Revista Art-emis
Progres economic, când? PDF Imprimare Email
Wilfried Lang   
Miercuri, 21 Martie 2012 16:01

lang wilfriedAcest articol a fost publicat în volumul de convorbiri, „Cercul vicios", Constanţa, Editura Dobrogea, 2006 autor Wilfried Lang. De atunci situaţia nu numai că nu s-a schimbat, dar s-a degradat ireversibil. Politica „prin noi înşine" a fost/este inexistentă, iar varianta „porţilor deschise" a fost aplicată, deliberat, în detrimentul general al românilor, aducând Ţara în pragul unei catatstrofe economice şi sociale. (Redacţia)

Unii români sunt îngrijoraţi de binele naţiunii şi problemele esenţiale ale Statului Român. Din păcate însă, aceştia sunt doar foarte puţini. Majoritatea populaţiei este preocupată de neajunsurile ei cotidiene, lefuri foarte mici, pensii mizerabile şi preţuri exagerate pe toate planurile. Se vorbeşte prea mult despre politică şi prea puţin despre economie, care - o spun pentru a nu ştiu câta oară - stă la baza oricărui stat sau oricărei naţiuni pe lumea asta. În România însă se pare că această logică elementară nu găseşte ascultare. Nici un guvern postdecembrist de până acum nu a dat prioritate problemelor economice reale, discutându-se tot timpul doar de multiplele configuraţii ale diverselor partide politice, care de fapt sunt neesenţiale în ceea ce priveşte progresul economic şi social. După Primul Război Mondial, marelui om politic român Ion I.C. Brătianu i-au trebuit 5-6 ani până s-a convins că „prin noi înşine" e o formulă care nu poate funcţiona, aplicându-se mai apoi soluţia propusă de Take Ionescu, anume varianta „porţilor deschise", care a dus în final la acel progres socio-economic deosebit de fructuos al anilor '30. Diriguitorii de azi nu au reuşit, nici după 15 ani, să priceapă că prin egoism mărunt şi pre¬ocupări mes¬chine, care să le aducă doar profituri pur personale, procesul de dezvoltare economică a ţării nu poate porni sub nici o formă. Iată câteva exemple concrete:

În timpul regimului ţărănist-liberal am fost vizitat de domnul Victor Ciorbea, cu care am stat de vorbă mai multe ore, încercând să-l conving că doar prin retrocedarea necondiţionată a obiectelor indus-triale străine, naţionalizate în 1948, va fi posibilă atragerea de capital masiv din partea marilor concerne mondiale, pentru investiţii industriale în România, strict necesare unui progres economic eficient. Mi-a răspuns că nu se poate angaja la aşa ceva, chiar cei din propriul său partid nefiind de acord cu o asemenea strategie. Nu mai pomenesc de convorbirea în Germa¬nia cu domnul Emil Constantinescu, în octombrie 1995, care era atât de preocupat de campania sa electora¬lă, încât nici nu a ascultat prea bine ce i-am spus cu acea ocazie. În iunie 2002, în sfârşit, am vorbit şi cu domnul preşedinte Ion Iliescu, care, fiind deranjat de un secretar, nu a reuşit să-mi dea vreun răspuns. De unde am tras concluzia că nu l-a prea interesat acest subiect. Acţiunile de privatizare, în măsura în care nu au eşuat deja (Reşiţa, Iaşi, I.M.G.B. etc.), nu pot fi considerate decât o farsă sau chiar o încercare de punere pe piaţă a unor obiecte tăinuite de Statul Român, pe baza Legii nr.119/48 (Naţionalizarea industriei în România). Cât despre Valea Jiului trebuie spus clar că neglijarea exploatării huilei în mod raţional prin tehnologii moderne a fost o greşeală esenţială a regimurilor de până acum, la care chiar şi domnul Băsescu a contribuit la timpul său prin lipsă de experienţă şi ignorarea avantajelor valutare de producere a energiei electrice din surse autohtone.

Concluzie: Furturile, escrocheriile, nepotismul şi corupţia sunt, desigur, un flagel naţional ruşinos, dar se află doar pe planul doi al cauzelor reale ale mizeriei economice actuale. Pe prim plan fiind lipsa de capital de ordinul miliardelor de dolari pentru investiţii industriale masive, consilieri incapabili şi lipsiţi de experienţă, inexistenţa unor relaţii directe pe plan internaţional a diverşilor miniştri şi secretari de stat, îngâmfarea puerilă a multora dintre aceştia precum şi ignoranţa totală pentru problemele esenţiale ale naţiunii. Formula „Las' că ştim noi mai bine!" s-a dovedit a fi doar o simplă iluzie a presupuşilor experţi. Cred deci, că pentru cetăţeanul de rând este absolut indiferent cine va câştiga alegerile. Problemele economice vor rămâne aceleaşi şi nimic nu se va schimba în România, situaţia socială agravându-se probabil chiar mai mult.

footer