Revista Art-emis
Cum tr?iesc copiii divor?ul? PDF Imprimare Email
Elena Hanganu, Italia   
MarĹŁi, 24 Aprilie 2012 20:25

Elena HanganuPoate unii s-au gândit mai mult, poate al?ii au crezut mai pu?in, dar în fa?a unei situa?ii familiale problematice mul?i p?rin?i au stipulat decizia final?: divor?ul. Cea mai suferind? ?i radical? form? de disolu?ie marital? care anuleaz? identitatea familial? (singura identitate) cunoscut? de copil. Uneori este capabil s? decid?, alteori suport? deciziile impuse de necunoscu?i dar întotdeauna este ascultat (sau m?car a?a ar trebui). Vrea s? stea cu mama, s? se joace cu tata, s? fug? la bunici, s? nu schimbe ?coala, s? mearg? în parc cu ambii p?rin?i, s? fie dus la ?coal? de mama... uneori este întrebat pe cine prefer? ?i ce ar putea spune copilul când acesta nu în?elege de ce nu pot fi împreun? ca înainte. Singura realitate în care se simt în siguran?? este familia - mediul care constituie un adev?rat context al „curgerii" pentru copil.

De ce trebuie s? se mute tata? De ce pleac? mama f?r? mine? Promit s? fiu mai bun, s? duc c??elul la plimbare, s? iau note bune etc., sunt doar câteva dintre atitudinile adoptate de copiii care trec printr-un proces de divor?. Ce se întâmpl? cu ace?ti copii? Cum reu?esc s?-?i revin? în condi?iile în care mama dominat? de st?ri emo?ionale negative se vede pe sine ca principala victim?, când sunt nevoi?i s? respecte regulile din dou? case (cazul în care ambii p?rin?i primesc custodia) sau când apar conflictele de loialitate? Multe întreb?ri ridic? situa?ia copiilor implica?i în procesul de divor? ?i la fel de multe r?spunsuri determinate de diversitatea situa?iilor. Efectele divor?ului asupra copiilor difer? în primul rând în func?ie de grupa de vârst? în care se încadreaz? cei mici precum ?i de modalitatea în care li se aduce la cuno?tin?? schimbarea iminent? din interiorul familiei.

Dezirabil? este situa?ia în care p?rin?ii practic? onestitatea ?i con?tiinciozitatea în preg?tirea copilului pentru divor? oferind acestuia posibilitatea de a se exprima, de a dezbate împreun? posibilele consecin?e asupra rela?iei filiale, de a-i face parte în procesul de schimbare întrucât marginalizarea lor determin? redimensionarea sentimentului de învinov??ire. A trata copiii ca fiind persoane capabile de în?elegere (spun asta pentru c? mul?i p?rin?i refuz? copiilor posibilitatea de a gândi cu propriile „arme") este primul pas în declan?area procesului de adaptare la noile schimb?ri familiale. Înc? de la început se impun categoric dou? imperative- primul interzice învinov??irea partenerului în fa?a copilului iar al doilea interzice inducerea de false speran?e referitoare la continuarea rela?iei maritale când nu este adev?rat.

Revenind la sentimentul de vinov??ie, este necesar ca acesta s? fie clarificat în cele mai mici detalii. P?rin?ii au datoria de a-?i asigura copiii c? nu ei sunt cauza divor?ului. Aici se pot sublinia câteva recomand?ri: copilul s? fie asigurat de sprijinul ambilor p?rin?i indiferent de situa?ie, s? i se precizeze perioada ?i persoana cu care va locui, s? nu fie considerat drept spion în casa celuilalt ?i, dac? este cazul, s? se apeleze la un specialist în domeniu. Studiile au demonstrat c?, în urma p?r?sirii c?minului familial de c?tre unul dintre p?rin?i, copiii - înc? de la cele mai fragede vârste prezint? semne de suferin??. Astfel c?, bebelu?ii de pân? la doi ani cunosc importante modific?ri ale stilului de via??: refuz? hrana, plâng f?r? un aparent motiv, apar episoade de iritabilitate ?i co?mar, perioade de insomnolen??.

Ce se poate face? Rolul p?rin?ilor custodiali este primordial în ceea ce prive?te men?inerea unei leg?turi reale cu p?rintele absent, bunicii sau alte rude (excep?ie fac cazurile în care acest tip de rela?ie nu serve?te bun?starea copilului). Chiar dac? uneori este insuportabil? situa?ia, pun?ile de leg?tur? sunt absolut necesare asigurând astfel copilului un surplus de afectivitate. Între trei ?i cinci ani copiii deja sunt mult mai sensibili la comportamentul p?rin?ilor. A?a ajung s? decid? c? nu sunt iubi?i întrucât p?rin?ii nu mai sunt lega?i afectiv; apare teama de abandon, de a r?mâne singur. Inventeaz? pove?ti despre p?rin?ii care revin în familie, se întorc la vechile vicii „suptul degetului", „leg?natul". Perioade dificile traverseaz? copiii care se refugiaz? în comportamente agresive, primele semne fiind vizibile în raportul cu juc?riile. Agresivitatea se revars? uneori ?i asupra p?rin?ilor. Ce se propune? Se vede necesar un pact între cei doi p?rin?i: acela de a nu-?i trimite mesaje prin intermediul copilului, de a nu-l transforma într-un spion al caselor. O barc? de salvare ar putea fi constituit? de grupul de suport pentru p?rin?i- un cadru în care ace?tia s? se consulte cu cei trecu?i prin aceea?i experien??. De maxim? importan?? ?i deloc supraevaluat? este deculpabilizarea copilului.

Pentru copiii de ?ase-opt ani caracteristic? este sintagma „ce ne vom face de-aici înainte?". Comportamentul dezorganizat, uneori agresiv, concretizat în ac?iuni de furt sau minciun? este determinat cel mai des de imposibilitatea identific?rii cu p?rintele de acela?i gen. Uneori se refugiaz? în c?utarea unui alt partener p?rintelui sau în cascade de lacrimi f?r? un motiv precis. P?rintele absent devine zeul c?zut iar copilul solicit? lucruri materiale pentru a recompensa pierderea. De interes major este randamentul ?colar care diminueaz? constant ?i menghina conflictului de loialitate caracterizat? prin frustrare, anxietate, triste?e.

Cum se intervine? P?rintele poate accepta sentimentele copiilor ca fiind caracteristice situa?iei respective. Ascultarea este o dimensiune sine qua non care se construie?te între p?rin?i ?i copii. De evitat este responsabilizarea excesiv? a copilului. El nu poate fi principalul sprijin al familiei, înlocuitorul p?rintelui absent sau capul familiei. În jurul vârstei de nou? ani (9-12 ani) copiii trec pragul pubert??ii- perioad? dificil? în sine, ceea ce determin? un plus de greutate în traversarea divor?ului. Pe lâng? tr?iri de furie, ?oc, depresie, durere, confuzie, copilul se întâlne?te cu un nou sentiment: acela de a-i fi ru?ine de situa?ia familial? ?i implicit de a vorbi coetanilor s?i despre propria familie. Drept consecin?? încearc? s? se r?zbune pe p?rintele considerat de c?tre el vinovat pentru divor?.

Cum se poate ameliora situa?ia? Se poate ac?iona pe cre?terea stimei de sine. Copilul valorizat prin diverse activit??i dep??e?te starea confuzional? (cine sunt? cui apar?in?) . Apoi p?rintele trebuie sa respecte regulile familiei (reguli impuse chiar de el ?i însu?i te de copil) în mod riguros pentru a face mai u?or pasajul copilului dintr-o cas? în alta. Copilul nu devine un aliat al unui p?rinte împotriva celui absent, nu este normal ?i mai ales s?n?tos ca el s? simt? ura p?rintelui. De la 13 ani în sus situa?ia se schimb?. Capacitatea reflectiv? cognitiv? a copilului îi permite s? fie mai independent ?i ca urmare rela?ia filial? devine distant?. Riscurile pentru copil cresc comparativ cu celelalte grupe de vârst?, confuzia adolescen?ial? fiind doar un impuls. Alcool, droguri, rela?ii intime nepotrivite, adoptarea unui comportament de ga?c?, agresivitate fa?? de p?rin?i, atitudine critic?, izolare social? ?i risc de suicid sunt doar câteva dintre posibilele tentative. Totu?i adolescentul trecut prin problematica divor?ului este mai matur decât ceilal?i, responsabil fa?? de fra?ii mai mici promi?ându-?i de a nu repeta trecutul. Exist? cazuri în care pentru a se debarasa de probleme copilul p?r?se?te familia nu doar emo?ional ci chiar ?i fizic. Care este reac?ia oportun? a p?rin?ilor în aceast? situa?ie? În primul rând negocierea. P?rin?ii custodiali pot negocia cu proprii copii anumite aspecte ale vie?ii familiale, pot pune în balan?? tr?irile personale fa?? de divor?ul prin care trec; revine problematica responsabiliz?rii. Indiferent de vârst? (aparte ce stipuleaz? legea) copilul este copil ?i nu poate înlocui p?rintele absent, drept urmare nu-?i poate însu?i sarcini nespecifice rolului s?u; asta pentru a înlesni trecerea copilului de la vechiul nucleu familial la familia monoparental?. Adul?ii au tendin?a de a trata copiii ca pe un bun personal astfel c? se uit? de securitatea afectiv?.

Este important s? re?inem c? divor?ul este un proces foarte greu de suportat de c?tre copii, nu este doar o hârtie emis? de autorit??i. Dac? p?rin?ii reu?esc s? dep??easc? cu succes aceast? criz? f?r? a provoca o permanent? tensiune între ei - centrat? pe conflicte maritale sau provocând conflicte de loialitate copiilor - ?i se concentreaz? asupra nevoilor copiilor într-o manier? consecvent?, pot reduce din efectele negative ale divor?ului. Un aspect recomandat de speciali?ti pentru buna devoltare psiho-afectiv? a copiilor este a?a cum am mai spus, men?inerea rela?iei cu p?rintele care nu a primit custodia copilului, excep?ie face cazul în care aceast? rela?ie nu serve?te intereselor superiore ale copilului.

Bibliografie:

- Pescaru-B?ran, Adina, 2004, Familia azi. O perspectiv? sociopedagogic?, Bucure?ti, Editura Aramis
- St?nciulescu, Elisabeta, 1997, Sociologia educa?iei familiale, Ia?i, Editura Polirom, vol.I

footer