Revista Art-emis
„Eu cu cine votez?” PDF Imprimare Email
Dan Mihăescu   
Vineri, 18 Mai 2012 07:31
Ion Luca CaragialeA început circul electoral. Pe „sticlă", hackerii politicianişti se înghesuie să convingă boborul că ei sunt salvarea naţiunii. Răcnetul Carpaţilor din fiecare colţ de ţară promite marea cu sarea, iar prin hăţişurile Internetului circulă fel de fel de bazaconii. Cum românului nu i-a mai rămas decât să facă haz de necaz, să mai şi râdem, chiar dacă „purceaua-i moartă-n coteţ." (Redacţia)

- Scrisoare către Ion Luca Caragiale -

„Stimate Nene Iancule,

Ambetat de tristeţe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îţi trimet această misivă tristă şi de adio, că ce mă enervează când vine vorba despre opera matale, este gogoriţa că satira îşi păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cu cele din zilele noastre, poltroni, tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere, bagabonţi etc. Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii de desene animate. Eşti mărunt, neicuşorule! Ia hai, să te cocoşez cu niscaiva exemple. Matale ştii cât ar costa acum o masă la „Iunion"? Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului minune, care ţine acuma locul lui I.D. Ionesco?

Şi să te văd eu dacă ai corajul să vii pe jos de la „Iunion" acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga. Heavy metal! Dacă ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-ai închide la „Gambrinus" şi nu te-ai trezi din beţie decât să te închini. Suntem o ţară penală, maestre. De la prezidenţie la govern, toate mangafalele cu foncţii sunt în libertate condiţionată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează căpşuni. S-au înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorba matale: „Cu prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!"

Zicea Nae Ipingescu: „Să nu mai mânânce nimeni din sudoarea, bunioară, unuia ca mine sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că el e stăpân". Mai mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase ţara. O să zici că le crapă obrazul aleşilor? Ei, aş! Unde este Rică Venturiano cu „Angel radios"? E timpul cocotelor. Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau Miţa Baston au fost sfintele sfintelor. Paraşutele au acuşica golaveraj la televizor. Să vezi filme deochiate, nene Iancule! S-a uitat şi Bubico al meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă!

Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon, la linia fierbinte. Conul Leonida şi soaţa şi-au depus pensia la pubelă, de unde şi mănâncă, Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis „Titircă Inimă-rea" e primar şi milostiveşte cu parcuri moca toate rubedeniile. Se face Capitală până la matale la Ploieşti, numa' borduri şi mijlocul rămâne aşa cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără buleftrică. Caţavencu combate la gazetă contra marilor corupţi, el fiind curat deoarece până şi banii lui au fost spălaţi. Ghiţă Pristanda e finanţist acu', din negoţul cu maşini furate, alte fapte necurate ca şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni de valută. O soţietate fără prinţipuri, morală şi cinste, va să zică că nu le are.

Prezidentul vorbeşte romanes, la televizor, cu fraţii şi surorile lui, la care s-a dat dezlegare să belească Europa. Fericiţi că au un preşedinte care îi înţelege, fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de viaţă, în ţară, băieţii deştepţi la matrapazlâcuri au strâns averi din care să se îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş'opt. Se fac mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pe cursul valutar că toţi au dreptate. Dacă nici ei nu s-or şti între ei?... Altminteri e „criză teribilă, monşer". Dacă ai cunoaşte Parlamentul de acum i-ai dedica „Năpasta", promisiunilor guvernului, schiţa „1 aprilie", Justiţiei, „Lanţul slăbiciunilor", vieţii noastre politice, „D-ale carnavalului". Scrisoarea către F.M.I. şi Consiliul Europei este „Scrisoarea pierdută", iar viitorul nostru poate fi asemuit cu „O noapte furtunoasă". Bravos naţiune! Egzistă nişte unii care zic că suntem „Ţara lui Caragiale". Ei, aş! Moravurile de pe vremea matale erau... parfum. Şi atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea!

Cică dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă şi pe urmă el votează la fel... Întrun singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis că românul s-a învăţat să aibă din toate câte nimic. În fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învăţat) mitocanul se naşte jignit. Încolo, frică ne e că ne-am născut în România şi o că o să murim cine ştie pe unde. Dar să fim optimişti, că, dacă nu murim, o să fie şi mai rău!" footer