Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Mircea Eliade   
Sâmbătă, 05 Mai 2012 20:35
Mircea EliadeMircea Eliade (n.13 martie 1907, la Bucure?ti – d. 22 aprilie 1986, la Chicago). Scriitor, filozof ?i istoric al religiilor, Mircea Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cet??ean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume ?tiin?ifice, opere literare ?i eseuri filozofice traduse în 18 limbi ?i a peste 1200 de articole ?i recenzii cu o tematic? extrem de variat? ?i bine documentate. F?r? a lua în calcul jurnalele sale intime ?i manuscrisele inedite, opera complet? a lui Mircea Eliade ar putea fi curins? în peste 80 de volume.
În textul pe care vi-l prezent?m, ve?i g?si numeroase similitudini cu situa?ia actual? a statului ?i a poporului român. (Redac?ia)

Imoralitatea clasei conduc?toare românesti, care de?ine „puterea" politic? de la 1918 încoace, nu este cea mai grav? crim? a ei. C? s-a furat ca în codru, c? s-a distrus burghezia na?ional? în folosul elementelor alogene, c? s-a n?p?stuit ??r?nimea, c? s-a introdus politicianismul în administra?ie ?i înv???mânt, c? s-au desna?ionalizat profesiunile libere - toate aceste crime împotriva siguran?ei statului ?i toate aceste atentate contra fiin?ei neamului nostru, ar putea - dup? marea victorie final? - s? fie iertate. Memoria genera?iilor viitoare va p?stra, cum se cuvine, eforturile ?i eroismul anilor cumpli?i 1916-1918 - l?sând s? se a?tearn? uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor. Dar cred c? este o crim? care nu va mai putea fi niciodat? uitată: ace?ti aproape dou?zeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai c? i-am pierdut (?i când vom mai avea înaintea noastr? o epoc? sigur? de pace atât de îndelungat??!) - dar i-am folosit cu statornic? voluptate la surparea lent? a statului românesc modern. Clasa noastr? conduc?toare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a făcut vinovat? de cea mai grav? tr?dare care poate înfiera o elit? politic? în fa?a contemporanilor ?i în fa?a istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politic?. Nu e vorba de o simpl? g?in?rie politicianist?, de un milion sau o sut? de milioane furate, de corup?ie, bac?i?uri, demagogie ?i ?antaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui îns?si existen?a istoric? a neamului românesc: oamenii care ne-au condus ?i ne conduc nu mai v?d. Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase ?i mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europ? - luntrea statului nostru este condus? de ni?te pilo?i orbi. Acum, când se preg?te?te marea lupt? dup? care se va ?ti cine merit? s? supravie?uiasc? ?i cine î?i merit? soarta de rob - elita noastră conduc?toare î?i continu? micile sau marile afaceri, micile sau marile b?t?lii electorale, micile sau marile reforme moarte. Nici nu mai g?sesti cuvinte de revolt?. Critica, insulta, amenin?area - toate acestea sunt zadarnice. Oamenii ace?tia sunt invalizi: nu mai v?d, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de c?petenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins. Istoria cunoa?te unele exemple tragice de state înfloritoare ?i puternice care au pierit în mai pu?in de o sut? de ani f?r? ca nimeni s? în?eleag? de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, solda?ii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodat?, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani dup? aceea, cet??enii fostelor state glorioase î?i pierd limba, credin?ele, obiceiurile - ?i sunt înghi?i?i de popoare vecine. Luntrea condus? de pilotii orbi se lovise de stânca final?. Nimeni n-a înteles ce se întâmpl?, dreg?torii f?ceau politic?, negu??torii î?i vedeau de afaceri, tinerii de dragoste ?i ??ranii de ogorul lor. Numai istoria ?tia c? nu va mai duce multă vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însu?irile în afar? de aceea capital?: instinctul statal. Crima elitelor conduc?toare române?ti const? în pierderea acestui instinct ?i în înfior?toarea lor inconstien??, în înc?p??ânarea cu care îsi ap?r? „puterea". Au fost elite române?ti care s-au sacrificat de bun? voie, ?i-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conduc?torilor no?tri politici, departe de a dovedi aceast? resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii - face tot ce-i st? în putin?? ca s?-?i prelungeasc? puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambi?iile pe care ?i le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. ?i nu în aceste câteva miliarde risipite ?i câteva mii de constiin?e ucise st? marea lor crim?, ci în faptul c? m?car acum, când înc? mai este timp, nu înteleg s? se resemneze. S? amintim numai câteva fapte si vom în?elege de când ne conduc pilo?ii orbi.

Cel dintâi lucru pe care l-au f?cut iugoslavii dup? r?zboi a fost s? colonizeze Banatul românesc aducând în mas?, de-a lungul frontierei, cele mai pure elemente sârbe?ti. Iugoslavii, atunci ca ?i acum, erau departe de a avea lini?tea ?i coeziunea politic? pe care am fi putut-o avea noi: problema croat? izbucnise cu violen??. Cu toate acestea, stiind c? adev?rata grani?? nu e cea însemnat? pe hărti, ci limita pân? unde se poate întinde un neam (Nae Ionescu) - au f?cut tot ce le-a stat în putin?? ca s? deznationalizeze jude?ele române?ti. ?i se pare c? au reu?it. În orice caz, acum, la grani?a Banatului, stau masive coloniz?ri sârbe?ti, sate care nu existau la conferin?a p?cii.... La „plebiscitul" din 1918-1919, toate satele ?v?besti au votat alipirea la România Mare. S-a ob?inut astfel o impresionant? majoritate. Nici un guvern român n-a f?cut, îns?, nimic pentru aceste elemente germanice, singurii alia?i sinceri pe care i-am fi putut avea ca s? contrabalans?m elementele maghiare. Dimpotriv?, de la unire încoace sa?ii ?i ?vabii au fost necontenit umili?i - iar ungurii favoriza?i. (Ce imbecil complex de inferioritate am dovedit, fiindu-ne team? de unguri!) În 1918 sa?ii nu se în?elegeau cu ?vabii. Am fi putut profita de aceste neîn?elegeri. N-am profitat. Dimpotriv?, am făcut tot ce ne-a stat în putin?? ca s? acceler?m unirea tuturor elementelor germanice. ?i astăzi, sa?ii ?i ?vabii sunt uni?i - ?i sunt împotriva noastr?. Ungurii au colonizat grani?a înc? din 1920, de?i ?i ast?zi se g?sesc înapoia acestei centuri de fier nu ?tiu câte sute de mii de români. Noi n-aveam nevoie de coloniz?ri, pentru c? toate satele de pe frontier? sunt române?ti. În schimb, am stat cu mâinile în sân ?i am privit cum se înt?reste elementul evreiesc în ora?ele din Transilvania, cum Deva s-a maghiarizat complet, cum ?ara Oa?ului s-a p?r?ginit, cum s-au făcut coloniz?ri de plugari evrei în Maramure?, cum au trecut p?durile din Maramure? ?i Bucovina în mâna evreilor ?i maghiarilor etc., etc. Cei 10.000 de ??rani români veni?i din Ungaria continu? să moar? de foame. Am luat sate de români din Banat ?i am colonizat Cadrilaterul - în loc s? p?str?m pe b?n??eni acolo unde sunt ?i s? aducem la frontiera bulgar? numai macedoneni, singurii care r?spund la cu?it cu toporul ?i la insulte cu carabina. Ast?zi româncele b?n??ene cer?esc în Balcic... Dintre toate minorit??ile noastre, în afar? de armeni, numai turcii erau cei mai inofensivi; i-am l?sat să plece. P?mânturile lor, în bun? parte, au intrat în st?pânirea bulgarilor. Bazargicul este complet bulgarizat. Ceva mai mult. Am l?sat pe bulgari s?-?i cumpere ?i s? cultive p?mânt pân? la Gurile Dun?rii. Pilo?ii orbi s-au f?cut unealta celei mai însp?imânt?toare crime împotriva fiin?ei statului românesc: înaintarea elementului slav din josul Dun?rii spre Delt? ?i Basarabia. N-a fost un singur om politic român care s? în?eleag? c? ultima noastr? nădejde, a?a cum suntem înconjura?i de oceanul slav, este s? ne împotrivim cu toate puterile unirii slavilor dun?reni cu slavii din Basarabia. În loc s? alung?m elementul bulg?resc din întreaga Dobroge - noi am colonizat pur ?i simplu Gurile Dun?rii cu gr?dinari bulgari. În acela?i timp, pilotii orbi au deschis larg portile Bucovinei si Basarabiei. De la război încoace, evreii au cotropit satele Maramure?ului ?i Bucovinei ?i au ob?inut majoritatea absolut? în toate ora?ele Basarabiei. Ceva mai grav: rutenii s-au coborât de-a lungul Basarabiei ?i ast?zi mai au foarte pu?in s?-?i dea mâna cu bulgarii care au suit pe Dun?re. Reni este punctul de unire a celor dou? popula?ii slave - pe p?mânt românesc. Imediat dup? război, în Basarabia românii reprezentau 68% din popula?ie. Ast?zi, dup? statisticile oficiale, ei sunt numai 51%. Elitele politice române?ti, în loc s? se intereseze de-aproape de problema Ucrainei prin încurajarea agita?iilor separatiste - a?a cum au f?cut guvernele austriece pân? la r?zboi, încurajând sistematic pe ruteni ca s? lovească în români ?i în poloni - s-au mul?umit să tolereze întinderea ucrainienilor nu numai în Bucovina, dar ?i în Basarabia. În anul 1848, rutenii din Gali?ia revendicau o parte din Bucovina pentru provincia lor (Gali?ia), care ar fi trebuit s? devin? semi-autonom? în reorganizarea Austriei pe baze federale (planul Palacki). Românii bucovineni de atunci au ?tiut s? se apere (în Constituanta austriac? de la Kremsir). Dar rutenii, dup? războiul cel mare, au g?sit un nea?teptat aliat în pilo?ii orbi ai României care, în loc s? lupte pentru revendic?rile ucrainiene dincolo de Nistru (crearea statului-tampon Ucraina) ?i-au ar?tat prietenia fa?? de ace?ti slavi l?sându-i s? se înmul?easc? peste m?sur? în Bucovina ?i s? coboare cât mai jos în Basarabia. Ast?zi, un savant ucrainean de la universitatea din Var?ovia, refugiat politic, expune la seminarul de geografie din Berlin h?r?i ale viitorului stat ucrainean în care se g?sesc înglobate Bucovina ?i Basarabia. N?d?jduiesc c? la ceasul când ?tiu lucrurile acestea, prietenul care mi-a atras aten?ia asupra h?r?ilor profesorului ucrainean (profesor la universitatea din Var?ovia) a izbutit s? le fotografieze pe toate - pentru ca s? facem amândoi dovada, dac? va fi nevoie. Inutil s? mai continui. ?i am fost st?pânit de acest însp?imânt?tor sentiment al inutilit??ii în tot timpul cât am scris paginile de fa??. ?tiu foarte bine c? ele nu vor avea nici o urmare. ?tiu foarte bine c? evreii vor ?ipa c? sunt antisemit, iar democra?ii c? sunt huligan sau fascist. ?tiu foarte bine c? unii îmi vor spune c? „administra?ia" e proast? - iar al?ii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minorit??ilor. Ca ?i când acelea?i tratate au putut împiedica pe Kemal Pa?a s? rezolve problema minorit??ilor măcelărind 100.000 de greci în Anatolia. Ca ?i când iugoslavii ?i bulgarii s-au gândit la tratate când au închis ?colile si bisericile române?ti, deznationalizând câte zece sate pe an. Ca ?i când ungurii nu ?i-au permis s? persecute f??i?, cu închisoarea, chiar satele germane, ca s? nu mai vorbesc de celelalte. Ca ?i când cehii au ?ov?it s? paralizeze, pân? la sugrumare, minoritatea german?! Cred c? suntem singura ?ar? din lume care respect? tratatele minorit??ilor, încurajând orice cucerire de-a lor, pream?rindu-le cultura ?i ajutându-le s?-?i creeze un stat în stat. ?i asta nu numai din bun?tate sau prostie. Ci pur ?i simplu pentru c? p?tura conduc?toare nu mai ?tie ce înseamn? un stat, nu mai vede. Pe mine nu m? sup?r? când aud evreii ?ipând: „antisemitism", „fascism", „hitlerism"! Oamenii ace?tia, care sunt oameni vii ?i clarv?z?tori, î?i apără primatul economic ?i politic pe care l-au dobândit cu atâta trud? risipind atâta inteligen?? ?i atâtea miliarde. Ar fi absurd s? te astep?i ca evreii s? se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi ?i cu foarte multe obliga?ii - după ce au gustat din mierea puterii ?i au cucerit atâtea posturi de comand?. Evreii lupt? din r?sputeri s?-?i men?in?, deocamdat?, pozi?iile lor, în a?teptarea unei viitoare ofensive - ?i, în ceea ce m? prive?te, eu le în?eleg lupta ?i le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul. Triste?ea ?i spaima mea î?i au, însă, izvorul în alt? parte. Pilo?ii orbi! Clasa aceasta conduc?toare, mai mult sau mai putin româneasc?, politicianizat? pân?-n m?duva oaselor - care a?teapt? pur ?i simplu s? treac? ziua, s? vină noaptea, s? aud? un cântec nou, s? joace un joc nou, s? rezolve alte hârtii, s? facă alte legi. Acela?i joc ?i acela?i lucru, ca ?i când am tr?i într-o societate pe ac?iuni, ca ?i când am avea înaintea noastr? o sut? de ani de pace, ca ?i când vecinii no?tri ne-ar fi fra?i, iar restul Europei unchi ?i na?i. Iar dac? le spui c? pe Bucegi nu mai auzi române?te, c? în Maramure?, Bucovina ?i Basarabia se vorbeste idi?, c? pier satele române?ti, c? se schimb? fa?a ora?elor - ei te socotesc în slujba nem?ilor sau te asigur? c? au făcut legi de protec?ia muncii na?ionale. Sunt unii, buni „patrio?i", care se bat cu pumnul în piept ?i-?i amintesc c? românul în veci nu piere, c? au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitând, s?racii, c? în Evul Mediu românii se hr?neau cu grâu ?i pe?te ?i nu cuno?teau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând c? blestemul a început s? apese neamul nostru o dat? cu introducerea secarei (la sfâr?itul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanario?ii care au introdus porumbul - sl?bind considerabil rezisten?a ??ranilor. Blestemele s-au ?inut apoi lan?. M?laiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea pân? în secolul al XVI-lea bere), austriecii în Ardeal ?i „cultura" în Principate au adus sifilisul. Pilo?ii orbi au intervenit ?i aici, cu imensa lor putere politic? ?i administrativ?. Toat? Muntenia ?i Moldova de jos se hr?nea iarna cu pe?te s?rat; c?ru?ele începeau s? colinde B?r?ganul îndat? ce se culegea porumbul ?i pe?tele acela s?rat, uscat cum era, alc?tuia totu?i o hran? substan?ial?. Pilotii orbi au creat, îns?, trustul pe?telui. Nu e atât de grav faptul c? la Br?ila costă 60-100 lei kilogramul de pe?te (în loc s? coste 5 lei), c? putrezesc vagoane întregi de pe?te ca s? nu scad? pre?ul, c? în loc s? se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Br?ilei se recolteaz? numai 5 vagoane ?i se vinde numai unul (restul putreze?te), grav e c? ??ranul nu mai m?nâncă, de vreo 10 ani, pe?te sărat. ?i acum, când popula?ia de pe malul Dun?rii e secerat? de malarie, guvernul cheltuie?te (vorba vine) zeci de milioane pe medicamente, uitând c? un neam nu se regenereaz? cu chinin? ?i aspirin?, ci printr-o hran? substan?ial? ?i s?n?toas?.

Nu mai vorbi?i, deci, de cele ?apte inimi în pieptul de aram? al românului. S?rmanul român, lupt? ca s?-?i p?streze m?car o inim? obosită care bate tot mai rar ?i tot mai stins. Adev?rul e acesta: neamul românesc nu mai are rezisten?a sa legendar? de acum câteva veacuri. În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hr?nit, care m?nânc? grâu, pe?te, fructe ?i care bea vin în loc de ?uic?. Noi n-am în?eles nici ast?zi c? românul nu rezist? băuturilor alcoolice, ca francezul sau ca rusul bun?oar?. Ne l?udăm c? „?inem la b?utur?", iar gloria aceasta nu numai c? e ridicul?, dar e în acela?i timp fals?. Alcoolismul sterilizează legiuni întregi ?i ne imbecilizeaz? cu o rapiditate care ar trebui să ne dea de gândit. ...Dar pilo?ii orbi stau surâz?tori la cârm?, ca ?i când nimic nu s-ar întâmpla. ?i ace?ti oameni, conduc?tori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bun?-credin??, ?i cu bun?voin??; numai c?, a?a orbi cum sunt, lipsi?i de singurul instinct care conteaz? în ceasul de fa?? - instinctul statal - nu v?d ?uvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult p?mânt românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia ?i meseriile care dispar l?sând locul altor neamuri... Nu simt c? s-au schimbat unele lucruri în aceast? ?ară, care pe alocuri nici nu mai pare româneasc?. Uneori, când sunt bine dispu?i, î?i spun c? nu are importan?? num?rul evreilor, c?ci sunt oameni muncitori ?i inteligen?i ?i, dac? fac avere, averile lor r?mân tot în ?ară. Dac? a?a stau lucrurile nu v?d de ce n-am coloniza ?ara cu englezi, c?ci ?i ei sunt muncitori ?i inteligen?i. Dar un neam în care o clas? conducătoare gânde?te astfel, ?i-?i vorbeste despre calit??ile unor oameni str?ini nu mai are mult de tr?it. El, ca neam, nu mai are însă dreptul s? se m?soare cu istoria... C?ci pilo?ii orbi s-au f?cut sau nu unelte în mâna str?inilor - pu?in intereseaz? deocamdată. Singurul lucru care intereseaz? este faptul c? nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a ?tiut ?i nu ?tie ce înseamn? un stat. ?i asta e destul ca s? începi s? plângi.

Articol ap?rut în revista „Vremea", nr. 505, 19 septembrie 1937 footer