Revista Art-emis
23 august 1944 - Ziua catastrofei sau a salv?rii Germaniei? PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Joi, 21 Octombrie 2010 00:07

Prof. univ. dr. Ion CojaMul?i germanii cred c? ceea ce s-a petrecut la Bucure?ti în ziua de 23 August 1944 a fost momentul decisiv în pierderea celui de al doilea r?zboi mondial. Mul?i sunt ?i germanii care nu ?tiu nimic despre ziua de 23 August 1944. Pe scurt, pentru cei care nu cunosc subiectul, vom rezuma mai jos semnifica?ia ?i consecin?ele celor petrecute la Bucure?ti în ziua de 23 August 1944, cu inten?ia deschis asumat? de a demonstra cât este de fals? ideea unor germani c?:
- „la 23 august 1944 românii i-au tr?dat pe nem?i";
- „dac? românii nu p?r?seau Axa în august 1944 ?i luptau pân? la cap?t al?turi de germani, r?zboiul s-ar mai fi prelungit cu înc? cel pu?in ?ase luni, timp suficient ca industria german? s? finalizeze proiectul de fabricare a armei lor secrete, adic? a bombei atomice nem?e?ti", iar soarta r?zboiului ar fi fost alta. Sunt destul de mul?i germanii care nu-i pot „ierta" pe români pentru cele petrecute la 23 august 1944, pentru consecin?ele acelei zile fatidice. Se poate spune c? în acea zi Hitler l-a pierdut pe aliatul s?u european cel mai serios, singurul dintre alia?ii europeni pentru care Hitler avea un respect autentic, deplin. Este vorba de Mare?alul Ion Antonescu, conduc?torul României în intervalul 6 septembrie 1940 - 23 august 1944. România îns??i, printre ??rile europene, oferise Germaniei sprijinul cel mai substan?ial în „Cruciada împotriva comunismului", cum numea propaganda oficial? româneasc? r?zboiul antisovietic. Nu este de mirare. Românii au intrat în r?zboiul anti-sovietic, anti-comunist, cu o motivare extrem de puternic?: refacerea României Mari, prin redobândirea Nord-Vestului Transilvaniei ?i redobândirea Basarabiei. Cele dou? ?inuturi fuseser? pierdute de români în vara anului 1940. Din p?cate, nota bene!, aceste pierderi teritoriale s-au produs cu „concursul ?i ajutorul diplomatic al Germaniei", acordat Ungariei ?i Uniunii Sovietice! A nu se uita!...

În august 1944, la câteva s?pt?mâni dup? debarcarea Alia?ilor în Normandia, situa?ia pe frontul de Est, anti-sovietic, nu era nici ea mai bun?, înfrângerea Germaniei prefigurându-se ?i din aceast? direc?ie. În aceste condi?ii, dup? ce a jertfit pe frontul anti-sovietic mai multe vie?i tinere decât oricare alt aliat european al Germaniei, România nu mai avea motive s? continue r?zboiul cu orice pre?. Mare?alul Ion Antonescu, un militar stimat ?i apreciat pentru cultul onoarei militare, al cuvîntului dat, i-a informat pe liderii clasei politice din România c? este gata s? p?r?seasc? puterea, s? demisioneze, s-o transfere celor care î?i asum? r?spunderea s? g?seasc? solu?ia militar? ?i politic? optim? pentru români, cu cele mai mici pierderi de vie?i omene?ti, precizând c? de la el nimeni s? nu a?tepte o ac?iune contrar? în?elegerii stabilite cu Germania. El, ca om ?i ca ?ef de stat, era obligat s? respecte în?elegerea, dar dac? vin al?i guvernan?i în România, aceia pot avea o libertate de ac?iune mai mare. El, mare?alul Ion Antonescu, nu le st? în cale. Din p?cate, nici o grupare politic? ?i nici o personalitate politic? nu s-a ar?tat capabil? ?i dispus? s? preia puterea. În plus, Ion Antonescu l-a avertizat pe Hitler c?, în condi?iile existente pe front, România este obligat? s? caute o rezolvare proprie a situa?iei în care a ajuns. Solu?ia avut? în vedere de Ion Antonescu fiind retragerea din confruntarea militar?, dar f?r? s? întoarc? armele împotriva fostului aliat Germania. În ziua de 23 august 1944 se produce îns? lovitura de palat organizat? de câ?iva aventurieri din armat?, de câ?iva comuni?ti ?i de regele Mihai, rege care, în ciuda ascenden?ilor s?i germanici (era totu?i un Hohenzollern), se l?sase manipulat ?i câ?tigat de tab?ra alia?ilor, indirect de U.R.S.S.. Arestarea Mare?alului Ion Antonescu i-a luat prin surprindere pe to?i românii, ?i pu?ini au fost cei care s-au bucurat de noua turnur? luat? de razboi, c?ci, trebuie subliniat, r?zboiul purtat de Ion Antonescu, al?turi de Hitler, a avut o larg? sus?inere printre români, atât la nivelul popular, cât ?i al elitelor. Consecin?ele loviturii de palat de la 23 august 1944, atât cele imediate, cât ?i cele pe termen lung, au fost dezastruoase pentru România. Un num?r de 150.000 de militari români au fost aresta?i de Armata Ro?ie, declara?i prizonieri ?i trimi?i în Uniunea Sovietic?. România a trecut la un regim politic de dictatur? bol?evic?, sever controlat de Moscova. Nu punem acum în discu?ie consecin?ele pentru români, bune ?i rele, ale loviturii de palat de la 23 august. Ne intereseaz?, hic et nunc, numai perspectiva german?. Emitem, în acest sens, urm?toarele ipoteze:
- Cât este de real? povestea cu arma secret? german?, a c?rei fabricare era iminent? ?i ar fi schimbat soarta r?zboiului? Iat? o întrebare la care opinia public? are dreptul s? primeasc? un r?spuns clar ?i avizat. În mod deosebit poporul german are drept la acest r?spuns. Dup? declara?iile cele mai avizate, ale unor mari speciali?ti germani ca Wernher von Braun sau Werner Heisenberg, nu existau ?anse ca industria de armament german? s? produc? acea arm?, fie ea ?i atomic?, capabil? s? întoarc? soarta r?zboiului dac? acesta nu s-ar mai fi prelungit câteva luni, poate un an!
- În discu?ia de fa??, lucrul cel mai interesant este s? ne punem ?i întrebarea pereche: ce ar fi f?cut alia?ii, americanii în primul rând, dac? r?zboiul ar mai fi durat înc? o jum?tate de an? Iat? o întrebare pe care opinia public? nu ?i-a pus-o, ?i în mod specific ar trebui s? ?i-o pun? cei care calculeaz? pripit ?i amatoristic consecin?ele tr?d?rii românilor. Punem noi, românii, aceast? întrebare, la care avem un r?spuns garantat, deloc ipotetic. Iat? r?spunsul, perfect logic ?i extrem de important: în august 1945 americanii au lansat asupra Japoniei prima bomb? atomic?, la Hiro?ima, urmat? la câteva zile de cea de a doua, la Nagasaki. Cu numai trei luni mai înainte, la 9 mai 1945, Germania a fost nevoit? s? capituleze. Se ?tie, cu siguran?? total?, c? la 9 mai 1945 americanii nu aveau la dispozi?ie un arsenal atomic operativ, nu erau înc? gata bombele pe care le-au lansat în august asupra Japoniei. Cu alte cuvinte, acele bombe, care fuseser? preg?tite special pentru Germania, pentru regimul nazist, au fost gata la numai câteva s?pt?mâni dup? c?derea regimului nazist. Astfel, întrebarea „Ce s-ar fi întâmplat dac? nu se întâmpla acel 23 august 1944 de la Bucure?ti?" cap?t? un r?spuns stupefiant ?i extrem de logic: catastrofa înfrângerii Germaniei ar fi c?p?tat dimensiuni într-adev?r apocaliptice, cu efecte ireversibile. Dac? r?zboiul mai dura trei luni, cele dou? bombe atomice lansate asupra Japoniei ar fi c?zut asupra Germaniei. Mai mult, Statele Unite nu ar fi aruncat asupra Germaniei numai dou? bombe atomice, ca exerci?iu demonstrativ de for??, ci un întreg arsenalul atomic.

Lumea uit? sau nu ?tie c? a existat un plan al alia?ilor de transformare a Germaniei într-un de?ert (sic!), program care, se pare, a avut la vremea aceea un efect stimulator deosebit printre fizicienii participan?i la fabricarea bombei atomice americane. Zelul acestor alogeni pentru programul „Manhattan" a sc?zut aproape total dup? capitularea Germaniei, moment în care americanii înc? nu dispuneau de bomba atomic?. De aceea capitularea Germaniei a fost resim?it?, dintr-un anumit punct de vedere, nu ca o victorie a alia?ilor, ci ca un e?ec al r?zbun?rii imaginat? la propor?ii mult mai mari. Acesta pare s? fie motivul pentru care, la Moscova, vestea loviturii de palat de la Bucure?ti, la 23 august 1944, a fost primit? f?r? nici un entuziasm, cu oarecare consternare chiar, c?ci nu f?cea parte din „planificarea" desf??ur?rii în continuarea a r?zboiului. Importan?i lideri bol?evici evrei au dezavuat cu nervozitate excesul de zel al comuni?tilor români participan?i la lovitura de palat din 23 august 1944, pentru care nu au cerut acordul Moscovei. Acestor lideri bol?evici de la Moscova nu le-a convenit ini?iativa de la Bucure?ti, cu alte cuvinte nu le-a convenit scurtarea r?zboiului cu ?ase luni de zile. De precizat, comuni?tii români participan?i la complotul din 23 august, Lucre?iu P?tr??canu ?i Emil Bodn?ra?, erau printre pu?inii comuni?ti, agen?i ai Moscovei, din Partidul Comunist din România. Ei nu ?tiau multe dedesubturi ale politicii Moscovei la care nu aveau acces tocmai pentru c? erau „numai" români.
- Este o naivitate s? spui c? un popor a tr?dat alt popor. Numai persoanele fizice sau grupuri omogene de persoane pot tr?da. Popoarele au interese, în mare parte acelea?i, interese de supravie?uire ?i prosperitate în demnitate. Popoarele nu gre?esc unele fa?? de celelalte, ci numai fiecare fa?? de el însu?i, abandonându-?i menirea ?i demnitatea, gre?ind astfel fa?? de Dumnezeu, fa?? de ?ansa acordat? de Dumnezeu.
- Dac? într-adev?r actul de la 23 august 1944 a avut pentru Germania consecin?ele mai sus prezentate, asta nu înseamn? c? putem spune c? poporul român sau conduc?torii s?i au ac?ionat (cu bun? ?tiin??) pentru salvarea Germaniei de la cataclismul atomic care i se preg?tea. Cine atunci a dat peste cap planurile de aneantizare a Germaniei, de des-fiin?are a poporului german? Unul din doi: hazardul sau Marele Arbitru al Istoriei. Cert este c? nem?ii, dac? accept? ipoteza de mai sus, nu au motive s? le mai poarte pic? românilor, dimpotriv?, recuno?tin??.

Actul de la 23 august 1944, act de înalt? tr?dare a intereselor române?ti, a adus multe suferin?e românilor. Cei mai mul?i dintre români deplâng ?i azi gestul regelui Mihai, gest nesocotit, lipsit de responsabilitate, lipsit de loialitate fa?? de poporul român. Existau alte variante, mult mai convenabile pentru români. În mod paradoxal, în pofida tuturor jocurilor ?i strategiillor desf??urate, unele la vedere, altele oculte, beneficiarul principal al lui 23 august 1944 s-ar putea s? fie poporul german. O afirm pentru a eviden?ia interven?ia, nu a românilor în istoria Germaniei, ci a înse?i Providen?ei, c?ci dac? era ca lucrurile s? ias? a?a cum le gândise mintea omeneasc? a unor strategi de peste ocean, mare ar fi fost ?i insurmontabil dezastrul pe care ace?tia îl preg?teau Germaniei, poporului german, la încheierea r?zboiului de a c?rui declan?are numai Dumnezeu ?tie cine sunt vinova?ii adev?ra?i. Planul, f?cut de mintea omeneasc?, era ca asupra Germaniei s? se abat? un genocid propriu zis, total ?i definitiv. Numai Dumnezeu îi mai putea salva pe germani, iar Dumnezeu a?a a considerat, c? rolul germanilor în istoria lumii, a omenirii, este departe de a se fi încheiat. E drept îns? c? nici Dumnezeu nu las? la voia întâmpl?rii cine s? fie cei prin care se face voia sa. De data aceasta i-a ales pe români. Iar ?i mai exact spus, Dumnezeu a ales ca salvatorul Germaniei s? fie un german care a ac?ionat ca tr?d?tor al germanit??ii sale! Ca tr?d?tor atât al Germaniei, cât ?i al României! (O întrebare, în aceast? parantez?: este adev?rat c? regele Mihai, dup? 23 august 1944, de?i s-a vânturat prin toat? lumea, nu a c?lcat niciodat? în Germania? De ce?)

A?adar, germanii nu au motive s? fie sup?ra?i pe români pentru cele petrecute la 23 august 1944. Au cumva motive s? le fie recunosc?tori? La aceast? întrebare numai germanii pot da r?spuns...

footer