Revista Art-emis
Sistemul Bologna ?i pervertirea cunoa?terii PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Nicolae Iuga   
Miercuri, 25 Ianuarie 2012 23:33
Prof. dr. Nicolae Iuga?ine de specificul cultural european un anumit tip de cunoa?tere, o cultur? a cercet?rii ?i cunoa?terii sistematice, o anume reflexivitate intelectual?, dup? cum s-a remarcat de c?tre diferi?i gânditori comntemporani. Am putea spune c? aceast? cunoa?tere de tip reflexiv, atotcuprinz?toare sub raport cauzal, î?i are r?d?cinile în gândirea lui Aristotel. In Metafizica sa (1013a), filosoful nostru vorbe?te limpede despre patru tipuri de cauze: a) materia imanent? din care ia na?tere un lucru, b) forma sau modelul, c) punctul de plecare al schimb?rii ?i d) scopul în vederea c?ruia se face un lucru. Este vorba de fapt de enumerarea binecunoscutelor cauze: material?, formal?, eficient? ?i final?. Este celebru ?i exemplul extrem de simplificat pe care îl d? Stagiritul. S? ne gândim, zice el, la un sculptor care vrea s? fac? o statuie. Piatra neprelucrat? înc? este cauza material?, forma este statuia care va rezulta, activitatea sculptorului este cauza schimb?rii pietrei amorfe în statuie, iar reprezentarea anticipat? a statuii în mintea sculptorului este cauza final?. Noi nu avem altceva de f?cut, decât s? extrapol?m ideea la scara universului ?i s? ni-l imagin?m pe Bunul Dumnezeu pe post de sculptor. Prin acest tablou cauzal, Aristotel instituie un model de explica?ie ra?ional? atotcuprinz?toare, exhaustiv?, f?r? rest, a lumii în întregul ei, model însu?it ca atare în evolu?ia bimilenar? a cunoa?terii de tip european. Scrierile lui Aristotel au fost p?strate ?i studiate în m?n?stirile medievale din Occident, fiind socotite ca a doua autoritate în materie de cunoa?tere, dup? Biblie. Studierea scolastic-medieval? a lui Aristotel, f?r? o leg?tur? nemijlocit? cu experien?a ?i f?r? aplica?ii practice, nu a fost totu?i un act deplasat sau gratuit, ci dimpotriv? a permis prezervarea spiritului al?turi de litera textului timp de mai multe secole, a realizat o anumit? concentrare de spiritualitate, care au f?cut cu putin?? succesele cunoa?terii empirice moderne. Acest fapt a f?cut posibil? de exemplu na?terea din metafizic? a fizicii lui Newton, pe la sfâr?itul secolului al XVII-lea. Se ?tie c? în fizica lui Newton, impulsul conceput ca produs dintre mas? ?i vitez? presupune un impuls ini?ial colosal, diferitele mi?c?ri particulare nefiind altceva decât mici p?r?i conservate din acest impuls ini?ial imprimat cosmosului de c?tre divinitate, de c?tre „sculptorul" universului. In acest primum movens al lui Newton se poate recunoa?te cu u?urin?? cauza mi?c?rii (aitia kinoun) din Metafizica lui Aristotel. Cel?lalt fizician mare al lumii, Albert Eistein a formulat teoria relativit??ii plecând nu din interiorul fizicii ci, dup? cum el însu?i m?rturise?te, de la o lucrare de filosofie, de la Critica ra?iunii pure a lui Imm. Kant, capitolul Estetica transcendental?. Aici, la Kant, timpul ?i spa?iul nu sunt considerate ca „obiecte" fizice în sine, ci ca fiind relative la capacitatea aprioric? a subiectului cunosc?tor.

Despre o filia?ie asem?n?toare se poate vorbi ?i în ?tiin?ele sociale. Cei mai importan?i filosofi ai istoriei din secolul al XX-lea, Spengler sau Toynbee, nu au ajuns la concluziile lor prin generalizare de la cuno?tin?e de ordin empiric, ci tot prin deduc?ie de la vechi concep?ii filosofice abstracte. Oswald Spengler de exemplu, cel care a formulat ?i argumentat pertinent teoria ciclic? a civiliza?iilor în istorie, a aprofundat filosofia Greciei antice ?i a sus?inut un doctorat în Filosofie, în 1904 la Halle, cu o tez? despre Heraclit. În alt? ordine de idei, prin cunoa?terea metafizic?, speculativ? ?i atotcuprinz?toare, cultura european? post-medieval? s-a devedit a fi apt? s? preia cuno?tin?e ?i descoperiri tehnice de la alte civiliza?ii ?i s? le duc? mai departe, realizând o adev?rat? revolu?ionare a tehnicii ?i plasând Europa în fruntea progresului tehnico-?tiin?ific global.De exemplu vechea civiliza?ie chinez? a realizat descoperiri uimitoare, a cunoscut banii de hârtie (biletele de banc?), praful de pu?c?, acul magnetic etc. Dar civiliza?ia chinez? r?mânea cu toate acestea imobil?, iar respectivele descoperiri aveau doar valoarea unor simple bizarerii locale. A trebuie s? vin? civiliza?ia european?, cu alte cadre de gândire, cu puternica tendin?? c?tre o cunoa?tere sistematic? totalizatoare ?i cu un tip nou de ra?ionalitate, s? preia aceste inven?ii ?i s? le plaseze într-un alt plan tehnic, s? le transforme calitativ în altceva ?i s? le utilizeze ca for?e ale dezvolt?rii economice ?i sociale. Cu praful de pu?c? ?i acul magnetic chinezesc, europenii au f?cut tunuri ?i busole, logistica marilor descoperiri geografice, pe baza c?rora s-au format ulterior imperiile coloniale. Cu banii de hârtie inventa?i de c?tre chinezi, europenii au f?cut capitalismul ?i au preluat ini?iativa în economia mondial?. China a p?strat acele descoperiri timp de o mie de ani, f?r? s? ?tie ce s? fac? cu ele, în schimb europenii le-au preluat ?i, pe baza lor, în dou? sute de ani au schimbat fa?a lumii. Am f?cut aceste scurte paranteze cu scopul de a pune în eviden?? utilitatea indirect?, cu b?taie istoric? pe termen lung, a cunoa?terii general-filosofice, aparent lipsit? de o finalitate practic?.

În general, în secolul al XX-lea cunoa?terea a evoluat pe dou? planuri relativ distincte: o cunoa?tere cu caracter general ?i o alta de tip instrumental. O cunoa?tere f?r? o utilitate imediat? ?i o alta care ne formeaz? imediat anumite abilit??i ?i deprinderi practice. In al?i termeni, în cercetarea ?tiin?ific? se distingea între cercetarea fundamental? ?i cercetarea aplicat?. Se în?elegea cumva de la sine c? cercetarea aplicat? nu se poate dezvolta normal, decât numai dac? este dublat? de o cercetare fundamental? corespunz?toare. Cele dou? tipuri de cercetare sunt practic complementare ?i inseparabile. Parafrazându-l pe Kant, am putea spune c? cercetarea fundamental? f?r? cea aplicat? este steril?, iar cercetarea aplicat? f?r? cea fundamental? este oarb?. Cercetarea aplicat? singur? este oarb?, în sensul c? este exclusiv empiric?, lipsit? de concep?ie, viziune ?i imagina?ie inovativ?, este non-exhaustiv?, euristic?, aleatorie, f?r? orizont ?i suflu metafizic, f?r? certitudinea superioar? pe care o procur? con?tiin?a perspectivei generale atotcuprinz?toare. Performan?ele impresionante realizate de c?tre cercetarea ?tiin?ific? în Statele Unite vizeaz? în primul rând cunoa?terea intrumental?, cercetarea aplicat?. Dar în Statele Unite cercetarea fundamental? nu este nici ea neglijat? deloc. Cercetarea fundamental? a fost preluat? din tradi?ia universit??ilor europene, mai precis din tradi?ia universit??ilor germane. De exemplu cercet?rile de fizic? aplicat?, care au fost puse în joc la realizarea bombei atomice în Statele Unite, au fost precedate de ample cercet?ri fundamentale în fizica teoretic?, realizate în Europa prin savan?i precum Einstein, Heinsenberg, Schrodinger ?.a. Este de presupus c?, f?r? aceste cercet?ri pur teoretice, nu s-ar fi ajuns la realizarea practic? a fisiunii nucleare controlate. In unele universit??i ?i centre de cercetare din S.U.A. au fost atinse performan?e inegalabile în cercetarea aplicat?, în domenii precum fizica energiilor înalte, hig-tech, biotehnologii etc., dar aici cercetarea fundamental? nu a fost abandonat? practic niciodat?.

În Europa îns?, în prezent, ca urmare a reorganiz?rii înv???mântului superior ?i a aplic?rii principiilor cuprinse în Declara?ia de la Bologna din 1999, cercetarea fundamental? este pe cale de dispari?ie. În cursurile universitare de toate nivelurile (licen??, masterat, doctorat) nu mai exist? decât discipline cu caracter aplicativ. De exemplu în domeniul ?tiin?elor Umaniste, cu excep?ia specializ?rii Filosofie, nu se mai pred? nic?ieri Filosofie sistematic? (filosofie general?) ?i nici Istoria filosofiei, ci numai filosofii aplicate: filosofie politic?, filosofia culturii, filosofia dreptului etc. Este ceva de un comic trist s? se predea filosofie politic? la politicieni care numai de filosofie nu au nevoie, filosofia culturii la oameni complet lipsi?i de cultur?, filosofia dreptului la oameni profund amorali etc., etc. Aici, în predarea - înv??area acestor discipline este imposibil? prezentarea ?i utilizarea întregului aparat conceptual al filosofiei, ci pot fi luate doar câteva concepte în mod selectiv, ?i acelea luminate doar par?ial, f?r? perspectiv? asupra ansamblului, concepte care pot fi utilizate doar fracturat ?i pedestru, pe zona de interferen?? cu domeniul particular dat. Lucrurile stau, în linii generale, la fel ?i în cazul celorlalte specializ?ri. Transformarea înv???mântului superior în înv???mânt de mas?, combinat? cu predarea-înv??area exclusiv a cun?tin?elor aplicate, a coborât nivelul universit??ilor cu aproxima?ie la nivelul la care se aflau ?colile medii tehnice sau chiar ?colile profesionale cu trei-patru decenii în urm?. O pierderea uria?? în ordinea cunoa?terii ?tiin?ifice, totul sub promisiunea destul de nesigur? c? în acest fel înv???mântul superior va deveni mai „eficient" din punct de vedere economic. Ceea ce se va pierde pe termen lung, nu se va compensa printr-un eventual câ?tig mercantil pe termen scurt. Capacitatea inovativ? a economiei europene va sc?dea într-o perspectiv? mai îndep?rtat?, prin compara?ie cu cea de peste Ocean. Nu se va mai realiza cercetare fundamental?, pentru simplul motiv c? în Europa nu va mai exista debu?eu pentru aceasta, de vreme ce nu se mai predau discipline cu caracter general. Foarte probabil, prin aplicarea principiilor de la Bologna, înv???mântul european va r?mâne constant cu un pas în urma celui din S.U.A., dar ?i din ??rile care au f?cut reform? real? în înv???mânt, Japonia ?i, mai nou, China.

Pe de alt? parte, stimularea ?i finan?area prin sistemul de proiecte existent în prezent deschide posibilitatea aservirii subtile a cercet?rii ?tiin?ifice. Se lanseaz? un program de cercetare ?i se primesc proiecte în vederea evalu?rii ?i, eventual, a finan??rii. Dar... proiectele trebuie s? se încadreze în tematica dat?. Comanditarii nu finan?eaz? orice, ci numai ceea ce consider? ei c? merit?. Aici nu încape critic? - ?i spiritul critic propriu omului de ?tiin?? este inhibat. Marja de libertate a cercet?rii este deci limitat? ?i dirijat? din capul locului, iar originalitatea de asemenea se poate manifesta numai între limite date. Dac? Albert Einstein s-ar na?te azi în Europa, nu ar mai avea nici o ?ans?, pentru c? ar putea s? propun? proiecte pe teme de cercetare pe care înc? nu le-a imaginat nimeni. Exist?, desigur, ?i azi individualit??i creatoare puternice în diverse domenii ale ?tiin?ei, dar acestea nu numai c? nu sunt stimulate ci, mai mult, sunt anihilate indirect, treptat ?i metdodic. Nu se finan?eaz? proiecte individuale sau publicarea unor c?r?i. Dac? cineva se înc?p??âneaz? s? lucreze pe cont propriu, nu are decât s?-?i caute sponsori. Lucrarea va trece îns? neobservat?, pentru c? logistica disemin?rii cunoa?terii, publica?iile relevante pentru comunitatea de oameni de ?tiin?? sunt controlate, tematic ?i financiar, la fel ca ?i cercetarea îns??i. Se finan?eaz? proiecte de anvergur?, care nu pot s? fie duse la bun sfâr?it decât de o echip? relativ numeroas?. M?rimea ?i complexitatea echipei devin criteriu de evaluare în vederea finan??rii. Se insinueaz? astfel anonimatul animalului de trac?iune ?i un anume gen de spirit de turm? la cel mai înalt nivel de performan?? a cunoa?terii, adic? exact acolo unde ar trebui s? se manifeste individualit??ile creatoare cele mai pregnante. Sistemul contemporan de valori încurajeaz? falsa individualitate, vedetismul gol, bun?oar? în sport sau în muzic?, pentru c? este o chestiune efemer?, inconsistent? ?i inofensiv? politic, în timp ce face eforturi de anonimizare ?i minimalizare a creatorului din ?tiin??, care este oricum mai pu?in manipulabil. Este posibil ca în unele domenii, în medicin? de exemplu, s? nu se poat? ob?ine rezultate notabile decât prin munca în echip?, dar ideea de proiect la care trebuie s? se lucreze în echip? s-a extins ?i acolo unde nu este cazul, în ?tiin?ele umaniste. In filosofie de exemplu, concep?ia nu poate fi decât personal?, individual? ?i individualizatoare, la fel ca ?i stilul. S? pretinzi ca la o tem? de cercetare în filosofie s? se lucreze neap?rat în echip? este ca ?i cum ai cere mai multor poe?i s? scrie o poezie în echip?.

Comanditarii cunoa?terii sunt anonimi, funda?ii impersonale sau centre de cercetare, cu ramifica?ii globale, care vor ignora complet valorificarea poten?ialului cultural local, respectiv ceea ce ?ine de specificul na?ional. Nici m?car limba na?ional? nu mai conteaz? deloc, cercetarea efectiv? ?i comunicarea rezultatelor se deruleaz? într-o englez? fad?, iar evaluarea se face în raport de o anumit? list? bibliografic?. In atari condi?ii, un Lucian Blaga sau un G. C?linescu de exemplu nu ar fi avut nici o ?ans?. Neglijarea, destr?marea ?i degradarea tradi?iilor na?ionale sunt încurajate din toate direc?iile, la modul cel mai grosolan cu putin??. Filosofia este, probabil, în chip mai evident dominat? de o fals? cercetare ?i de proliferarea unor pseudoprobleme. Aici se imit? necritic, din servilism gratuit sau din oportunism famelic, stilul american în spe??. Se crede c? obiectul filosofiei ar trebui restrâns la analiza logic? a limbajului, iar logica ar trebui restrâns? la limbajul formalizat, simbolic. C? filosofia ar trebui s? fie centrat? pe epistemologie, adic? s? studieze modul în care se constituie teoriile ?tiin?ifice, de?i nu se poate invoca nici un caz în care epistemologia ar fi fost de vreo utilitate vreunei teorii ?tiin?ifice. Orientarea este, pe suprafe?e mari, un soi de alexandrinism cultural, o sofisticare care ascunde false profundit??i. Se poate admite c? filosofia analitic? de expresie englez? este de departe un curent important în filosofia contemporan?, dar nu este singurul important. In filosofia contemporan? exist? ?i alte curente deosebit de viguroase ?i în gîndirea de expresie german? sau francez?. Pe de alt? parte, filosofia analitic? neasimilat?, dar transplantat? pe decupaje mici, neviabile ?i incoerente în alte culturi, devine nerelevant?. Este exact ceea ce fac promotorii filosofiei analitice în cultura român?. Ei conspecteaz? un anumit num?r de c?r?i, apoi leag? acele conspecte laolalt?, f?când astfel c?r?ile proprii. Nu au idei proprii ?i nici nu au nevoie, important este c? sunt trendy. Promoveaz? în ierarhiile academice, în administra?ie, în comisii ?i agen?ii guvernamentale sau în politic? pe baza acestei maculaturi. Impresioneaz?, pentru c? se creaz? impresia c? produc?ia lor este o prelungire fidel? ?i autentic? a problematicii de peste Ocean.

Nicolae Iuga - Note bio-bibliografice (n. 1953)
A absolvit Facultatea de Filosofie a Universit??ii din Bucure?ti. A sus?inut doctoratul în Filosofie la Universitatea „Babe? Bolyai" din Cluj cu o tez? referitoare la Etica cre?tin?, sub îndrumarea lui Andrei Marga. A intreprins c?l?torii de studii în Europa, Maroc ?i Israel. In prezent este conferen?iar de Filosofie ?i ?tiin?? politic? la Universitatea de Vest "Vasile Goldi?" din Arad.

C?r?i publicate:
- Intoarcerea Casandrei (eseuri), Ed. Proema, Baia Mare, 1999;
- Profesorul ?i sirena (eseuri), Ed. Proema, Baia Mare, 2001
- Filosofia contemporan? despre morala cre?tin?, Ed. Paralela 45, Bucure?ti, 2002;
- La por?ile Occidentului , Ed. Proema, Baia Mare, 2003;
Cercul ?i Copacul. Repere pentru o monografie a esotericului , Ed. MLNR, Bucure?ti, 2005;
- Bisericile cre?tine tradi?ionale spre o etic? global?, Ed. Grinta, Cluj, 2006;
- Le Cercle et l'Arbre de la Vie. Essais sur les racines de l'ésotérisme dans la philosphie antique, Ed. Limes, Cluj, 2007, Un Muzeu de caricaturi, (analize politice), Ed. Grinta, Cluj, 2007, Cauzalitate emergenta in filosofia istoriei, Ed. Limes, Cluj, 2008.

A tradus din limba francez? texte apar?inând lui Karl Jaspers ?i Hassan al II- lea, Regele Marocului.
Colaborator la revistele: „Gracious Light" (New York) ?i „Cahiers de psychologie politique" editate de Universitatea din Caen (Fran?a). footer