Revista Art-emis
Italienii - impresii subiective PDF Imprimare Email
Ion Nălbitoru   
Sâmbătă, 04 Februarie 2012 22:46
Ion NălbitoruCele relatate mai jos sunt realităţi observate în Italia, regiunea Campania din provincia Caserta. Ca nou sosit pe aceste meleaguri, în afară de primele impresii lăsate de cadrul natural, te uimesc italienii cu meticulozitatea cu care îşi îngrijesc parcurile, grădinile, terenurile agricole. Cei ce deţin livezi cu pomi (piersici, caişi, meri, peri, măslini, portocali, mandarini, kiwi etc.) sau închiriază teren arabil pentru cultivarea cu brocoli, cartofi, pepeni, grâu, porumb, tabac şi altele, au tractoare proprietate personală dotate cu ceea ce este necesar fiecărui sezon de la arat, semănat şi până la recoltat. La ei totul este mecanizat cu excepţia adunatului de tabac. La marginea loturilor de teren agricol trec conductele pentru irigaţii la care se racordează proprietarii. În partea de sud a Italiei iarna este un fel de toamnă lungă, iar câmpurile sunt în permanenţă pline de verdeaţă. Aici nu ninge decât pe vârfurile munţilor din împrejurimi şi rar vezi câţiva fulgi de nea jucându-se prin văzduh. În sezonul de iarnă mai apare din când în când bruma, iar temperatura, în general, nu scade sub zero grade decât rar. În schimb plouă săptămâni la rând persistând o vreme mohorâtă cu vânturi care uneori ia aspect de vijelie. Gospodarii au voie să ţină doar păsări, mai exact găini. În ceea ce priveşte creşterea animalelor (porcine, ovine, bovine, etc.) există un regim special, crescătorii fiind nevoiţi să-şi declare ferma. Omul de la ţară n-are nevoie de animale în ogradă căci sunt destule magazine şi măcelării unde găseşti în permanenţă carne proaspătă şi fragedă de miel, viţel şi vită, iepure, porc şi pasăre. Italienii sunt destul de raţionali în ceea ce priveşte carnea şi consumă mai mult de vită şi pasăre şi mai puţin de porc. Nu vei găsi carne cu os sau cu grăsime cum este la noi şi nici afumături. Dacă ceri carne tocată îl vezi pe măcelar cum taie din pulpa de porc sau din muşchiul propriu-zis şi-l introduce în maşina de tocat. Am făcut sarmale din muşchi de porc şi au ieşit excelente! (la ei nu există aşa ceva şi nici piftia). Şoricul şi picioarele („adidaşii") ţi le fac cadou când cumperi produse din măcelăria lor sau dacă eşti client fidel. Cârnaţii seamănă cu trandafirii olteneşti şi sunt în permanenţă proaspeţi. Uneori găseşti şi afumaţi sau picanţi. Gama de salamuri este restrânsă, dar de calitate. Cea mai ieftină este carnea de porc şi de pasăre. Porcul de peste suta de kilograme dacă are pe spate un degeţel de grăsime, în schimb sunt foarte cărnoşi. Nici gama de brânzeturi nu este prea mare. Italienii consumă doar brânză proaspătă, dar la caşcaval sunt renumiţi. În afară de iaurt n-am găsit nicăieri smântână. De asemenea nu au preparate din icre de peşte. În schimb consumă foarte multe salate, fructe, fructe de mare (scoici, crabi, caracatiţe, etc.) peşte marin şi în special paste făinoase. La ei nu există zi sau masă fără spaghetti.

În ceea ce priveşte panificaţia, în afară de câteva specialităţi, folosesc pâinea de brutărie. Şi mai au o specialitate de larg consum: pizza! Zvonul care se perindă prin anumite zone din România că italienii consumă broaşte este total fals! În afară de păstrăvul din păstrăvării ei nu consumă nici un fel de peşte din apele dulci. Nici măcar crap, şalău, somn care se găsesc din abundenţă în râurile ţării. Porecla de „broscari" nu ştiu de unde vine. Probabil acestea sunt consumate doar în anumite zone ale Italiei. Mai degrabă li se potriveşte numele de macaronari fiind mari consumatori de paste pe care le folosesc în meniul zilnic. De sfintele sărbători, Crăciun, Anul Nou, Paşte, la nunţi, aniversări, nu lipsesc preparatele din spagheti aşa cum nu lipsesc la noi sarmalele! Apropo de Sfintele Paşte: la catolici slujba Învierii se ţine seara, nu se roşesc ouă ca la români şi nu se foloseşte salutul Hristos a Înviat! şi nici răspunsul, Adevărat a Înviat! Italia este renumită în vinuri, ieftine şi foarte bune (mai ales la centrele de distribuţie stil cramă - doar vin natural), dar cel mai mult italienii consumă cafea la machinetă, puţină în ceşcuţă, fierbinte şi foarte tare de-ţi ţiuie urechile până te înveţi cu ea. Aici se oferă mai mult flori artificiale sau în ghiveci atât la nunţi, aniversări sau înmormântări. Bineînţeles că se oferă şi naturale dar mai rar. În România dacă oferi unei domnişoare sau unei doamne un buchet de flori din plastic este posibil să te trezeşti cu ele în cap! Oricum eu sunt adeptul celor naturale, au alt parfum şi farmec şi poartă un un simbol deosebit. Când le pătrunzi în casă, destul de rar şi pentru scurt timp, te servesc cu brioşe, cafea şi un pahar de suc sau apă şi doar în cazuri excepţionale cu un pahar cu bere sau vin. Italienii nu sunt ospitalieri ca românii. Sunt destul de suspicioşi dacă vorbeşti în limba ta. Au mereu impresia că sunt bârfiţi fiindcă acest obicei îl au, în special femeile, care sunt foarte curioase şi bârfitoare, mai ceva ca mahalagioaicele noastre. Par foarte binevoitori, calmi şi cu un respect aparent. Vezi pe câte unul cum opreşte maşina în mijlocul străzii (prin oraş, la ei străzile interioare sunt foarte înguste) şi stă la taclale câteva minute cu altul fără să se sinchisească de ceilalţi. Se formează câte o coloană de câteva maşini dar nimeni nu claxonează. Dacă o face vreunul, atunci cu siguranţă este străin. Dacă insistă şi mai şi înjură, cu siguranţă este român! Uneori chiar te exasperează cu calmul lor. Sunt politicoşi din acest punct de vedere mai ales cu pietonii şi bicicliştii. Se poate spune că este ţara bicicletelor, dar şi a gunoaielor. Accidentele se întâmplă mai mult din neatenţie şi a drogaţilor de toate naţiile. Semafoarele nu prea abundă în oraşe, iar la sensurile giratorii sau în intersecţii, indiferent de semnul de circulaţie, îşi acordă prioritate, altfel s-ar face cozi interminabile. Poliţia, carabinierii şi ambulanţa stau la coadă după celelalte autovehicule din trafic. Numai în cazuri de urgenţă pornesc sirena şi girofarul.

Italienii nu sunt deloc parolişti. Dacă în acest moment îţi promit ceva şi amână pe altădată, să-ţi iei adio de la promisiune! Ori sunt uituci ori... Sunt foarte bogaţi, dar şi foarte zgârciţi, chiar dacă unii dintre ei mai fac binefaceri. La italieni în general femeile administrează banii şi dictează în familie. În cazul unui divorţ bărbatul pierde totul iar soţia rămâne cu averea. Italienii (cel puţin în zona la care mă refer) nu sunt chiar atât de culţi pe cât îi credem. Nu-şi prea cunosc istoria, valorile culturale, cât despre alte naţii, n-au habar de civilizaţia de dincolo de Mediterană sau de dincolo de Alpi. Foatre multe persoane în vârstă sunt analfabete. Uneori sunt lipsiţi de maniere cu cetăţenii străini care lucrează la ei sau femeile badante (cele care au grijă de bătrâni zi şi noapte). Au impresia că ei sunt stăpâni iar celelalte naţii sunt slugile lor. Dacă eşti moale poţi fi luat de prost. Atât bărbaţii cât şi femeile, de la o anumită vârstă o iau razna, devin senili, chinuind săracele badante plecate din ţară în lupta pentru existenţă şi salvarea familiei. Foarte mulţi zac la pat paralizaţi sau în cărucior şi-i vai de mama lor de românce sau alte naţii care devin slugi la cheremul unor analfabeţi care se cred superiori celor de altă naţionalitate, în special celor din fostul lagăr comunist. Zvonul cu confuzia între capitala noastră şi a Ungariei este adevărat. Unul din patronii unde lucram (informatician) chiar m-a întrebat: care-i de fapt capitala voastră, Budapesta sau Bucureşti? Un alt patron de restaurant m-a întrebat: România este cumva în Asia? În schimb alţii mai răsăriţi au cunoştinţă despre mitul lui Dracula, (ceea ce m-a determinat să scriu un roman, „Urmaşul lui Dracula" care probabil va apare anul viitor) şi despre Ceauşescu ca fiind singurul dictator din lume care şi-a lăsat ţara fără datorii! Am rămas chiar foarte mirat când am fost întrebat cum de a fost posibil ca ţara noastră să cadă în criză deoarece nu aveam datorii din vechiul regim. Noi îl numim odios pe când străinii au altă părere: „V-a lăsat moştenire a doua mare clădire administrativă din lume - se referă la Casa Poporului - şi o ţară fără datorii!".

Dacă vă spun că italienii sunt mai naţionalişti decât românii mă credeţi? La ei nu este o ruşine dacă eşti naţionalist, din contră înseamnă un adevărat act de patriotism. La noi eşti imediat catalogat extremist. Desigur, este o mare diferenţă între naţionalism şi extremism. Naţionalismul îl au în sânge şi-l manifestă simplu. În timp ce românii aleargă după produse străine, la ei este invers. Toţi se aprovizioneată în magazine cu produse autohtone şi le fac reclamă că sunt mai bune decât cele din afară. Şi într-adevăr italienii cumpără produsele lor în detrimentul celor din import. Cum să se ducă de râpă agricultura în Italia când cerinţele sunt clare? Numai ai noştri aduc produse din import injectate şi intrate în putrefacţie. Pentru ce a fost uitat ţăranul român? Au distrus fermele şi au lăsat terenurile în paragină. Cu viruşi inventaţi peste noapte au adus pe meleagurile româneşti aviara, porcina, vaca nebună, vulpea înfuriată... Au fost la mijloc alte interese, în orice caz nu naţionale, ca să-şi vândă spuma de dero pentru „dezinfecţie" dar mai ales pentru spălare de bani. Mercato înseamnă un fel de piaţă sau mai degrabă târg care se ţine în fiecare localitate sau oraş o dată pe săptămână, între orele 06 -14, în zone special destinate acestui tip de negoţ. Aici se găsesc nu numai legume, zarzavaturi, fructe, produse marine, mezeluri, caşcaval, dar şi lenjerii, îmbrăcăminte, încălţăminte la preţuri foarte accesibile omului de rand, în comparaţie cu cele din România. În funcţie de cantitatea pe care o soliciţi poţi negocia preţul sau chiar îţi fac ei un regalo (cadou). Între super-marketuri există o permanentă concurenţă. Pe parcursul întregului an, în fiecare săptămână, găseşti oferte cu preţuri avantajoase la produsele alimentare. În ceea ce priveşte nivelul de trai în Italia este mult mai ridicat decât în România. Un muncitor, cum ar fi în construcţii, câştigă 40-50 euro/zi, deci 5-6 euro/oră. Am să dau doar un exemplu elocvent din sutele de acest fel despre puterea de cumpărare a cetăţeanului italian. Un kg de zahăr costă în jur de un euro. Aşa-i şi la noi, vor zice românii! Diferenţa este că în Italia cu banii obţinuţi după o oră de muncă îţi poţi achiziţiona 5 - 6 kg de zahăr. Unde în România ai această mană cerească!?

În nordul Italiei într-adevăr preţurile sunt mai ridicate, dar şi salariile sunt mai mari. De exemplu o badantă în sud câştigă 600-700 euro/lună pe când în nord i se oferă 800 -1000 euro/lună. Mă întreb ce vor face patronii români când vom trece la euro? Dacă acum îşi plătesc angajatele cu 400 lei/lună, echivalentul ar fi 100 euro/lună. Dânşii nu iau în calcul că vor fi nevoiţi să respecte salariile minime din Uniune? Să zicem că pentru început vor acorda salarii de 400-500 euro/lună, dar ce vor face cu preţurile produselor care deja sunt la nivel european? Spre exemplu o marfă care la noi deja costă 2-3 euro ca şi în Uniune, niciodată n-o s-o poată face 5 -10 euro fiindcă încalcă prevederile acesteia. Poate atunci se va stabili cu adevărat un echilibru între bogat şi sărac. Intrarea în spaţiul Schengen va impune respectarea cu stricteţe a multor legi şi atunci, poate, se va prăbuşi acest imperiu al corupţiei ce domină România. În acel moment, ţara noastră va avea posibilitatea redresării prin întoarcerea tineretului în ţară pe aceeaşi bani pe care lucrează în străinătate, dar pentru aceasta trebuie create locuri de muncă şi făcute investiţii serioase. Proiecte sunt destule în ţară dar sunt stopate de „ciocoii" guvernamentali care folosesc banii statului în afaceri personale prin licitaţii frauduloase ale „marilor familii" mafiote. ce manevrează cu atâta uşurinţă Naivul popor roman a fost permanent amăgit, după 1990, cu promisiuni şi declaraţii populiste fără acoperire, cumpără cu bani grei deputaţi şi senatori independenţi şi de la alte partide. Slugile noii dictaturi româneşti conduc ţara spre dezastru. De când am plecat din ţară, în România preţurile s-au majorat haotic de zeci de ori, pe când în Italia dacă au adăugat câţiva cenţi, alte produse chiar s-au ieftinit. Deşii criza se manifestă pe întreaga planetă şi cu precădere şi-n Italia, am convingerea că italienii nu vor ajunge în situaţia românilor. footer