Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col. (r) dr. Alexandru Manafu   
Sùmbătă, 28 Aprilie 2012 14:52
Col.(r) Alexandru Manafu (art-emis)„Iube?te-?i ?i respect?-?i p?rin?ii ?i nu te înjosi de numele lor, dac? soarta n-a fost darnic? cu ei. Înal??-i, f?-i ferici?i, ofer?-le ceea ce via?a nu le-a putut oferi la un moment dat."


Îng?duie, distins Cititor, de a-?i adresa o invita?ie: Aceea de a te ridica o clip? peste condi?ia de muritor, de a-?i l?sa inteligen?a liber? ?i imagina?ia creatoare s? zburde peste secole ?i milenii, de a pune în valoare informa?iile percepute, venite din toate izvoarele, de la semeni, din trecutul îndep?rtat, din antologia preistoriei, din izvoarele scrise ?i nescrise, de la piatr? ?i iarb?, de la p?s?ri ?i din t?cerea expresiv? a gânditorului de la Hamangia, de la pl?cu?ele scrise de la T?rt?ria (cel mai vechi scris de pe planet?), de la pl?cu?ele de la Sinaia ?i t?cerea Sfinxului, de la în?l?imea Ceahl?ului, de la mân?stirile din nordul Olteniei ?i nordul Bucovinei, de la coloanele lui Hercule ?i amazoane, pân? la Marea Linie Dacic? pe care o formeaz? zidirile dacice de la Pecica, Deva, Cugir, B?i?a ?i Vârful Omu (orientat? 15ș N-V), care reprezint? de fapt constela?ia Dragonului (complexul construit de daci reprezentând în mare o anumit? pozi?ie a dragonului fa?? de polul nord ceresc ?i fa?? de celelalte constela?ii – Sarmisegetuza Regia apare ca steaua Alfa a Ursei Mici, actualul pol nord ceresc) ?i de la atâtea lucruri minore care dau marile adev?ruri, l?sând deci imagina?ia s? zburde în trecut ce ar putea fi v?zut: Un t?râm de vis, mun?i împ?duri?i, câmpii roditoare, ape cristaline ?i învolburate, Marea Sarmatic? ?i Marea Neagr? în care se v?rsau Istrul ?i Danubiul, la rândul lui formând o delt? cu ?apte bra?e ale c?rui ape ajungeau pân? la Insula Alb? (Insula Leuce, Insula ?erpilor). Lâng? ape, aglomer?ri de popula?ie, probabil pelasgii sau cine ?tie cine vor fi fost. Oameni aprigi, lega?i de glie, cultivând p?mântul sau ocupându-se ?i cu vân?toarea. Va fi fost poate un cataclism puternic care a zguduit p?mântul, dar ?i oamenii. Dovad? stau gropile abisale de la Cazane, mai adânci decât Marea cea mare. Locuitorii î?i vor fi schimbat deprinderile ?i se vor fi adaptat la situa?ia de fapt. Poate pe aici a trecut Ulise în cei zece ani de peregrin?ri, pe aceste t?râmuri î?i va fi tras cor?biile pe uscat.

Insula Alb?, insula lui Ahile va fi avut de suferit dup? cutremur, deschizându-se strâmtorile Bosfor ?i Dardanele, apele Mediteranei n?v?lind în Marea Neagr?. De pe aceste t?râmuri vor fi plecat tracul Diomedes cu caii s?i albi, Hippolite ?i Penthesileia, regine ale amazoanelor, participan?i la r?zboiul troian, precum ?i zeit??i împrumutate de mitologia greac?, Apollo ?i Artemis - zei?a vân?torii, tracul Orfeu, vestit cânt?re? din lir?, a c?rui afec?iune pentru so?ia sa, Euridice ?i durerea cântat? pe strune determinând omorârea sa de c?tre bacante. ?i cum altfel, decât cu pietre. Aceste genera?ii vor fi construit primul pod peste Dun?re, când apele fluviului erau sc?zute, pod ref?cut apoi, de Apolodor din Damasc, vestit arhitect al antichit??ii. Va fi fost marea încercare a lui Burebista de a cuantifica mo?tenirea de limb? ?i t?râm, un tezaur al acestuia fiind descoperit în apropiere de Bratislava. Acele insule de locuitori vorbitori ai aceleia?i limbi se vor fi aflat în toat? peninsula balcanic?, dar ?i în peninsula hispanic?, pe coastele Mediteranei, pân? ?i în Bretania, dar ?i pe coastele de nord ale M?rii Negre, la Moncastro, de unde mai târziu, marele ?tefan î?i va lua so?ie, pe Maria de Mangop. A urmat apoi istoria cunoscut?, marea încle?tare cu romanii, victoria acestora ?i ocuparea militar? a zonelor de interes, care produceau aur ?i bog??ii ce stârneau l?comia ?i patimile omene?ti. A fos un teritoriu restrâns la interesul cuceritorului vremelnic. În cea mai mare parte a teritoriului, r?mas? neocupat?, popula?ia ?i-a urmat convie?uirea, urmându-?i calea, crescând copiii în respectul tradi?iilor ?i a str?bunilor, ap?rându-?i vatra cu încrâncenare. A urmat aproape un veac de necunoa?tere ?i de întuneric,între?inut poate, de inten?ii diabolice, biblioteca Vaticanului p?strând informa?ii despre aceast? perioad?. Apar date ?i înscrisuri despre primele cnezate ?i voivodate, primele lupte cunoscute pentru p?mântul str?mo?esc, despre b?t?liile nesfâr?ite pentru neatârnare.

Gelu, Glad, Menumorut, Litovoi, nume cu rezonan?? de legend?.

A fost Posada care a înfrânat pofta de cucerire a puternicilor momentului. Despre câte Posade vor fi fost înainte ?i dup? b?t?lia intrat? în istorie, putem doar s? b?nuim. Au urmat un ?ir de domnitori preocupa?i de mo?tenirea ?i viitorul românilor, dintre care merit? men?iona?i Vlad ?epe? (fiul lui Vlad Dracul, derivat din Dragon, ordin cavaleresc, cu rezonan?? în constela?ia Dragonului ?i în Marea Linie Dacic?), Iancu de Hunedoara ?i cele dou? piscuri, ?tefan cel Mare ?i Sfânt cu b?t?lia de la Vaslui, dar ?i cu b?t?liile din întreaga domnie, o lupt? pentru glia str?bun?, ?i Mihai Viteazul cu al s?u "Termopile al românilor", b?t?lia de la C?lug?reni, brav conduc?tor, r?mas în memoria istoric? ca unificator al românimii, al spiritului românesc, model peste veacuri. A mai fost ?i zvâcnirea Brâncoveanului, mort în credin?a str?bun?. „B?t?lia de la Z?rne?ti din 21 august 1690, câ?tigat? de Brâncoveanu cu armata român? ?i turceasc?, fu cea din urm? în care vechile noastre legiuni se luptar? în mare b?t?lie rânduit?. Aici, românii î?i luar? adio de la slava militar?", arat? Nicolae B?lcescu. Vor fi fost ?i alte eforturi, Bobâlna ?i Gheorghe Doja, m?rturii ale luptelor pentru libertate ?i vatr?. Dup? Brâncoveanu a urmat aproape un secol de împilare, de netrebnicie, de jefuire a teritoriilor române?ti, devenite teatru de b?t?lii ?i „zon? de exploatare" pentru asigurarea subzisten?elor armatelor imperiilor (austro-ungar, ?arist ?i otoman). Românii încep s?-?i recapete con?tiin?a de sine, apartenen?a la aceea?i limb?, colectivitate ?i teritoriu, române?ti, preocuparea pentru binele comunit??ii c?reia îi apar?ineau. Se con?tientizeaz? dorin?a de unitate na?ional? ?i de integritate teritorial?.

Au fost Horia, Clo?ca ?i Cri?an, mor?i pentru Neamul Românesc, a fost Tudor Vladimirescu cu al s?u aforism „Patria este norodul, iar nu tagma jefuitorilor", a fost B?lcescu ?i revolu?ia de la 1848, generalizat? pe întreg teritoriu românesc, a fost Avram Iancu ?i lupta gigantic? care a mai ad?ugat o fil? de istorie, de eroism ?i jertf? pe altarul Neamului. Vor mai fi fost ?i acele rezisten?e ale insulelor române?ti, Moscopole, cetate a românilor macedoneni, care a rezistat turcilor dou? secole ?i care a dat Europei oameni de afaceri moderni, a mai fost ?i Ali Tebelin, pa?? de Ianina, cu ascenden?? româneasc?, al c?rui teritoriu a fost ocupat de turci cu largul concurs al consilierilor militari francezi. A urmat Alexandru Ioan Cuza, cu m?suri radicale de unificare, de emancipare, de scuturare de sub ap?sarea str?in?t??ii, care a pus bazele unei armate ?i a unor institu?ii na?ionale, specifice statului care se n??tea.
Apoi românii au avut parte de un domn str?in, format la ?coala german?,provenit din vechea aristocra?ie prusac?, dar care s-a integrat în totalitate cu n?zuin?ele ?i speran?ele Neamului care l-a chemat ?i l-a a?ezat în frunte. No?iunile de onoare ?i demnitate mai reprezentau repere cardinale de conduit?, mai erau respectate. A urmat marea încle?tare a independen?ei, prima mare încercare la care Neamul Românesc de pretutindeni i-a f?cut fa??. Sângele românesc a curs pe câmpiile Bulgariei, consfin?ind prin jertf? prima mare realizare - Independen?a. Cu aceea?i cerbicie ?i eroism legendar, sfidând moartea f?r? cea mai mic? urm? de team?, românii s-au mobilizat pe câmpul de lupt? ?i în ?ar?, dar ?i în b?t?liile diplomatice, pentru a-?i recâ?tiga drepturile milenare. A urmat apoi alipirea Dobrogei ?i încoronarea ca rege al României a principelui Carol. Însu?i coroana regal? a fost confec?ionat? din o?elul unui tun turcesc, capturat la Plevna. A fost apoi a doua mare încercare a istoriei - R?zboiul pentru reîntregirea României, cu gigantice lupte ?i jertfe.

M?ria Sa, ??ranul Român a f?cut Unirea cea Mare, pl?tit? din nou cu alte valuri de sânge românesc. Stau m?rturie peste timp ?arjele de la Rob?ne?ti ?i Prunaru, b?t?lia de pe Arge? - pentru Bucure?ti, odiseea deta?amentului Cerna, retragerea în Moldova ?i refacerea armatei române în cumplita iarn? 1916-1917, încle?tarea titanic? de la M?r??ti, M?r??e?ti ?i Oituz, mobilizarea armatei ?i campania din 1919, dar ?i eforturile române?ti din Bucovina, Basarabia ?i Transilvania. ?i a fost România Mare. Imagineaz?-?i, distins Cititor, c? e?ti pe treptele mausoleului de la M?r??e?ti sau Soveja, de mân? cu fiul sau nepo?ii. P?truns de sentimentul de pietate, înfiorat de jertfa miilor de români care î?i duc somnul de veci, le vorbe?ti acestora de eroismul românesc, de sacrificiul suprem pentru neam ?i ?ar?, pentru graiul str?mo?esc, pentru care se mai moare înc?. A urmat o scurt? perioad? de acalmie, de a?ezare a ??rii, de reforme structurale ?i de stabilizare a institu?iilor fundamentale ale statului. Valul de negur? care a cuprins Europa, ciocnirea intereselor marilor puteri a influen?at ?i destinul românesc. A fost ultimatumul sovietic din 1940 urmat de un act de r?zboi - ocuparea Bucovinei ?i Basarabiei ?i evacuarea teritoriilor române?ti - un alt pas pe drumul Golgotei f?cut de suflarea româneasc?. A urmat o alt? mare ?i dificil? încercare - R?zboiul pentru Ap?rarea Fiin?ei Na?ionale – c?ci aceasta a reprezentat pentru Români cel de al doilea r?zboi mondial. Neamul Românesc a l?crimat cu lacrimi de sânge pentru eliberarea Basarabiei ?i Bucovinei ?i apoi, purtat de legile r?zboiului, dar ?i de interese str?ine, pân? la Stalingrad, în Caucaz, dar mai ales în Crimeea. Retragerea, cu pierderi umane, eforturi ?i suferin?e de nedescris, au mai ad?ugat otrava cucutei la paharul suferin?ei române?ti. Încerc?rile oamenilor vremii, care conduceau destinele na?iei, de a asigura o ie?ire din r?zboi cât mai onorabil? pentru interesul na?ional, pentru onoarea ?i demnitatea na?ional?, dar ?i pentru popula?ia greu încercat?, au fost z?d?rnicite de o ?leaht? de tr?d?tori, parveni?i care ?i-au urm?rit numai interesele personale. Jucat? la ruleta intereselor celor mari ?i puternici, ?ara intr? într-o nou? etap? a evolu?iei sale, sub ocupa?ie sovietic?, aservit? economic, evolu?ia întregii societ??i fiind strict influen?at? de organele de represiune subordonate ocupantului-eliberator. Sunt distruse preconceput ?i diabolic, institu?ii de cultur? ?i educa?ie, intelectualitatea cu vederi progresiste, na?ionale, cadrele militare cu educa?ie aleas?, pentru care sentimentele de onoare, demnitate, cinste, corectitudine, devotament erau repere cardinale ale conduitei. Sub pretextul desp?gubirilor de r?zboi, ?ara este spoliat? timp de dou?zeci de ani.

Este atacat poporul român în îns??i esen?a sa, clasa ??r?neasc? („dac? dispare ??ranul român, dispare ?i spiritualitatea româneasc?", spunea p?rintele Cristian Pomohaci), este sabotat? credin?a ortodox?. Revirimentul din aprilie 1964 a început s? dea încet, încet, o alt? orientare societ??ii române?ti. Încet, dar sigur interesul na?ional este con?tientizat, linia de evolu?ie social? intr? pe f?ga?ul normalit??ii, se fac investi?ii de durat?, cu efecte benefice asupra nivelului de trai în industrie, infrastructur?, agricultur?.
Se neglijeaz? îns? aspectul educa?ional, de profunzime, al în?elegerii ?i con?tientiz?rii la nivel de mas? al mecanismului evolu?iei sociale. Se încearc? o echilibrare a egalit??ii economice, sociale, dar cu îngr?dire a libert??ilor. Inducerea în eroare, minciuna, sfidarea intereselor individului, devin instrumente de conducere. Dup? 1989, când nemul?umirea r?bufne?te, dirijat? ?i sprijinit? cu abilitate din exterior, evenimentele duc la distrugerea unui sistem ?i instaurarea unei forme sociale care d? iluzia libert??ii.Dar care scade dramaticP.I.B.- ul, duce la dispari?ia total? a unei industrii competitive dar ?i periculoase pentru parteneri de afaceri ?i la o înjositoare înrobire ?i dependen?? economic?. Situa?ie identic? cu cea existent? înainte de r?zboiul independen?ei, care arat? adev?ratele inten?ii ale,, p?pu?arilor,, din 1989.România trebuie redus? la nivel de colonie, f?r? educa?ie, f?r? s?n?tate, f?r? agricultur? ?i industrie, f?r? mijloace de produc?ie cump?rate f?r? ru?ine la pre? de fier vechi, revopsite ?i comercializate pe bani buni în str?in?tate în folosul lupilor, hienelor ?i ?acalilor moderni ,care spoliaz? România, în frunte cu guvernan?ii „ale?i" în mod democratic. Pare c? nicicând soarta n- a fost mai ingrat? cu România. Toate aceste eforturi, toate realiz?rile acestei Na?ii, au fost f?cute cu sudoare ?i sânge, cu jertfa de sine a multor genera?ii, necunoscu?i trec?tori prin timp, con?tien?i de menirea lor, ca oameniai acestui p?mânt românesc. O alt? mentalitate social? este în curs de fomare, o alt? lume. Viitorul îns?, nu trebuie s? constituie un salt în necunoscut. El se încheag? din cunoa?terea adev?rat? a trecutului, a tradi?iilor, a folclorului, a legendei - aflat? la confluen?a folclorului cu istoria. Oferi?i celor tineri, care au intui?ia adev?rului, ?ansa de a- ?i cunoa?te ?i a - ?i respecta înainta?ii. S? nu îngrop?m viitorul copiilor no?tri sub gre?elile trecutului.S? nu lu?mcopiilor pove?tile, modelele de conduit? ale istoriei noastre adev?rate.

Ne place s? credem - ?i n?zuim c?tre aceast? credin?? - c? totu?i, la cap?tul drumului, l?s?m ceva în urma noastr?. Un nume, o cas?, un destin, o carte. Sau m?car un pom.De fapt, un strop de amintire în memoria nu ?tiu cui, c? n-am f?cut degeaba umbr? p?mântului. O singur? întrebare, din cele trei întreb?ri de baz? ale filosofiei, ne ofer? iluzia r?spunsului: Cine suntem? Ne putem privi în adâncul acestei întreb?ri ca într- o oglind? magic?. ?tim cine suntem, ?tim c? am luptat, adeseori cu sacrificii uria?e, s? ajungem ceea ce suntem, ?tim c? la temelia propriului nostru eu am a?ezat eforturi, renun??ri ?i speran?e. ?i nu de pu?ine ori,ne facem din propria noastr? imagine un scop în sine,uitând s? tr?im clipa ce ni s- a dat. Dar dincolo de imagine? Dar în spatele oglinzii, ce chip ascundem? Întotdeauna îns?, trebuie s? con?tientiz?m chipul Patriei, aceast? mam? bun?, r?bd?toare ?i iubitoare pentru to?i fii ei: „Când ridic?m un bulg?re de glie/ În el respir?- un frate legendar,/ El s – a luptat cât l- a ?inut fiin?a/ S? ?in? treaz? borna la hotar.// Eroii no?tri sunt stejari ?i vulturi/ ?i flori de câmp,tot câmpul românesc./ Când sf?râma?i un bulg?re de glie,/ S? ?ti?i c?-i trup din trupul str?mo?esc."

Ideea subliniat? cu atâta elocven?? de poetul-comandor(r) Adrian Mierlu?c?, trebuie s? stea la baza edificiului educa?ional al cunoa?terii istoriei acestei Na?ii; este datoria de con?tiin?? a tuturor celor care contribuie, sub o form? sau alta, la formarea?i educarea genera?iilor României viitoare. Omule, c?l?tor prin timp, apleac?- te la c?p?tâiul celor care, mai presus de orice interes, au pus Neamul ?i ?ara, transmite copiilor, nepo?ilor ?i str?nepo?ilor sentimente de pietate, respect ?i considera?ie fa?? de cei care au fost ?i nu l?sa împrejur?rile vremurilor vitrege s? risipesc? aceast? comoar? româneasc?.

footer