Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 07 Noiembrie 2012 21:26
Grid Modorcea
Monahismul românesc acuzat de practici necurate ?i de crim?

Evenimentul „Les filmes de Cannes ŕ Bucharest" s-a încheiat cu premiera filmului românesc „Dup? dealuri" (2012), în regia lui Cristian Mungiu, care a ob?inut premiul pentru scenariu. ?i bucuria mare a fost c? pelicula avea subtitrare în francez?, a?a c? am putut s? în?eleg replicile, care în român? sun? execrabil, banda sonor?, ca la orice film românesc, fiind un fiasco. Limba pe care o vorbesc personajele este ininteligibil?, o moldoveneasc? de peste Prut, ca în filmul „Legiunea str?in?" a lui Daneliuc, care chiar a vrut s? ridiculizeze un astfel de limbaj. Dar la Mungiu totul este grav, senten?ios, ap?sat, teatralizat, ca în „Baltagul" lui Mircea Mure?an sau ca în „N?pasta" lui Alexa Visarion. Dac? nu ar fi fost subtitrat, mie la sut? filmul lui Mungiu nu ar fi luat premiul pentru scenariu, fiindc?, prin absurd, dac? juriul ar fi cunoscut limba român?, nimeni nu ar fi în?eles nici un sfert din text. ?ansa acestui limbaj p?s?resc, ie?it din sudoarea celor ce mungesc, este c? apare în fa?a str?inilor subtitrat într-o curat? limb? francez? sau englez?, unde nu transpar particularit??ile de limb?, neao?ismele personajelor. Dar dincolo de altoiul ?i alter?rile lingvistice, îngro?ate la maxim de actori, ale?i s? par? cât mai butuc?no?i, filmul este o mostr? de teatralitate, de realism socialist, sem?nând cu Golgota lui Mircea Dr?gan ?i alte filme teziste, în care narativitatea este liniar?. Dar Dup? dealuri este mult mai modest. Cazul T?nacu a fost arhimediatizat, prin televiziune, prin c?r?i, prin sute de articole, prin spectacolul lui Andrei ?erban, a creat o întreag? isterie mediatic?. Iar acum, iat?, vine ?i acest film. Qui prodest?

Ce vedem? O fat?, pe nume Alina (Cristina Flutur), care vine din Germania, unde lucreaz?, la prietena sa, Voichi?a (Cosmina Stratan), cu care a crescut la orfelinat ?i a avut o rela?ie. Vine s-o ia ?i pe ea acolo, la munc?, dar Voichi?a ?i-a g?sit voca?ia, în credin??, ?i familia, în m?icu?ele de la m?n?stire ?i în preotul paroh, pe care, crede Alina, Voichi?a îl iube?te. ?i ea face tot efortul de a o recuceri pe iubita sa din orfelinat. Dar Alina nu are nimic în comun cu religia, cu credin?a. Pe poarta m?n?stirii pe care intr? scrie c? str?inii de religia ortodox? nu au ce c?uta aici. Dar Alina e str?in? de orice religie, de?i în Germania s-a atins cu catolicismul. Oricum, e o ne-ortodox? ?i deci o p?c?toas?. Ea nu crede în Dumnezeu ?i în toate canoanele pe care le întâlne?te aici. Ar fi fost un fel de Viridiana sau Agnes, ori o „maica Ioana a îngerilor" (vezi capodopera lui Jerzy Kawalerowicz, un adev?rat film despre exorcizare ?i iubire), dac? actri?a ar fi fost seduc?toare, dac? ar fi fost întruchiparea p?catului erotic, dar ea se manifest? cum arat?, primitiv, brutal, fiindc? e bolnav?, aude o voce, cum îi explic? ea doctorului la spitalul unde ajunge dup? ce are o criz? de epilepsie, cum spun m?icu?ele. Care se dovedesc bune leg?toare. ?tiu adic? s? o lege, s?-i lege mâinile, picioarele, gura, s? o fac? precum o paparud?. Dar Voichi?a se roag? de preot (Valeriu Andriu??) ?i Alina este reprimit? la m?n?stire.

Dac? regizorul ar fi fost artist, g?sea în aceast? poveste o idee în genul lui Buńuel ?i am fi avut în Alina tema „diavolul la m?n?stire" sau „îngerul exterminator". Un artist pornea de la caz mai departe, nu relua ?i pe pelicul? un caz ajuns la satura?ie mediatic?. Dar a?a, Alina lui Mungiu (înc? nu Pippidi) pare anacronic?, cel mult o rebel?, care nu în?elege nimic din canoanele m?n?stire?ti. Singurul ei mobil este s-o recucereasc? pe Voichi?a, de?i nici acest lucru, ca atrac?ie erotic?, nu e pregnant (e doar sugerat? vag o rela?ie homosexual?, dar a?a ceva se petrece pretutindeni în monahism). Totul este confuz, scenariul e scris gr?bit, f?r? nici o idee. Actorii joac? otova, ca ni?te executan?i, de umplutur?, ca în scenele de la spital sau poli?ie (de pild?, ce caut? acolo alde Sapdaru sau Iosifescu?!). Cristian Mungiu a urm?rit s? spun? „adev?rul" despre cazul T?nacu, o grav? eroare. Nici Dumnezeu nu de?ine adev?rul într-un h??i? m?n?stiresc. Vezi ce a ie?it din Il nome della rosa. De aceea, a tratat subiectul sec, reporterice?te, dovad? c? sentin?ele sunt date de doctori?a care constat? decesul Alinei, cât ?i de ancheta poli?iei, total inutil?. F?r? ea, filmul ar fi câ?tigat în valen?e dramatice. Dar ceea ce e dramatic, se pierde prin burta final?. A?adar, cineastul a fost determinat de o atitudine deloc estetic?. El a f?cut un business cu acest subiect, nu a urm?rit decât s? ?ocheze Occidentul.

Cu ce? Cu ironizarea practicilor m?n?stire?ti, spre amuzamentul p?c?to?ilor din sal?. Aceste practici îns?, în tot dogmatismul lor, sunt de o frumuse?e rar?. Eu am scris un roman, Un blestem numit Electra, despre cum au ele loc în m?n?stirile de maici (ac?iunea se petrece la m?n?stirea Buciumeni), iar într-o alt? carte, Un p?c?tos la Athos, cum se petrec în sânul c?lug?resc. Dar aici, la Mungiu, Alina (era s? scriu Pippidi) nu face nici un efort s? în?eleag? aceste practici, ea nu în?elege de ce Voichi?a st? noaptea ?i se roag? în biseric? în loc s? doarm?. Nici Voichi?a, nici maica stare?? (Liliana Mocanu, so?ia regizorului) ?i nici preotul nu-i explic?. O tradi?ie cre?tin? milenar? nu se în?elege peste noapte. E nevoie de o imens? dragoste s? în?elegi de ce c?lug?rii de la Vatopedu, de exemplu, se roag? noaptea la Dumnezeu pentru to?i oameni, s? le ierte p?catele.
Evident c? dup? cum se manifest?, Alina pare nebun?. Ba, a?a cum zic m?icu?ele, posedat? de „necuratu". E ?i firesc s? zic? a?a când o v?d c? intr? în altar, c? îl agreseaz? pe preot, c? sparge icoana sfânt?, c? le ironizeaz? pe m?icu?ele care citesc canonul p?catelor sau îi citesc din Sfânta Scriptur?. Ea e mereu revoltat?. De ce? F?r? nici un motiv. ?i nimeni nu-i explic? de ce femeile nu au voie s? intre în altar, canon impus de îns??i Maica Domnului pe Muntele Athos. Dar a?a cum acest lucru nu este ?tiut de regizor, nu are cum s?-l ?tie nici Alina sau preotul de dup? dealurile moldave. În asemenea context de ignoran??, e firesc ca Alina s? s?vâr?easc? la fiecare pas un p?cat sau o blasfemie, cum zice popa, f?r? s?-i explice. Înainte de a-?i propune s? fac? acest film, Mungiu ar fi trebuit s? citeasc? m?car nuvela P?cat a lui Caragiale ?i s? ia cuno?tin?? de filmul lui Jean Mihail tras dup? ea în anul 1924.

Atitudinea Alinei are o singur? explica?ie în film, c? ea în orfelinat a f?cut karate, cum tot spune Voichi?a. De aceea e atât de for?oas?, de r?zboinic?, precum Alina Pippidi (posibilul model al regizorului). ?i e firesc ca, prin toate aceste reac?ii, s? introduc? panic? în m?n?stire. ?i celelalte m?icu?e sunt tulburate, nu mai au lini?te, v?d diavolul peste tot; pân? ?i într-un lemn pe care îl despic? pentru foc, maica Antonia vede diavolul. Nu exist? decât o solu?ie, ca Alina s? dispar?, s? le lase în pace. Dar mereu Voichi?a se roag? de maica stare?? ?i de preot s? n-o alunge, fiindc? Alina are nevoie de Dumnezeu ?i dac? Dumnezeu n-o ajut?, atunci cine? Dar crizele continu?, Alina devine un pericol pentru mica ob?te ?i atunci m?icu?ele construiesc un fel de pat din scânduri pe care o a?eaz? cu for?a, o bat bine ?i o leag? cu lan?uri. Degeaba strig? Alina „L?sa?i-m? s? plec!". Ele o schingiuiesc. Ca într-un fel de delir. ?i parc? îi bat cuie în mâini, în t?lpi, dar totul e o cacealma. Nu o r?stignesc, a?a cum se întâmpla în spectacolul lui Andrei ?erban. Acolo era vorba de demonizare, de exorcizare, aici, dimpotriv?, totul e sec, f?r? nici o explica?ie, m?icu?ele o leag? cu lan?uri ?i o închid într-o camer?, unde Alina moare. Î?i revine un moment, apoi cade deodat?, nu a?a cum s-a întâmplat în realitate, când m?icu?a „demonizat?" a fost ?inut? zile întregi r?stignit? ?i înfometat?.

Nota bene, aici Alina nu este o m?icu??, este o karatist? imigrant?. Ea este doar schingiuit?. ?i, a?a cum se întâmpl? la noi, ambulan?a vine prea târziu. Când ajunge la spital, doctori?a de serviciu constat? moartea, strigând la maica stare?? ?i la Voichi?a care au înso?it-o pe Alina c? m?icu?ele sunt ni?te criminale, c? le d? pe mâna poli?iei ?i justi?iei. Au ucis o fat? de 25 de ani, trebuie s? pl?teasc?. Aceast? sentin?? nu face parte dintr-un film artistic, ci dintr-un documentar, a?a cum este tratat în final acest caz. Ba, atitudinea regizorului iese ?i mai clar în eviden??, atunci când doctori?a le spune maicilor: „Mai bine merg în iad decât s? ajung la rug?ciunile voastre". Ceea ce era de demonstrat, tezismul acestui film.
Excluzând tot ce ?tim despre cazul T?nacu, excelent problematizat de Andrei ?erban, scenariul acestui film ne prezint? un caz absurd, f?r? cap ?i coad?, ca un fapt divers. Regizorul nu se ridic? la idee, nu este p?truns de spirit religios sau filosofic, s? problematizeze o astfel de situa?ie cu totul particular?. Nimeni nu în?elege nimic, de ce s-a f?cut un astfel de film. De ce regizorul nu s-a documentat, s? tr?iasc? un timp în mediul monastic, s? afle c? orice m?n?stire de maici are o maic? stare?? ?i un preot, dar aici, culmea, preotul e considerat stare?ul m?n?stirii!? Un sigur lucru reiese cu claritate c? regizorul condamn? ortodoxismul, biserica ortodox?, practicile ei m?n?stire?ti, fanatismul religios, care au dus la o asemenea fapt?. Str?inii nu re?in decât o lume urât?, barbar?, a monahismului românesc. E o pagin? de ev mediu bisericesc, un cre?tinism abrutizat, o lume cu totul înapoiat?.

Filmul este modest, tratat în manier? realist?, un realism îns? rudimentar, primar. Poate de aceea interpretele principale au ?i fost onorate cu un premiu. Regizorul nu apeleaz? la nici o metafor?, limbajul cinematografic este sec, alb-negru, ca în tragedia antic?. Dar f?r? rafinamentul acelui limbaj antic. E o atmosfer? de un fals bigotism. O sclipire diferit? am v?zut în ochii actri?ei Cosmina Stratan, când Alina se duce, iar preotul roste?te o lep?dare de blestem, cuvinte care devin deodat? de neîn?eles pentru ea. ?i Voichi?a pare s? aib? o revela?ie, s? o în?eleag? mai mult pe Alina decât cuvintele citite din Sfânta Scriptur?. ?i deodat?, revoltat?, pleac? de acolo, din biseric?. ?i iese afar?, se duce pe un deal, lâng? un copac asem?n?tor cu m?slinii de la Ierusalim. ?i credeam c?, asemenea lui Iuda, se va spânzura. Dar nu se întâmpl? acest lucru, a?a cum nu exist? în tot filmul nici o metafor? la r?stignire sau o aluzie la alt simbol cre?tin.

Regizorul nu este un artist, este un ilustrator. Totul e tratat plat, otova, în acest film, de parc? ar fi o comand? a partidului de la Cannes. footer