Revista Art-emis
O nou? ipotez? despre numele Basarabiei PDF Imprimare Email
Acad. Florin Constantiniu   
Duminică, 25 Martie 2012 02:10

Academician Florin ConstantiniuO carte incitant?, înnoitoare ?i provocatoare (în în?elesul de invita?ie la reflec?ie), este cea a istoricului de la Chi?in?u, Ion ?urcanu, „În c?utarea originii numelui Basarabia", Chi?in?u, Ed. Labirint, 2010, 191p. Autorul nu mai are nevoie de o prezentare printre speciali?ti. Pentru marele public, voi spune îns? c? este una dintre cele mai de seam? personalit??i ale istoriografiei de dincolo de Prut, autor, printre altele, al unei sinteze de istorie a Românilor ?i al unei monumentale bibliografii a istoriei Basarabiei, cu o excelent? introducere de filozofie a istoriei. Ion ?urcanu este un specialist de mare clas?, ?i cuvântul s?u se cuvine ascultat cu cea mai mare aten?ie. În istoriografia român?, numele Basarabiei este dedus (inclusiv de semnatarul rândurilor de fa??) din st?pânirea exercitat?, în secolul al XIV-lea - începutul secolului al XV-lea, la nordul Dun?rii de Jos, de ?ara Româneasc?, întemeiat? ?i condus? de dinastia Basarabilor. În aceast? viziune, termenul de Basarabia ar fi desemnat, ini?ial, numai partea de sud a teritoriului dintre Prut ?i Nistru. Dup? anexarea întregului spa?iu pruto-nistrean de c?tre Rusia, în 1812, noii st?pânitori au extins denumirea asupra întregii provincii, care a c?p?tat astfel numele de Basarabia. Ion ?urcanu respinge categoric teoria potrivit c?reia Basarabia ?i-a luat numele de la st?pânirea ??rii Române?ti a Basarabilor la nord de gurile Dun?rii. În absen?a unor m?rturii sigure ?i precise asupra hotarelor statului românesc de la sud de Carpa?i (titulatura lui Mircea cel B?trân nu „str?luce?te" prin precizie!), coinciden?a de nume dintre dinastia fondatoare a Basarabilor ?i numele de Basarabia a fost prea izbitoare ?i prea tentant? pentru ca istoricii s? nu stabileasc? imediat leg?tura: primii Basarabi au st?pânit arealul pruto-nistrean ?i au l?sat ca mo?tenire/amintire numele lor acelei zone. Logic, interpretarea este acceptabil?, dar, repet?m, baza documentar? r?mâne fragil?. Spiritul critic al lui Ion ?urcanu a remarcat sl?biciunile acestei interpret?ri ?i, considerând-o nesatisf?c?toare, a c?utat alta. Într-o formulare mai pedestr?, se poate spune c? istoricul basarabean a inversat termenii interpret?rii ?i a v?zut în Basarabii de la Câmpulung ?i Arge? o „prelungire" a popula?iei cumano-române sau româno-cumane (raportul numeric este greu de stabilit), str?mutat?, sub loviturile mongolilor, din spa?iul pruto-nistrean spre p?r?ile Oltului. Iat? esen?a noii interpret?ri în cuvintele autorului însu?i: „Basarabia [...] este un nume de origine cuman? care, în perioada convie?uirii cumanilor cu autohtonii (românii – n.n.), în secolele XII-XIII, ?i chiar pân? c?tre mijlocul secolului al XIV-lea s-a afirmat anume în spa?iul de la r?s?rit de Carpa?i, cu prec?dere între Prut ?i Nistru. Sub presiunea mongolilor, o important? mas? de cumani amesteca?i cu români ?i, probabil, cu slavi româniza?i, a migrat spre vest, din care foarte mul?i au sta?ionat la sud de Carpa?i, f?cându-se cunoscu?i sub numele de basarabi sau basarabeni"[1].

A?adar, nu Basarabia ?i-a luat numele de la st?pânitorii ei temporari veni?i din sudul Carpa?ilor, ci o popula?ie de cumani ?i români, tr?itoare între Prut ?i Nistru, s-a str?mutat sub amenin?area mongolilor, spre Olt unde s-a amestecat cu localnicii, c?rora le-a adus ?i numele de Basarab(?), care înseamn? „tat?l dominator sau altfel, cel care subjug?, st?pâne?te [...] Basarab a însemnat conduc?torul unei comunit??i, al unui sau ??ri, în sensul cum avea s? fie în?eles acest termen din urm? în evul mediu românesc. Altfel spus era un nume dinastic, cum fusese la alte popoare Arpad, Comnen, Riuric etc."[2]. Autorul precizeaz? c? Basarab „nu este un nume propriu, iar asta înseamn? c?, din na?tere, eventual de la botez, întemeietorul ??rii Române?ti avea alt nume în afara celui dinastic"[3]. Revenind la Basarabia este de amintit c? Ion ?urcanu nu limiteaz? toponimul la partea de sud a teritoriului dintre Prut ?i Nistru, ci consider? c? întreaga zon? dintre cele dou? cursuri de ap? s-a numit - de la început - Basarabia. Spre deosebire de un ?ir de istorici români, care cred c?, pe teritoriul dintre Carpa?i ?i Nistru, au existat dou?/trei forma?iuni teritoriale - una din ele în nord, având nucleul pe valea Râului Moldova, în vecin?tatea c?reia se afla ?ara ?epeni?ului - ?i alta în sud, cu centrul la Cetatea Alb?, forma?iuni a c?ror individualitate s-ar fi p?strat în diviziunea administrativ? de mai târziu a Moldovei, în ?ara de Sus ?i ?ara de Jos, Ion ?urcanu vede o împ?r?ire nu pe orizontal? (de la nord la sud, în ?ara de Sus ?i ?ara de Jos), ci una vertical? (de la est la vest, în Basarabia ?i Moldova).

Demonstra?ia istoricului de la Chi?in?u folose?te un mare num?r de izvoare narative ?i cartografice, române ?i, mai ales, str?ine. Una dintre cele mai importante informa?ii îi apar?ine lui Dimitrie Cantemir (de altminteri, cartea are ?i o anex?, Dimitrie Cantemir despre Basarabia ?i basarabeni). Nu sunt un specialist al evului mediu timpuriu în spa?iul carpato-dun?rean, dar ipoteza lui Ion ?urcanu mi se pare plauzibil?. Ea are avantajul c?, spre deosebire de cea anterioar?, dispune de mai multe date pentru a fi sus?inut?. Rolul cumanilor la începuturile societ??ii medievale române?ti a fost pus în lumin? ?i de Iorga însu?i, care, în ultima sa mare sintez? de istorie a românilor a intitulat un capitol Simbiosa româno-cuman?[4]. Problema a fost reluat? de curând de Neagu Djuvara. Ipoteza lui Ion ?urcanu va stârni - e de sperat - discu?ii între speciali?ti ?i, indiferent de soarta ei, va contribui cu certitudine la progresul cuno?tin?elor noastre despre începuturile Moldovei ?i ??rii Române?ti ca state medievale. Deocamdat?, voi spune c?, în ce m? prive?te (repet, ca nespecialist), ceea ce mi se pare vulnerabil în noua interpretare este „t?cerea" lui Grigore Ureche ?i Miron Costin, care nu preiau informa?iile din cronicile polone în sprijinul viziunii lui Ion ?urcanu, de?i, cum se ?tie, Miron Costin a scris „De neamul moldovenilor", unde a folosit multe izvoare str?ine. Explica?ia furnizat? de autor este „disputa în contradictoriu dintre c?rturarii moldoveni ?i cei munteni asupra acestui subiect (existen?a Basarabiei ca individualitate teritorial? - n.n.), în cadrul c?reia moldovenii respingeau în principiu ideea c? ar fi existat o Basarabie, ca ?i informa?iile polone despre unitatea teritorial-politic? (dar nu ?i etnic?) a spa?iului românesc dinainte de desc?lecare"[5]. M?rturisesc a nu fi convins de argument.

Relatarea lui Nicetas Choniates despre prinderea de c?tre vlahi, în 1164, a lui Andronic Comnenul, fugar spre hotarele Gali?iei, nu constituie o dovad? a prezen?ei românilor la nord de Dun?re întrucât traducerea corect? f?cut? de George Murnu a pasajului din cronicarul bizantin arat? c? viitorul împ?rat „a încetat s? se mai team?, ca ?i cum (subl. n. F.C.) sc?pase din mâinile urm?ritorilor ?i ajunsese la hotarele Gali?iei"[6]. Prinderea lui Andronic Comnenul s-a petrecut nu la nord, ci la sud de Dun?re, fugarul crezându-se în siguran??, ca ?i cum ar fi ajuns la hotarele Gali?iei. Evident, rectificarea nu afecteaz? articula?iile de baz? ale demonstra?iei lui Ion ?urcanu despre originea numelui de Basarabia. În afara problemei discutate aici, de semnalat informa?ia dat? de autor c?, la 29 iunie 1946, F. Brovko, pre?edintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneasc?, a înaintat un memoriu în care cerea constituirea unui republici unionale, care s? cuprind? ?i Moldova din dreapta Prutului, precum ?i jude?ele Maramure? ?i N?s?ud, considerate „leag?nul poporului moldovenesc"[7]. Din fericire, acestei cereri nu i s-a dat curs. Reînnoiesc dorin?a ca stimulativa ipotez? a colegului de la Chi?in?u s? prilejuiasc? o dezbatere fructuoas? în istoriografia român?.
------------------------------------------------------------------
[1] Ion Turcanu „În c?utarea originii numelui Basarabia", Chi?in?u, Ed. Labirint, 2010, p.155
[2] Ibidem, p. 137
[3] Ibidem, p. 138
[4] N. Iorga, Istoria românilor, vol. III, Ctitorii, Bucure?ti, 1937, p. 52-57
[5] Ibidem, p. 157
[6] (Fontes historiae daco-romanae, vol. III, Scriitori bizantini, sec. XI-XIV, ed. Alexandru Elian ?i Nicolae ?erban Tana?oca, Bucure?ti, Ed. Acad., 1975, p. 251, cu referin?ele bibliografice).
[7] Ibidem, p.169

footer