Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 24 Octombrie 2012 21:34
Regizor Grid Modorcea-art-emisEste în plin? desf??urare evenimentul „Les films de Cannes ŕ Bucarest", edi?ia a treia. Când citi?i aceste rânduri, deja am vizionat o duzin? din filme. Din capul locului o spun, valoarea filmelor prezentate în acest an la Tribeca Film Festival este cu mult peste cea a filmelor de la Cannes. T.F.F. este un festival dominat de filme experimentale. ?i ceea ce v?d aici, în selec?ia de la Bucure?ti, imit? filmele de la T.F.F., despre care am scris pe larg. De pild?, chiar filmul de gal?, „7 Days in Havana", proiectat dup? o întârziere nepermis?, datorat? unui scapete, de?i avea un microfon, este o pasti?? dup? faimosul „Una Noche" al lui Lucy Mulloy, care prezint? o fa?? promiscu? a Cubei, dominat? de prostitu?ie ?i de nevoia de a evada, a?a cum fac chiar interpre?ii principali în realitate, când au venit s?-?i ridice premiile ?i nu s-au mai întors în Cuba. E un caz supermediatizat. A?a ?i aici, vedem povestea leit? a personajului Cecilia, prezent în dou? episoade. De?i e împ?r?it în ?apte episoade, urmând zilele s?pt?mânii, fiecare episod fiind semnat de un alt regizor, Benicio del Toro, Gaspar Noé, Elia Suleiman, Laurent Cantet, Julio Medem, Pablo Trapero ?i Juan Carlos Tabío, filmul este plictisitor, lung, tras de p?r, poate cu excep?ia segmentului în care apare Emir Kusturika.

Apropiat de formula „reality-show", filmul face din Havana o muz? sexual?, inclusiv homosexual?, ca în episodul Ritualul, dar ?i una degradant mistic?, precum în ultimul episod, „Fântâna". Mândria ?oferului cubanez care îi prezint? unui tân?r actor american Havana, este Capitoliul, copiat întocmai dup? Capitoliul americanilor de la Washington, numai c? acesta, al cubanezilor, este mai înalt cu 5 centimetri, adic? cu doi ?oli! ?i celelalte produc?ii, multe fran?uze?ti, dar ?i ruse?ti, palestiniene, italiene sau japoneze, sunt de o valoare îndoielnic?, la limita realismului socialist, a?a cum vor ar?ta în cronicile viitoare.

De departe cel mai bun film din selec?ie este „Beasts of the Southern Wild" (2011), cu care debuteaz? newyorkezul Benh Zeitlin (n. 1982), dup? formula întâlnit? la T.F.F., ?i m? gândesc imediat la filmul canadian „War Witch", capodopera vietnamezului Kim Nguyen, care a ob?inut Marele Premiu al festivalului. Este o original? viziune asupra sfâr?itului lumii. Hushpuppy, o negres? de ?ase, tr?ie?te împreun? cu tat?l ei pe o insul? amenin?at? de uragane. Pe insul? mai tr?iesc doar câteva familii, în case insalubre, improvizate, amestec de gospod?rii precare ?i obiecte îngr?m?dite, totul de o concrete?e formidabil?, cum numai arta filmului poate s? surprind?, nu întâmpl?tor filmul a ob?inut premiul „Camera d'Or" Povestea supravie?uirii acestor oameni este narat? de Hushpuppy, care este obsedat? de animale preistorice ?i de topirea ghe?arilor. Când furtuna vine, inundarea insulei este inevitabil?. ?i mâna de oameni se adun? pe un fel de Arc? a lui Noe, unde î?i pun „averea", purcei, g?ini, plante, ierburi, tot ce mai g?sesc viu ?i r?t?cesc pe ap? ca s?lbaticul Mariner al lui Kevin Kostner din „Waterworld"(1995). Ceea ce le d? sens uman acestor supravie?uitori s?lb?tici?i este iubirea, a lui Mariner pentru Helen, respectiv a lui Hushpuppy, o nesfâr?it? iubire, pentru mama ?i tat?l ei, dar ?i pentru via??.

Fascinant este limbajul de în?elept b?trân al lui Hushpuppy, în care naivit??ile se îmbin? cu sensurile adânci. Ea mereu dialogheaz? cu mama ei disp?rut? ?i va pleca s-o caute. Aceast? aventur? în lumea civilizat? îi înt?re?te convingerea c? adev?rata via?? e în s?lb?ticie. Aici, unde ea st?pâne?te necunoscutul, unde inima ei e puternic?, fiindc? le spune celorlal?i c? „Strong animals know when your hearts are weak" (animalele puternice ?tiu când inimile voastre sunt slabe). Rolul feti?ei ste jucat de Quvenzhané Wallis, care face un rol memorabil, motiv pentru care filmul a fost unanim îndr?git de critici ?i public, dovad? Marele Premiu ob?inut la Sundance Festival, cel mai mare festival al filmului independent, dar ?i premiul publicului la Festivalul de la Los Angeles. „The New York Times" l-a ales filmul anului.

Filmul lui Benh Zeitlin este un poem al supravie?uirii rasei umane. Evident, filmul este o parabol?, în stilul lui Terrence Malick din The Tree of Life (2011), ideea de genez?. O altfel de genez?, în sensul c? regizorul îi confer? eroinei puteri magice, a?a cum este Beast of Southern Wild-art-emissecven?a în care ea pune frân? invaziei fiarelor numite aurochs, un fel de zimbri preistorici uria?i. În acest punct, filmul aminte?te ?i de formula lui Apichatpong Weerasethakul din „Uncle Boonmee", încununat în 2010 cu „Palme d'Or". Feti?a a fost crescut? de tat?l ei, Wink (Dwight Henry), în spiritul rezisten?ei în fa?a primejdiei, a r?ului, înv??ând-o cum s? se descurce dac? va fi singur?, cum s?-?i fac? rost de mâncare, cum s? pescuiasc?. El îi alimenteaz? la fiecare pas spiritul s?lb?ticiei. De?i ace?ti câ?iva r?t?ci?i vor fi recupera?i de echipe de salvare ?i du?i la ad?post, oferindu-li-se servicii medicale, condi?ii de via?? civilizate, ei evadeaz?, fug înapoi, refuz? civiliza?ia, vor s? se întoarc? la origini, acolo unde au v?zut lumina zilei. Textul este de o frumuse?e colosal?. Feti?a nareaz? toat? povestea, povestea furtunii care se abate asupra paradisului terestru, sugerând salvarea prin Arca lui Noe, primul mit post-apocaliptic al lumii.
?i locul imaginat de Zeitlin este la cap?tul p?mântului, rupt de civiliza?ie, numit Bathtub, plasat undeva în sud, într-o margine de delt? a lumii. Puterea lui Hushpuppy vine din credin?a c? dac? o verig? a lumii se pierde, întregul se n?ruie. Ea tot repet? aceast? idee care leag? fiecare parte a universului ?i îl face s? existe. Sfâr?itul lumii vine atunci când o partea ei moare sau nu func?ionez?. Ea lupt? ca întregul s? r?mân? cum a fost, întreg.

„Beasts of the Southern Wild" este victoria filmului independent, cultivat ?i de T.F.F., asupra marilor studiouri hollywoodiene, dac? ne gândim c? filmul a avut un deviz de 1,8 milioane dolari, realizând în câteva luni peste 13 milioane. O produc?ie minimal?, dar cu idei maximale. Este lec?ia pe care americanii o dau europenilor, produc?iilor prezentate la Cannes, una mai defect? ca alta. Vom reveni ?i cu analiza celorlalte filme aduse la Bucure?ti. footer