Revista Art-emis
„Cassandra Syndrome” - Legiunea incapabililor PDF Imprimare Email
Dwight Luchian Patton, S.U.A.   
Miercuri, 07 Martie 2012 00:01

Cassandra SyndromeMetafora a fost aplicată într-o varietate de domenii: psihologie, ecologie, politică, ştiinţă, cinema, lumea corporatistă, filosofie şi a intrat în circulaţie în 1949, când filosoful francez Gaston Bachelard, referindu-se la credinţa că lucrurile ar putea fi cunoscute în prealabil, a inventat termenul „Cassandra Syndrome". Textul pe care îl prezentăm a fost scris pentru condiţiile specifice S.U.A., dar similitudinea cu situaţia actuală din România este atât de mare, încât se identifică. Despre „Legiunea incapabililor" - politicianiştii de pe plaiurile mioritice, găsesc că afirmaţia autorului - eruditul Dwight Luchian Patton - este mai mult decât edificatoare: „Necerându-se aptitudini de ordin cerebral, pe acest eşichier au pătruns legiuni de incapabili, neaveniţi şi profitori care nu urmăresc sensul nobil şi aristotelic al cuvântului politică!" (Ion Măldărescu)

Foarte probabil, noţiunea de „Cassandra Syndrome" nu este un termen familiar pentru mulţi dintre dumneavoastră. Oricum, pentru o decentă familiarizare, vă informez că termenul a fost introdus în psihologie, politică şi stiinţă de filosoful francez Gaston Bachelard, în anul 1949. Din start, vă sugerez să faceţi distincţie între politică şi stiinţă, politica nefiind ştiinţă ci un domeniu monopolizat de cei mai mari ignoranţi şi cei mai mari şarlatani ai umanităţii, afirmaţie facută de omul politic Thomas Paine la 10 ianuarie 1776 şi regăsită în pamfletul „Common Sence", (Bunul Simţ), atribut care, cu revoltător de puţine excepţii, se regăseşte printre politicieni. Starea jalnică în care a ajuns zguduita noastră Planetă este generată în exclusivitate de politicieni, care ocupă nemeritat scaunele parlamentelor şi guvernelor mapamondului.

Dar să revin: Cassandra, fiica lui Priam şi a Hecubei, a fost înzestrată cu o capacitate aparte, aceea de a prevedea cu exactitate viitorul şi totodată de a fi total ignorată. Primele victime au fost însuşi Troienii, care deşi avertizaţi de Cassandra de a nu introduce Calul Troian în cetate. Aceştia au ignorat prevederile ei, Troia fiind complet distrusă de soldaşii greci. De atunci ne-a ramas celebra expresie, „feriti-vă de greci, şi atunci când fac daruri". (Beware of Danaos-Greeks- bearing gifts). La peste 3.200 de ani de la acest eveniment, Cassandra Syndrome a devenit o majoră componentă a activităţii politice a Mapamondului, întrucat cei ajunşi in funcţii de conducere, deşi având un intelect revoltător de discutabil, se cred deţinătorii Bulei Filosofale, al adevărului absolut şi nu accepta sugestii din partea lui Vox Populi, pe care îl consideră masa amorfa de idioţi utili - Vox Derbedeis - curtată numai în perioada alegerilor.

Nu ştiu cine a introdus Calul Troian în clădirea locată pe 1600 Pennsylvania Avenue, din Washington DC, dar, cu permisiunea dumneavoastră redau caracterizarea făcută de Harold Bradford, din Huntington Beach, California, referitoare la cel „ieşit" din el: incompetent, mincinos, anti-American, anti-white, pro-Muslim president. Toate, dar absolut toate măsurile luate până în prezent şi preconizate pentru viitorul previzibil urmează a afecta, sub toate aspectele, standardele la care am fost obişnuiţi să trăim. Sunt pentru o redistribuire decentă a ceea ce se produce într-o societate, redistribuire de care să beneficieze producători bunurilor şi nu cei care de generaţii nu produc nimic şi vor să participe la redistribuirea bunurilor produse de alţii. Sunt poate mai convins decât mulţi dintre dumneavoastră, ca evoluţia normală a omenirii trebuie să genereze un alt sistem social. Omenirea a evoluat de la comuna primitivă şi nu se poate opri la sistemul capitalist, sistem care a generat disparităţi flagrante, între componenţii societăţii. A se vedea cazul lui George Sörös, care a caştigat într-o singură zi la Bursă, suma de 1,2 miliarde dolari, iar acum este unul dintre principalii promotori ai redistribuirii. Nu sunt pentru revenirea la vechiul sistem - mă refer la sistemul comunist - care şi-a dovedit nefuncţionalitatea, atât sub aspect politic cât şi economic. Am afirmat că America a mai cochetat cu sistemul comunist, după perioada 1929-1933,în timpul Crizei Generale a Capitalismului, când administraţia Franklin Delano Roosevelt era infestata de agenţi K.G.B. În plus, deloc de neglijat, prima-doamnă de atunci a Americii, Eleonor Roosevelt era simpatizantă declarata a partidului comunist American, domnia sa, trecând la cele vesnice ca membra activă a acestuia.

Indiferent de titulatura noului sistem, vă recomand a avea în vedere cuvintele filosofului grec, Aristotel, omul care a pus bazele teoretice şi conceptuale ale logicii: „orice sistem democratic este un guvern în mâinile oamenilor de joasă calitate (men of low birth) lipsiţi de scrupule şi fără nici un fel de înclinaţii." Sunt convins că a scăpat ochiului vigilent al mesianicului preşedinte, că primii care au stabilit un sistem comunist în America au fost coloniştii de pe Mayflower, încă din decembrie 1620, la Plymouth Colony, în actualul Massachusetts. Primii colonişti au lucrat în comun pământul, recolta fiind împărţită egal, indiferent de aportul individual. Cum era normal, acest lucru a generat nemulţumiri, iar în 1623 s-a renunţat la sistem, pământul împarţindu-se ficărei familii, care beneficia numai de recolta proprie. Noul sistem s-a dovedit mult mai funcţional şi stimulativ pentru componenţii societăţii. Acum, după aproape 400 ani, Titanicul Pontifus Maximus, doreşte ca America să revină la ceea ce s-a dovedit nefuncţional de la apriţia primilor emigranţi. Indiferent de măsurile care se vor lua, vor exista disparităţi flagrante între membrii societăţii, inegalitaţii generate de gradul diferit al aptitudinilor, iar grupurile sociale care au realizări mai bune, vor fi întotdeauna blamate pentru nerealizările altor grupuri sociale.

Cât timp există un sistem educaţional de nivelul celui actual, mă surprinde că mai putem exista. Pentru a vă convinge de cele afirmate, am să vă prezint un test pentru ocuparea unui post deprofesor de liceu, întrebări extrase din Praxis Hannah ArendtI, test for teachers:
- Care dintre sumele de mai jos, este egala cu un sfert de milion? a) 40.000, b) 250.000, c) 2,500,000....
- Ce faci dacă un elev îşi luxează glezna? a) folosesti un bandaj, b) pui gheaţă, c) clăteşti cu apă.
Chiar şi în aceste condiţii, Chicago Sun-Times ne informează că 5243 persoane nu au trecut testul, iar o persoană după 12 ratări consecutive a fost numit profesor suplinitor la o şcoala de handicapaţi!? În corelaţie directă cu testul prezentat, filosoful politic american, Hannah Arendt, este autoare, printre altele, a următoarei emanaţii cerebrale: „Predicţia viitorului nu reprezintă altceva decât o proiecţie a prezentului", vă las dumneavoastră plăcerea de a trage concluziile.

Revenind la politică, într-un discurs ţinut în faţa Reichstag-ului (Parlamentul German) la data de 15 Martie, 1884, Cancelarul Bismark a lansat una dintre formulele pe care le-a îndrăgit cel mai mult: „Die politik ist keine exakte wissenschaft!" (Politica nu este o stiinta exacta). Probabil din acest motiv, necerându-se aptitudini de ordin cerebral, pe acest eşichier au pătruns legiuni de incapabili, neaveniţi şi profitori care nu urmăresc sensul nobil şi aristotelic al cuvântului politică (organizarea cetăţii, în greceşte, polis) ci în exclusivitate manevre politicianiste. În plus, mai sunt suferinzi şi de „Cassandra Syndrome", regăsindu-se perfect în zicala strămoşească: „Prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul!"

Grafica - Ion Măldărescu
footer