româneasc?, 2010), o replic? structural? „în oglind?" la Procesul kafkian, debut salutat de Lucian Pricop în termeni elogio?i. Alegerea, în treac?t fie spus, a ridicat ?i unele semne de întrebare pentru cei care s-ar fi a?teptat ca un teatru purtând numele lui Eugen Ionescu s? porneasc? la drum chiar cu una din capodoperele marelui dramaturg; eu unul cred îns? c? impresia de ?ablonism ?i de petec vechi la hain? nou? va fi fost greu de evitat, a?a încât parc?, totu?i, mai inspirat a fost s? se înceap? cu ceva abia ie?it din ou - unul clocit de altminteri tot sub aripile duhului ionescian, Matei Vi?niec fiind, se ?tie, cel mai de seam? absolvent din toate promo?iile Lec?iei exigentului dasc?l. În plus, conjunctural vorbind, o pies? de factura celor Trei nop?i cu Madox era, de bun? seam?, cum nu se poate mai ilustrativ? pentru Personajul virtual sau calea c?tre al V-lea punct cardinal la Matei Vi?niec, doctorala tez? a regizorului Mihai Lungeanu, a c?rei publicare a ad?ugat oportun standului de carte organizat la premier?, conjugând astfel spectacolul propriu-zis cu o binevenit? teoretizare a esteticii dramaturgului în chestiune (una nu tocmai simpl? pentru un public obi?nuit s? a?tepte zilnic mai degrab? o cre?tere de salariu decât pe un fantomatic Godot sau Madox). ?i ca o asumare a acestei intersec?ii, premiera a mai oferit suplimentar ?i pl?cuta surpriz? de a-l aduce în scen? pe regizor însu?i, în carne ?i oase, în compania trupei sl?tinene pe care o p?store?te ca director al Teatrului „Eugen Ionescu".

Ei bine, cum s-ar mai fi realizat tot acest grandios spectacol al panglicilor t?iate (al?turi de junele primar ?i de regizorul Mihai Lungeanu, cordonul ombilical a fost t?iat de Marcel Iure? ?i George Mih?i??, ei în?i?i directori de teatre) f?r? stipendii pe m?sur?. E de la sine în?eles c? un teatru municipal nu se pune pe picioare cu piei de clo?c?, ?i cu atât mai pu?in unul de concep?ie inovatoare precum al arhitectului Dan Agent, cu o acustic? foarte studiat? ?i un tavan-oglind? translucid generator de iluzii în perspectiva vertical? (ce-i drept, cu buzunarele scenei cam mititele, totu?i susceptibile de extensii la ocuren??), ba?ca insolitul bust dezvelit la intrarea complexului, cu un Eugen Ionescu în postur? de Ianus bifrons scrutând panoramic împrejurimile, cocheta cafenea a teatrului ?i tot restul. Iat? prin urmare c?, atunci când se vrea, se mai g?se?te totu?i ?i câte o baghet? magic? în vremurile astea de poveste care s-o metamorfozeze pe Cenu??reas? într-o vedet? a balului în?olit? la patru ace. Cum era de a?teptat, la conferin?a din ziua a doua venerabilul ?i sentimentalul Ion Lucian nu s-a putut ab?ine de la spovada invidiei ?i a frustr?rilor legate de povestea complet diferit? a ctitoriei propriului s?u Excelsior bucure?tean. Numai c? a rezuma tot secretul succesului la o pur? chestiune pecuniar? ar fi nu doar reduc?ionist, ci ?i nedrept fa?? de efortul imens ?i necuantificabil investit cu atâta st?ruin?? ani de-a rândul de robi ai Thaliei ca regizorul Mihai Lungeanu, pe care-l ?tiu de-o via?? „navetist" al c?ilor ferate (ca nenea Iancu însu?i odinioar?) între teatrele de pe întreg cuprinsul ??rii ?i chiar de dincolo de fruntarii. F?r? asemenea cultivatori de soi rar, recolta sl?tinean? a acestei toamne ar fi fost de conceput probabil doar ca o scamatorie f?r? r?d?cini, una din reu?itele de tip „Lucri bonus est odor ex re qualibet" ironizate de Iuvenal cu secole înaintea unui Machiaveli. Oare beneficiarii urbei vor reflecta la rându-le la aceast? moral? a fabulei ? Nu ne r?mâne decât s? sper?m c? noul lor centru cultural î?i va amortiza cheltuiala prin vânzarea biletelor de spectacol, conform destina?iei, nicidecum cu niscai jocuri mecanice ?i mese de biliard sau de tripou dup? pilda Casei Vernescu. Altfel, într-o ?ar? care geme de spa?ii închiriate pentru cârciumi ?i sec?turi în vreme ce la Cairo func?ioneaz? cu s?lile pline 200 (dou? sute) de teatre, ideea de „viitor" nu va mai fi decât produsul unor min?i bolnave.

Cu toat? înghesuiala de la prânzul pesc?resc servit la Clocociov, am convenit cu Matei Vi?niec s? p?str?m între noi un scaun liber pentru tat?l Scaunelor, ghicindu-i fantoma prin preajm?. La teatru, în orice caz, ne bântuise. Totu?i, mucalitul Ion Lucian i-a luat prezen?a cum grano salis : „Dac?-i d? voie Marie-France..." footer