Revista Art-emis
Un mare istoric! PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Sùmbătă, 05 Mai 2012 20:42

Florin ConstantiniuTrebuie s? constat sincer c? am avut ?ansa s?-l cunosc îndeaproape pe regretatul istoric, am participat la dezbateri ?tiin?ifice prestigioase în ?ar? sau în str?in?tate (SUA, Rusia, Marea Britanie), m-am bucurat îndeaproape de sprijinul ?i de cooperarea sa, am colaborat la editarea masivului volum colectiv Omagiu istoricului Florin Constantiniu (coordonator dr. Horia Dumitrescu, Foc?ani, Editura Pallas, 2003, 832 pagini) ori, sub egida Academiei Române, am participat la numeroase c?r?i ?i sesiuni. Mi se cere, ast?zi, s?-mi exprim gândurile despre reputatul istoric ... Sunt convins c? este cel mai nimerit, ca unul care am vorbit despre Florin Constantiniu ?i de la tribuna Senatului României, s? revin la ceea ce consemnam în urm? cu aproape un deceniu la apari?ia edi?iei a III-a a inegalabilei Istorii sincere a poporului român (Bucure?ti, 2003).

Revin asupra considera?iilor expuse în volumul meu intitulat O istorie a prezentului (Craiova, Mica Valahie, 2004, pp. 41-42,46; retip?rire, edi?ie anastatic?, Ia?i, Tipo Moldova, 2010), eviden?iind dintru început c? Istoria sincer? ... reprezenta, „în totului tot, o sintez? remarcabil? ?i provocatoare care, net?g?duit, a încununat activitatea-i ?tiin?ific? prodigioas? a reputatului polihistor. El a dovedit, dac? mai era nevoie, c? sunt istorici ?i... «istorici»". Oricând ?i oriunde, Florin Constantiniu a venit cu ceva nou, a corectat ?i a îmbog??it o informa?ie, i-a oferit un alt sens, el a deschis alte orizonturi în domenii în care imuabilul trona imposibil, a încadrat armonios problemele istoriei na?ionale în istoria universal?. Amploarea ?i, totodat?, profunzimea demersului lui Florin Constantiniu sunt eviden?iate de capitolul bibliografic ce încheie O istorie sincer? a poporului român. Dar, înainte de orice, trebuie s? subliniez c?, natural, autorul s-a sim?it dator, într-o nepreten?ioas? Prefa??, s? se explice de ce o istorie ?i de ce una sincer?? Autorul relev? c?, în primul rând, a fost inspirat de Istoria sincer? a na?iunii franceze, datorat? celebrului Charles Seignobos, pentru ca apoi, trecând prin Andrei O?etea ?i Dimitrie Cantemir, s? conclud? c? numai o istorie adev?rat? devine obligatoriu sincer?. ?i, a? ad?uga, elaborat? la vârsta ?i în baza unei experien?e în care sinceritatea, departe de a reprezenta o sl?biciune ori un defect, devine o arm?, o prob? irefutabil? a domin?rii tehnicilor istoricului de profesie. În consecin??, Florin Constantiniu revine la principiul (la care face trimitere expres?) stabilit de nu mai pu?in celebrul Leopold von Ranke în veacul trecut în sensul c? trecutul trebuie reconstituit a?a cum a fost (wie es eigentlich gewesen). În consecin??, se explic? autorul, istoria trebuie cunoscut? «cu cele bune ?i rele ale ei. ?i a? îndr?zni s? spun c?, de obicei, se înva?? mai mult dintr-un e?ec decât dintr-o izbând?. Dac? vrem s? evit?m r?ul, trebuie s?-i cunoa?tem cauzele. Nu facem un serviciu unui om bolnav t?inuindu-i maladia, ci spunându-i realitatea, pentru a ?ti cum trebuie s? se trateze. Acesta este ?i rostul înf??i??rii p?catelor din trecutul nostru...» În ceea ce prive?te interven?ia articolului nehot?rât înaintea Istoriei sincere ..., Florin Constantiniu pune în lumin? limitele, omene?te explicabile, ale sintezei sale, în spe?? faptul c? textul s?u reprezint? «o explica?ie posibil? a faptelor, nu explica?ia infailibil?». De unde, asigurarea fireasc? c? «am scris aceste pagini cu str?dania obiectivit??ii ?i cu dorin?a de a oferi imaginea adev?rat? a istoriei na?ionale. Cititorii vor judeca dac? am izbutit sau nu» [...] Am l?sat la sfâr?it, de?i nepotrivit, în discu?ie stilul Istoriei sincere...concis, elegant ?i colorat, adecvat integral unei lucr?ri ?tiin?ifice de anvergur?.

În finalul acestor rânduri, nu cred c? se impune decât un singur gând, ?i anume c? O istorie sincer? a poporului român, departe de a marca doar un eveniment editorial al anilor 1997-1998 (edi?ile I-II), are ?i semnifica?ia unui recital Florin Constantiniu!... ?i sunt atâtea motive pentru care revin mereu la m?rturiile din 2003, mai ales ast?zi dup? ce „singurul nostru polihistor" al ultimelor decenii ne-a p?r?sit, trecând - vai! - dup? expresia lui Nicolae Iorga în rândul celor cari au fost!

footer