Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Duminică, 28 Octombrie 2012 19:45
Valeriu Lupu-ART EMIS
Sau cum o crea?ie artistic? poate rata calea spre opera de art?

În lumea artei cel mai adesea crea?ia artistic? se revendic? a fi un proiect, o încercare sau m?car o tentativ? în a reda crâmpeie din via?a real? sau imaginar?, în ideea de a produce în universul celui care o recepteaz? o emo?ie, o impresie, sau m?car o reflec?ie care s? o certifice. Valoarea crea?iei este cu atât mai mare cu cât reu?e?te s? stârneasc? acea furtun? emo?ional? capabil? s? intre în rezonan?? cu eul instinctiv sau ra?ional al celui c?ruia sau c?rora li se adreseaz?. Latura afectiv emo?ional? devine ?i mai puternic? atunci când parte din universul consumatorului de art? se reg?se?te în crea?ia artistic? propus?. Este cazul avanpremierei na?ionale a filmului „Dup? dealuri" care a avut loc vineri 21 septembrie în sala cinema a complexului Silver Mall din Vaslui, cu participarea regizorului Cristian Mungiu împreun? cu protagoni?tii filmului s?u, actorii; Cosmina Stratan (Voichi?a), Cristina Flutur (Alina) ?i Valeriu Andriu?? (preotul). Lung metraj distins cu dou? premii I la Festivalul Filmului de la Cannes; pentru cel mai bun scenariu ?i pentru cele mai bune actri?e, pelicula transpune pe ecran drama petrecut? cu câ?iva ani în urm? la M?n?stirea Tanacu inspirându-se din romanul „Spovedanie la Tanacu" scris de Tatiana Niculescu Bran. Având în vedere faptul c? evenimentul redat în film s-a produs în proximitatea Vasluiului, zon? cu rezonan?? de legend? în istoria d?inuirii noastre, era de a?teptat ca impactul asupra tr?itorilor locului s? fie unul mai puternic sporind astfel emo?ia pentru c?, dincolo de tragismul ac?iunii, con?inutul filmului atinge una din corzile cele mai sensibile ale sufletului omenesc, anume credin?a sa ?i implicit filosofia sa de via??.

Un act de curaj, am spune noi, din partea regizorului ?i echipei sale care-?i asum? riscul unei confrunt?ri directe cu percep?ia locului care la vremea când s-a produs tragicul eveniment era suficient de divers? ?i contradictorie, încât reluarea tragediei, chiar ?i într-o viziune artistic?, ar fi putut stârni reac?ii nea?teptate. De aici ?i re?inerea regizorului Cristian Mungiu în prezentarea extrem de sumar? a crea?iei sale, temându-se parc? s? p?trund? în miezul viziunii sale cinematografice ?i a?teptând mai degrab?, nu f?r? emo?ie, reac?ia publicului dup? prezentarea filmului. Rezultatul a fost o stare de ?oc pe care au încercat-o cei prezen?i, în egal? m?sur? generat de dramatismul ac?iunii ?i tema pe care pelicula o propune spre dezbatere. Cum orice stare de ?oc realizeaz? un blocaj emo?ional ?i produce un v?lm??ag de reac?ii contradictorii este firesc un r?gaz pentru a fi sistematizate, ordonate ?i a?ezate în firescul lucrurilor pentru a fi expuse. Cele câteva aprecieri f?cute la terminarea proiec?iei, timide de altfel, subliniaz? cum nu se poate mai bine aceast? stare. Acum când oarecum impresiile s-au sedimentat, o încercare de a p?trunde f?r? parti-pris în universul ecraniz?rii pare un demers necesar, pentru c? mai mult ca orice se cere f?cut? distinc?ia clar? între crea?ia artistic? ?i opera de art?.

În celebra sa lucrare „Estetica" Tudor Vianu (unul dintre cei mai mari esteticieni ai culturii noastre) fixa o serie de condi?ionalit??i pentru crea?ia artistic? în drumul ei c?tre calitatea de oper? de art? (Estetica 1968). Dac? pentru statutul de crea?ie artistic? este suficient? emo?ia pe care o genereaz? conducând spre o tr?ire afectiv?, pentru opera de art? este nevoie de conota?ii în plus care s?-i asigure perenitatea ?i utilitatea. F?r? a fi foarte explicit las? s? se în?eleag? c? pentru a deveni oper? de art?, crea?ia artistic? trebuie s? dezvolte o idee în slujirea Adev?rului, Binelui ?i Frumosului ca cele mai de pre? valori ale umanit??ii ?i s? transmit? un mesaj în acela?i spirit. Iat? de ce cred c? prin prisma celor de mai sus aceast? ecranizare trebuie privit? ?i judecat? sub dou? aspecte; al crea?iei artistice în sine ?i al operei de art?, ca statut la care aspir? orice realizare în domeniul artei.

I. Sub aspectul crea?iei artistice dou? elemente dau valoare intrânsec? nara?iunii cinematografice; primul este de departe presta?ia artistic? a personajelor principale (Voichi?a, Alina, maica stare?? ?i preotul) care, dincolo de arta actoriceasc? cu adev?rat remarcabil?, reu?esc s? fie cât se poate de conving?tori, l?sând chiar impresia c? apar?in vie?ii monahale sau cel pu?in o cunosc foarte bine. Îndeosebi Voichi?a prin inocen?a ?i candoarea tinere?ii, tr?irea efectiv? în duh ?i credin??, creaz? un rol de-a dreptul impresionant prin emo?ia pe care o produce asupra spectatorului. Din întreaga ei atitudine transpare acea bun?tate ?i în?elepciune izvorât? din convingere ?i tr?ire cre?tin?, într-un spa?iu al existen?ei unde ascultarea ?i rug?ciunea intr? în firescul existen?ial ?i care determin? de o manier? decisiv? atitudinea ?i comportamentul celor care îmbrac? haina monahismului.
Emo?ia pe care o stârne?te acest personaj, c?ruia i se al?tur? într-un chip des?vâr?it maica stare??, izvor??te din credin?a ?i convingerea lor de nezdruncinat c? drumul ales este cel corect, iar c? ascultarea ca imperativ face parte din via?a lor. Ce bine ar fi dac? acest imperativ al vie?ii monahale s-ar reg?si în via?a de zi cu zi a mirenilor m?car într-o propor?ie de 30-40%, pentru c? atunci cu siguran?? România ar deveni un paradis, într-adev?r o gr?din? a Maicii Domnului.

Drama sufleteasc? prin care trece Voichi?a atunci când prietena ei din copil?rie o caut? pentru a reînoda o rela?ie din tinere?ea lor timpurie (?) nu o abate de la crezul ei ?i subliniaz? cum nu se poate mai bine puterea credin?ei. În antitez? Alina prietena ei vine dintr-o lume care, chiar dac? este plin? de neprev?zut, incertitudine, nesiguran?? este totu?i una tentant?, c?utat? cu obstina?ie ?i tenacitate patologic?. Nerealizarea scopului pe care Alina ?i-l propune (s? o conving? pe Voichi?a s? plece împreun?) contribuie decisiv la decompensarea unei suferin?e psihice mai vechi, care fatalmente duce la un deznod?mânt tragic care se abate ca o pecete implacabil? a destinului asupra ob?tei monahale.
În evolu?ia tumultuoas? a evenimentelor redate cu o remarcabil? m?iestrie regizoral?, de?i toat? ob?tea m?n?stirii este animat? de bun? credin?? ?i dorin?a de bine, fatalitatea ?i destinul î?i pune amprenta, ceea ce va stârni o adev?rat? furtun? mediatic? f?r? s? se ?in? cont de contextualitatea evenimentului. Aici mi se pare potrivit? observa?ia c? paradoxul zilelor noastre este c? civiliza?ia la care umanitatea a ajuns creaz? impresia c? omul modern este un monument de granit, invulnerabil ?i intangibil, iar dac? ceva i se întâmpl? cineva trebuie c? este vinovat, oricine numai el nu, mai mult cineva trebuie s? pl?teasc? a?a dup? cum s-a ?i întâmplat dup? consumarea tragediei. Biat? fiin?? uman?, ea nu în?elege c? via?a oric?rei fiin?e vie?uitoare fie ea plant?, om sau animal este la mâna destinului, fatalit??ii ?i hazardului cu toat? artificialitatea civiliza?iei zilelor noastre, a?a cum marele nostru Paulescu o demonstreaz? cu autoritatea omului de ?tiin?? în celebrul s?u tratat Fiziologie Filosofic?. Remarcabil sub aspectul presta?iei artistice este în egal? m?sur? ?i veridicitatea dialogului ?i mai ales frumuse?ea limbii vorbite. Ambele înt?resc senza?ia de autenticitate ?i creiaz? o ambian?? lingvistic? extrem de prietenoas? a?a cum numai „dulcele grai moldovineasc" cu caracterul lui molcom ?i a?ezat poate s? genereze.

Al doilea element care înt?re?te valoarea crea?iei artistice ?ine de regie în care regizorul Cristian Mungiu se dovede?te a fi un maestru des?vâr?it al artei regizorale. Dezvoltarea nara?iunii cinematografice, succesiunea întâmpl?rilor ?i evenimentelor în acel crescendo emo?ional c?tre deznod?mântul final, ce ?ine spectatorul cu sufletul la gur? de-a lungul celor dou? ore ?i jum?tate cât dureaz? proiec?ia, fac din pelicul? o prob? de m?iestrie artistic?. Chiar în condi?iile unei vizion?ri repetate ?i a cunoa?terii deznod?mântului emo?ia r?mâne aceia?i, ceea ce în opinia mea este o dovad? c? filmul întrune?te cu asupra de m?sur? criteriile unei crea?ii artistice autentice.

II. Cât prive?te cel de al doilea aspect, al statutului de oper? de art?, statut la care orice crea?ie artistic? aspir?, filmul ridic? câteva probleme de ordin filosofic ?i estetic, dac? ne raport?m la maniera în care serve?te Adev?rul, Binele ?i Frumosul ca valori fundamentale ale eticii artistice ?i nu numai. Pentru c? a?a cum spunea George C?linescu „arta devine o expresie a umanit??ii numai dac? emo?ia artistic? îndepline?te dezideratele ei majore de a servi utilul ?i frumosul în via?a cotidian?" (Estetica, 1968). În acela?i sens Roman Ingardan, analizând diferen?a dintre tr?iri ?i valori, vorbe?te despre o adev?rat? metafizic? a artei pornind ?i de la sensul ?i func?iile artei în via?a oamenilor, pentru c? una este emo?ia artistic? (tr?irea emo?ional?) ?i alta este valoarea intrânsec? a crea?iei artistice (Studii de Estetic?, 1978). Din aceast? perspectiv? prima problem? a filmului ar fi tema care, dincolo de dramatismul faptului real pe care-l prezint?, dezvolt? o idee ce pune sub semnul întreb?rii chiar esen?a cre?tinismului, cu alte cuvinte credin?a în Dumnezeu cu corolarul ei dragostea cre?tin? ?i, caritatea cre?tin? cu corolarul ei iubirea aproapelui ?i facerea de bine. Cu abilitate ?i m?iestrie artistic? regizorul introduce, cu o subtilitate demn? de o cauz? mai bun? utilizând arta scenografic?, elemente care s? sugereze primitivismul unui stil de via?? ?i arhaismul unei concep?ii despre lume ?i via?? în ideea clar? de a induce sentimentul anacronismului acestui spa?iu spiritual în contextul lumii contemporane.

Poate cel mai izbitor element scenografic este faptul c? în mod deliberat transpune contextul ?i condi?iile de via?? din m?n?stire undeva în perioada bisericii cre?tine primare, sau în cel mai bun caz în evul mediu timpuriu, când monahismul abia se înfiripa ca via?? de ob?te în spa?iul românesc. Aspectul bisericii, interiorul ei, catapeteasma, u?ile împ?r?te?ti, altarul sunt prezentate într-o manier? degradant?, f?r? nici o leg?tur? cu realitatea. Improviza?iile jenante care amintesc de desenele rupestre ale pe?terilor din perioada preistoric? a umanit??ii sporesc senza?ia dezolant? a celui care vizioneaz? filmul. Este o „sc?pare" tenden?ioas? am spune noi, pentru c? regizorul în mod deliberat face abstrac?ie de faptul bine cunoscut c? oricât de modest ar fi un a?ez?mânt m?n?stiresc, biserica se constituie în elementul s?u central, are m?re?ia ?i grandoarea ei inconfundabil?, iar catapeteasma ?i altarul sunt piesele de rezisten?? în concep?ia arhitectural? ?i spiritual? a oric?rei biserici ortodoxe. La aceast? imagine dezolant? se adaug? ?i jalnica stare în care se aflau anexele ?i acareturile, pân? ?i agheazmatarul, o alt? pies? de rezisten?? în ansamblul m?n?stiresc, ca ?i cum tr?itorii acestor ob?ti nu ar f?ce altceva decât s? se complac? într-o asemenea stare.

Aceast? manier? de a aborda via?a monahal? ne readuce dureros în memorie teza marxist?, ostentativ promovat? de regimul comunist ateu nu demult apus în România, a combaterii „obscurantismului religios" prin metode specifice promovate cu asiduitate în ?coal?, în art?, în massmedia, în ideologia oficial? ?i în via?a social?. Ceea ce este ?i mai trist este faptul c? pentru timpurile noastre asemenea prezent?ri ne arunc?, mai ales ca spiritualitate, la antipodul culturii ?i civiliza?iei, prezentându-ne într-un arhaism lamentabil, capabil a stârni în mentalul omului modern reflec?ii ?i reac?ii negative ?i nu rareori chiar atitudini de respingere. Nu trebuie s? uit?m c? tr?im într-o epoc? în care imaginea are un impact mai puternic ?i chiar mai conving?tor decât cuvântul ?i nu cred c? ne este indiferent cum este perceput? imaginea spiritualit??ii noastre, mai ales înafara spa?iului românesc. Jude?ul în care se produce tragedia are peste 20 de a?ez?minte monahale binecunoscute tr?itorilor acestor meleaguri care-?i duc via?a de ob?te într-un mod exemplar. Mai mult, de-a lungul ?i de-a latul ??rii a?ez?mintele m?n?stire?ti sunt exemple de tr?ire cre?tin?, via?? duhovniceasc?, lini?te, pace, armonie, ordine ?i disciplin? încât p??indu-le pragul, oricine ai fi, ai senza?ia cople?itoare a unui sentiment pios ?i în?l??tor care te cuprinde pentru c? realizezi c? aici credin?a, armonia ?i buna cuviin?? sunt la ele acas?. Este imposibil ca acest aspect s? nu-i fi sc?pat regizorului în mod voit ?i deliberat, pentru c? nu cred s?-i fie chiar atât de str?in? spiritualitatea cre?tin? în care pân? una alta s-a n?scut ?i s-a format. ?i atunci întrebarea, qui prodest?

O alt? problem? pe care o are filmul este ideia nefericit? de a da o conota?ie pervers? rela?iei dintre protagonistele filmului. Sugestia, foarte transparent? de altfel, pe care filmul o produce asupra spectatorului este c? natura rela?iilor dintre Voichi?a ?i Alina în perioada convie?uirii lor la un orfelinat ar fi din registrul celor foarte dragi occidentului, pentru care acela?i occident lupt? ast?zi pe toate c?ile s? le impun? con?tiin?ei publice în contextul globaliz?rii. Este un mod evident de a întina valoarea moral? a tr?itorilor din m?n?stiri, subliniat conving?tor ?i de r?bufnirile con?tiente ale Alinei, iar modul cum ea atac? rela?iile din via?a ob?tei sunt de-a dreptul o blasfemie pentru c? afecteaz? o zon? existen?ial? cu adânc? rezonan?? în mentalul ?i sufletul poporului nostru, Un alt moment discutabil este cel petrecut în fa?a altarului când Alina love?te icoana maicii domnului sp?rgând-o de du?umea pentru a dovedi faptul c? nu are nici o valoare. Desigur c? semnifica?ia gestului dep??e?te gestul în sine. Având în vedere faptul c? ortodoxia are ca fundament cultul moa?telor ?i al icoanelor scena d? satisfac?ie iconocla?tilor ?i altor confesiuni care contest? valorile ortodoxiei. În acest context mesajul filmului devine limpede pentru oricine. Acest mesaj este puternic subliniat ?i de sugestia c? ceea ce se întâmpl? este o realitate ce vine din negura vremurilor ?i nu ?i-ar mai g?si locul în lumea contemporan? dominat? de alte valori. Întrebarea pentru oricine este dac? acest film a avut un consultant religios (pentru c? din generic nu reiese) a?a cum cer realiz?rile cinematografice cu preten?ii ?i dac? l-a avut, c?rei confesiuni apar?ine? Întrebarea are o conota?ie aparte dac? avem în vedere faptul c? filmul atinge direct ?i nemijlocit credin?a religioas? a acestui popor, iar sensibilitatea religioas? ar trebui avut? în vedere ca o realitate a istoriei umanit??ii ?i implicit a lumii contemporane, a?a cum ne este oferit? de cel mai recent exemplu; sensibilitatea musulman? stârnit? tot de o pelicul? cinematografic? care aduce atingere vie?ii profetului.

Cine poate garanta c? ?i ortodoxia nu poate avea sensibilitatea ei în fa?a unor atari atitudini? Pentru c? abordarea vie?ii monahale într-o asemenea manier?, f?când uz de o întâmplare nefericit? f?r? nici o semnifica?ie pentru via?a spiritual? a acestui popor, are un impact care dep??e?te simpla aparen??. Amatorii de asemenea explor?ri, fie ele ?i artistice, ar trebui s? nu uite (dac? ?tiu cumva) c? m?n?stirile au fost dintotdeauna altarele na?iunii, focare de cultur?, spiritualitate ?i în?elepciune, în jurul lor creindu-se acel sentiment de unitate ?i d?inuire a poporului nostru. Din via?a de m?n?stire s-au ridicat duhovnicii neamului; p?rintele Cleopa, p?rintele St?niloaie (un Thomas d"Aquino al ortodoxiei), p?rintele Arsenie Boca, p?rintele Papacioc, p?rintele Maxim, p?rintele Iustin Pârvu ?i atâ?ia al?ii care de-a lungul timpului au fost reaz?m sufletesc genera?iilor care s-au succedat pe acest p?mânt binecuvântat. Pentru edificare i-a? invita pe ace?ti temerari s? lectureze memorabilele scrieri despre biseric? ?i na?iune ale marelui nostru filosof Nae Ionescu pe care George C?linescu îl considera un Socrate al României. Tind s? cred c? premiul pentru scenografie a fost acordat tocmai pentru aceste aspecte jenante (care nu au nimic de a face cu realitatea), aspecte pe care regizorul le subliniaz? ostentativ ca fiind emblematice pentru contextul în care se desf??oar? via?a spiritual-religioas? din spa?iul ortodox românesc. S? fie o încercare de „mutare a valorilor" a?a cum propunea Eugen Lovinescu pornind de la relativismul în aprecierea ?i percep?ia estetic? a crea?iei artistice, ceea ce face ca aceia?i produc?ie pentru unii s? fie o capodoper? iar pentru al?ii un scandal? Pentru c? sub aspect scenografic pelicula este un scandal. Iat? de ce A. G. Baumgarten (Estetica 1992) spunea pe bun? dreptate „?tiin?ei noastre estetica i se poate obiecta c? este sub demnitatea filosofiei ?i c? produsele sim?urilor, fanteziile, fabulele ?i agita?iile pasiunilor sunt sub orizontul filosofic" Parafrazându-l am putea spune la rândul nostru c? ?i realizarea regizorului Cristian Mungiu este sub demnitatea ?i orizontul spiritualit??ii noastre. În sprijinul acestei parafraz?ri folosesc ca argument remarca aceluia?i Baumgarten care spunea c? arta poate permite cunoa?terea în dou? trepte;
- prima treapt? - a cunoa?terii inferioare - ce se deruleaz? pe t?râmul imagina?iei, cu referire direct? la aspectele individuale, unice, banale, limitate de regul? la pornirile ?i tr?irile instinctuale ?i
- a doua treapt? - a cunoa?terii superioare - care implic? ra?iunea ?i facultatea gândirii clare ?i distincte.
Din p?cate crea?ia domnului Mungiu r?mâne la nivelul primei trepte, adic? a cunoa?terii inferioare, iar cât prive?te ideea pe care o dezvolt? ?i mesajul pe care-l transmite, ambele sunt cel pu?in nefericite, dac? nu chiar nocive. footer