Revista Art-emis
Gazetarul Eminescu vs. func?ionarul Macedonski ?i Dobrogea PDF Imprimare Email
Prof. dr. Tudor Nedelcea   
Miercuri, 01 Februarie 2012 23:15
Prof. dr. Tudor NedelceaPertinent cunosc?tor al istoriei na?ionale, dar ?i a celei europene, Eminescu este pe deplin con?tient c? Europa n-ar fi interesat? de un popor f?r? cultur? ?i personalitate;
Crezând cu îndrept??ire în destinul ?i misiunea istoric? a neamului s?u, el concepe principii de guvernare pentru tân?rul stat român, devenind astfel, cum remarca ?i Mircea Eliade, înc? din 1942, „ teoreticianul prin excelen?? al na?ionalismului român", iar scrierile sale politice din „Curierul de Ia?i" ?i mai ales din „ Timpul" contribuind „enorm la fundamentarea patriotismului român modern. Este un rar privilegiu a fi, în acela?i timp, cel mai mare poet al poporului s?u ?i creatorul doctrinei sale na?ionaliste"[1] Întrucât în cabinetele diplomatice europene din vremea sa se vorbea tot mai des despre unele schimburi teritoriale, Eminescu începe seria organiz?rii Dobrogei, f?când obi?nuitele sale incursiuni în istorie, bazate pe documente inatacabile: „Din punct de vedere istoric, dreptul nostru asupra Dobrogei e incontestabil. Roman? în vremea împ?ratului August ?i loc de exil a poetului Ovid, bizantin? în urm?, trecând de la Asanizi la ?ara Româneasc?, ea a r?mas a ??rii Române?ti pân? ce ne-a fost luat? de turci ?i de nimeni altul"[2]. Dup? cum se ?tie, prin Tratatul de pace consfin?it la Congresul de la Berlin, Dobrogea, Delta Dun?rii ?i Insula ?erpilor trebuiau s? fie reintegrate statului român, nu cu titlu de compensa?ie cum pretindea diploma?ia ?arist?. Eminescu este în ton cu stipula?iile acestui tratat: „Noi am zis de la început c? nu exist? compensa?ii pentru Basarabia, precum nu exist? niciodat? vro plat? pentru o palm? m?car din p?mântul patriei. Acestea sunt lucruri sfinte, cari se pierd sau se câ?tig? prin împrejur?ri istorice, dar nici se vând, nici se cump?r?, nici se schimb?". Condamnând cu vehemen?? termenul umilitor de schimb, Eminescu consider?, pe bun? dreptate, ca o sc?pare a diploma?iei române, c? n-a încheiat un tratat cu Rusia în momentul intr?rii noastre în r?zboiul din 1877. Cu un astfel de tratat în regul? „nu mai era vorba de schimb, compensa?ie etc., ?i Basarabia ar fi r?mas a noastr?, împreun? cu Dobrogea"[3]. Vorbind despre unele ac?iuni politice ale imperiilor vecine ?i despre instinctul de conservare al neamului românesc ?i „având con?tiin?a limpede despre rolul modest ce suntem meni?i a juca în istoria acestei lumi, din cauza izol?rii noatre depline de celelalte popoare balcanice"[4], Eminescu subliniaz? rolul deosebit de important al diploma?ilor, ?i diploma?iei fiindc? „deosebirea între noi ?i dispuitorii Europei e c? ei ne iau o provincie ?i ne dau alta, privind lucrul în sine ca foarte indiferent, pe când noi sim?im cu voiciune c? ni se rupe o bucat? din patria noastr? str?veche, lucru ce nu se poate compensa nici prin bani, nici prin drepturi nou?, nici prin cesiuni de teritoriu"[5].

Con?tient c? durerea noastr? „nu mi?c? pe nimeni", presupune, totodat?, c? nici un „om în?elept din diploma?ia european?", nici chiar cei care ne sunt împotriv?, nu ne va lua în nume de r?u pentru resentimentele noastre obiective ?i justificabile. De la demonstrarea dreptului nostru istoric asupra Dobrogei, trece la problema unei bune organiz?ri a ei, adic? „cum s-o primim", dup? ce a fost secole sub st?pânirea turceasc?, cu alte legi, administra?ie sau cu alt? credin?? religioas?, recomandând oficialit??ilor responsabilitate ?i echilibru, spre a da Europei o lec?ie de democra?ie ?i sim? organizatoric. „A face ce fac to?i, adic? a lua ?i a st?pâni cu baioneta e lucru u?or; a p?stra îns? acest Orient în miniatur? cu tot amestecul s?u de popoar?, a dovedi c? suntem destul de drep?i ?i destul de cump?t?re?i ca s? ?inem în echilibru ?i în bun? pace elementele cele mai diverse este o art?, este adev?rata politic?, pe lâng? care politica for?ei brute e o juc?rie"[6]. F?r? preten?ia de a da „lec?iuni de moral? politic? ?i de dreptate", sf?tuie?te s? p?str?m cel pu?in pân? în ultimul moment „mândria ?i sentimentul drept??ii noastre, cari ne sunt absolut trebuitoare", c?ci „pentru un popor mic e primejdios de a imita procedarea celor mari ?i singura sa t?rie e dreptul, dreptul leg?tuit, juruit, înt?rit cu ?apte pece?i"[7].

Odat? cu readucerea Dobrogei în spa?iul românesc, dup? R?zboiul de Neatârnare ?i ca urmare a Congresului de la Berlin (1878), Eminescu supune criticei sale obiective, dar necru??toare, activitatea unor func?ionari publici, guvernamentali în aceast? provincie: „Cea dintâi grije prin urmare a statului independent este ca, l?sând d-o parte orice fraz?, s? caute a aducecât mai degrab? îmbun?t??irii în administra?ie"[8].
Eminescu elaboreaz? un cod de principii de guvernare în spirit european pentru aceste „îmbun?t??iri în administra?ie", sugerând ca, odat? cu „ intrarea României în concertul european, este timpul s? ne ocup?m mai serios de cestiunile cele grave ce ridic? organizarea noastr? din întru", s? nu mai copiem legi de organizare statal? str?ine, „c?ut?m a le localiza pre alocurea"[9]. O alt? condi?ie, pe lâng? implementarea unor legi strict necesare pentru progresul tân?rului stat român ?i o bun? organizare intern?, în consens cu cerin?ele europene, este cea a profesionismului func?ionarilor administratori: „Cerând dar o bun? organizare în întru nu trebuie s? pierdem din vedere c? legile cele mai bune nu pot da decât rezultate rele în mâni deprinse a le viola ?i c?, mai mult decât cele mai bune legi, o economie în?eleapt? ?i o administra?ie onest? pot ajuta la n?l?area claselor muncitoare ?i la ocrotirea lor"[10]. În consens cu aceste principii de guvernare, actuale ?i azi, Eminescu îi supune criticii sale, dure, dar obiective, pe to?i func?ionarii publici din jude?ele dobrogene, repetând nevoia de „ îmbun?t??iri în administra?ie" ca „cea dintâi grije prin urmare a statului independent"[11]. O bun? ?i func?ional? administra?ie în Dobrogea îl preocup? de îndat? ce provincia de la malul m?rii se al?tur? Principatelor Unite, în urma câ?tig?rii independen?ei pe câmpul de lupt?. Programul s?u de administrare a statului pe care-l propune guvernan?ilor const? în „orânduial? ?i statornicie ?i seriozitate în afacerile statului". ?i continu? demonstra?ia: „Noi nu putem f?g?dui decât o mânuire a puterii statului care s? asigure o dezvoltare lini?tit? economic? ?i intelectual?. Nici glorie, nici cucerire, nici reduceri de biruri, nici poduri peste Dun?re, nici drumuri de fier prin Dobrogea, nici b?nci na?ionale cu milioane de fi?uici de hârtie, c-un cuvânt nimic din toate astea nu promitem: ci ordine, legalitate ?i, vrând Dumnezeu, mai mult? cultur? temeinic? ?i general? (nu sporadic?), astea lipsesc la noi în ?ar?. Acestea ce le spunem nu sunt un program, ci, pur ?i simplu, c?l?uza oric?rui om cu vederea limpede, care cunoa?te de ce avem nevoie mai mult".[12] În acest sens ?i context propunem o abordare a rela?iilor dintre doi mari creatori de valori na?ionale ?i europene în acela?i timp, încercând s? înl?tur?m, pe cât ne st? în putin??, acele interpret?ri subiective, uneori prea tenden?ioase ale polimicii dintre cei doi scriitori.

Prima abordare a acestui conflict apar?ine lui Eminescu ?i se refer? doar la func?ionarul public Al. Macedonski trimis de guvernul liberal al lui I.C. Br?tianu ca director al Prefecturii Silistra Nou?, jude? cu re?edin?a la Cernavod?. Dup? ce fusese numit, la 21 iulie 1876, director al Prefecturii Bolgrad, Al. Macedonski este investit, la 13 noiembrie 1878, director la Prefectura jude?ului Silistra Nou?, jude? desfiin?at la 1 aprilie 1879, apoi administrator al pl??ii Sulina, jude?ul Tulcea, din aprilie 1879, func?ii pe care le consider? sub demnitatea sa uman?.Prilejul îl constituie un denun? anonim al unui „concet??ean musulman" despre faptele reprobabile ale func?ionarului Al. Macedonski. Denun?ul con?ine exemple concrete de f?r?delegi s?vâr?ite de tân?rul fuc?ionar român de numai 25 de ani (gazetarul Eminescu avea 29 ani), adept atunci al ideilor liberale, abuzuri dure, dar necontrate sau controlabile. Gazetarul Eminescu, a c?rui combativitate i-a adus numero?i du?mani, g?zduie?te aceast? coresponden?? anonim? din Dobrogea, cu un scop binedefinit: „Atragem aten?ia tuturor, a d-lui Br?tianu asemenea, asupra scandaloasei purt?ri a o seam? de func?ionari români din Cernavod?"[13]. Eminescu nu numai c? g?zduie?te aceast? coresponden??, dar o ?i prefa?eaz?: „Un cenu?erar român r?t?cit ca amploiat; nu ?tim de-a câta mân?, prin Dobrogea, se pusese într-una din zile s? esplice unui turc sistemul liberal"[14]. Turcul nume?te sistemul liberal „genabet-tacâm", în traducere liber? de Eminescu, un „tacâm de haimanale, de stâlpi de cafenea". Publicând coresponden?a „concet??eanului musulman" din Dobrogea, în scop precis : „se va vedea ce tacâm de oameni domnul Br?tianu a g?sit de cuviin?? s? trimit? ca s? administreze ?i s? lumineze Dobrogea"[15]. Comentariul lui Eminescu din „Timpul" referitor la acest „tacâm de oameni" este reluat imediat de ziarele „ România Liber?" ?i „L'Orient", ceea ce a amplificat orgoliul bine?tiut al lui Macedonski. Mai mult, Eminescu revine dup? numai 13 zile asupra acestui func?ionar liberal, iritat ?i de sus?inerea, f?r? re?inere, a guvernului I.C. Br?tianu: „Domnul Al. A. Macedonski, fost director al prefecturii Silistra Nou?, în care calitate a comis escrocherii ?i falsuri în acte publice(precum ne spunea o coresponden?? ce am publicat), în loc de-a fi trimis înaintea justi?iei pentru acele acte scandaloase spre a-?i lua pedeapsa meritat?, printr-un decret ce public? «Monitorul» de azi vedem cu mirare c? e numit adminstratorul pl??ii Sulina din jude?ul Tulcea"[16] Peste un an, Eminescu reia subiectul, indignat de ineficacitatea justi?iei liberale: „În Dobrogea, «Genabet-tacâm» a numit un turc administra?ia româneasc? când a v?zut c? un director de prefectur? din Dobrogea, comitând mai multe în?el?torii, a sc?pat de urm?rirea p?guba?ilor, punându-se sub bandiera austriac? unui vapor"[17]. Era firesc ca func?ionarul public Al. Macedonski s? r?spund? acestor atacuri ale gazetarului M. Eminescu, spre a stabili adev?rul, dar n-o face. Abia peste un an, în revista „Tarara", trimite s?ge?i otr?vite la „fo?tii sufleuri de teatru", care „ îmbr??i?ar? cariera poeziei"[*].

Atacurile repetate ale gazetarului Eminescu împotriva func?ionarului guvernului liberal Al. Macedonski se încadreaz?, în primul rând, în polemica pe care ziarul de opozi?ie „Timpul" o duce cu oficialul guvernamental „Românul", care recunoa?te c? „Dobrogea este departe de-a fi obiectul îngrijirilor inteligente ale guvernului"[18], dar î?i ap?r? func?ionarii. Pe de alt? parte, se ?tie c? Eminescu ducea o campanie sus?inut? nu împotriva tuturor ideilor liberale, ci a „aripii ro?ii" a liberalilor, a pseudoliberalilor, el însu?i declarându-se un liberal în sensul autentic al termenului: „Credem c? destul am vorbit despre liberalismul nostru adev?rat ?i sincer [...]. Asta am dori, s? intre odat? în convingerea oric?ruia; trebuie ca cet??eanul s? vaz? c? f?r? munc? ?i capitalizarea ei, adic? f?r? economie, nu exist? nici libertate [...]. Suntem deci liberali în puterea cuvântului, dar nu în?elegem ca cineva, esploatând idei liberale, am?gind mul?imea, promitându-i mun?i de aur ?i râuri de lapte f?r? munc?, s? ajung? în fine a esploata acea mul?ime chiar ?i a o conduce din r?u în mai r?u"[19] Al. Macedonski a f?cut, la începutul carierei sale, politic? liberal?, prin acceptarea unor posturi administrative, dar mai cu seam? prin publica?iile sale v?dit antiliberale ?i antidinastice: Oltul, Tarara ?i Literatorul. În revista Tarara, Al. Macedonski r?spunde atacurilor lui Eminescu, persiflându-l pe „fostul sufleur de teatru". În „Literatorul" din 24 februarie 1880, sub semn?tura „Rienzi" (unii vehiculau c? Duiliu Zamfirescu se ascunde sub acest pseudonim), atacul antieminescian cap?t? nuan?e dure; comentând poemul „C?lin", pe care-l consider? trivial [20], în care se reg?sesc „cuvinte pocite", „idei bolnave", „imagina?ie vagaboand?", citând, îm acest sens, versul „ drept în cre?tet o s?rut?". Mai târziu, în 1882, în „Literatorul", Al. Macedonski îl acuz? pe fratele poetului, Matei, ca fiind de origine bulgar?, idee sus?inut? ?i de Nicu Xenopol, consecventul adversar al lui Eminescu. La astfel de calomnii, Eminescu nu r?spunde public, ci doar consemneaz? ca pentru sine: „str?nepotul acelui sârbotei tr?d?tor, Macedonski, care a vândut cre?tetul sfânt al lui Tudor Vladimirescu", care „se pretinde neam de boier din ?ara Româneasc?[...] El, în gândul lui de dobitoc, e mai mare poet decât Alecsandri [...] El e mai înv??at decât toat? Academia la [un] loc" ?i d? ca exemplu din „ necuviin?ele lui poreclite literare". „Care-i r?splata? comenteaz? Eminescu. „Bene-merente clasa I. Un escroc, un plagiator, un pornograf-decorat!"[21] Nu numai c? nu r?spunde public, dar chiar îl ap?r? pe Al. Macedonski de atacurile violente ale lui Al. Candiano-Popescu din Adunarea Deputa?ilor, din 27 ianuarie 1879, privind pe „tr?d?torul" general Dimitrie Macedonski. Generalul demisioneaz? în 1862, dar e reprimit de cabinetul D. Ghica-M. Kog?lniceanu în 1869, motiv de indignare pentru deputatul Candiano. În ciuda adversit??ii fa?? de Macedonski, Eminescu devine obiectiv atunci când este vorba de adev?rul istoric: „Generalul Macedonski n-a luat parte la 11 februarie, n-a scos „democra?ia" din Ploie?ti, n-a fost capul mi?c?rii de la 8 august 1870"[22], iar o singur? scrisoare anonim?, care nu se confirm?, este calomnie. Macedonski nu apreciaz? gestul lui Eminescu ?i, astfel, polemica continu?. De?i îi ap?r? familia în momente critice, Eminescu este deosebit de dur fa?? de scriitorul Al. Macedonski din aceast? însemnare manuscris?. Plecând de la „obâr?ia lucrurilor" (George Munteanu) trebuie s? men?ion?m faptul c? cel care a provocat aceste atacuri este Al. Macedonski. Suferind de „complexul genialoid",de „mândrie aristrocrat?"[23] autorul Rondelurilor sus?ine, la 8 martie 1878, la Atheneul Român, conferin?a Mi?carea literar? în cei din urm? zece ani, în care voia s? fac? o nou? ierarhizare literar?, f?când o aluzie discret? la „Epigonii" lui Eminescu: dup? genera?ia lui I.H. R?dulescu, Bolintineanu, B?lcescu, Cârlova, se întreab? retoric Macedonski, „nu mai exist? via?? literar??" ?i-?i continu? perora?ia: „Ce?... S? fie cu putin?? ca acolo, unde a fost un munte ce-?i pierdea fruntea în nori, s? nu mai fie decât un abis?"[24]. Ideile macedonskiene din aceast? conferin?? sunt în contradic?ie evident? cu cele maioresciene din „Direc?iunea nou? în poezia ?i proza româneasc?". Conferin?a lui Macedonski treze?te reac?ii pe potriv?. Cel mai mare critic al epocii, Titu Maiorescu, consemneaz? în studiul Poe?i ?i critici (1886) c? Poeziile lui Eminescu, Pastelurile ?i Osta?ii lui Alecsandri vor cur??i de la sine „atmosfera estetic? vi?iat? de Macedonski, Aricescu, Arion D. etc., etc."[25] George Munteanu consider? c? Macedonski „ a declan?at ostilit??ile "[26] iar disputa nu este între cei doi scriitori, ci mai degrab? între Macedonski ?i „Junimea".

La rândul ei , „Junimea" este în opinia biografului lui Macedonski, Adrian Marino, „principala inspiratoare a falsei imagini a unui Macedonski poet minor ?i obscur, citat în tov?r??ie indecent?, simplu versificator «decadent», z?p?cit, turbulent ?i ilizibil"[27]. Aluziv, îi r?spunde ?i Eminescu. Volumul prietenului s?u, Ioan Slavici, Novele din popor, îi prilejuie?te redactorului de la „Timpul", Mihai Eminescu, s?-?i expun?, la 28 martie 1882, opiniile literare, deosebit de pertinente ?i actuale, într-o recenzie, care, fapt rar, este ?i semnat?. Elogiind valoarea estetic? ?i autentic? a volumului lui Slavici, Eminescu atac? „soiul de literatur?" care „se pr?se?te în România, cum o revist? literar? din Bucure?ti, care întrune?te într-un snop o adun?tur? de tineret semistr?in [...]. Atâta aveam de zis despre mediul ml??tinos ?i bolnav, cu care trebuie s? lupte literatura român? s?n?toas? pentru a-?i scoate capul la lumina soarelui"[28]. Revista din Bucure?ti nu e alta decât „Literatorul" lui Al. Macedonski, care public?, în nr. 7 din 1882, studiul Via?a de apoi, în care atacul macedonskian, dur ?i nedrept, se îndreapt? asupra lui V. Alecsandri, „acel rege al poeziei" mult apreciat în cercul „Junimei", ?i asupra Academiei Române. Atacul este prilejuit de acordarea premiului academic bardului de la Mirce?ti: „Frumos îi st? oare dumnealui, care este om b?trân ?i bogat, dumnealui care este membru al Academiei, s? ?tearg? anul trecut 10.000 franci, premiindu-se singur? Unde dracu s-a mai v?zut Academie care s? se premieze singur?? Acest lucru este o neru?inare monstruoas?"[29]. În spirit obiectiv, trebuie s? men?ion?m c? ?i Eminescu are aceea?i opinie privind criteriile de acordare a premiilor Academiei, personalitatea premiat? fiind B.P. Hasdeu: „E un r?u ?i periculos precedent ce se creeaz? acuma, acela al împ?r?irii de premii între colegi, care ar preface Academia într-un fel de institut de industrie literar?, concep?iune ce o are deja d-nul Pseudo-Ureche"[30].
Cu toate acestea, B. P. Hasdeu, spirit enciclopedic, dar ?i talentat, îl propune, în octombrie 1884, pe Eminescu la conducerea Arhivelor Statului din Ia?i, ca fiind „bun cunosc?tor al scrierilor române?ti vechi, dup? cum subsemnatul însu?i a avut ocaziunea a se încredin?a în mai multe rânduri"[31], iar în timpul bolii poetului, propunea acordarea unui premiu al Academiei pentru singurul volum antum Poezii, în locul degradantelor chete publice. Un elogiu binemeritat îl aduce B.P. Hasdeu lui Eminescu, dup? trecerea în nefiin?? a Poetului: „La 15 iulie când trebuia s? apar? acest num?r al „Revistei Noue", am aflat c? Eminescu nu mai este. Am oprit apari?iunea, preferînd s? întârzie mai bine câteva zile, decât s? nu cuprinz? o pagin? în onoarea aceluia care face onoare ??rei sale. El a l?sat multe versuri admirabile; îns? meritul lui cel covâr?itor, un merit de principiu este acela de a fi voit s? introduc? ?i de a fi introdus în poezia româneasc? adev?rata cugetare ca fond ?i adev?rata art? ca form?, în locul acelei u?oare ciripiri de mai-nainte, care era foarte igienic? pentru poet ?i pentru cititor, scutindu-i d-o potriv?, pe unul ?i pe cel?lalt, de orice b?taie de cap ?i de orice b?taie de inim? [...] El va tr?i, de?i a murit nebun, vor muri îns? pentru vecie nenum?ra?ii în?elep?i, care au l?sat , las? ?i vor l?sa totdeauna s? înnebuneasc? un Eminescu"[32]. Eminescu, la rândul s?u, are cuvinte de laud? despre savantul ?i gazetarul Hasdeu (de?i acesta era adversarul „Junimei"), propunându-l în fruntea ob?tei ziari?tilor în locul lui C.A. Rosetti.

Con?tient de „spiritus rectus" al lui Maiorescu, de rolul catalizator de valori na?ionale al „Junimei", Al. Macedonski caut? s? se apropie de marele critic ?i de spiritul junimist. Volumul s?u de Poezii din 1882 îl dedic? „ca înalt? stim?" lui Titu Maiorescu, pentru ca, din 1887, acela?i Titu Maiorescu s? fie „decentul docent", „philosophul Barbi?on" etc. În acest context de apropiere, Macedonski cite?te la „Junimea", în ?edin?a din 5/17 martie 1882, „Noaptea de noiembrie", în prezen?a lui V. Alecsandri, Hasdeu, Slavici, Iacob Negruzzi, P.P. Carp, Th. Rosetti, A.B. ?tirbei, I.A. Cantacuzino, G. Bari?iu, Al. Roman, Th. Nica, Al. Chibici-Revneanu, Anghel Demetrescu, D.R. Rosetti, G. Frollo, E. Baican, Gr.M. Jipescu, ?tefan Mich?iescu, D.A. Laurian, I. Cerchez, N. Burghelea, Simion Florea Marian ?i, evident, a lui Eminescu. În Jurnalul s?u, Titu Maiorescu noteaz?: „Citit Macedonski (teatral ?i arogant) poezia lui, Noapte de octombrie sau noiembrie", poem ce nu l-a impresionat din moment ce nu re?ine nici m?car titlul crea?iei macedonskiene. Probabil, Macedonski a sim?it atmosfera sobr?, oarecum distant? a jumini?tilor, care nu i-au ridicat osanale, cum s-ar fi a?teptat, motiv pentru care a fost prima ?i ultima sa participare la cenaclu. Eminescu sesizeaz? absen?a sincerit??ii în inten?ia de apropiere a autorului volumului Prima verba fa?? de „Junimea", astfel încât noteaz?, în însemn?rile sale din iulie-decembrie 1882 (Mss.2364): „Dac-ar fi f?cut-o cu inten?ie, cu inten?iunea de-a ne indigna pân-în adâncul inimei,, de-a ne face s? voim pornografia, plagiatul, minciuna ?i tr?darea, atunci ?i-ar fi ajuns scopul ?i ar fi în adev?r un mare om politic. Din nenorocire nu credem c-a f?cut-o cu inten?ie"[33]. Aceste însemn?ri, Eminescu nu le public?, în schimb îi comenteaz? fugitiv crea?ia literar?: „cu aceasta s-a început misiunile ?tiin?ifice ?i literare, continuate de d-alde Fundescu, Macedonski P?t?rlageanul ?. a."[34].
Al. Macedonski respinge eminescianismul ca spirit, declar? mai târziu c? poezia lui Eminescu „în general nu m? farmec?"[35], dar, în acela?i timp, „eu nu voi o tinerime care s? m? laude, ?i cu atât mai pu?in nu voi o tinerime care s? înjure pe Eminescu"[36] , iar sub pseudonimul „Pricipele Rogala" pune accentul pe i: „Din punct de vedere literar, dac? cineva nu este ast?zi în România macedonskist sau emineschit, nu atrage u?or aten?iunea asupr?-i"[37]. Combativitatea gazet?reasc? a lui Eminescu, a c?rui glorie literar? nu era înc? fixat? în timpul acestor polemici, s-a întâlnit cu impruden?a, bizareria lui Al. Macedonski, care-?i dorea popularitate cu orice pre?, în ciuda unor impulsuri primare, necontrolate. De aici pân? la cazuistica „Epigramei" nu mai e decât un pas.
-------------------------------------------------------
[1] Mircea Eliade. Despre Eminescu ?i Hasdeu. Edi?ie îngrijit? ?i prefa?? de Mircea Handoca, Ia?i, Editura Junimea, 1987, p. 36,42.
[2] ("De-o seam? de vreme...)" în „Timpul" ,III, nr. 168, 2 aug. 1878, p. 1-2.
[3] Ibidem.
[4] (" ?tim prea bine..."), în „ Timpul", III, nr. 170, 4 aug. p.1.
[5] ("În ajunul de-a pierde..."), în „Timpul", III, nr. 182, 19 aug., 1878, p. 1-2.
[6] Ibidem.
[7] Ibidem.
[8] „Timpul", V, nr. 36, 15 febr. 1880, p. 1. Pe larg, în Români ?i bulgari. Prov?c?rile unei vecin?t??i, de Florin Anghel, Mariana Cojoc, Magdalena Ti??, Bucure?ti, Edit. Cartea Universitar?, 2007.
[9] „Timpul", VI, nr. 267, 6 dec. , 1881, p.1.
[10] Ibidem.
[11] „Timpul", V, nr. 36, 15 febr. 1880, p. 1.
[12] "Timpul", III, nr. 212, 27 sept. 1878, p. 1.
[13] [ „Un cenu?erar român..."], în „Timpul", IV, nr. 76, 8 aprilie, 1879, p. 1.
[14] Ibidem.
[15] Ibidem.
[16] [„Dl. Al. A. Macedonski..."], în „Timpul, IV, nr. 87, 21 apr., 1879, p. 3.
[17] [„ Cititorul nostru..."], în „Timpul", V, nr. 149, 6 iulie 1880, p.1.
[*] „Tarara", I, nr.1, 6 ian. 1880, p.9.
[18] "Românul", XXIV, 3 iulie 1880, p. 609.
[19] "Timpul", IV, nr. 5, 9 ian. 1879, p. 1. Pe larg în Alexandra Olivia Nedelcea, Eminescu, economistul, Craiova, Funda?ia Scrisul Românesc, 2000, p. 133 ?i urm.
[20] Vezi pe larg, G. C?linescu, Via?a lui Mihai Eminescu, Bucure?ti, E.P.L., 1966, p. 265 ?i urm.
[21] Mss.2265, în M. Eminescu, Opere, XIII, Bucure?ti, Edit. Academiei Române, 1985, p.368.
[22] [R?spunsuri], în Eminescu, Opere, XIII, p. 424 ( r?spunsuri grupate de Dimitrie Vatamaniuc)
[23] Dic?ionarul General al Literaturii Române, Bucure?ti, Edit. Univers Enciclopedic, 2005, literele L/O, p. 160 (articol elaborat de St?nu?a Cre?u)
[24] Apud G. Munteanu. Hyperion. 1. Via?a lui Eminescu, Bucure?ti, Edit. Minerva, 1973, p. 265.
[25] Titu Maiorescu, Critice, II, Bucure?ti, EPL, 1967, p. 286.
[26] George Munteanu, op.cit., p. 265. ?i I.L. Caragiale are o atitudine antimacedonskian?, iar C. Bacalba?a îl caracterizeaz? negativ: „mergând drept ?i privind în sus".
[27] Adrian Marino, Via?a lui Al. Macedonski, Bucure?ti, EPL, 1966, p. 170.
[28] M. Eminescu, Novele din popor, de Ioan Slavici, în „Timpul", VII, nr. 69, 28 martie, 1882, p. 2-3.
[29] „Literatorul", III, nr. 7, 1882.
[30] B. Petriceicu Hasdeu, Cuvente den B?trâni. Limba român? vorbit? între 1550-1600, în „Timpul", III, nr. 204, 17 sept. 1878, p. 3. Eminescu prezint? elogios lucrarea lui Hasdeu: „împline?te un gol sim?it între materialele cercet?torilor istorice asupra limbei ?i ca atare merit? recunoa?terea cuvenit?". „A aduna r?m??i?ele graiului viu din documente private este deci o lucrare care d? cel mai sigur material pentru o gramatic? istoric? a limbii". (Ibidem).
[31] Apud N. Georgescu, Cercul strâmt, Bucure?ti, Edit. Floare Albastr?, 1995, p. 41.
[32] B.P. Hasdeu, Eminescu. Necrolog, în „Revista Nou?", nr. 6, iunie 1889. Vezi ?i I. Cre?u, Mihai Eminescu, Biografie documentar?, Bucure?ti, E.P.L. 1968, p. 433 ?i urm.
[33] [R?spunsuri], în M. Eminescu, Opere, XIII, p. 367.
[34] [„De mai mult timp...], în „Timpul", VII, nr.162, 28 iulie, 1882, p. 1.
[35] Al. Macedonski, Societatea sciitorilor români, în „?ara Româneasc?", I, nr. 5, iulie 1916.
[36] Idem, Vremile literare de azi, în „Universul literar", XXXII, nr. 28, 10 iulie, 1916.
[37] Principele Rogala, Schi?? asupra literaturii române, în „Literatorul", 8 ian. 1893. footer