Revista Art-emis
Am eu ce am cu Mircea C?rt?rescu! PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Luni, 20 Februarie 2012 21:55
Prof. univ. dr. Ion Coja„« Râsul la mormânt », de Mircea C?rt?rescu. Provin dintr-o familie s?rac?. Nu m? laud cu asta, dar nici nu pot s-o uit. Una dintre cele mai persistente amintiri ale mele e despre p?rin?ii mei care, sear? de sear?, timp de treizeci de ani, cât am locuit cu ei, f?ceau socoteala tuturor cheltuielilor de peste zi. Niciodat? nu le ajungeau banii. În cas? erau un singur salariu ?i patru persoane.

Azi, p?rin?ii mei tr?iesc dintr-o singur? pensie ?i, crede?i-m?, nu dintre cele nesim?ite. Eu însumi ?tiu prea bine ce înseamn? s?r?cia. Am cunoscut cozile ?i frigul dinainte, am cunoscut infla?ia înnebunitoare de dup?.

Timp de dou?zeci de ani nu am câ?tigat nimic din scrisul meu, am tr?it din salariul de profesor ?i am sus?inut din el o familie. Cunosc ?i eu socotelile de fiecare sear? ?i trasul de bani pân? la chenzin?.

E motivul pentru care n-am putut fi niciodat? un om de dreapta sau, mai curând, am putut fi ra?ional, dar niciodat? suflete?te. F?r? s? fiu nici un om de stânga, ?tiu de ce e nevoie de protec?ie pentru cei slabi, cei f?r? noroc, f?r? ?anse, pentru cei care nu fac fa?? într-o lume a performan?ei.

Sunt la mijloc între cruzime ?i populism, f?r? s? ader nici la una, nici la alta. Nu pot aproba, deci, îngrozitorul sacrificiu care se cere ast?zi compatrio?ilor mei, chiar dac? mi se spune c? e „r?ul cel mai mic". Nu pot în?elege de ce oamenii cei mai am?râ?i din România de azi, cei cu via?a cea mai n?p?stuit?, cu veniturile cele mai mici trebuie s?-?i ia ultima bucat? de pâine de la gur? ca s? salveze statul român. Mi se spune c? statul român nu-i poate sus?ine, dar statul român uit? s?-mi explice cum se face c? a tolerat, odat? cu cre?terea s?r?ciei generale, o cre?tere nemaiauzit? a bog??iei speciale. Nu mi se explic? în ce fel am ajuns, în doar dou?zeci de ani, o ?ar? de tip sud-american, în care câteva sute de familii posed? o bog??ie egal? cu a sute de mii de alte familii.

Niciodat? nu mi s-a explicat cum, prin ce mecanisme legale, a putut fi posibil s? cre?ti ca venituri, în câ?iva ani, de la zero lei ?i zero bani, la miliarde. Prin ce forme legale, prin ce privatiz?ri legale, prin ce licita?ii legale, de dou?zeci de ani încoace, sub toate guvern?rile, f?r? excep?ie, România a fost împ?r?it? în câteva sute de buc??i care-au fost d?ruite câtorva sute de oameni?

Nu vreau s? în?elege?i c? sunt adeptul „haiduciei" fiscale. Nu cer na?ionaliz?ri, confisc?ri ?i deposed?ri de avere. Nu sunt anticapitalist ?i ?tiu c?, în clasa de mijloc, exist? oameni care au câ?tigat cinstit, cu o risip? enorm? de munc? ?i inteligen??, fiecare ban de care se bucur? azi. Nu orice avere este îns? s?n?toas?, nu orice avere e surs? de bun?stare general?. Cele mai multe averi de la noi sunt obscene, maladive cumul?ri ob?inute prin re?ele subterane politico-economice. Ele nu îmbog??esc, ci s?r?cesc, sec?tuiesc statul de puterile sale, îi distrug sistemul judiciar, îl împotmolesc în corup?ie.

Nu cer confiscarea, ci verificarea lor, elucidarea împrejur?rilor în care câteva mii de oameni au ajuns putred de boga?i prin conspira?ie securistic?, furt calificat ?i trafic de influen??. Clasa politic? de la noi trebuie odat? s? în?eleag? c?, sub obl?duirea ei, a ap?rut un stat al nedrept??ii sociale, c? impasul în care suntem azi i se datoreaz? în întregime ?i c? e m?car în interesul ei, dac? nu al ??rii, s? schimbe starea de fapte. C?ci un stat nedrept social ?i f?r? respectul legilor va fi întotdeauna un stat instabil, primitiv, cu o clas? politic? amenin?at?. Un stat dispre?uit, pe drept cuvânt, de lumea civilizat?.

Am mai spus-o: în România nu exist?, ca pretutindeni, corup?i, ci un sistem al corup?iei. Este mecanismul care produce s?r?cia, conspira?ia care submineaz? statul. De aceea este monstruos ?i nedrept s?-i pedepse?ti a doua oar? pe cei s?raci ?i s? te prefaci mai departe c? nu-i vezi pe cei vinova?i de s?r?cia lor. Nu este cinstit s? tai un sfert din salariul unui medic sau al unui profesor, s? ?tirbe?ti venitul, oricum insuficient, al unui pensionar ca s? sco?i ?ara din groapa de acum. Nu este nici eficient. Poate vom ie?i basma curat? de data asta, dar vom c?dea imediat în groapa urm?toare, c?ci statul român, a?a cum e el azi, nu poate s? nu fie s?rac."

Comentariul meu

Mircea C?rt?rescuAm primit acest text de la o fost? student?, doamna Irina A. Pe site-ul meu a mai fost publicat un text al lui Mircea C?rt?rescu. Tot a?a, era înso?it de comentariul meu. Un comentariu care, la vremea aceea, impunea, cerea, reclama chiar, o replic? din partea domnului C?rt?rescu. N-a venit! De data aceasta nu mai a?tept niciun r?spuns, c?ci nu este cazul. Public textul deoarece mi se pare exemplar pentru gândirea confuz? a multora dintre noi. Sper ca, prin scurtul meu comentariu, s? fiu cuiva de folos. Nu m? gândesc la cititorii site-ului meu, ale c?ror comentarii nu las? de b?nuit c? ar gândi ?i ei la fel de simplu?. Dimpotriv?, acestora le cer s? pun? în circula?ie comentariul meu, într-atâta sunt de convins c? am dreptate. ?i c? de adev?rul celor ce urmeaz? au nevoie to?i iubi?ii mei compatrio?i, deci ?i numitul Mircea C?rt?rescu.

Care, în textul reprodus face o confuzie extrem de r?spândit? la nivelul publicului ignar, de neacceptat îns? la un scriitor, ba înc? unul de talia respectivului. Scriitorul este un specialist în vorbe ?i cuvinte, pe care le mânuie?te ?i se folose?te de ele cum vrea el. Iar nu invers! Cum e cazul ca în cazulautorului citat.

C?ci, în textul reprodus întocmai cum mi-a fost trimis, autorul se ofer? cititorilor s?i ca un caz tipic de fiin?? vorbitoare, pe care exerci?iul limbii îl împiedic? s? cugete corect. Regula fiind c? limbajul este instrumentul gândirii. Toate manualele a?a declar?, la unison. C? f?r? limbaj nu ar exista gândire. Dar nu trebuie uitat c? ?i prostul gânde?te, numai c? gânde?te gre?it, gânde?te prost! De multe ori gre?eala vine de la cuvinte pe care le folose?te convins c? ?tie ce înseamn?, ?tie s? le foloseasc? adecvat. Acelea?i manuale atrag aten?ia c? deseori cuvintele sunt sursa erorilor, adic? izvorul prostiei. Vai de cel care gânde?te numai în cuvinte ?i nu trece de ele cu gândul mereu chitit la realitatea transfigurat? (?i deformat?!) prin limbaj!

În textul lui M.C. revine de mai multe ori cuvîntul stat, acesta este cuvîntul care îl face de ru?ine pe autor! Cine nu ?tie ce este statul?! ?tie ?i Mircea C?rt?rescu.

Ce nu ?tie Mircea C?rt?rescu este s? se fereasc? de capcana pe care i-o întinde limba, modul de organizare al limbii: în limba român?, precum ?i în toate limbile de care am habar cât de cât, statul este, ca cuvânt, un substantiv. Al?turi de alte substantive precum om, profesor, copac, m?gar, ministru, scriitor etc. Principala calitate a unui substantiv este s? fie parte de propozi?ie, ?i mai ales, subiect. Ce face subiectul unei propozi?ii? P?i face ?i drege ce vrea mu?chii s?i!... Asta este ?i gre?eala pe care o fac majoritatea celor care critic? ?i atac? statul: ?i-l imagineaz? ca subiect al tuturor propozi?ii. Citez: „statul român uit? s?-mi explice cum se face c?..." ?i a?a mai departe. Bietul stat, ce uituc mai e!

Statul, domnilor, nu poate fi subiect decât în foarte pu?ine propozi?ii, pe lâng? foarte pu?ine predicate! Statul este o abstrac?ie, o construc?ie social-politic? lipsit? de materialitate, este o ?es?tur? de rela?ii ?i dependen?e, de interdependen?e al naibii de complex?. Desigur, faci o personificare, o metafor?(!), ?i po?i s?-i pretinzi statului s?-?i fac? chiar ?i ghetele cu crem?, ba po?i, cum se întâmpl? zilnic, s?-l înjuri ?i de mam?! Dar degeaba, nimeni n-o cunoa?te pe coana m?-sa! N-are a?a ceva! Are cel mult tat?, mai mul?i chiar: Decebal, Cuza, Br?tienii...

Dar când vorbe?ti serios, p?truns de gravitatea ?i groz?via temei: mizeria în care tr?im!, la?i metafora ?i dai jos din pod exactitatea, rigoarea!

Ce tot dai vina pe stat, domnule C?rt?rescu? Ce te opre?te s? spui lucrurilor pe nume?!

Un bun cunosc?tor al problemei a spus-o clar: „Statul sunt eu!" Dac? lucrurile merg bine într-un stat, acesta nu este meritul statului, c? ar avea nu mai ?tiu ce atribute, ce calit??i! Meritul este al unor oameni! La fel, când lucrurile merg prost, tot oamenii sunt de vin?, nu statul!

E ca ?i când atunci când afli c? te în?eal? consoarta ai da vina tot pe stat, pe institu?ia c?s?toriei.

Nici s? dai vina pe clasa politic? nu este corect! Trebuie spus clar, scurt ?i cuprinz?tor, numele celor care fac de ocar? ideea de stat românesc! Începând cu pre?edin?ii, primii mini?tri, ?efii de partide etc, toat? drojdia mafiei instalat? la guvernarea României cu sprijinul „oficinelor" din str?in?tate. Nici despre astea nu sufli o vorb?! O ?ii ca gaia ma?ul cu statul român! Auzi la el, om serios, cum îi bate obrazul statutului: „este monstruos ?i nedrept s?-i pedepse?ti pe s?raci, s? te prefaci (sic!) mai departe c? nu-i vezi pe cei vinova?i de s?r?cia lor! Nu este cinstit s? tai un sfert din salariul unui medic sau al unui profesor, s? ?tirbe?ti venitul, oricum insuficient, al unui pensionar ca s? sco?i ?ara din groapa de acum." Înc? pu?in ?i va spune c? statului îi put picioarele!...

M?i, b?iete, de cine ?i-e team? de dai vina pe o fantom??! Ia re-scrie tu textu-?i, trage aer în piept, închide ochii, uit?-te în oglind?, zi „Fie ce-o fi!", ?i pune în locul cuvîntului stat, numele potrivit: Ludovic al nu ?tiu câtelea sau, p?strând cu grij? propor?iile, B?sescu, Iliescu, Constantinescu, Boc, N?stase, T?riceanu... ?i a?a mai departe?! Ai vreo obliga?ie fa?? de vreunul dintre ??tia de îi menajezi pe to?i ?i ne proste?ti pe noi cu statul t?u sluj în fa?a lor?!

F?-te, Mircea, c? e?ti b?rbat - m?car câteva minute, când scrii la ziar - ?i spune lucrurilor pe numele din buletin! Ce atâta metaforlîc?!
Ion Coja footer