Revista Art-emis
Viet-Cong 44 PDF Imprimare Email
Dwight Luchian Patton, S.U.A.   
Miercuri, 08 Februarie 2012 01:44
Vietnam 3„Sine ira et studio" - Fără ură şi părtinire (Tacitus)

Luni, 30 ianuarie, 2012, s-au implinit 44 de ani de la faimoasa ofensivă Viet Cong, asupra trupelor americane din Vietnamul de Sud. Ofensiva a coincis cu Anul Nou Vietnamez, cunoscut sub denumirea de Tet Holiday şi va rămâne înscrisă cu majuscule în toate studiile de tactică şi strategie militară. De fapt, americanii, adepţi ai principiilor desprinse din „Revoluţia şi Învăţătura" a lui Leon Troţki, au realizat că „învăţatul comportă anumite riscuri, din necesitate fiind nevoit să înveţi de la cei mai ardenţi inamici", studiază la cele mai prestigiose Institute Militare de Invăţământ - The Citadel, West Point, Virginia Military Institute etc. - operele artizanului atacului din ziua de Tet Holiday, generalul vietnamez Nguen Vo Giap, după păreri unanime, unul dintre cei mai mari strategi militari ai Mapamondului. Căderea Saigonului din 30 Aprilie 1975 (care a însemnat sfârşitul conflictului din Vietnam, coroborat cu retragerea trupelor americane, deşi ultimul elicopter American a părăsit Saigonul cu destinaţia Bangkok abia la 2 Mai 1975) şi înfrângerea trupelor franceze, conduse de generalul Henri Navarre, locate la Dien Bien Phu - 7 Mai 1954, după un asediu de 57 zile, eveniment care a pus capăt dominaţiei franceze în peninsula Indochina, poartă semnatura acestui magistral general, care a învins două dintre cele mai mari puteri ale lumii. De la generalul Nguen Vo Giap, mie personal mi-a rămas întipărită remarca privitoare la „valoarea inamicului îţi dă propria ta valoare." Când învingi giganţi militari de talia Franţei şi Americii, este chiar onorant să auzi asemenea declaraţii.

La intrarea noastră în conflictul Irakian, acest mare şi aproape inegalabil strateg ne-a avertizat că orice incursiune militară care urmăreşte să impuna regulile ei altor naţiuni, cu certitudine va fi invinsă. Dupa 9 ani de Irak, fără a fi invingători sau a putea implementa un concept democratic unei ţări pentru care cuvântul democraţie rămane o eternă necunoscută, ne-am retras în.... Kuweit şi în afară de victime de ambele părţi n-am lăsat nimic palpabil. Celor familiari cu această modestă publicaţie, doresc să le reamintesc că înaintea invadarii Irakului, în numarul 589 din 27 Vietnam 1Februarie 2003 al revistei CLIPA, in articolul Din (A)Normalitatea Lumii, mi-am permis câteva pertinente sfaturi, în contradicţie totală cu „experţii" care-şi poartă preţioasele mădulare pe la C.A.T.O. Institute, Institutul de Studii Strategice, Institutul de Studii privind Orientul Apropiat şi multe altele, unde armate de piloşi cu o cerebralitate similară „aleşilor" de prin parlamentele lumii îşi desfăşoară inactivitatea. La timpul respectiv am afirmat că pentru a ţine sub control o persoană, instituţie, organizaţie sau ţară, trebuie să fii familiar nu numai cu aspecte de ordin lingvistic ci se impune o cunoaştere apropiată a istoriei ţării cu care urmează a ne confrunta. Istoria nu reprezintă neaparat destinul ţării, dar este o componentă principală de care „serviciile"- stiţi dumneavoastră, care - trebuie să ţină cont. Când marea majoritate a studenţilor americani nu cunosc istoria sau geografia U.S.A., să nu ne mai mire eşecurile înregistrate pe diferite teatre operaţionale. Tot atunci am încercat să vă familiarizez cu ideea că în ciuda unor graniţe trasate artificial, în funcţie de interesele perfidului Albion, Irakul reprezintă vechiul ţinut al Mesopotamiei, ţinutul cuprins între Tigru si Eufrat, leagănul civilizaţiei lumii înainte de Christos şi foarte probabil regiunea care a dominat lumea pentru aproape 3000 de ani. Legendarul Ur, spre care a emigrat Abraham, personaj sfânt pentru creştini, iudei şi musulmani, se afla în Irak. Matematica, arta, astrologia şi arhitectura precum şi primul sistem de legi codificat sunt considerate ştiinţele care au implantate adânc rădăcinile în ţinutul Mesopotamiei. Dacă nimeni n-a ţinut cont de atenţionarile mele, nu constituie o surpriză. Faptul că nu a ştiut nimeni de declaraţia din 1959 a lui Allen Dullas, fost director al C.I.A., care a caracterizat Irakul cea mai dificilă regiune din lume, este inadmisibil.

Revenind la Nguen Vo Giap, vreau să vă familiarizez cu faptul că nu a avut studii militare, fiind de formaţie profesională, jurnalist şi profesor de istorie, lucru care nu l-a împiedicat sa ajunga „four star general" şi unul dintre cei mai respectati militari de ambele părţi combatante. Comandantul trupelor americane, din acea perioadă a fost generalul William Childs Westmorreland, care, până la sfârsitul vieţii, a rămas ferm la opinia că U.S.A. n-a pierdut Vietnam 2conflictul din Vietnam; „este mult mai corect a spune că ţara noastră nu şi-a îndeplinit angajamentele". Indiferent de opinia generalului sau a altora - nu a presei cu care a fost într-un permanent conflict - istoria va fi singurul arbitru corect. Oricum, generalul sud-vietnamez Tran Van Nhut, locuitor al oraşului, Santa Ana, California, a spus ca Westmoreland a fost un bun soldat, admirat şi respectat de populaţia Vietnamului de Sud. Chiar dacă nu este pe placul liberalilor stângişti, Westmoreland a fost un general care timp de 14-16 ore pe zi a fost în prima linie a frontului, alături de militari, lucru care l-a făcut şi pe teatrele operaţionale din Tunisia, Sicilia, Franţa, Belgia şi Germania, în timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Oricine caută să întineze memoria acestui brav soldat, comite un act iresponsabil. Şi-a făcut cu prisosinţă datoria de militar în Vietnam, într-un razboi declanşat de niste politicieni iresponsabili şi din motive create în laborator. Bunul meu prieten, Roger Heron, din Alabama, aflat pe puntea Crucişetorului Maddox, în Golful Tonkin, la data de 2 August 1964, poate confirma ce fel de vase vietnameze a atacat crucişetorul, incident care a generat conflictul Vietnamez. Apropos, tot presa liberalo-stângistă ne informează că prima navă de război vietnameză a fost lansată la apa, în ianuarie 2012. Da, se aude bine! Conform spuselor lui Niccolo Machiavelli - om politic, scriitor şi istoric Italian - în politică, acţionează forţa intereselor şi nu principiile morale sau religioase şi este mai bine să fii temut decât adulat. Vă propun spre meditaţie un discurs a lui Winston Churchill, din 1938, la aflarea ştirii ca Parlamentul Britanic a aprobat cedarea regiunii Sudete a Cehoslovaciei către Germania, fără nicio confruntare militară: „Aţi avut şansa de a alege între război şi dezonoare; aţi ales dezonoarea care vă va duce, inevitabil, la război." Alo, alo, se aude în Transilvania? Marile puteri decid ce şi cui aparţine!
Aranjament grafic - Ion Măldărescu
footer