Trecutul la judecata Istoriei - Dreapta cump?nire[1] Imprimare
Acad. Dan Berindei   
Sâmbătă, 11 Februarie 2012 14:56
Academician Dan BerindeiNu este firesc amestecul politicii în judecarea trecutului ?i cu atât mai pu?in poate fi acceptat? în func?ie de sentin?ele politice ?i presiunile venite din exterior. Judecata istoriei trebuie l?sat? pe sema istoricilor, iar ace?tia sunt datori, sunt obliga?i s? procedeze cu obiectivitate ?i deta?a?i de factorul politic. Ei trebuie s? aprecieze atât p?r?ile negative cât ?i cele pozitive, procedând la o dreapt? cânt?rire ?i prezentare a faptelor. Este ?i cazul celui care a condus destinele României, în timpuri de grea încercare, aproape o jum?tate de deceniu, Mare?alul Ion Antonescu.

Orice judecat? nu se poate m?rgini la tr?s?turile pozitive, dar nici doar la cele negative. Nici un om nu este perfect. Cu to?ii avem însu?iri ?i defecte. Oamenii împlinesc fapte bune, dar s?vâr?esc ?i rele. Bilan?ul, când este vorba de personalit??i, trebuie f?cut cu spirit critic, cu obiectivitate ?i m?sur?. Uciderea de oameni ?i mai ales uciderile în mas? trebuie condamnate, iar holocaustul evreilor reprezint? una din paginile cele mai grele ale istoriei omenirii. Crimele împotriva umanit??ii nu pot fi m?rginite doar la aceast? pat? de ru?ine a umanit??ii. ?i, apoi, nu pot fi acceptate condamn?ri unilaterale. R?spunderile, istoria le arunc? asupra f?ptuitorilor, dar mul?i, prin trecerea vremii ?i suita „dep?rt?rii" de momentul în cauz?, nu mai sunt condamna?i ?i imaginea lor este aproape exclusiv pozitiv?. Oare regii Spaniei sunt condamna?i oprobriului ve?nic pentru teribilele campanii de nimicire a b??tina?ilor din Noul Continent? Oare vân?toriile s?lbatice de oameni, care au afectat milioane de negri africani, comer?ul cu sclavi - de care au fost vinova?i în primul rând portughezii, dar ?i to?i navigatorii statelor atlantice implicate, merit? uitate? Oare extermin?rile de bizoni, dar ?i de indieni, chiar în secolul al XIX-lea, s?vâr?ite în procesul de extindere a Statelor Unite ale Americii sunt de uitat? Dar zecile de milioane de victime ale domina?iei sovietice? Toate aceste ucideri de oameni ?i vie?uitoare reprezint? pete de ru?ine care, în egal? m?sur?, ar trebui condamnate. Principalii r?spunz?tori trebuie judeca?i f?r? p?rtinire, to?i, ?i cu dreapt? cânt?rire. Oare regina Isabela a Spaniei, protectoarea lui Cristofor Columb, Carol al V-lea ?i fiul s?u, Filip al II-lea, ca ?i regii Portugaliei, to?i monarhii statelor împlicate în comer?ul cu sclavi, pre?edin?ii Statelor Unite ale Americii, în timpul c?rora indienii au fost extermina?i ?i chiar conduc?torii sovietici sunt judeca?i numai pentru aceste cumplite culpe? Pentru mul?i dintre ei timpul le-a estompat vinov??iile, acoperind aproape cu totul teribilele responsabilit??i ale personalit??ilor în cauz?.

Mare?alul Ion Antonescu a fost conduc?torul României timp de patru ani, în vremuri deosebit de grele pentru ?ar?. În judecarea sa dreapt? este necesar? o cânt?rire atent?, echibrat? ?i m?surat? a faptelor sale. În calitate de Conduc?tor al Statului, El poart? r?spunderea pentru deport?rile de evrei ?i ?igani în Transnistria ?i pentru victimele rezultate, dar pentru pogromul de la Ia?i, responsabilitatea r?mâne sub semul întreb?rii, având în vedere prezen?a sa pe front în acele zile, dar ?i reac?ia prompt? pe care a avut-o, atunci când a fost pus în cuno?tin?? de cauz?. Totodat?, în judecarea sa postum? trebuie avut în vedere comportamentul s?u de ansamblu fa?? de evrei. Pentru evreiii din Vechiul regat ?i din sudul Transilvaniei a refuzat s? dea curs presiunilor Germaniei naziste ?i nu a trimis evrei în lag?rele de exterminare din afara ??rii. Nu trebuie uitat? nici plecarea cu permisiunea sa, spre Palestina, a mii de evrei, inclusiv a celor din nordul Transilvaniei aflat? sub ocupa?ie horthyst? (salva?i astfel de la moarte), ?i c?rora li s-au dat pa?apoarte române?ti. Paradoxal, faptul c? ast?zi fiin?eaz? în Israel o puternic? comunitate de evrei proveni?i din România, faptul c? mai sunt în via??, se datoreaz? ?i lui Ion Antonescu![2] Mare?alul Ion Antonescu trebuie judecat ?i în func?ie de al?i parametri, tot astfel cum sunt apreciate postum nenum?rate personalit??i responsabile de moartea semenilor lor. Oare Churchill ?i Roosewelt au fost vreodat? tra?i la r?spundere pentru terifiantele bombardamente asupra ora?elor germane pe „ultima sut? de metri" a r?zboiului, dac? am aminti numai bombardarea splendidului ora? Dresda? Dar pentru cele dou? milioane de oameni din rândul popula?iei civile germane pierite în urma s?lbaticei lor alung?ri de c?tre sovietici, la sute de kilometri de locurile natale, cu evidenta ?tiin?? ?i implicitul consim??mânt al conduc?torilor aminti?i ai celor dou? mari state democratice?

Antonescu poart? r?spunderea mor?ii ?i suferin?elor pricinuite evreilor, dar, pe de alt? parte, în cântar trebuie neap?rat puse ?i incontestabilele lui ac?iuni salvatoare mai înainte men?ionate ?i f?cut? compara?ia cu soarta evreilor din restul spa?iului european. Oare Horthy nu este vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat cu evreii din ?ara sa, unde, într-adev?r, holocaustul a fost des?vâr?it? Totu?i, el a tr?it nesup?rat în exil, pân? la moarte ?i apoi, dup? c?derea zidului Berlinului, resturile sale p?mânte?ti au fost reînhumate cu funeralii na?ionale în patria sa. Pentru români, Mare?alul Ion Antonescu înseamn? ?i altceva. Care ar fi fost soarta României dac? el nu ?i-ar fi asumat r?spundere conducerii ??rii într-un moment de mare cump?n?? Ce s-ar fi întâmplat dac? România ar fi fost împ?r?it? între cele dou? puteri totalitare europene care dominau zona ?i ar fi vut soarta Poloniei? Nici aceast? ?ar?, de?i aliat? ?i care s-a jertfit, nu a fost sprijinit? de partenerii ei apuseni pentru a se putea reface în hotarele ei ?i nici nu a fost ap?rat? de acapararea puterii politice de c?tre sovietici, prin intermediul comuni?tilor locali. România ar fi riscat s? fie împ?r?it?[3] sau, mai probabil, s? devin? o gubernie sovietic?. Antonescu a asigurat continuitatea statal? ?i, într-un fel, s-a jertfit pentru asta. Mai trebuie analizat? ?i comportarea sa intern?. În vremea cât a fost Conduc?tor al Statului a domnit ordinea. Societatea româneasc? a muncit ?i corup?ia a fost st?vilit? mai mult decât oricând. A interzis activitatea partidelor (s? nu uit?m c? ?ara se afla în r?zboi), dar a tolerat existen?a ?i activitatea conduc?torilor acestora, a dialogat cu ei, primind ?i r?spunzând necontenit memoriilor scrise de liderii acestora; de?i era iritat de activitatea lor, nu i-a arestat, ba mai mult, i-a protejat de ac?iunile represive germane. Nu poate fi trecut? cu vederea nici rela?ia sa cu puterea dominant? în acea vreme în Europa. A fost aliat al Germaniei, dar a insistat tot timpul pentru respectarea osta?ilor ?i ofi?erilor români. S-a aflat printre pu?inii care s-au impus în fa?a lui Adolf Hitler ?i, paradoxal, s-a bucurat de respectul acestuia, mai mult decât mare?alii germani! A pretins ?i ob?inut de la Germania plata în aur a produselor livrate.[4] Chiar de la prima întrevedere, dar ?i în mod repetat, a ridicat în fa?a lui Hitler problema nedrept??ii Diktatului de la Viena, cerând repararea injusti?iei. Mai exist? un aspect, din nefericire nu prea dominant în trecutul nostru: a fost un personaj integru, cinstit ?i total dezinteresat de îmbog??ire.
-------------------------------------------------------------
[1] Studiul prezentat a ap?rut în volumul „Trecutul la judecata istoriei" din colec?ia „Românii în istoria universal?", vol. 117, coordonator prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, Bucure?ti, Ed. Mica Valahie, 2006 ?i publicat în revista ART-EMIS cu acordul coordonatorului volumului
[2] cit. Te?u Solomovici, B1 Tv, 2012
[3] În planurile britanice din 1942/1943 se prevedea o organizare în cadrul c?reia România anilor interbelici ar fi fost divizat? în dou? sisteme confederale
[4] Asemenea lui Ion Antonescu procedase ?i Ion C. Br?tianu în 1877-1878, impunând Rusiei condi?ii similare footer