Revista Art-emis
Atitudinea Elenei Ceauşescu faţă de construirea avionului de şcoală IAR-99 „ŞOIM” PDF Imprimare Email
Lt. col.(r) Dr. Petre Opriş   
Luni, 20 Februarie 2012 21:34
Dr. Petre OprişÎn şedinţa din 22 septembrie 1989 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., Elena Ceauşescu a încercat să amâne semnarea de către Nicolae Ceauşescu a decretului prezidenţial privind stabilirea preţurilor de producţie şi de livrare a avionului de şcoală şi antrenament IAR-99 „Şoim". Spre deosebire de soţul său, care cunoaştea câteva elemente privind modul de alcătuire a preţului pentru un produs, Elena Ceauşescu era total depăşită de situaţie. Cu toate acestea, „tovarăşa academician doctor inginer", preşedinte a Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, se implica în diferite discuţii fără să aibă un bagaj elementar de cunoştinţe, generând situaţii tragi-comice. Pentru a înţelege mai uşor atitudinea respectivă, putem face apel la stenograma şedinţei Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 5 decembrie 1986, unde s-a discutat despre modul de stabilire a preţului avionului IAR-99 (din seria zero). În cursul acelei reuniuni, Elena Ceauşescu a intervenit tam-nesam în discuţia dintre soţul său şi Marin Nedelcu, ministrul Industriei Construcţiilor de Maşini, declarând iritată: „Acest material (proiectul decretului prezidenţial - n.n.) nu a trecut pe nicăieri; îl păstrează secret şi apoi prezintă ce cer. Nu se poate aşa! Materialul nu a fost văzut de nimeni. [...] Nici avioanele pentru aviaţia civilă nu le-au prezentat cum trebuie; îl prezintă pe bucăţi. Trebuie prezentat separat. [...] Să prezinte comparaţiile (între costurile de producţie ale avioanelor Aermacchi MB-339, IAR-93 şi IAR-99 - n.n.)".[1] Din documentul respectiv rezultă faptul că Elena Ceauşescu era supărată deoarece subordonaţii soţului său au prezentat direct acestuia proiectul decretului prezidenţial, fără să o întrebe şi pe ea despre decizia ce urma să fie adoptată.

Trei ani mai târziu, în momentul în care s-a ajuns la fabricarea în producţie de serie a avionului IAR-99, Elena Ceauşescu a intervenit din nou. Deşi a fost deranjat de atitudinea iresponsabilă a soţiei sale, Nicolae Ceauşescu a aprobat proiectul respectiv, încercând totodată să menajeze orgoliul consoartei sale prin „indicaţia de a se analiza în continuare posibilitatea reducerii costurilor de producţie".[2] Până în luna septembrie 1989, la uzina de la Craiova au fost finalizate zece avioane IAR-99. Emil Bobu a raportat lui Nicolae Ceauşescu, la 18 septembrie 1989, faptul că „două (IAR-99, prototipuri - n.n.) s-au livrat şi decontat cu beneficiarul (Ministerul Apărării Naţionale - n.n.) în 1987 la 58.105 mii lei/bucată[3], două s-au livrat şi decontat în 1988 şi unul în 1989 la nivelul preţului din proiectul de decret (50,66 milioane lei – n.n.), iar cinci avioane sunt în stoc".[4] Totodată, Nicolae Ceauşescu a fost informat că preţul de livrare la export a avionului IAR-99, propus de constructor, era de 3,9 milioane dolari – având un curs de revenire de 14,1 lei/dolar.[5] Aparate similare realizate în alte state aveau, în aceeaşi perioadă, următoarele preţuri: MB-339 – 4,058 milioane dolari (avionul era fabricat de firma italiană „Aermacchi"); C-101 „Aviojet" – 3,9 milioane dolari (compania spaniolă CASA); Aero L-39 „Albatros" – 3,3 milioane dolari (firma cehoslovacă „Aero Vodochody"); Soko G-4 „Super Galeb" - 3,5 milioane dolari.[6] Potrivit planificării prezentate lui Nicolae Ceauşescu de către Emil Bobu la 18 septembrie 1989, până la sfârşitul anului 1989 urma să fie realizat la Craiova încă un avion IAR-99, iar în anul 1990 alte 24 de aparate de şcoală.[7] Acestea trebuiau să înlocuiască avioanele similare de producţie cehoslovacă (Aero L-29 „Delfin" şi Aero L-39 „Albatros") aflate în dotarea unităţilor militare române. Principala problemă apărută la toate avioanele IAR-99 fabricate până în anul 1990 a fost sistemul hidraulic deoarece pentru realizarea acestuia s-au utilizat materiale de o calitate foarte slabă.

Anexa nr. 1
5 decembrie 1986, Bucureşti.
Stenograma şedinţei Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv desfăşurate în ziua de 5 decembrie 1986, în care s-a discutat despre preţul de producţie şi de livrare pentru avionul IAR-99 şi pentru transportorul amfibiu blindat TAB-C.

Stenograma şedinţei Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., din ziua de 5 decembrie 1986

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român.
Au participat tovarăşii: Constantin Dăscălescu, Elena Ceauşescu, Manea Mănescu, Gheorghe Rădulescu, Emil Bobu, Gheorghe Oprea.
Au fost invitaţi tovarăşii: Constantin Nicolae, Ion Păţan, Vasile Milea, Dimitrie Ancuţa, Marin Nedelcu.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Punctul 1. Preţul de producţie şi de livrare pentru avionul de şcoală, antrenament şi atac la sol IAR-99.
Aici se prevede că trebuie să importăm materiale în valoare de 11 milioane. Sunt prevăzute şi materialele ce le luăm din Iugoslavia?
Tov. Marin Nedelcu: Da.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Atunci prezentaţi separat ce este în cooperare cu Iugoslavia, pentru că acesta nu mai este import. Înseamnă că nu importăm. Sigur, este socotit pe devize convertibile, dar nu este import.
Tov. Marin Nedelcu: Prezentăm separat.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Facem avionul în cooperare.
Tov. Marin Nedelcu: Avionul IAR-99 foloseşte subansamble de la avionul IAR-93.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Motorul îl facem împreună cu iugoslavii şi, de asemenea, anumite subansamble. Nu este tot una!
Tov. Marin Nedelcu: Prezentăm separat.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Neapărat! Trebuie prezentat ce este, în cadrul cooperării, cu Iugoslavia şi ce este propriu-zis import pe devize convertibile. Noi facem calculele pe devize convertibile aşa cum am spus – dar trebuie să prezentaţi separat, pentru că altfel reiese că importăm totul.
Tov. Elena Ceauşescu: Acest material nu a trecut pe nicăieri; îl păstrează secret şi apoi prezintă ce cer. Nu se poate aşa! Materialul nu a fost văzut de nimeni.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De cei care se ocupă de armată.
Tov. Elena Ceauşescu: Are trecut tot importul. Cum este stabilit?
Tov. Nicolae Ceauşescu: Importul militar este trecut la general.
Tov. Elena Ceauşescu: Atunci îl aprobăm aşa?
Tov. Nicolae Ceauşescu: Aici se cere aprobare pentru preţul de producţie şi de livrare al avionului.
Tov. Elena Ceauşescu: Preţul este legat şi el de ceva. Trebuie să se clarifice toate problemele.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Să se clarifice: ce este în cooperare cu Iugoslavia şi ce este import pe devize convertibile.
Tov. Marin Nedelcu: Am înţeles, tovarăşe secretar general.
Tov. Elena Ceauşescu: Nici avioanele pentru aviaţia civilă nu le-au prezentat cum trebuie; îl prezintă pe bucăţi. Trebuie prezentat separat.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Voi daţi aici – în material – comparaţii din punct de vedere al caracteristicilor tehnico-constructive şi funcţionale ale avionului, dar nu daţi şi comparaţii din punct de vedere al costului; cât ne costă.
Tov. Marin Nedelcu: Prezentăm şi costurile.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Daţi numai datele tehnice comparativ cu avionul IAR-93 şi cu avionul „Aermacchi MB-339", dar nu mai daţi şi comparaţiile cu costurile; adică cât costă şi unul şi celălalt, ca să vedem ce se întâmplă.
Tov. Marin Nedelcu: Noi avem aprobat costul pentru avionul IAR-93 – avion produs în ţară –, dar de la avionul „Aermacchi MB-339" nu avem elemente legate de cost.
Tov. Nicolae Constantin: Putem să prezentăm preţurile de vânzare.
Tov. Elena Ceauşescu: Preţul de vânzare este altceva!
Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi preţul de livrare înseamnă preţul de vânzare.
Tov. Elena Ceauşescu: Să prezinte comparaţiile.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Aici intră şi beneficiul, intră totul.
Atunci să clarificăm aceste probleme şi după aceea să aprobăm.
Tov. Marin Nedelcu: Am înţeles, tovarăşe secretar general. Prezentăm problema importurilor şi comparaţiile respective.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Punctul 2. Stabilirea preţului de producţie şi de livrare pentru transportor[ul] amfibiu blindat TAB-C 4x4.
Sunteţi de acord cu ce se propune aici în legătură cu preţurile. Aveţi ceva de spus?
Reiese că acest nou transportor este ceva mai ieftin.
Tov. Marin Nedelcu: Aşa este, tovarăşe secretar general.
Tov. Elena Ceauşescu: În material - şi nu înţeleg acest lucru - se propune ca preţurile de producţie şi de livrare să fie stabilite de către Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini cu acordul Ministerului Apărării Naţionale. Cum se poate asta?!
Tov. Vasile Milea: Tovarăşă Ceauşescu, noi avem stabilită o Comisie specială care, împreună cu Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini şi cu Comitetul de Stat al Planificării, stabileşte preţurile variantelor de echipare. De fapt şi aici am redus cu 80 mii lei.
Tov. Elena Ceauşescu: Voi propuneţi ca preţurile de producţie şi de livrare ale variantelor de echipare să fie stabilite de către Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini – pagina 2 – cu acordul Ministerului Apărării Naţionale, prin adăugarea sau scăderea din preţul produsului standard a valorii echipamentelor cu preţuri legal stabilite.
Tov. Vasile Milea: În sensul că în locul unui tip de staţii – spre exemplu punem un alt tip de staţie, dar în cadrul aceluiaşi preţ aprobat.
Tov. Ion Păţan: Numai în cadrul preţului aprobat.
Tov. Vasile Milea: În locul unei staţii de 30 mii punem alta de 20 mii.
Tov. Elena Ceauşescu: Voi spuneţi prin „adăugare sau scădere".
Tov. Gheorghe Rădulescu: O dată ce preţul este stabilit, atunci ce preţuri să mai stabilească. Dacă propun să adauge sau să scadă, înseamnă să hotărască ceva şi nu este bine să hotărască ei. Deci este calcul pe preţul deja stabilit, se calculează deja pe ceva stabilit.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Spre exemplu, în loc de o staţie pun o mitralieră, dar intră în preţul care este stabilit.
Tov. Gheorghe Rădulescu: Să nu mai scrie că este „stabilit".
Tov. Elena Ceauşescu: Nu este clar.
Tov. Gheorghe Rădulescu: Primul „stabilit" din text este bun, al doilea „stabilit" nu este bun.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă, de exemplu, pune o mitralieră în plus înseamnă că intră în calcul această mitralieră.
Tov. Vasile Milea: Şi scrie, tovarăşe secretar general, „prin adăugarea sau scăderea din preţul produsului standard ...".
Tov. Nicolae Ceauşescu: Am înţeles.
Tov. Nicolae Constantin: Să se treacă „calculate".
Tov. Gheorghe Rădulescu: În orice caz nu este bun aici cuvântul „stabilit".
Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să se precizeze mai clar.
Tov. Ion Păţan: Totul intră în preţul aprobat.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Să se precizeze, conform legii, ce înseamnă şi să fim de acord. De acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord).
Tov. Elena Ceauşescu: Nu are import?
Tov. Marin Nedelcu: Nu are nici un fel de import, este integrat în ţară.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Alte probleme?
Dacă nu mai sunt, atunci cu asta ridicăm şedinţa.[8]

Anexa nr. 2
22 septembrie 1989, Bucureşti.
Stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. desfăşurate în ziua de 22 septembrie 1989, în care s-a discutat, printre altele, despre preţul de producţie şi de livrare pentru avionul IAR-99 (extrase).IAR 99

Stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 22 septembrie 1989

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România. La şedinţă au participat tovarăşii: Bobu Emil, Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Coman Ion, Dăscălescu Constantin, Dincă Ion, Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Mănescu Manea, Niculescu Paul, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Popescu Dumitru, Rădulescu Gheorghe, Andrei Ştefan, Băln Radu, Ceauşescu Nicu, David Gheorghe, Frăţilă Ion, Gere Mihai, Ghiţulică Maria, Gâdea Suzana, Marina Mihai, Matei Ilie, Milea Vasile, Moga Ioachim, Mureşan Ana, Pacoste Cornel, Petrescu Barbu, Petrescu Barbu, Postelnicu Tudor, Preoteasa Petre, Radu Constantin, Radu Ion, Szasz Iosif, Ştefănescu Traian Ion, Toma Ioan, Totu Ioan, Ursu Ion.
La şedinţă au fost invitaţi tovarăşii: Bărbulescu Vasile, Curticeanu Silviu şi Sîrbu Ion, primii secretari ai comitetului judeţene de partid, miniştri şi alte cadre de conducere din economie.
Şedinţa a început la ora 10.30.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aţi văzut ordinea de zi, tovarăşi?
Începem, însă, cu realizarea planului pe această lună, pe 20 de zile. [...]

Punctul 3 Stabilirea preţurilor de producţie şi de livrare pentru avionul IAR-99

Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să analizăm.
Tov. Nicolae Ceauşescu: A mai fost o dată analizat.
Tov. Elena Ceauşescu: Sunt multe importuri.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Avionul se produce în cooperare cu Iugoslavia şi cam 50 la sută facem noi, 50 la sută fac ei. Nu ştiu acum cum este şi cum s-a ajuns?
Tov. Eugeniu Rădulescu: Tot aşa este.
Tov. Elena Ceauşescu: Ar trebui să vadă raporturile acestea.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Este cooperarea. Aici este preţul de vânzare în ţară. El producându-se în cooperare este aprobat acordul şi este stabilit cam 50 la sută facem noi, 50 la sută fac ei. Acesta este sistemul de lucru.
Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să vedem precis cât facem noi şi cât fac ei.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Este stabilit o dată! Acum nu discutăm acest lucru, ci discutăm preţul.
Dacă asupra preţului, tovarăşi, aveţi ceva de spus?
Tov. Elena Ceauşescu: 14 lei cursul de revenire; cursul de revenire este mare.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Să-l aprobăm acum aşa, cum este propus şi să mai analizăm pe linie economică cheltuielile materiale, reducerea costurilor.
Tov. Ion Traian Ştefănescu: Aş avea o rugăminte, pentru avionul IAR-23 este aprobată decontarea şi raportarea ca producţie marfă pe faze. Aş ruga, dacă este posibil să se analizeze ca o dată cu raportarea ca producţie marfă să se facă şi decontarea, pentru că primele două faze rămân ca stoc de producţie permanent.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Dacă se raportează pe faze înseamnă că se face şi decontarea.
Tov. Ion Traian Ştefănescu: Nu se face, tovarăşe secretar general.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Să analizeze tovarăşii!
Dacă se raportează, la retribuţie se ia în calcul şi în realizarea producţiei, şi în retribuţie – numai în finanţe nu. Dar când se raportează pe faze – nu numai la voi, şi la nave, mai sunt şi altele / când se raportează ea se ia în calcul la producţia marfă şi se plăteşte retribuţia. Dar, sigur, în final se socoteşte altfel – între timp unii spun mai mult ca să-şi asigure retribuţia. Este greu să controlezi fazele. Numai în final faci un bilanţ general: aduni fazele şi vezi ce s-a întâmplat, dar în retribuţie şi în producţia luată se ia raportul pe faze. Asta este o reglementare. Sigur, este greu să controlezi că am făcut 30 la sută sau 35 la sută. Sigur, este aproximativ. Numai la sfârşit, când este gata, când nu mai poţi să mai spui că eu le-am apreciat aşa, atunci vezi dacă s-a raportat bine sau nu. Dar pe total se socoteşte şi se încheie propriu-zis socoteala.
Tov. Elena Ceauşescu: Şi trebuie stabilit cât este pentru nevoia noastră şi cât exportul.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Punctul 4: [...][9]
----------------------------------------------------------
[1] Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare: A.N.I.C.), fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 93/1986, f. 5-6; Petre Opriş, Industria românească de apărare. Documente (1950-1989), Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007, p. 358.
[2] A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 58/1989, f. 3.
[3] Iniţial, în şedinţa din 5 decembrie 1986 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., s-a propus preţul de 59,8 milioane lei. Nicolae Ceauşescu nu a fost de acord cu acesta şi a ordonat scăderea costurilor de fabricaţie. Petre Opriş, op.cit., p. 335. Pentru detalii, vezi Anexa nr. 1.
[4] A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 59/1989, f. 275. În programul de fabricaţie, stabilit în luna noiembrie 1986, a fost prevăzută construirea şi livrarea unui număr de 50 de aparate IAR-99 (cu 10 avioane în cadrul seriei zero). Întreaga producţie a fost destinată unităţilor de aviaţie ale Ministerului Apărării Naţionale, iniţial neexistând o variantă pentru export. Pentru detalii privind caracteristicile tehnico-tactice ale avioanelor IAR-93 B (varianta cu dublă comandă), IAR-99 şi Aermacchi MB-339, precum şi modul de formare a preţului aparatului de şcoală IAR-99 la sfârşitul anului 1986 (59,8 milioane lei), ibidem, dosar nr. 93/1986, f. 2-3; 5-7; 9-19.
[5] Preţul respectiv a fost stabilit după ce Nicolae Ceauşescu a hotărât, la reuniunea din 23 noiembrie 1988 a Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv, să fie revăzute „costurile şi preţurile pentru avionul IAR-99 pe baza caracteristicilor tehnico-tactice, comparativ cu produsele similare din străinătate". Ibidem, dosar nr. 59/1989, f. 276.
[6] Ibidem, f. 280. Prototipul avionului iugoslav Soko G-4 „Super Galeb" („Super Pescăruş") a decolat pentru prima dată la 17 iulie 1978. După circa patru ani de teste, aparatul respectiv a intrat în producţia de serie, fiind realizate 123 de exemplare. Cu ajutorul unui motor Rolls-Royce Viper Mk. 632-46, Soko G-4 putea atinge o viteză maximă de 901 km/h (0,86 Mach) şi un plafon de serviciu de 15000 de metri.
[7] Avionul IAR-99 se aseamănă foarte mult cu „Super Pescăruşul" realizat la uzina iugoslavă „Soko" din Mostar. Spre deosebire de „fratele" său, prototipul avionului IAR-99 a decolat pentru prima dată la 21 decembrie 1985, fiind pilotat de locotenent-colonelul Ştefănel Vagner.
[8] A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar 93/1986, f. 5-8. Petre Opriş, Industria românească de apărare. Documente (1950-1989), Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007, p. 357-360.
[9] A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. - Cancelarie, dosar nr. 58/1989, f. 13; 27-29. footer