Revista Art-emis
Fascina?ia ipotezelor PDF Imprimare Email
Mihai Batog Bujenita   
Duminică, 29 Ianuarie 2012 00:13
bujenita batog mihai
„Imagina?ia este mai important? decât cunoa?terea, cunoa?terea este limitat?, imagina?ia înconjoar? lumea." (Albert Einstein)

În esen??, putem considera ?tiin?ele ca fiind o sum? de ipoteze, unele dintre acestea validate, într-o m?sur? mai mare, sau mai mic?, de experiment, sau prin fenomene observabile având un înalt grad de credibilitate. Desigur, în procesul definitiv?rii unei ipoteze ?i celelalte, adiacentele, î?i au factoriilor lor augmentativi îns?, la un moment dat, din varii ra?iuni, sau chiar prin aducerea unor probe noi, indubitabile, una din ipoteze se impune, îns? nici celelalte nu dispar. Uneori, a?a cum în istoria cunoa?terii s-a mai întâmplat, ipotezele se schimb? sub presiunea noilor descoperiri ?i una uitat?, sau temporar abandonat?, ia locul celei oficiale, urmând a fi prezentat? inclusiv în procesul didactic drept cea valabil?, cu gradul de cuprindere cel mai amplu ?i cu cele mai bune capacit??i de a explica fenomenul la care se refer?. Nu de pu?ine ori, factorul politic intervine, cel mai adesea aleatoriu ?i, din fericire, pentru perioade de timp limitate, impunând o anumit? ipotez?, de cele mai multe ori neconform? cu acea admis? oficial pân? la data respectiv?. Istoria, o ?tiin?? prin defini?ie politic?, dar ?i puternic politizat?, manifest?, de-a lungul timpului, cele mai accentuate abateri de la adev?r ?i nu de pu?ine ori acesta nu poate fi aflat niciodat?. În studiul acestei ?tiin?e, numit? pe bun? dreptate de c?p?tâi, întâmpin?m mai multe genuri de obstacole, dificil de ocolit ?i uneori chiar de interpretat, deoarece, dup? cum ?tim, înc? de la elaborarea unui document referitor la un eveniment acesta este lipsit de obiectivitate, inten?ionat deformat, de regul? în sensul laudativ pentru cel care, sau despre care, se scrie. Asta în cazul fericit în care avem posibilitatea de a consulta un document într-o limb? oarecum cunoscut?. Mult mai dificil este s? descifr?m evenimente de mult petrecute analizând fragmente de obiecte asupra c?rora proiect?m propriul nostru sistem de gândire, propriile norme morale, sau, de ce nu, propriile noastre limite în cunoa?tere. În celebra sa lucrare: Istoria religiilor, Mircea Eliade spune c? atunci când avem în fa?a ochilor probele materiale ale unui rit funerar, putem face orice considera?iuni ?i ne putem imagina orice despre acel eveniment, îns? nu vom ?ti niciodat? ce vorbe a rostit, sau ce gesturi a f?cut sacerdotul care a executat ritualul, în consecin??, adev?rul despre acesta ne va r?mâne necunoscut, iar cuno?tin?ele ?i interpret?rile noastre ar putea mai mult s? ne deruteze decât s? ne apropie adev?rul.

Uria?ele dificult??i de interpretare ale istoriei, cu atât mai mari ?i mai multe cu cât subiectul este mai îndep?rtat în timp, fac din aceasta, nu de pu?ine ori, un vehicul perfect pentru manipul?ri de orice fel, iar dictaturile sunt, cu prec?dere, întotdeauna, foarte dispuse la acest gen de ac?iune. Se poate considera îns? ca fiind benefic? aceast? nevoie de interpretare a evenimentelor istorice, întrucât, exact prin subiectivismul con?inut, prin ceea ce ascunde evenimentul mai mult decât limpeze?te, prin doza de incertitudine ?i uneori chiar de enigm?, aceast? ?tiin?? devine subiect predilect de conversa?ie sau dezbatere cu o cuprindere aflat? mult peste ariile academice ori didactice. Exist? în context ?i mult diletantism, sau exalt?ri de diferite genuri (a se vedea vechimea diferitelor popoare, ori primordialitatea unor inven?ii!) dar asta nu ?tirbe?te cu nimic farmecul istoriei, nevoia de a o cunoa?te f?r? s? o confund?m cu un ?ir nesfâr?it de date plictisitoare pentru memorat, ci un ?ir incitant de evenimente cu adev?rat memorabile. Aici desigur, profesorii î?i au rolul lor în formarea gândirii ucenicului ascult?tor. În acest context, ?tirea care, în aceast? var? (2011) a ?inut capul de afi? al presei de orice fel, timp de mai multe zile, apare ca o necesitate cultural? fireasc?, dup? un sezon plin de informa?ii obsedante despre nunta unui fotbalist, noua ma?in? a unui rocker, sau mostrele de în?elepciune ale unei starlete. Rezumat?, ?tirea respectiv? sun? destul de banal: a fost descoperit?, în România, localitatea Coliboaia din mun?ii Apuseni, o Pictura rupestra 1pe?ter? care are picturi parietale. Vechimea estimat? 23.000-35.000 ani. Pentru mai mult? credibilitate îns? este bine s? citim prezentarea acestui eveniment într-un cotidian: Pe?tera ?i gravurile au fost descoperite de speologii de la Clubul Speodava Stei ?i din cadrul Picturile Asocia?iei Speowest Arad, a declarat Viorel Lascu, pre?edintele Federa?iei Romane de Speologie. „Pe?tera Coliboaia este str?b?tut? de un râu subteran, care formeaz? mai multe sifoane, f?când astfel excep?ional?, dar ?i dificil? parcurgerea ei. Pân? acum, nu i s-a acordat importan?? acestei pe?teri. Nu a fost inclus? nici m?car pe lista pe?terilor protejate, de?i se afla pe raza Parcului Natural Apuseni. Au fost mai multe expedi?ii aici, îns? cei cinci speologi au intrat în interior ?i au str?b?tut trei zone complet inundate, dup? care au dat peste o galerie înalt?, pe pere?ii c?reia au g?sit picturile, ceea ce lor li s-a p?rut a fi arta rupestr?", a explicat Lascu. Potrivit sursei citate, picturile sunt negre ?i reprezint? animale, printre care un bizon, un cal, posibil o felin?, unul sau dou? capete de urs ?i doi rinoceri. S-a g?sit, de asemenea, o gravur? reprezentând un tors de femeie, probabil un simbol. „Pe sol, se aflau oase de urs. O parte a picturilor a fost distrus? de ap?, iar o alta de ur?ii care au stat în pe?ter? ?i se vede c? au zgâriat ?i au lustruit pere?ii", a spus speologul. (Eveniment 09.12.20)

La fel de important?, vom vedea din ce cauz?, pentru abordarea ulterioar? ?i dezvoltarea temei propuse, este ?i prezen?a unor speciali?ti francezi în cadrul echipei de speologi români: Picturile au fost verificate de o echip? condus? de Jean Clottes, unul din cei mai cunoscu?i speciali?ti în art? de pe?ter? din lume, echip? din care a mai f?cut parte Bernard Gély, ?i el specialist în arta de pe?ter?, speologii Marcel Pictura rupestr? 2Meyssonnier ?i Valérie Plichon, Michel Philippe - paleontolog specializat pe ursul de pe?ter?, respectiv Françoise Prudhomme, specialist în preistorie general?. În urma analizelor, exper?ii au confirmat autenticitatea picturilor ?i a gravurii. „Dup? factura acestora, picturile pot fi încadrate ca apar?inând unei perioade vechi a artei parietale, Gravettian sau Aurignacian" (între 23.000 ?i 35.000 de ani). Este pentru prima dat? când în Europa Central? se atest? arta parietal? a?a de veche", a ar?tat pre?edintele Federa?iei Romane de Speologie. „Acest sit arheologic este deosebit de valoros, comparabil cu Sarmisegetusa sau Cucuteni, de pild?", a conchis Lascu. (preluat dup? site-ul lovendal.net) Prin urmare, o descoperire speologic?, având un poten?ial uria? în evaluarea istoric? a existen?ei ?i a nivelului de dezvoltare a societ??ii umane pe aceste teritorii. Prezen?a speologilor francezi, benefic? sub toate aspectele, avându-se în vedere experien?a lor în acest domeniu, dar ?i acela, devenit ?i el istoric, acum poate amuzant dar atunci nu, al reac?iei mediului academic fa?? de acest gen de descoperiri. Dac? ar fi s? lu?m în considera?ie numai modul penibil în care universitarii au încercat s? mistifice adev?rul la momentul descoperii picturilor din pe?tera Lascaux ?i s?-i acopere de ridicol pe descoperitori, atitudine despre care nu avem nici un indiciu c? s-ar fi schimbat cu Pas?re, pe?tera Chindieitrecerea anilor ?i tot am fi avut nevoie de participarea unor speciali?ti francezi la aceste verific?ri ?i autentific?ri. Evenimentul în sine, nu este unul de excep?ie. În România mai sunt picturi rupestre în pe?tera Chindiei, pe?tera Cuciulat, poate ?i în altele, precum acea din mun?ii Buz?ului, destul de contestat? de altfel ?i care nu va intra în aceast? abordare. Pas?rea din pe?tera Chindiei, considerat? de unii anali?ti ?i ca o reprezentare a unei zeit??i, este policrom?, cu o puternic? sugestie ?i bine p?strat?. Vechimea este apreciat? cam la 12-15.000 de ani, adic? asem?n?toare cu mult mai cunoscutele picturi din pe?tera Altamira (Spania), iar amprentele palmare, unele semne mai pu?in descifrate, sau reprezentarea solar?, picturi monocrome, de culoare ocru, par a fi elemente inedite, specifice acestei pe?teri.

Amintesc desigur ?i faptul c? exist? interpret?ri care plaseaz? aceste picturi (amprentele ?i discul solar) în aceea?i perioad? cu celelalte dePictura rupestra 3 la Chindia, dar ?i unele care afirm? c? este vorba de interven?ii ceva mai târzii, datând cam de prin evul mediu, f?r? specificarea unei perioade mai explicite. F?r? îndoial?, aceast? trecere rapid? prin problematic?, inten?ionat lipsit? de comentarii, are rolul doar de a ar?ta c? pictura rupestr? este prezent? în mun?ii din arealul românesc, mai ales în mun?ii Apuseni, dovedind existen?a unei societ??i umane care manifest? interes ?i chiar o anumit? preocupare fa?? de cultur?, indiferent de motiva?ie.Putem deci s? ne putem pune întrebarea, destul de fireasc?, prin ce se deosebe?te pictura recent descoperit? din Coliboaia de celelalte, unele dintre acestea prezentate chiar mai sus? În primul rând prin natura cromatic? a desenului. Acesta este executat numai cu c?rbune vegetal prin urmare, unele desenele sunt executate în negru, doar pe contur, ceea ce le diferen?iaz? ferm de anterioarele, iar altele respect? „tradi?ia" ?i sunt policrome. Dar nu aceasta ar fi principala deosebire. Analizele cu carbon 14( sau poate prin metoda bazat? pe spectrometria de mas? cu ioni accelera?i, care este mult mai sensibil? ?i permite o datare mai precis? a picturilor rupestre, dar ?i coroborarea datelor ob?inute cu informa?iile furnizate de alte vestigii descoperite în zona de interes: oase, r?m??i?e lemnoase, etc...) posibil a fi f?cute în bune condi?ii, Felin?, pe?tera Cuciulat datorit? materialului folosit (c?rbune vegetal) au relevat o vechime de aproximativ 32-35.000 de ani, comparabil? deci cu picturile din Lascaux, sau Altamira (dup? alte aprecieri, aprox. 25-30.000 de ani), dar ?i cu unele desene rupestre din Tassili ?i mult peste vechimea celor din Yucatan (5-7.000 ani), Siberia (10.000), sau cele din pe?tera La Sarga, provincia Alicante (Spania, aprox 8000 de ani) Dar ?i mai interesant? este reprezentarea interpretat? ca fiind a unui rinocer, animal totu?i necunoscut în acest habitat, cel pu?in în istoria didactic? a locurilor. Chiar dac? interpretarea poate p?rea discutabil? (reprezentarea unui proboscidian pare a fi mult mai rezonabil? ?i ar fi chiar mult mai credibil?, întrucât existau totu?i mamu?i!), pentru noi aceia care privim doar fotografia este cert c? un asemenea animal poate fi considerat straniu pentru un privitor care nu a mai v?zut un asemenea specimen, niciodat? în via??. În rest picturile reprezint? alte animale dar ?i unele scene din via?a de zi cu zi a comunit??ii fiind la fel de expresive precum toate celelalte mai sus men?ionate. Ba chiar, se remarc? aceea?i tehnic? de „basorelief", arti?tii din str?vechime folosind denivel?rile peretelui stâncos pentru a da senza?ia de volum reprezent?rilor. Am putea vorbi, înfruntând toate riscurile, despre o cultur? care, de?i r?spândit? pe un teritoriu extrem de vast, are un fel de r?d?cin? comun?, dând o ciudat? senza?ie de unitate conceptual? ?i de execu?ie. Mai putem vorbi îns? ?i de o alt? caracteristic? comun? tuturor acestor pe?teri. Ele au fost descoperite, termenul corect ar fi: redescoperite, începând cam cu secolul al XVIII-lea ?i au fost tratate mult? vreme, mai ales de lumea academic?, dar ?i de biseric?, în general, îns? din motive diferite, ca fiind simple excrocherii, sau, în cel mai bun caz, nefericite încerc?ri de fals cu scop autolaudativ.
„Rinocerul" - pe?tera Coliboaia

Îns? noi, acum, am putea s? ne punem întrebarea dac? aceste picturi, indiferent unde s-ar afla ele, reprezint? forme primordiale de art?, motivate poate diferit, dar la fel de puternic, ori dac?, o civiliza?ie str?veche are o nevoie profund? de a reprezenta scene din via?a cotidian?, în condi?ii destul de greu de realizat, hr?nind un timp destul de îndelungat arti?tii epocii, într-o vreme când hrana nu era deloc u?or de procurat.? ?i care s? fi fost aceast? motiva?ie, mai pu?in în?eleas? acum de noi? Studiile istorice ne demonstreaz? c?, întotdeauna, motiva?iile de tip religios sunt cele care duc la asemenea mobiliz?ri de for?e ?i au ca final adev?rate opere de art?. Iar aceste reprezent?ri, specifice unei activit??i umane foarte riscante, vân?toarea, dar ?i cu un grad înalt de responsabilitate (este vorba de uciderea unor fiin?e!), necesit? un anumit gen de ini?iere, poate chiar de isp??ire, de purificare, dup? s?vâr?irea unui omor. S? nu uit?m c? ?i în timpurile noastre sacrific?rile animalelor au unele ritualuri care ne duc cu gândul la o rug?ciune pentru iertarea p?catului uciderii. Prin urmare, întreaga grafic? rupestr? are ca fundal o societate uman? aflat? preponderent în ciclul de dezvoltare în care vân?toarea era principala surs? de hran?. O alt? întrebare pe care ne-o putem pune este dac? loca?iile respectivelor pe?teri erau, la fel de greu de accesat ?i atunci ca ?i în vremurile când ele au fost descoperite. R?spunsul ar fi mai degrab? nu, deoarece, în r?stimpul imens care desparte redescoperirea de perioada de func?ionalitate a respectivele locuri, mi?c?rile tectonice au dus, inevitabil, la importante modific?ri ale locului dar ?i a topografiei acestuia. Exist? chiar unele interpret?ri, cu referire la lipsa depunerilor de fum pe pere?i, inerent? unei activit??i de pictare într-un spa?iu considerat a fi întunecat. Se presupune c?, la vremea decor?rii lor, pe?terile erau altfel luminate, ba chiar, o anumit? dispunere a desenelor pe o traiectorie circular? relev? un fapt surprinz?tor. ?i anume, posibilitatea ca, la anumite intervale de timp, atunci când soarele se afla într-unul din punctele sale vernale, cel mai probabil, echinoc?iul de prim?var?, sau poate un solsti?iu, evenimente oricum remarcabile în via?a unei comunit??i umane, razele de soare revelau scenele într-o anumit? ordine, f?r? îndoial? cu mare semnifica?ie, ducând la o puternic? impresia asupra celor prezen?i, a?a cum, mult mai târziu, cinematograful a f?cut-o cu spectatorii lui.
Dar pentru a nu r?t?ci prea mult printre presupuneri diletantiste s? facem apel la unele clarific?ri ale perioadelor istorice, a?a cum sunt prezentate în mediul ?tiin?ific, precum ?i a etapelor de dezvoltare a societ??ii omene?ti în aceste perioade. Pentru o mai bun? echidistan??, recursul la informa?iile Wikipedia, enciclopedia liber?, se impune de la sine.
Paleoliticulromânesc este divizat în cinci faze: Protopaleolitic, Paleoliticul inferior, Paleoliticul de mijloc, Paleoliticul superior ?i Epipaleolitic.
Protopaleolitic: Protopaleoliticul românesc (circa 1.000.000 - 700.000) este marcat de apari?ia uneltelor rupestre, a?a-numitele "Pebble culture" (Cultura de prund din România). Aceste unelte i-au fost atribuite lui Homo erectus, tipul hominid.

Paleoliticul inferior

Paleoliticul românesc inferior (circa 700.000 - 120.000) este caracterizat prin apari?ia a dou? unelte rupestre distincte: bi-facialul, toporul din piatr?. Aceste unelte au fost atribuite lui Pithecantropus erectus speciilor hominid. De o importan?? major? este descoperirea unui num?r de vetre de foc. Aceasta este prima dovada a abilit??ii hominidului de a st?pânii focul pe teritoriul ce ast?zi se nume?te România.

Paleoliticul mijlociu

Paleoliticul de mijloc în România (circa 120.000 - 35.000) este caracterizat prin persisten?a culturii Mousterian. De-a lungul acestei perioade, uneltele din piatr? au început s? se diferen?ieze în func?ie de func?ionalitatea acestora, ?i apare prima unealt? din os. Aceste produse au fost atribuite Neanderthalilor.

Paleoliticul superior

În 2002, cel mai în vârst? om modern (Homo sapiens sapiens) r?mas în Europa, a fost descoperit în Pe?tera cu Oase de lâng? Anina. Numit Ion din Anina, r?m??i?ele sale (maxilarul inferior) sunt datate cu aproxima?ie ca având cca 42.000 de ani.

Economia

Caracteristica epocii paleolitice este totala dependen?? a hominizilor de natur?. Comunit??ile umane se hr?neau cu ceea ce le oferea natura: plante, muguri, alge marine, fructe, r?d?cini, semin?e, bulbi, ciuperci, melci, insecte, ou?, ?opârle, pe?ti ?i alte animale mici. Deci, economia avea un caracter „pr?dalnic". Sursa principal? de alimenta?ie o oferea vân?toarea realizat? în colectiv. În pleistocenul inferior apar primele unelte pentru vân?toare ?i cules: unelte rudimentare din a?chii ?i bolovani de râu cu o muchie t?ioas? pentru cioplit, t?iat ?i r?zuit atribuite „culturii de prund" (sud-vestul Europei pân? în sud-vestul Asiei ?i Sudul Africii). Aceste unelte evolueaz? c?tre „topora?ele de mân?" în forma sâmburelui de migdal?, lucrate prin lovituri date pe ambele fe?e (Africa de Nord, zona central? ?i de r?s?rit). Apare folosirea focului, schimbându-se astfel regimul alimentar, ceea ce va determina modific?ri ?i în structura anatomic?. În paleoliticul mijlociu, Neanderthalul folosea arme de silex, r?zuitoare (racloare) pentru cur??area pieilor de animale ?i cojitul lemŹnului, vârfuri din silex pentru împuns ?i t?iat, folosite probabil ?i ca vârfuri de lance pentru vân?toare, vârfuri bicefale, mai reduse nuŹmeric: burine ?i gratoare întrebuin?ate pentru râcâit ?i t?iat. În aceast? perioad? se ajunge la o diviziune natural? a muncii: vânatul - îndeletnicire a b?rba?ilor, iar culesul - practicat de femei. O alt? îndeletnicire era aceea a pescuitului. În paleoliticul superior, Homo sapiens fosilis produce cu?ite, str?pung?toare, r?zuitoare ?i d?l?i lucrate prin tehnica a?chierii, având ambele margini ascu?ite. Sunt realizate în mare cantitate vârfurile de silex pentru suli?e de aruncat, sau pentru s?ge?ile lansate cu propulsorul. Apare tehnica prelucr?rii osului, filde?ului ?i cornului (pentru suli?e, harpoane, ace de cusut). În paleoliticul superior, vân?toarea se realiza ?i cu ajutorul arcului (descoperiri în nordul Europei).

A?ez?ri

La început, str?mo?ii oamenilor tr?iau în a?ez?rile în aer liber, dar c?utau s? se ad?posteasc? ?i în pe?teri, pentru ca, în paleoliticul mijlociu, Neanderthalienii s?-?i construiasc? colibe prev?zute chiar ?i cu vetre, spa?iu pentru dormit, activit??i domestice, sau evacuare. Se constat? o cre?tere a densit??ii ?i o oareŹcare stabilitate într-un anumit loc. În aceea?i vreme, în continuare, erau folosite ?i ad?posturi sub stânci. Apare, totodat?, tendin?a de concentrare a grupurilor umane ?i de revenire periodic? în acela?i loc.

Rela?iile sociale
Pentru paleoliticul inferior, dovezile arheologice care pot aduce elemente în aceast? problem? sunt s?race. Desigur, o societate bazat? economic pe cules, pescuit ?i vân?toare cu ajutorul unor arme ?i unelte primitive, în strâns? leg?tur? cu o munc? pu?in productiv?, avea un caracter egalitar, bazat pe solidaritatea grupurilor sociale. În paleoliticul superior, femeia ob?ine în cadrul societ??ii o pozi?ie deosebit? (dovad?: descoperirea unor figurine antropomorfe ?i a unor înmormânt?ri cu ocru ro?u, precum ?i a unor morminte cu podoabe ce au apar?inut unor femei).

Via?a spiritual?

Venus din Willendorf
Din paleoliticul mijlociu exist? dovezi mateŹriale privind grija fa?? de cei mor?i: depuneri rituale, dar concomitent se practicau ?i unele sacrificii rituale umane. Al?turi de cel înmorŹmântat se depuneau ofrande: unelte din piatr?, din?i de ren sau de cerb, coarne de capr? de munte. Corpul era pres?rat cu ocru ro?u.

Arta

Apar: capacitatea de a percepe realitatea în culori, reproŹducerea artistic? a activit??ii productive, a omului primitiv. Exist? reprezent?ri fantastice despre om ?i realitatea înconjur?toare (magia, totemismul ?.a.). Arta plastic? se manifest? prin decorarea cu motive geometrice a obiectelor de uz casnic (arie geografic? larg?: Anglia, Rusia, Africa). Sunt specifice numeroasele statuete antropomorfe din argil?, piatr?, os sau filde? cu o semnifica?ie ?i func?ie magic?. În paleoliticul superior se remarc? pictura ?i gravura rupestr? (sudul Fran?ei, nordul, estul ?i sudul peninsulei Iberice, regiunea Saharei, mun?ii Tassili). Sunt redate figuri de animale în mi?care (urs, bizon, cal, cerb, ?ap de munte) combinate cu motive geometrice. Rar apar figuri umane; mai rar apar p?s?ri, iar plante deloc. Arta paleoliticului superior avea o func?ie preponderent magic? - La Ferrasse, Niaux, Lascaux (Fran?a), Altamira (Spania) ?.a.

Pictur? rupestr? 4Prin urmare, cunoa?terea ?tiin?ific? verific? prin evalu?ri de tip istoric toate afirma?iile anterioare ?i, foarte important, delimiteaz? temporal activit??ile în care apar reprezent?ri rupestre precum ?i motiva?iile profunde ale acestor nevoi de tip cultural. R?mâne îns? o nel?murire! De la apari?ia lor ?i pân? la ie?irea lor din uz (ceva asem?n?tor unei schimb?ri de religie), picturile rupestre î?i îndeplinesc rolul pentru care au fost create, apoi, prin nefolosire, intr? în uitare, iar mi?c?rile telurice le scot chiar dintr-o eventual? posibilitate de a mai fi v?zute în mod curent. Spre binele tuturor, deoarece numai a?a ele se pot p?stra în forma, oarecum, ini?ial?. Exist? îns? alt gen de indicii despre aceste locuri? Deoarece, în mod normal, o asemenea realizare cu impact emo?ional ?i cultural puternic, desf??urat pe o perioad? destul de îndelungat?, mii de ani, ar fi normal s? dea na?tere altor forme de cultur? prin care s? le fie men?ionat? existen?a sau, de ce nu, func?ionalitatea... Folclorul din spa?iul carpatic, unul dintre acelea destul de pu?in afectate de influen?ele religioase, sau de alte culturi de contact, pare s? aib? r?spuns la aceast? întrebare. Exist? o legend?, cea a lui Grui-Sânger, care aminte?te despre o asemenea pe?ter? pictat?, dar ?i, metaforic, despre menirea ei în raport cu activitatea uman? preponderent? în paleolitic, vân?toarea. Aceast? legend?, destul de pu?in cunoscut? în original, dar prelucrat? de Vasile Alecsandri ?i adaptat? cerin?elor poetice ?i normativelor romantismului târziu, este aparent simpl?: Un vân?tor, Grui-Sânger, personaj prezentat într-o sumbr? m?re?ie, tr?ie?te într-un codru întunecat precum firea sa, dar îi îngroze?te pe cei din jur, care nu mai sunt vân?tori, ci p?stori sau agricultori, cu obiceiurile sale sângeroase, cu o nest?vilit? dorin?? de a ucide. La un moment dat, tat?l s?u vine în codru pentru a-l dojeni îns?, confundat fiind de mintea r?t?cit? a fiului, este ucis. Apoi, plin de remu?c?ri Grui-Sânger se retrage într-o pe?ter? unde aprinde un foc. La lumina fl?c?rilor vede pictate pe pere?i imaginile animalele pe care le ucisese, dar ?i altele, considerate de Sânger ca fiind nemaiv?zute. Destul de ciudat pentru un vân?tor care, putem presupune c? ?tia bine fauna pe care o vâna. Sau, poate tigrii de pe?ter? (felina de la Cuciulat), ori „rinocerul" de la Coliboaia îi erau necunoscute? Fl?c?rile ?i chinurile suflete?ti ale personajului dau o ciudat? impresie de mi?care a fiin?elor pictate pe pere?ii pe?terii. În nebunia sa, Sânger arunc? s?ge?i spre ele, în timp ce, însufle?ite parc? de fl?c?ri, reprezent?rile se materializeaz? ?i îl sfâ?ie cu ghearele ?i col?ii, iar altele, cu copitele, îi amestec? trupul în solul pietros al pe?terii. Mai târziu, ca o etern? aducere aminte a acestei osânde divine, dreapt? ?i implacabil?, din sângele necru??torului vân?tor cre?te un arbore cu frunze ro?iatice numit sânger. Acest arbore intr? ?i el, mult mai târziu, în legende, f?r? nici o leg?tur? aparent? cu prima, fiind, la un moment dat, considerat lemnul din care a fost cioplit? crucea Mântuitorului. Este vorba desigur de interpret?ri târzii, influen?ate evident de cre?tinism ?i care au o importan?? deosebit?, precum vom vedea, chiar ?i în abordarea de fa??. A?a cum am mai ar?tat, poetul Vasile Alecsandri pune în versuri aceast? legend? ?i îi modific? sfâr?itul, îns? problematica de baz? r?mâne.

Cum ?tim îns?, din defini?ie, c? o legend? con?ine un sâmbure de adev?r (Povestire tradi?ional? în proz? sau în versuri, transmis?, de obicei, pe cale oral?, în care faptele fantastice sau miraculoase pot avea un suport istoric real), cred c? este foarte important s? ne str?duim a ajunge la acest sâmbure.
1. Este cert c? legenda certific? existen?a unor pe?teri care au pe pere?i reprezent?ri de animale dar ?i de oameni, cu referire, s-ar p?rea destul de strict?, la activitatea de vân?toare, sugerând destul de puternic ?i o func?ie ritualic? a ansamblului, fie de succes într-o activitate în care moartea este la fel de posibil? pentru to?i participan?ii, dar, foarte probabil, ?i de pedepsire a unor eventuale abuzurilor. Este posibil ca aceast? func?ie de avertisment s? fi fost determinat? ?i de o nevoie asem?n?toare celor din zilele noastre, respectiv împu?inarea sau dispari?ia fondului cinegetic, incluzând toate consecin?ele acesteia, pân? chiar la înfometarea comunit??ii umane, deci posibila extinc?ie a acesteia.
2. Figura vân?torului Grui-Sânger este prezentat? cu o evident? admira?ie de?i ea nu exprim? de fel încredere sau simpatie: „Ivindu-se pe munte o nalt? ar?tare/Ce st? în dreptul lunei c-o bard? groas?-n mân?... ?i pân?-n ziu? url? dul?ii de la stân?"... Grui-Sânger, uciga?ul, e regele p?durei! (Vasile Alecsandri; Grui-Sânger, Poezii alese; Bucure?ti, ed. Minerva, 1990). Iar cei impresiona?i de spectrala apari?ie sunt: „Atunci p?storii sarbezi z?resc din dep?rtare"... O caracteristic? a personajului este însingurarea sa extrem? (nu are nici familie dar nici companioni ?i î?i va omorî tat?l) ceea ce poate induce ideea unei periferiz?ri a activit??ii vân?tore?ti în societatea uman? a vremii. Iat? deci cum poetul folosind for?a metaforei subliniaz?, folosindu-se de contextul legendei, unul din conflictele ap?rute în societ??ile umane odat? cu noile diviziuni ale muncii. A?a cum biblicul conflict între Cain ?i Abel pune în discu?ie starea de încordare dintre popula?iile de p?stori ?i cele de agricultori, acum este prezent? fascina?ia, dar ?i groaza, pe care vân?torul ancestral o exercit? asupra popula?iilor de p?stori. Se vorbe?te de p?stori deoarece, în spa?iul de referin?? al legendei p?storitul a fost întotdeauna mai important decât agricultura, informa?ie pe care o reg?sim ?i în scrierile lui Herodot. Figura sa este, într-un fel, tragic?, marcat? de un fel de blestem sanguinar, cumva nefireasc? într-un timp în care hrana poate fi procurat? f?r? s? ucizi fiarele p?durii sau ale câmpiilor, o situa?ie v?zut? ca fiind a?a cum am mai spus ?i înfrico??toare, dar ?i plin? de o sumbr? m?re?ie. Nu se poate elimina discu?ia asupra activit??ii omului-vân?tor întrucât de-a lungul întregii sale existen?e societatea uman? a fost depozitara tuturor activit??ilor chiar dac? cea de baz? era agricultura, p?storitul sau, mult mai târziu, produc?ia industrial?. Constat?m c?, în timp, a fi vân?tor este un privilegiu, condi?ionat îns? de respectarea unor reguli foarte stricte. Precum ?tim, în întregul Ev Mediu, dar ?i mai târziu, dreptul de a vâna îl aveau, exclusiv nobilii, iar practicarea acestui gen de activitate de c?tre ??rani era pedepsit cu moartea. Chiar ?i în contemporaneitate vedem cum pentru a vâna î?i trebuie nu numai documente care s?-?i ateste acest drept ci ?i unelte scumpe, o anumit? uniform? ?i, mai presus de orice, un comportament bazat pe un cod deontologic. Nu lipsesc nici insignele specifice, o gastronomie rafinat? ?i laborioas?, literatura dedicat? acestei pasiuni (de multe ori cu puternice accente dramatice!), întâlnirile de preg?tire, sau comuniunile având un foarte bine conturat caracter exclusivist: baluri cu tematic?, întreceri sportive (arc, tir, etc...). Cu alte cuvinte, un segment social cu specificul s?u bine delimitat, înso?it ?i acum de un gen de mistic? admirativ?, chiar dac?, uneori, cu accente satirice (pove?tile vân?tore?ti!). Putem spune prin urmare, c? lucrurile nu s-au schimbat fundamental ci doar formal, adaptându-se nevoilor sociale.
3. Pe?terile cu picturi, redescoperite în timpurile noastre au îns? o caracteristic?. Par uitate de timp ?i de oameni, în a?a m?sur?, încât Pictur? rupestr? 5acum, readuse în lumina cunoa?terii, sunt considerate falsuri, imposturi sau cine ?tie ce altceva ?i abia dup? decenii de dezbateri ?tiin?a le g?se?te un loc în cultura umanit??ii, încercând s? le stabileasc? ?i rolul. Legenda vân?torului Sânger ne spune îns? c? el ?tie despre pe?ter?, iar accesul în ea nu-i ridic? nici o problem?. Spre deosebire de prezent când în pe?tera Coliboiaia, spre exemplu, nu se poate ajunge decât prin traversarea unui curs de ap? subteran, imposibil de f?cut f?r? echipamente adecvate. Numai c?, pere?ii cavernei pictate poart? urme de gheare ale ur?ilor de pe?ter?, o specie disp?rut? din fauna arealului cu mii de ani în urm? (aprox 10-15.000). Prin urmare, se poate concluziona c?, probabil în perioada marilor fr?mânt?ri tectonice datorate marelui dezghe? petrecut cam între 20.000 ?i 10.000 de ani în urm?, intr?rile în pe?teri s-au modificat, de fapt întreaga orografie a locurilor a suferit transform?ri severe. Cu toate acestea amintirea lor r?mâne în tradi?iile culturale str?vechi ale umanit??ii ?i se verific? acum prin dat?rile cu mijloace moderne. Coincid deci, atât dat?rile, cât ?i ipotezele istorice ale vremurilor când omenirea trece de la stadiul de vân?tor la cel de agricultor (p?stor), r?mânând a fi de acord c? ?i vechimea acestei legende ar fi, logic vorbind, cam aceea?i.

Nu ?tim desigur cât de bine delimitat? în arealul considerat acum românesc este legenda lui Sânger, îns? racordarea ei la mitologia cre?tin?, Figurin?demonstreaz? c? aceast? legend? era cunoscut? înainte de evenimentele care au f?cut posibil? r?spândirea cre?tinismului pe continentul Europa, iar aducerea în discu?ie a blestemului cu care arborele numit sânger traverseaz? mileniile, este edificatoare pentru impactul emo?ional deosebit de puternic al acestei crea?ii culturale. Privind îns? astfel lucrurile, prin prisma unor ipoteze, chiar dac? racordate logic, apare o problem?! Istoriografia didactic? sus?ine existen?a comunit??ilor umane în urm? cu mai bine de 10.000 de ani, îns? acestea ne sunt prezentate ca fiind în stadii incipiente de dezvoltare, preocupate exclusiv de supravie?uire, f?r? nici un fel de abilit??i de tip cultural. Doar c?, iat?, ipotezele presupun, cu argumente, exact un tip de organizare social? superioar?, cu ample preocup?ri culturale specializate ?i sus?inute logistic de comunitate. Acestea presupun îns? o organizare aflat? mult mai presus decât grupul familial sau chiar tribul. ?i, condi?iile necesare ?i suficiente unei asemenea organiz?ri chiar sunt rezonabile dac? lu?m în considerare vechimea de 2,2 milioane de ani a fragmentelor de schelet de Homo Habilis descoperite la Bugiule?ti, dar ?i unele reprezent?ri antropomorfice mai vechi de 500.000 de ani (Venus din Berechat Ram, Israel sau Venus din Tan-Tan, Maroc!). Prin urmare, istoria ar mai putea ascunde unele surprize, nu tocmai mici, referitoare la nivelul de dezvoltare al societ??ii omene?ti la nivelul continentului. A?a cum am spus îns? toate aceste sunt doar ipoteze. Oricând discutabile sau interpretabile, dar s? nu uit? c?, p?strând totu?i cu sfin?enie, propor?iile, tot ipoteze au fost ?i acelea ale lui Heinrich Schliemann, un vis?tor care a avut curajul s? cread? c? scrierile lui Homer con?in informa?ii istorice. Iar de atunci, istoria nu a mai fost la fel. footer