Revista Art-emis
Ioan Petru Culianu PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. ?erban C. Andronescu (+)   
Duminică, 11 Martie 2012 03:12

Ioan petru CulianuDac? România a avut expresioni?tii ei, atunci Culianu a fost unul dintre cei mai dota?i protagoni?ti în particularit??i expresioniste, suferin??, decep?ii, degenerare, e?ec. A intrat poate ?i în pact cu Diavolul, ca dr-ul Faust sau Giordano Bruno ?i, ca urmare, a avut parte de un sfâr?it înfior?tor. A fost profesor universitar în Olanda ?i USA unde, cercet?tor erudit, ?i-a ales ca tem? principal? de cercetare fenomenele oculte care veneau în contradic?ie spectacular? cu tradi?iile ?i credin?a pentru care înainta?ii s?i moldoveni ?i-au dat adesea via?a numai ca s? le p?streze neîntinate. Fenomenele analizate de Culianu, de altfel cu succes de libr?rie, toate legate de magie ?i satanism, erau condamnate de religia cre?tin?; dar Culianu, animat de o ambi?ie f?r? margini care îi r?cea pe mul?i dintre colaboratorii lui, a trecut peste toate restric?iile morale numai ca s?-?i satisfac? aspira?iile. Pân? la urm? a avut mul?umirea s? ?i le vad? împlinite, dar pre?ul a fost însp?imânt?tor. Din aceast? perspectiv?, via?a sa a fost mai apropiat? de aceea a unui erou de roman captivant decât a unui savant. Nu e de mirare c? în Italia, unde a poposit mai întâi dup? plecarea din România, s-a publicat un roman poli?ist inspirat de întâmpl?rile-cheie din via?a lui Culianu.

S-a n?scut la Ia?i la 5 ian. 1950 ?i a murit asasinat la Chicago, IL., la 21 mai 1991. Era licen?iat în limba italian? de la Universitatea Bucure?ti. Titlul tezei de licen??, „Marsilio Ficino e ii platonisimo nel Rinascimento italiano", 1972. Ca student, a pus bazele la Ia?i unei societ??i literare anarhice, „Atlantida". A studiat sanscrita, hindi, franceza, italiana, germana, greaca, araba. În 1972, el, descendentul unor vechi familii moldovene, este primit în Partidul Comunist, unde, se ?tie, nu erau primi?i decât muncitorii ?i ??ranii, oameni „cu originea s?n?toas?", proletarii. Faptul îl determin? pe Ion Cre?u, unul din comentatorii s?i, s? lanseze ideea c? Ioan Petru Culianu a fost primit în partid în schimbul unui angajament, s? spioneze, iar Culianu ar fi acceptat, ceea ce nu este decât în conformitate cu nem?surata sa ambi?ie de a parveni. Dac? a existat un asemenea angajament, beneficiul a venit repede, a primit o burs? de dou? luni la Universitatea din Perugia. Ajuns în Italia, începe s? fac? cercet?ri în vr?jitorie, demonologie, satanism, gnosticism, cartomancie; se intereseaz? de anamorfoze, de Iahveh ?i iudaism, de Cabal? ?i de aletheia („dedesuptul formelor"); dar nu studiaz? impar?ial, ca orice cercet?tor ?tiin?ific; devine adeptul acestor pseudodiscipline ?i un contestatar acerb al cre?tinismului. Are o leg?tur? cu Anca Giurescu al c?rei b?rbat ?i copil se aflau în România. Îl intereseaz? activitatea unui grup anarhic, Brigatte Rosse (Brig?zile Ro?ii). Roste?te blasfemii ?i batjocore?te pe Sf. Francisc de Assisi, un ascet cre?tin venerat de credincio?ii italieni dar denigrat de anarhi?ti. Lupatelli ?i Oficiul Na?ional italian îi acord? o mic? burs? care-i permite s? se mute la Roma. Nu g?se?te slujb? dar, împotriva convingerilor sale (fapt care-i arat? versatilitatea) încearc? s? se c?lug?reasc? într-o m?n?stire din Appia; este respins deoarece, zice el, „n-a reu?it s?-l ademeneasc? pe Dumnezeu". Îi scrie lui Mircea Eliade la Chicago, dar r?spunsul acestuia nu e încurajator. In disperare, cere azil politic ?i este admis în Lag?rul de la Latina, lâng? Roma. Intr? în lag?r, dar abia atunci î?i d? seama c? via?a de lag?r, printre mul?i declasa?i ?i faptele imunde ale acestora, nu era f?cut? pentru el, intelectual ?i înc? om de elit?. Nu mai poate s? ias? ?i încearc? s? se sinucid?, dar e salvat. In 1973 ob?ine o burs? de trei ani la Universitatea Catolic? din Milano unde î?i continu? cercet?rile în magie ?i studiaz? practicile erotice care l-au ajutat pe Giordano Bruno s? seduc? femei influente ?i s? ob?in? pozi?ii importante în societate. Strânge material pentru un articol, „Religione e accrescimento del potere" (ap?rut mai târziu în „Religione e potere", Torino: Marietti, 1981). Se întâlne?te cu Mircea Eliade la Paris care-l invit? la Chicago la Facultatea de Teologie a universit??ii unde preda el însu?i. Culianu st? la Chicago trei luni ca „research assistant" al lui Eliade. În 1976 Universitatea Catolic? din Milano îi confer? titlul de „dottore in lettere magna cum laude" dup? ce sus?ine teza cu titlul „Gnosticismo e pensiero contemporane: Hans Jonas". Jonas a fost primul lui mentor de nivel academic în gnosticism ?i magie a Cabalei, dar, de?i mul?umit de teza lui Culianu, nu s-a ar?tat dispus s?-l ia asistent. Culianu îi scrie din nou lui Eliade oferindu-i s? redacteze despre el o monografie (publicat? mai târziu cu titlu „Mircea Eliade, Orizzonte Filosofico", Assisi: Citadela, 1978). În acela?i an, 1976, ob?ine un post de asistent pentru limba român? la Universitatea din Gröningen, Olanda. Câteva ziare ?i reviste îi public? articole despre magie ?i demonologie. În 1978 ob?ine un „doctorat de troisieme cycle" la Paris ?i conferen?iaz? la Paris, Roma ?i Amesterdam. Pozi?ia de asistent în limba român? la Gröningen nu-l satisface ?i-i scrie din nou lui Eliade sperând s? fie din nou invitat la Chicago. Pentru a da tentativelor sale mai multe ?anse de reu?it?, î?i ascunde opiniile anticre?tine. În 1978, cum Eliade se men?ine mereu în rezerv?, Culianu accept? un post de lector din nou la Groningen ?i îl contacteaz? din nou pe Jonas. In 1979, Carmen Georgescu, al c?rei b?rbat „era prea ocupat" la Groningen, se mut? cu fiul ei, Andrei, în apartamentul lui Culianu. Se c?s?toresc în 1980

În vara acelui an (cred c? era 1980) l-am cunoscut pe Culianu în apartamentul din Paris al lui Philippe Laignel-Lavastine, c?s?torit cu o românc?, Artemisa (Mizica), fosta secretar? a Facult??ii de Litere din Bucure?ti. Apartamentul lor era în plin centru al Parisului, pe strada St. -Andre-des-Arts, ?i avea dou? atenanse, una la mansard? în acela?i imobil ?i o garsonier? în vecin?tate. Artemisa oferea ad?post multor compatrio?i în trecere prin Paris – ?i a?a s-a întâmplat c? în vreme ce Culianu locuia într-una din înc?perile secundare, eu locuiam în cealalt?. Ne-am întâlnit la o cafea în buc?t?ria Artemisei. In ceea ce m? privea, tr?geam cu pl?cere la so?ii Lavastine când veneam la Paris, ?i tr?geam la ei nu numai fiindc? locuiau în plin centru, dar ?i din dou? alte motive. Philippe fusese ziarist en vogue la Paris în timpul Mar?ealului Petain când România era condus? de Mare?alul Antonescu, iar Artemisa fusese prieten? cu Rodica M?rculescu. R?mas? orfan? la doi ani, Rodica fusese crescut? al?turi de Ion Antonescu; era ca o sor? bun? a acestuia ?i, cum spunea Mizica, murise în bra?ele acesteia în apartamentul din vechea Cale a Mo?ilor 246. Îi l?sase Mizic?i câteva lucruri ale familiei Antonescu, mantoul de nurc? al doamnei Maria Antonescu, ceasul de aur cu lan? al mare?alului, scrisori ?i alte lucruri de acest fel. Asta fiind situa?ia, atât Artemisa cât ?i Philippe aveau o mul?ime de amintiri despre Mare?alul Antonescu, el în urma ecourilor sosite la Paris pe vremea lui, ea direct de la prietena ei, Rodica, amintiri care pentru mine erau de prim? importan?? deoarece preg?team o carte despre Mare?alul Ion Antonescu, „Ziua infamiei na?ionale", titlu schimbat la tip?rire - pentru a menaja anumite sensibilit??i - în „Glorie, Adversitate, Infamie". Philippe fusese condamnat la moarte dup? eliberarea Fran?ei ?i sc?pase de execu?ie ca prin minune. Odat? cu el sc?paser? de la pieire ?i amintiri deosebit de pre?ioase. Erau amintiri despre fapte adânc îngropate în cenu?a anilor, de pild? despre atrocit??ile de necrezut comise împotriva unor femei franceze care nu aveau alt? vin? decât c? fraternizaser? cu militarii germani. Dar nu numai amintirile so?ilor Lavastine m? atr?geau în casa lor, ci ?i faptul c? Philippe avea o bibliotec? imens?. Avea foarte numeroase volume, multe extrem de rare, din vremea Mare?alului Petain, a?ezate în rafturi, în literalmente toate camerele apartamentului, pân? ?i la closet, ?i nu o dat? am g?sit la el c?r?i inexistente în alte p?r?i. Avea ?i fotografii rare, de pild? privind ultimele clipe ale lui Mussolini spânzurat cu picioarele în sus al?turi de prietena sa, Clara Petacci; îmi ar?ta fotografii despre capitularea Japoniei unde vedeam cum mii de japonezi se prosternau în fa?a palatului Mikadoului, la Tokio, cerând iertare pentru c? nu ?i-au putut ap?ra împ?ratul a?a cum ar fi trebuit, sau despre ororile de necrezut comise de americani împotriva germanilor în vremea când generalul Eisenhower era comandantul suprem al for?elor de ocupa?ie în Europa occidental?. Când Philippe îmi povestea astfel de lucruri, Culianu c?uta s? ne l?mureasc? privitor la excelenta dup? p?rerea lui doctrin? a lui Machiavelli. P?strez o singur? amintire despre Culianu de atunci, zâmbetul lui deschis, aproape fermec?tor ?i privirea-i limpede. Voi întregi mai jos aceast? amintire.

V?zând c? Eliade are înc? reticen?e, Culianu joac? pe a doua carte, profesorul Jonas. Îl invit? la Groningen ?i-i arat? c? lucra la o monografie despre el ?i gnosticism, dar Jonas r?mâne rece. C?utând un alt protector, Culianu public? „Libra", un tribut pentru Willem Noomen, un b?trân profesor de la Gröningen susceptibil de a-?i lua un succesor. LH3RA a ap?rut în 1983, dar Noomen n-a dat seninele de apreciere a?teptate de Culianu. Îi scrie din nou lui Eliade ?i-i cere asentimentul de a-i dedica o monografie despre opera acestuia, „La nostalgies des origines" (ap?rut? mai târziu în englez? cu titlul „The Quest"), dar Eliade refuz?. Se înscrie la Sorbona pentru un doctorat de stat ?i-l solicit? pe rectorul universit??ii, profesorul Michel Meslin, s?-i fie director la diserta?ie. Meslin accept? ezitând, Culianu fiind în opinia sa „foarte ambi?ios ?i arivist". Mortificat de aparen?a sa insuficient?, sim?ind c? ceva sau cineva se afla pe urmele lui, lu? obiceiul s?-?i arunce mereu privirile înapoi ca ?i cum ar fi vrut s? surprind? un urm?ritor. Era atât de dominat de o amenin?are ascuns? încât nu mai putea zâmbi ca înainte. Când l-am întâlnit înc? o dat? din întâmplare în anii aceia, zâmbetul lui mi s-a p?rut a fi mai degrab? un rictus al buzelor, o grimas?. Când îmi amintesc azi de grimasa aceea m? întreb dac? nu cumva era primul semn al cumplitului s?u sfâr?it. Face cuno?tin?? cu Hillary Wiesner, laureat? de la Harvard, în compania c?reia î?i aprofundeaz? cuno?tin?ele despre iudaism ?i-?i exprim? dorin?a de a se converti la religia ei, iudaismul. Are o rubric? permanent? la o revist? de scandal din New York, „Lumea liber? româneasc?", în care atac? ortodoxismul ?i-i venereaz? pe Elie Wiesel ?i Moshe Idei, ambii n?scu?i în România. Îl viziteaz? pe al doilea la Universitatea Ebraic? din Ierusalim ?i aprofundeaz? mai mult cuno?tin?ele pe care le are despre Iudaism ?i cabal?. În 1987 ob?ine doctoratul de stat la Sorbona cu diserta?ia „Les gnoses dualistes Hillary Wiesnerd'Occident". B?trân ?i foarte bolnav, Eliade îl recomand? ca succesor al s?u la Universitatea Chicago. David Brent de la editura aceleia?i universit??i (unde Culianu avea un manuscris gata de publicare, „Eros and magic in the Rennaissance") îl caracterizeaz? ca „extrem de ambi?ios". În 1988 este numit profesor asociat (conferen?iar) la catedra de Istorie a Religiilor la Universitatea Chicago. De acum înainte, succesul ?i faima îi sunt asigurate. Vorbe?te la BBC unde condamn? religia p?rin?ilor s?i, cre?tinismul ortodox. Trimite articole la „22", revista contraculturii române?ti. Poart? pantofi tip Mephisto, cump?ra?i la Chicago. Joac? rolul lui Dracula într-o petrecere Halloween. La universitate, cursul s?u este axat pe cartomancie, Cabal?, Tarot, astrologie ?i geoman?ie. Se preg?te?te pentru ultima faz? a conversiunii la iudaism. Totodat? î?i exprim? temerea c? cineva din întuneric îl urm?re?te cu persisten??. Un student cu care lucra la computer povestea c?, la un moment dat, l-a v?zut pe Culianu livid la fa?? ar?tându-i pe ecran un text în litere mari, „I.P. CulianU – Kill him". Sosind într-o sear? acas?, î?i vede apartamentul r?v??it; caut? ?i constat? c? dischetele cu ultimele lui scrieri i-au fost furate. Reclam? la poli?ie, dar f?pta?ul nu poate fi g?sit. Ghice?te în c?r?i Tarot ?i interpreteaz? visurile prietenilor. Spune tuturor ?i lui Hillary c? „se afl? în mare primejdie". În 1990 îi apare „Încognita, a Journal of cognitive Studies in Humanities". Între?ine rela?ii cu al?i colegi versa?i în iudaism ca Andrei Codrescu, Norman Manea, Katherine Verdery, Gail Kligman, Vladimir Tism?neanu, Andrei Oi?teanu ?i e numit vice-pre?edinte la Academia Româno-American? din California. La începutul anului 1991 îl invit? la Chicago pe ex-regele Mihai cu familia ?i pledeaz? pentru revenirea lui Mihai la tron. În mai acela?i an este g?sit mort în closetul universit??ii. Asasinul a a?teptat pân? când Culianu s-a a?ezat pe scaunul closetului, a intrat în cabina al?turat?, s-a urcat pe scaunul de acolo, a întins mâna înarmat? peste peretele desp?r?itor ?i i-a pus ?eava pistolului în ceaf?, apoi a ap?sat pe tr?gaci. Culianu s-a pr?bu?it dup? primul foc. Apoi asasinul a plecat lini?tit, f?r? s?-l observe nimeni. Doi studen?i afla?i pe coridor au declarat c? au auzit un bubuit estompat (pistolul avea amortizor) dar n-au dat importan??. Crima a fost perfect?; asasinul nu a fost g?sit nici pân? azi. Mobilul crimei a r?mas necunoscut, la fel ca ?i în cazul altui erudit, Corneliu Dima-Dr?gan din Toronto, ucis cu un foc de pistol în u?a apartamentului s?u ?i g?sit cu un cu?it înfipt în piept. La fel, asasinul nu a fost g?sit nici pân? azi. Dup? incinerarea lui Culianu, câteva ziare au scris c? Hillary Wiesner a plecat din apartamentul pe care-l împ?r?ea cu cel disp?rut c?rând trei geamantane mari, nu se ?tie cu ce con?inut.

Note:

- Culianu n-a admis niciodat? c? „a intrat în pact cu Diavolul" ca eroul lui Goethe, doctorul Faust; dar faptul c? denigra prea des ?i prea ostentativ valorile cre?tine, îmbr??i?ând totodat? practici condamnate de religie, pseudodisciplinele c?rora le d?dea nume savante, geomancie, divina?ie, condi?ii anomice, transgresiunea nomosului, libido, vampirism, sexologie ?i altele asem?n?toare, faptul c? le analiza în limbaj academic ca ?i cum ar fi fost ?tiin?e veritabile, îndrept??e?te pe observatorul impar?ial s?-l suspecteze de orice posibil? impostur? ?i mai ales de arivism (defectul pe care i-l imputa profesorul Michel Meslin de la Paris). C?utând din r?sputeri s? ob?in? o pozi?ie dominant? în societate, c?lca în picioare, ca orice ambi?ios marcant, tot ce contravenea veleit??ilor sale, de pild? tradi?iile str?mo?e?ti ale ??rii în care s-a n?scut ?i a crescut. Opinia c? numai iudaismul îl putea ajuta în ascensiune îl privea personal, dar nu-i d?dea dreptul s? denigreze, ?i înc? la modul blasfematoriu, credin?a majoritar? în ?ara lui de origine sau din Italia, prima lui ?ar? de adop?ie. Eliade a presim?it arivismul lui Culianu ?i de aceea l-a ?inut la distan?? pân? în ultimele clipe. Pân? la urm? l-a acceptat ca succesor sperând de bun? seam? c? va fi admis nu numai la catedr?, dar ?i în Comitetul pentru Gândire Social? (Commitee for Social Thought) al universit??ii (unde fusese membru ?i el însu?i, Eliade), comitet foarte influent în zona Chicago a c?rui politic? era sionismul interna?ional, dar nu la modul ostentativ practicat de Culianu. Dac? presim?irea lui Eliade a fost just?, speran?a i-a fost de?art?. Îndat? ce maestrul a intrat în faz? de inactivitate (datorit? maladiei ?i vârstei), Culianu ?i-a intensificat la maximum interesul pentru iudaism. Era bineîn?eles o op?iune tot atât de legitim? ca oricare alta, asumând c? r?spundea convingerii persoanei în cauz?; dar la Culianu, caracterul convingerii sale era foarte îndoielnic. Cercet?tor de indubitabil? probitate în domeniul ?tiin?elor veritabile, în cel al pseudodisciplinelor c?rora le acorda grade superioare nemeritate era adesea penibil. Ca ?i el, unul din mentorii s?i spirituali, Giordano Bruno, fusese un gânditor remarcabil. Ceea ce d? na?tere vrând-nevrând unei paralele cam incomode pentru unii: pe vremea lui Giordano Bruno, vr?jitorii ?i satani?tii erau ar?i pe rug (cum a fost ars Bruno însu?i la Roma, în 1600); la Bucure?ti, oameni din aceea?i f?in? sunt ridica?i în slav? de reviste literare importante ?i de importan?i oameni de cultur?.

- Pre?edintele Comitetului pentru Gândire Social? (Committee for Social Thought) era Saul Bellow, profesor la Universitatea Chicago, coleg cu Mircea Eliade. Comitetul avea o puternic? influen?? cultural? ?i de politic? a culturii în zona Chicago. Bellow era c?s?torit cu Alexandra Bagdasar, fiica so?ilor Bagdasar, comuni?ti din ilegalitate, amândoi mini?tri ai S?n?t??ii în vremea primilor ani ai Comunismului în România. Ca ministru al S?n?t??ii, Dr-ul Bagdasar d?duse drept de liber? practic? dentar? pentru mii de tehnicieni dentari evrei, oameni f?r? studii universitare de specialitate, a?adar nepreg?ti?i profesional, care pân? atunci nu puteau lucra decât ca asisten?i ai unui dentist autorizat, doctor în dentistic?. Scriitor de prima mân? ?i sionist de clas? interna?ional?, Bellow era autorul volumului „The Dean's December" (1982) în care poveste?te vizita sa în România. Culianu îi vizitase de multe ori pe so?ii Bellow ?i era con?tient de greutatea cuvântului lui Saul Bellow când era vorba ca cineva s? fie angajat în corpul profesoral al Universit??ii Chicago.

footer