Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Lt. col.(r) Dr. Petre Opri?   
Vineri, 18 Mai 2012 07:13
Dr. Petre Opri?
Problema respect?rii drepturilor omului în România,
pe agenda lui Nicolae Ceau?escu

Unul dintre motivele pentru care Nicolae Ceau?escu era criticat în anul 1989, în presa din str?in?tate, a fost nerespectarea drepturilor omului în România. Informa?iile din mass-media occidental? despre abuzurile reale sau imaginare s?vâr?ite de autorit??ile de la Bucure?ti aveau la baz? diferite surse: zvonuri din ambasadele str?ine care mai func?ionau în Bucure?ti, în 1989, relat?rile unor martori oculari, precum ?i reportajele unor ziari?ti str?ini, care au vizitat România în perioada respectiv?. La acestea, s-au ad?ugat anumite informa?ii provenite din surse care nu puteau fi verificate sau veridicitatea relat?rilor era mai mult decât îndoielnic?. Informa?iile respective ajungeau deseori în Occident prin delega?iile ungare care participau la reuniunile interna?ionale. Ele ofereau din diferite motive astfel de „mostre" de înc?lcare a drepturilor omului în România, având la baz? tocmai informa?ii extrem de greu de verificat. La rândul lor, autorit??ile de la Bucure?ti au dovedit în anul 1989 faptul c? nu ?tiau s? gestioneze asemenea probleme din cauza opacit??ii sistemului politic din România, impus? de la cel mai înalt nivel. Discu?iile deschise despre problemele cet??enilor puteau fi permanent „bruiate" de interven?iile mai mult sau mai pu?in deschise ale unor lideri din aparatul de partid central ?i local, precum ?i de ac?iunile temutei Securit??i. Pe acel fond, o delega?ie condus? de ambasadorul Constantin Ene, director în Ministerul Afacerilor Externe, a participat la reuniunea Conferin?ei pentru securitate ?i cooperare în Europa privind problematica drepturilor omului (Paris, 30 mai - 23 iunie 1989).[1] Aceasta a avut loc atât în plen (30 mai - 5 iunie 1989), cât ?i în dou? grupe de lucru. Pe ordinea de zi a reuniunii de la Paris au fost men?ionate dou? probleme: „respectarea de c?tre statele participante a tuturor drepturilor ?i libert??ilor fundamentale ale omului ?i cooperarea în domeniul umanitar; aplicarea de c?tre statele participante a prevederilor ddocumentului final de la Viena în solu?ionarea unor probleme din doemniul umanitar, inclusiv a a?a-ziselor «cazuri ?i situa?ii individuale»"[2].

În raportul trimis lui Nicolae Ceau?escu de c?tre Ioan Totu, la 11 mai 1989, ministrul Afacerilor Externe a subliniat c? „în interpretarea ??rilor occidentale, reuniunea s-ar înscrie într-un sistem de proceduri de verificare ?i control a politicii statelor în aceste probleme. Men?ion?m c?, în cadrul Reuniunii de la Viena, România nu a acceptat un asemenea sistem ?i a exprimat rezerve fa?? de prevederile din documentul final referitor la stabilirea de proceduri care s? dea dreptul unor state de a cere informa?ii pe problemele de mai sus. În consecin??, dup? Reuniunea de la Viena, au fost respinse cererile de aceast? natur? din partea unor ??ri occidentale"[3]. Pentru a preveni orice surpriz? nepl?cut?, Nicolae Ceau?escu a convocat o ?edin?? a Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv. Aceasta s-a desf??urat la 19 mai 1989 ?i a avut un singur punct pe ordinea de zi: participarea delega?iei române la Conferin?a de la Paris. Cu acel prilej, liderul suprem al P.C.R. a declarat, chiar la începutul ?edin?ei: „Vreau s? atrag aten?ia asupra faptului c? trebuie s? lu?m o pozi?ie foarte activ?. Trebuie s? mergem bine documenta?i, ?i pe primul plan s? fie problemele de baz?: ?omajul, s?r?cia, locuin?ele, înv???mântul. A?i v?zut c?, în SUA, [Robert] Mc Namara a spus ca s? se reduc? cu 50 la sut? cheltuielile militare ?i s? se rezolve problema ?omajului ?i analfabetismului, inclusiv s?r?cia. (...) S? avem toate datele oficiale care exist? ?i cu acestea s? argument?m (c? în România se respect? drepturile omului - n.n.), nu cum se leag? ei de faptul c? nu am dat pa?aport la timp unui nenorocit care vrea s? plece din ?ar? (subl.n.)"[4]. Ca de obicei în asemenea ocazii, Elena Ceau?escu ?i-a întrerupt so?ul pentru a-i ?ine isonul. Ea „?tia" mult mai bine decât participan?ii la Conferin?a de la Paris ce probleme trebuie s? discute ace?tia. La rândul s?u, Nicolae Ceau?escu a concluzionat: „Dar acestea le discut? ei. Discut? prostii! Spun c? unii încalc? drepturile omului (subl.n.)"[5].

În aceea?i zi, începând cu ora 10.30, liderul PCR a condus ?edin?a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Cu acel prilej, a abordat una dintre temele sale propagandistice favorite - dezarmarea nuclear? – în scopul discredit?rii Occidentului. „În al doilea rând - a spus Nicolae Ceau?escu -, având în vedere c?, la sfâr?itul acestei luni, NATO ?i-a propus s? discute problema moderniz?rii armelor tactice ?i a rachetelor nucleare cu raz? scurt? de ac?iune, consider c? este necesar s? adopt?m o pozi?ie mai activ? ?i, prin mijloacele noastre de informare - pres?, radio, televiziune, dar ?i din partea diferitelor organiza?ii de mas? ?i ob?te?ti, s? cerem s? se renun?e la modernizarea acestor arme ?i s? se treac? la tratative pentru lichidarea tuturor armelor, a celor tactice ?i a rachetelor nucleare cu raz? scurt? ?i medie de ac?iune. De altfel, este o ac?iune larg? în Europa, inclusiv în SUA, tot mai multe for?e ac?ioneaz? în direc?ia aceasta - de?i Administra?ia SUA spune c? este împotriv?. Dar noi trebuie s? intensific?m ac?iunile ?i s? înt?rim contactele cu alte organiza?ii, pentru a exercita o influen?? a opiniei publice din Europa, din întreaga lume, în aceste probleme. În mod corespunz?tor, în comunicatul privind ?edin?a Comitetului Politic Executiv s? spunem c? România se pronun?? ferm împotriv? ?i cere ca NATO s? renun?e la modernizarea acestor arme ?i s? vin? în întâmpinarea propunerilor ??rilor socialiste, ale Uniunii Sovietice, în privin?a aceasta. De altfel, ??rile socialiste au întocmit un apel care s? fie trimis ??rilor NATO, pe problema aceasta – ?i care a ?i început s? fie trimis. Deci, s? ac?ion?m în acest sens. Aceasta a fost a doua problem? interna?ional?. Este foarte important s? proced?m a?a, ?inând seama de politica general? din totdeauna a partidului ?i ??rii noastre, dar ?i faptul c? ??rile din N.A.T.O. doresc s? for?eze adoptarea unei hot?râri - de?i ?ti?i bine c? sunt câteva ??ri N.A.T.O. care sunt împotriv? - ?i trebuie s? nu st?m f?r? s? ac?ion?m hot?rât în aceast? privin??"[6].

Prin asemenea discursuri, lipsite de o finalitate practic?, Nicolae Ceau?escu dorea s? se implice în rezolvarea unei probleme f?r? s? aib? sprijinul liderilor din statele care de?ineau arme nucleare. În acela?i timp, drepturile fundamentale ale omului erau înc?lcate în România din cauza deciziilor adoptate de Nicolae Ceau?escu în cursul anilor '80. Mai mult decât atât, acesta ?i-a instruit subordona?ii cum s? procedeze la conferin?a de la Paris (30 mai - 23 iunie 1989), îns? nu a reu?it s? previn? „defec?iunea" lui Dumitru Mazilu. În calitate de expert în subcomisia O.N.U. pentru Prevenirea Discrimin?rii ?i pentru Protec?ia Minorit??ilor (din cadrul Comisiei O.N.U. pentru Drepturile Omului), Dumitru Mazilu a întocmit un raport critic la adresa regimului impus de Nicolae Ceau?escu. Documentul respectiv a ajuns într-un mod misterios în Elve?ia - la Comisia ONU pentru Drepturile Omului, din cadrul Consiliului Economic ?i Social al O.N.U., iar la 18 august 1989 a fost publicat la Geneva. În acel moment, Dumitru Mazilu se afla în România, fiind supravegheat de ofi?eri de Securitate, iar locul s?u în subcomisia O.N.U. pentru Prevenirea Discrimin?rii ?i pentru Protec?ia Minorit??ilor fusese luat de expertul Ion Diaconu. Acesta a ac?ionat pentru retragerea imediat? de la subcomisia O.N.U. a raportului întocmit de Dumitru Mazilu. La 1 septembrie 1989, ziarul „Le Monde" informa opinia public? despre faptul c? Dumitru Mazilu era sechestrat în România din cauza documentului respectiv, apreciat în mod favorabil de zece exper?i din subcomisia O.N.U. pentru Prevenirea Discrimin?rii ?i pentru Protec?ia Minorit??ilor, în frunte cu olandezul Theo van Boven.
------------------------------------------------------
[1] Din delega?ia român? a f?cut parte ?i Teodor Mele?canu, viitor ministru al Afacerilor Externe (1992-1996).
[2] Arhivele Na?ionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 33/1989, f. 9.
[3] Ibidem.
[4] Ibidem, f. 6-7.
[5] Ibidem, f. 7.
[6] Ibidem, dosar nr. 35/1989, f. 32-33. footer