Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gic? Manole   
Miercuri, 14 Martie 2012 20:12

Prof. dr. Gic? ManoleTranzi?ia, ca timp istoric, vizeaz? un hotar, dep??irea unor situa?ii provizorii tulburi, edific? o stare de fapt c?utat?, premeditat?. Modernizarea României, în ultimele dou? secole, a fost una relativ?, fragmentar?, imperfect?. De la fanario?i încoace ne afl?m într-o perpetu? societate de tranzi?ie. Una din explica?iile acestei nesfâr?ite st?ri de tranzi?ie poate consta în faptul c? entitatea statal? româneasc? „modern?" a fost constituit? pe un fundament gre?it/eronat. Iar vinovatul nu este str?inul, ci noi în?ine. Adic? cei care au constituit statul (începând cu Al. I. Cuza). Noi nu am creat o civiliza?ie româneasc? modern?, a noastr?, ci am imitat-o, am preluat-o de la al?ii (de la francezi, de exemplu). Iar cei care au f?cut-o (tot de la Cuza încoace), au f?cut-o prost. Statul român „modern", din chiar momentul edific?rii sale, a fost unul parazitar, tratându-?i cet??enii ca supu?i, agresându-i permanent. Rasismul social, la români, a fost o realitate: mai mult decât în Rusia ?arilor; comportamentul „elitei" noastre politice fa?? de na?iune a fost unul dispre?uitor, vindicativ ?i r?zbun?tor, în situa?iile de grave tulbur?ri sociale. Inegalitatea social?, la noi, a reprezentat o realitate îndelungat?. Str?inul, ?i nu elita, a impus egalitatea tuturor românilor în fa?a legii (vezi Conven?ia de la Paris, 19 august 1858). Când Mihail Kog?lniceanu, ca prim-ministru al României, a emis o circular? prin care interzicea latifundiarilor s?-i bat? pe s?teni, ace?tia, de cum au primit ordinul respectiv, când li se n?z?rea, îi culcau pe ??rani la p?mânt (ordinul lui Kog?lniceanu fiind prins dup? gât) ?i ordonau b?taie, ?i iar b?taie, strigând, între timp, c?tre tor?ionar: „P?zi?i porunca st?pânirii, m?i! S? nu v? atinge?i de ea!" (de hârtie, adic?...). Cazul de mai sus l-am g?sit în „Amintirile" lui Radu Rosetti ?i este mai mult decât gr?itor. A?a-zisa modernizare a României + hai s? fim în ton cu I. L. Caragiale – de la 1848 încoace, a fost mai mult decât relativ?, a fost început? ?i amânat? la nesfâr?it, nearticulându-se într-un sistem institu?ional care s? fi avut drept scop ocrotirea ?i prosperitatea românului, ci reversul. Statul român, în ultimele dou? secole, a tratat proprii cet??eni nu ca pe cet??eni, ci ca supu?i, ca pe o mas? amorf?; deriva noastr? istoric?, pe acest teren, este o certitudine. C? am dreptate nici nu se pune problema. Gravele crize sociale traversate de societatea româneasc? (1888, 1907, etc.), dovedesc juste?ea punctului meu de vedere. România „modern?" a reglementat rela?iile de proprietate în favoarea unei oligarhii care, cu foarte pu?ine excep?ii, n-a vrut cu nici un chip s? renun?e la privilegii. A?adar, în România „modern?" românul nu a fost tratat de stat ca ?i cet??ean, cu respectul ce-l merita, din plin, ci ca supus bun de pus la munc? peste puteri, furat, min?it, b?tut tocmai de statul pe care el îl ?inea pe umeri, îi asigura existen?a...

În toat? a?a-zisa perioad? modern?, calitatea de cet??ean a românului a fost mereu violat?; libertatea lui, în ciuda Constitu?iilor existente, a fost golit? de con?inut, pocit?, limitat?, c?lcat? în picioare. A trecut un secol de la disperata revolt? a ??ranului român (1907), o tragedie na?ional? autentic? – dar despre ea nu se mai vorbe?te aproape deloc. Iar aceast? tragedie a fost posibil? dup? cinci decenii de „modernizare" în care „elita" politic? ?i supervizorul ei, Carol I, au dat, din plin, m?sura marilor „responsabilit??i" de care au fost anima?i. Cu cât ne îndep?rt?m de un eveniment istoric major, noi, în loc sa-l a?ez?m acolo unde-i locul, s?-l evalu?m la dimensiunea exact?, ca semnifica?ie, îl ignor?m, evitându-l, sau îl coborâm în derizoriu, atribuindu-i alte cauze decât cele reale, ?i, evident, cu totul alte explica?ii/semnifica?ii. În anii din urm?, Carol I (1866 – 1914) este perceput ?i considerat drept artizanul unei autentice moderniz?ri a statului român, aceast? judecat?, asupra primului rege al României, determinându-i pe unii (de ex: H. R. Patapievici) s?-l a?eze pe un piedestal foarte, foarte înalt. În realitate, Carol I, cu excep?ia unei sobriet??i personale remarcabile, a fost un om mic, foarte mic. Iar calit??ile pe care, ast?zi, unii i le atribuie, au fost sau foarte mici (inexistente), sau tot atâtea defecte. Cu toate c? putea fi mare, (deoarece avea putere real?), el a ales s? fie mic, meschin, orgolios, riguros pân? la obsesie, nu în problemele reale/mari, ci în cele mici, de protocol, de fa?ad?. Tot se scrie/se spune admirativ cum a fost, el, Carol I, comandantul trupelor româno-ruse la Plevna (1877), omi?ându-se/ignorându-se c? n-a fost mare isprav? s? se plimbe c?lare, la km buni departe de gloan?ele turce?ti, în jurul aceleia?i Plevne încercuite. I se mai pune pe umeri, ca un act de cutezan??, trecerea Dun?rii de c?tre armata român?, la 1877. O minciun?! Dac? ar fi fost dup? voin?a lui Carol I armata noastr? n-ar fi trecut Dun?rea, ci am fi primit independen?a, cu dispre?ul de rigoare, de la ru?i... Ion C. Br?tianu l-a for?at, literalmente, l-a obligat, în ciuda voin?ei sale, s? accepte ca armata român? s? nu stea cu arma la picior, pe linia Dun?rii, s? se implice într-un conflict de care depindea ?i soarta sa.

„Modernizarea" statului român de dup? alungarea lui Al. I. Cuza a fost apreciat?, de o lume întreag?, cu ocazia lui 1907. Cu nici câteva luni înainte de r?scoal? (1906 ) to?i ling?ii politicii române?ti s-au înghesuit s? pupe mâna (înm?nu?at?, fire?te) a lui Carol I, (cu ocazia „grandiosului" jubileu), ridicându-i osanale peste osanale, de a-i fi crezut c? România, sub domnia lui, tr?ie?te un nou secol al lui August! Ca ?i în cazul lui Ion Iliescu, slug?rnicia multora fa?? de „salvatorul" na?iei, de ast? dat? în cazul lui Carol I a fost mai mult decât gre?oas?. Individul, ce era pupat în fund ca un creator de destin românesc, nu avea decât aparen?ele m?re?iei. În lunga sa domnie niciuna din marile probleme ale societ??ii române?ti n-a primit rezolvarea cuvenit?. A fost solidar, pe acest teren, cu oligarhia politic? ?i economic?, f?când (mai bine spus nef?când nimic) prea pu?in pentru rezolvarea lor. Cele câteva mii de ??rani uci?i, cu prilejul represiunii armate din anul 1907, nu i-au smuls nici o tres?rire de con?tiin??. Aprecierea unui important om politic român, în privin?a lui Carol I, o consider extrem de corect?/pertinent?: „În timpul lui Carol I problemele vitale ale României au fost sau amânate, sau aparent rezolvate, pierzându-se, astfel, ani întregi, care ar fi putut s? fie ani de înf?ptuiri rodnice ?i de progres efectiv" (I. G. Duca, „Amintiri politice", vol. I, Colec?ia „Memorii în m?rturii", Ion Dumitru – Verlag, Munchen, 1981, p. 104). Mai mult decât atât, dup? lichidarea câtorva mii de ??rani, într-un Ordin c?tre Armat?, el mul?ume?te acesteia „cu inima cald?", pentru c? a r?spuns „chem?rii" sale, atunci când fusese amenin?at? „fiin?a scumpei noastre ??ri"! (Alex. M . Stoenescu, „Istoria loviturilor de stat în România", vol. II, p. 169). În ceea ce prive?te solu?iile de redresare a României eu le cred, pe toate, utopii. Nici un reprezentat al adev?ratei elite române?ti de ast?zi n-o s? reu?easc? s? penetreze, s? se implanteze în interiorul sistemului politic. De altfel, îns??i elita real? a ??rii (?i nu doar cea de ast?zi) nu dore?te s? accead? la putere. Poate gre?esc. Nu c? nu dore?te, nu poate. Elita noastr? real? este dezbinat?. Nimeni nu-i solidar cu nimeni, la modul real. Fiecare lupt? pe cont propriu; peste tot grupuri/grupule?e. ?i atunci cum s? p?trunzi într-un sistem cum este cel politic actual? Te pomene?ti c? puterea o fi vreo povar? pe care o pot duce doar politicienii. ?i este o povar?, nu glum?. Altfel v?d eu situa?ia. Anume, accesul la Putere, în România, s?-l poat? avea doar oamenii de calitate (caracter, sim?ul responsabilit??ii, solidari cu na?iunea din care fac parte, inteligen?i f?r? patima banilor, altrui?ti, demni în tot ceea ce ?ine de neamul lor, buni, foarte buni cunosc?tori ai realit??ilor de ast?zi). Schimbarea de aici ar putea veni, de la un asemenea mod de a face politic?. Desigur, nu exist? nici o ?ans? în aceast? direc?ie. Iar articularea unei noi entit??i statale, nu articularea, cât transformarea statului existent într-unul modern-european eficient ?i corect (în sens de legal) în rela?iile cu cet??enii este posibil? doar sub influen?a decisiv? a Federa?iei Europene. Numai c?, în absen?a unor reac?ii viguroase, majore, din partea na?iunii, adic? în absen?a unei reac?ii politice ce ar avea drept efect izgonirea din fruntea ??rii a actualei „clase politice" – nici Europa nu poate face nimic.

Clasa politic? româneasc? postdecembrist? este târât? de toate relele posibile ?i imposibile (cu minime si notabile excep?ii). Aproape nu exist? trep?du? (indiferent de culoare politic?) care s? nu saliveze vizibil la gândul c? va ajunge sus, în frunte, acolo unde destinul s?u se împline?te plenar! Doar un miracol ne mai poate sc?pa de aceste lepre; cum s?-i izgone?ti, prin ce mijloace, gândindu-m? c?, ei, politicienii au pus gheara definitiv ?i pe avu?ia na?ional?? Cum s? accead? la putere elita noastr? real? când e calic?? ?i nu-i solidar? în interiorul ei? Iar statul o trateaz? cu ostilitate sau indiferen??. Ne trebuie o mare sfor?are, la nivelul na?ional, pentru a ne scutura de pe grumaz acest balast împu?it ce-?i zice „clas? politic?". Iar sursa tuturor nenorocirilor noastre de dup? 1989, am mai zis-o, dar o voi mai repeta oricât/oricând, a fost, ?i înc? continu? s? fie, Ion Iliescu. Dac? a f?cut ceea ce a f?cut (umplerea „vidului" de putere de dup? 1989 cu comuni?ti, ura atroce fa?? de tot ceea ce este autentic românesc, eliberarea criminalilor de la revolu?ie, mineriadele, asmu?irea slugilor sale (cât de multe sunt!) asupra bog??iilor ??rii, elaborarea unui sistem legislativ premeditat ambiguu, care a permis golirea na?iunii de toate avu?iile sale, edificare unor institu?ii aparent democratice dar, care, exercitându-?i atribu?iile, au impus/impun arbitrariul ?i nedreptatea ?.a.), Ion Iliescu a f?cut-o deliberat, iar a remedia un r?u a?a de mare este o chestiune de genera?ii. Cazul lui Ion Iliescu ?i cel al restaura?iei neocomuniste patronate de el, edificarea „democra?iei" în România de c?tre el ?i masa de ho?i si slugi din jurul s?u este unic în toat? istoria Europei. Culmea este faptul c? el a fost ajutat s? ajung?, s? r?mân?, s? se men?in? la putere de îns??i na?iunea pe care el a dispre?uit-o ?i urât-o atât de mult! Iar??i caz unic în istorie, cazul s?u. M? întreb: cum am fi vrut noi s? arate România ultimelor dou? decenii dac? nu a?a cum arat?, gândindu-m? la indivizii ce i-au girat destinul?

În România de dup? 1989 „democra?ia" a fost construit? de fo?tii tovar??i ?i de structurile Securit??ii. Unul n-a fost pedepsit pentru crimele comise (nu exist? crim? mai mare decât s?-?i asupre?ti propriul popor prin: foame, dispre?, abuzuri ?i umilire); to?i ?i-au g?sit, ce g?sit, împlinit, destinul în România lui Ion Iliescu!!! În situa?ia de care vorbesc, for?ând lucrurile, s-ar fi putut afla Germania de dup? ultimul r?zboi mondial, anume, în partea de Germanie aflat? sub ocupa?ia vesticilor, când s-a constituit R.F.G. ar fi fost pu?i în fruntea bucatelor nu cei care s-au opus nazi?tilor, ci chiar nazi?tii în?i?i. Adic?, ei, nazi?tii, s? fi realizat democra?ia în Germania, ei s?-i fi înv??at pe compatrio?i cum e cu libertatea ?i demnitatea uman?? În ciuda unei vinova?ii de net?g?duit, l?sând deoparte subiectivismul de care pot fi acuzat, primul pre?edinte postdecembrist este înc? liber, vorbe?te, scrie c?r?i (e mare intelectual), sf?tuie?te, este consultat ca un veritabil guru. Mai mult, tocmai el care ?i-a lichidat adversarii (contestatarii politici) cu bâta ?i glon?ul, este perceput ca ?i un veritabil pedagog politic al na?iunii... A?adar, o singur?: scoaterea din via?a public? a întregii clase politice (cu excep?ii notabile), interzicerea accesului la orice demnitate nu doar a fo?tilor activi?ti/securi?ti, ci a tuturor acelora care timp de 23 ani (cu pu?ine ?i notabile excep?ii) au stat în fruntea na?iunii storcând-o ?i de ultima redut? din via?a unei na?iuni: speran?a de mai bine. Dispre?ul/ura/cinismul clasei politice fa?a de na?iune se observ? ?i din urm?torul caz: tor?ionarii Securit??ii, activi?tii Partidului Criminalilor Români (P.C.R.) au acum, în 2012, pensii de 20 – 30 milioane pe lun?. ??ranul/Muncitorul care au asudat zeci de ani ca s? hr?neasc? p?duchii din frunte, au, tot ast?zi, tot în 2012, pensii de 1 (un) milion sau 3-4 milioane pe lun?. Acesta este „statul de drept democratic ?i european" construit în România ultimelor dou? decenii, unul al inechit??ilor/nedrept??irilor sociale extreme. Iar nedreptatea la care asist?m neputincio?i (c?ci nu avem nicio posibilitate de a interveni) se va accentua, cred, va cre?te în viitor construindu-se, în fapt ?i pentru o lung? perioad? de timp, un tip de stat-monstru, dominat în exces de o birocra?ie atotputernic?, trufa?-cinic?, obraznic? chiar cu cei c?rora îi datoreaz? existen?a. Acu?i se face peste un secol ?i jum?tate de când politicienii români au pornit s? modernizeze societatea româneasc?! Iar rezultatul este cople?itor, în sens negativ. Nu cred c? exist? vreun stat în Europa (cu excep?ia Rusiei, dar Rusia nu apar?ine Europei, nici Asiei, ea fiind o lume aparte) în care institu?iile statale s? func?ioneze, deliberat, într-o asemenea manier? încât pot abuza cet??eanul cu orice prilej în care acesta vine în contact cu respectivele institu?ii.

footer