Revista Art-emis
Cum am devenit jidan! PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Sâmbătă, 14 Ianuarie 2012 22:19
Prof. univ. dr. Ion Coja- Varia?iuni pe tema sionist? -

Nu-l cunosc ?i n-am auzit de Vlad Solomon pân? zilele trecute. Jamais couché avec!, cum suna o vorb? în anii studen?iei. În urm? cu câteva zile am citit îns? un text al individului, despre „cum a ajuns" el „jidan" ?i mai apoi chiar israelian, salvându-se la timp din starea de român. Un text care m-a f?cut înc? o dat? s? constat c? exist? o forma mentis evreiasc?, a unor evrei mai scremu?i, din care s-a n?scut vestitul realism socialist, ca metod?(!) de crea?ie literar? ?i artistic?. Îns??i ideea de metod?, aplicabil? artei, este ?i ea, dac? m? gândesc bine, profund evreiasc?, la acela?i nivel, sub mediocru, al presta?iei evreie?ti în domeniu. Din acest punct de vedere acest Vlad Solomon pare un exemplar perfect, un exponent f?r? cusur al mediocrit??ii evreie?ti. Un activist model al ?abloanelor realism-sionismului. Repet: realismul sionist, ca metod? de crea?ie literar?. V? este cel mai bine cunoscut din filmele americane, mai ales alea proaste ?i de mare succes, Gen „Lista lui Schindler". ?i, foarte probabil, din ce va mai fi scris Vlad acesta. Mai întâi, povestea clasic? a adolescentului evreu care nu ?tie c? este evreu, dar pe care anti-semitismul grobian ?i tâmp al colegilor de clas? sau de joac? îl oblig? pe junele „I?ic" s? descopere ?i în final s?-?i asume evreitatea. Am tot auzit povestea asta. De fapt am citit-o, c?ci de auzit, de la evreii cu care am stat vreodat? de vorb?, adic? prieteni sau fo?ti colegi ori numai cunoscu?i, a?a ceva n-am auzit niciodat?. Este evident o „idee literar?", pritocit? în vreun „chibu?" de crea?ie literar? colectiv?! O f?c?tur?. Mi-a adus aminte de o vorb? a lui Steinhardt, despre loazele evreie?ti interbelice, ce bine le prindea anti-semitismul! Pe cine ar mai da ei vina când r?mân corigen?i sau repeten?i, Dac? nu pe anti-semitismul din ?coala româneasc??!

De aceea?i spe?? joas? este ?i leit motivul românului care îi repro?eaz? aproapelui s?u evreu c? se trage din evreii care l-au ucis pe Mântuitor, pe Fiul Domnului. S-ar zice c?, antisemit cum sunt, m? învârt numai printre antisemi?i! ?i e adev?rat c? la mul?i oameni dintre cei cu care m? v?d mai des aud nenum?rate repro?uri la adresa unor evrei. Dar niciodat? n-am auzit acest repro?: popor deicid! Este un repro? expirat de mult, pur livresc, mereu resuscitat îns? ?i preluat de la un autor la altul. Autori evrei, se în?elege. Autori realist-sioni?ti! (sic!) Ultima oar? am dat de mizeria asta la Andrei Cornea. Perechea mai citit?, „metafizic?", a lui Vlad Solomon! Repet: eu n-am cunoscut român ?i, în general, pe cineva care s? repro?eze unui evreu c? apar?ine poporului care l-a ucis pe Iisus! ?i asta, probabil, pentru c? un asemenea repro? este tolomac r?u. Greu de g?sit românul care s? rosteasc? asemenea gugum?nie! Iat? îns? c? se g?se?te un guguman de evreu care s? imagineze români capabili de asemenea gugum?nii. P?i asta le repro??m noi evreilor care ne stric? via?a?! Unui Petre Roman sau Elie Wiesel, unui Silviu Brucan sau Radu Ioanid?! Sau chiar lui Vlad Solomon?! Ce vin? are Iuda în privatizarea ?i distrugerea economiei române?ti de dup? 1990? Ce vin? au Iafa sau Caiafa în falimentarea b?ncilor române?ti? ?i a?a mai departe. Mai degrab? aud ra?ionamente de tipul urm?tor: dac? este adev?rat c? majoritatea evreilor sunt urma?i ai cazarilor, cum sus?in tot mai mul?i evrei, spre încântarea „anti-semi?ilor", atunci textele ?i evenimentele biblice, deci ?i omorul din Vinerea Mare, nu mai au nicio leg?tur? cu evreii de azi! ?i tot ce decurge de aici, inclusiv dec?derea evreilor din „demnitatea" de popor deicid. Dac? m? gândesc bine, la curs, în fa?a studen?ilor, am vorbit despre uciderea Mântuitorului: comentând moartea lui Socrate, a celui mai în?elept personaj din antichitate, obi?nuiam s? fac o paralel? cu moartea lui Iisus, cel mai curat ?i mai f?r? de p?cat dintre oameni. Amândoi au fost condamna?i la moarte în urma unui vot, a unui scrutin foarte democratic! Concluzia pe care o tr?geam nu-i privea pe evrei sau greci, ci era cu referire la democra?ie, cât de înc?rcat? este ereditatea acesteia. Cât de am?gitoare este. Au ?tiut ei anticii de ce au renun?at la democra?ie, c? doar nu erau pro?ti! Resuscitarea democra?iei, în epoca modern?, concluzionam c? este o în?el?torie dezgust?toare! M? rog, p?rerea mea! Dar, cine ?tie? Poate c? atacul „meu" la democra?ie m?rturise?te din partea subsemnatului un anti-semitism incon?tient, instinctiv, intuitiv, congenital, irepresibil, involuntar, nativ, maladiv etc.

A?adar, Vlad Solomon, care se credea român ?i atât, începe s-o ia u?or-u?or la deal, s? devin? evreu! Sub felurite impulsuri. Va contribui la aceast? transfigurare în?l??toare ?i momentul când îi cade în mân? Cartea Neagr? a lui Matatias Carp, enumerat? printre revela?ii. Din p?cate nu insist? suficient asupra zguduitoarei lecturi! Îl sf?tuiesc s-o fac? ?i s? fac? apoi public? emula?ia tr?it? - sau ce o fi fost aia, resim?it? atunci când a aflat din Cartea Neagr? câte blestem??ii au f?cut românii împotriva evreilor nevinova?i, nici m?car de uciderea vreunei mu?te! Bun?oar?, ce interesant va fi s? afl?m ce i-a trecut prin frez? când va fi aflat Vlad Solomon cum erau cump?ra?i evreii pe malul Nistrului, înainte de a fi trecu?i în Transnistria, evrei pe care românii îi duceau apoi acas? ?i le t?iau beregata, iar sângele astfel scurs din abunden?? era adunat într-o covat?, pentru ca ulterior, peste an, s? fie folosit ca unguent ?i alifie, de uns ro?ile s? nu mai scâr?âie atât de enervant, de uns lan?ul la câini, s? nu mai latre etc., etc., o mul?ime de întrebuin??ri domestice ?i tradi?ionale. (Vezi volumul I, în primele 20-30 de pagini, pagina din dreapta, f?r? so?.) La fel, trebuie s? fi fost teribil de captivant? ?i tr?irea profund? a sentimentului identitar evreiesc petrecut? cu aceea?i carte sub ochi, vol.III, pe la mijloc, citind declara?ia unui Katz, declara?ie în care este relatat?, în câteva cuvinte, cuvinte de maxim? înc?rc?tur? tragic?, cumplita foame & foamete îndurat? de evreii deporta?i în Transnstria, dintre care o bun? parte, cea mai bun? parte, elita, au supravie?uit numai gra?ie cadavrelor ?i excrementelor acestora, consumate de acei vesti?i evrei din Transnistria! Chiar s-a sim?it mai evreu Vlad Solomon ?i din ce în ce mai pu?in român citind inep?iile lui Matatias Carp, în fapt ale psihopatului Ilya Ehrenburg, mizeriile neru?inate, scorneli schizofrenice, puse pe seama românilor?! Sau s?punul... Vestitul! Lipse?te complet din acest curriculum al evreiz?rii. P?i ce cutremur sufletesc se va fi produs în sufle?elul adolescentului Vlad Solomon, suflet sensibil de poet, cenaclist asiduu, când a aflat prima oar? despre abominabila crim? numit? s?punul fabricat din cadavrele evreilor gaza?i la Auschwitz ?i împrejurimi?! Putea s? scrie o pagin? de mare literatur? pe acest subiect. Dac? nu cumva a ?i scris-o ?i st? cu ea la pând?, în sertar. Nu cumva pe reversul foii ne descrie - alt? pagin? de mare literatur? -, cum s-a des-cutremurat autorul atunci când va fi aflat c? s?punul evreiesc este totu?i ?i din fericire o crea?ie literar?, o „metafor?" (l-am citat pe Te?u Solomovici), a altui psihopat, numitul Simon Wiesenthal. Cum a primit Vlad Solomon aceast? veste?! ?i când a sim?it c? în el cre?te nivelul de evreitate? La prima vestire, cea mincinoas?, sau la a doua, cea rectificatoare?!

Alt fantasmagoric care tuteleaz? de-românizarea aceluia?i Vlad Solomon este Steven Spielberg ?i celebra sa „Lista a lui Schindler". Astfel c?, la un moment dat ?i la îndemnul venit de peste ocean, de la însu?i S.S., se angajeaz? fostul nostru Vlad cu tot elanul tinere?ii în programul „Survivors of the Shoah Visual History Foundation", program care urm?rea s? salveze de la uitare m?rturiile pe care le mai puteau oferi cei circa 50.000 de supravie?uitori ai Holocaustului, afla?i înc? în func?iune la acea vreme. Echipe de tineri entuzia?ti, înarma?i cu camere de filmat, au plecat la vânat supravie?uitori ai lag?relor de exterminare pentru a-i filma cu tot ce-?i mai aminteau din iadul prin care au trecut. Experien?a l-a înr?d?cinat ?i mai bine pe Vlad Solomon în solul fertil al evreit??ii sale. Asupra acestei m?rturii a? vrea s? insist pu?in, este locul din care a plecat impulsul de a scrie aceste rânduri dedicate unui necunoscut: Vlad Solomon.

Ce s-a întâmplat cu cele 50.000 de m?rturii? Au fost în vreun fel publicate, sistematizate, clasificate? Au fost adunate toate la un loc ?i pot fi consultate? Se afl? cumva într-un depozit aflat la dispozi?ia publicului? Pot fi accesate pe Internet? M?car m?rturiile evreilor care au trecut prin Transnistria m-ar interesa. Unde le g?sesc? Poate c? dup? ce le voi viziona atent ?i înfiorat m? las naibii de tot nega?ionismul meu! Am aceast? disponibilitate la nou! Numai condi?ii s? mi se creeze. Exact acesta este ?i motivul pentru care de ani de zile m? rog de autorit??i, în frunte cu cele de la Yad Vashem, pun pile, fac reclama?ii, a? da ?i ?pag?, numai s?-mi permit? accesul la Memoriile lui Wilhelm Filderman, subtilizate cu for?a de Mossad de la secretarul lui Filderman, dup? 1990, când bietul om se preg?tea s? predea pre?iosul manuscris destinatarului: Academia Român?. Sunt preg?tit suflete?te pentru a-mi face mea culpa ?i pentru a striga ?i eu, ca Octavian Goga, m-ai învins, Solomoane! Dar asta, în cazul meu, numai cu... Filderman pe mas?! Pân? atunci îns? îmi îng?dui s? m? mir: oare nimeni înaintea lui Steven Spielberg, marele, nu a avut ideea de a strânge asemenea m?rturii? Oare salaria?ii de la Yad Vashem nu s-au ocupat ?i ei exact de aceast? oper? de documentare înc? de la înfiin?area institu?iei lor, pe la începutul anilor 1950?! Trebuia s? se fac? filmul, altminteri fals ?i mincinos despre Schindler, ca s? le vin? unor evrei aceast? minunat? idee, aflat? totu?i la mintea coco?ului?! Când mor ?ase milioane de oameni într-un carnagiu care nu a l?sat prea multe documente doveditoare, ce era mai firesc decât s? fie ancheta?i to?i supravie?uitorii - atât de pu?ini - ai Shoahului?! M?rturia victimei este esen?ial? într-un dosar penal, de omucidere, de genocid! Cum de-au l?sat s? treac? aproape 50 de ani f?r? s? se fac? o asemenea cercetare, în principiu exhaustiv?, care s? nu lase nechestionat niciun evreu?! Nicio m?rturie neconsemnat?! ?i raportez cele de mai sus la o situa?ie prea pu?in cunoscut?, ca s? nu spun c? este propriu zis ascuns?, t?inuit? cu mare grij?: imediat dup? r?zboi, la ini?iativa celei mai importante organiza?ii evreie?ti, Congresul Mondial Evreiesc, în modul cel mai logic ?i mai firesc cu putin?? s-a declan?at ?i derulat o vast? opera?iune de strângere a tuturor datelor despre „suferin?ele evreie?ti" din perioada 1939-1945. Drept urmare, fiecare familie de evrei din teritoriile supuse „teroarei brune", hitleriste, a primit un chestionar cu aproape 100 (circa una sut?) de întreb?ri privitoare la tot ce i se putea întâmpla unui evreu ?i unei familii de evrei, ca abuzuri ?i f?r?delegi s?vâr?ite împotriva evreilor, indiferent din partea cui! Nu s-au folosit camere video, inexistente atunci, ci ni?te caiete, format A5, cu 20 de file, intitulat, pe copert?, „Dosarul suferin?elor unei familii de evrei". Sus, la locul rezervat autorului, scrie Congresul Mondial Evreiesc - Sec?iunea din România, Comisiunea de studii. S-au împ?r?it asemenea chestionare la sute de mii de familii evreie?ti, probabil câteva milioane. Au fost completate cu grij? ?i apoi adunate la fiecare sec?iune a Congresului Mondial Evreiesc. Dosarele evreilor din România, inclusiv din Nordul Ardealului, s-au adunat toate la sec?iunea din Bucure?ti, la Comunitate ?i de atunci nu le-a mai v?zut nimeni. Nimeni care s? ne povesteasc? ce scrie în acel veritabil tezaur de informa?ii. Nimeni care s? adune pe categorii ?i numeric, adic? statistic, vexa?iile de care au suferit evreii din România. Iat?, sunt peste 60 de ani de când acele „dosare ale suferin?elor" zac în subsolurile Comunit??ii ?i nimeni nu se gânde?te s? le scoat? la lumin?. Intrebare capital?: oare de ce? De ce nu au mai fost bune dosarele completate la cald, atunci, în 1945-1947, când amintirile din vremea holocasutului erau vii ?i nealterate de trecerea anilor, de Altzeimer ?i alte descoperiri mai recente ale medicinii?! De ce a mai fost nevoie de bâlciul declan?at de Steven Spielberg ?i folclori?tii s?i, la distan?? de 40-50 de ani?!

Din ce am aflat eu de la evreii evrei, nu de la alde Solomon Vlad, acele dosare ale suferin?elor unei familii evreie?ti sunt deprimante pentru activi?tii Holocaustului din România, din Transnistria. Sunt teribil de deprimante! C?ci din cele relatate în aceste dosare mai nimic nu se potrive?te cu ideea de genocid, de holocaust! Adic? acele dosare nu confirm? nici pe departe minciunile lui Moses Rozen ?i ale acoli?ilor s?i, printre care, ultimul pe list?, acest g?l?gios Solomonache. Am mai povestit eu despre aceste dosare ale suferin?elor evreie?ti, dar uitasem de ele. Noroc cu Solomon, Vlad Solomon! Merit? ?inut minte acest nume! Gra?ie titularului mi-am adus aminte ?i de inten?ia mea, din urm? cu ceva ani buni, de a cere prin justi?ie accesul la fondul de documentare numit „Dosarele suferin?elor evreie?ti". De ce prin justi?ie? Pentru c? altfel, prin simpl? cerere ?i prin dreptul meu cet??enesc de a avea acces la informa?iile de interes public, nu am reu?it s? v?d nici m?car de la distan?? acele vestite Dosare. Prin lege, Comunitatea Evreiasc?, este obligat? s? pun? la dispozi?ia publicului arhiva sa! Am fost deja refuzat o dat?. A doua oar? n-am încotro ?i voi apela la justi?ie. Ideea ?i elanul de a merge pân?-n pânzele albe în aceast? chestiune, elan pierdut de-a lungul anilor, mi l-a redat tinere?te textul numitului Vlad Solomon. Mul?umesc, Vlade Solomoane pentru textul dumitale. Un text jenant de tezist. „Pe linie" cu linia „partidului" de la un cap la altul, dar cu acest efect nea?teptat asupra mea! Tot acestui Solomon îi datorez ?i decizia ce am luat-o citindu-l, de a m?rturisi public cum am reac?ionat eu, copil fiind, la pove?tile cu s?punul evreiesc. Am ce povesti ?i era p?cat c? uitasem, pentru c? m?rturia mea ar fi r?mas neconsemnat?. Noroc cu Vlad Solomon! E bun un Vlad Solomon la casa omului!... Chiar ?i unul mai mic ?i mai negricios. Aflu de pe Internet, cu poze, c? la Jerusalim, cu ocazia vizitei lui premierului României, acest Vlad Solomon, b?gându-se în vorb? (din partea evreilor originari din România), a cerut condamnarea mea la închisoare pentru negarea Holocaustului! Ideea nu e rea! Îi mul?umesc ?i pentru vorba bun? pus? la domn prim ministru! Dintotdeauna mi-am dorit s? m? închid? cineva, într-un turn de filde? sau m?car într-un subsol mizer, dar cu c?limara de cerneal? ?i foile adiacente la dispozi?ie, ca s? mântui tot ce mi-a mai r?mas de scris. O mul?ime de „teme"... Numai s? mi se ofere condi?ii de scris!

Vlad Solomon m-a pus la ambi?ie. Vreau s? scriu cum nu s-a mai scris despre s?punul evreiesc, despre mine ?i s?punul evreiesc, s?pun care m-a f?cut, la un moment dat, s? devin ?i eu - citez, „jidan", s? m? simt evreu. Cândva, demult, în copil?ria mea ?i a omenirii, când am aflat c? oamenii au f?cut s?pun din oameni ?i am crezut. Am crezut ?i am devenit ?i eu „jidan". Nu a trebuit s? m? fac? nimeni, m-am f?cut singur, în forul meu cel mai interior, c?ci nu mi-a fost u?or s? trec prin acest co?mar, numit Reine Jüdisches Fett[ ], de care nici pân? azi nu m-am vindecat!...

Citind prostioarele lui Solomomn mi-am dat seama c? n-am s? m? pot vindeca decât într-un singur fel: povestind totul cum a fost. Povestind cum am devenit ?i eu jidan, ba chiar evreu, f?r? s? mi-o cear? nimeni ?i f?r? s? spun la nimeni. O s-o spun acum... M-a inspirat precedentul Vlad Solomon. Tema s?punului a fost scoas? din repertoriul literaturii realist-sioniste înainte de a produce capodoperele poten?iale ?i virtuale: câteva filme, o pies?-dou?, un oratoriu, câteva epigrame. A fost o prostie, o m?sur? pripit?. Aceast? nobil? tem? literar? o voi repune eu în drepturi, dar meritul acestui demers îi va apar?ine integral lui Vlad Solomon. Vreau s? se ?tie cum stau lucrurile, eu nu am niciun merit! În fine, Solomon a mai f?cut una: numai ?i numai datorit? ?i din cauza lui mi-a venit ideea s?-i scriu lui Steven Spielberg, s? fac? un film ?i despre Filderman, adic? despre cum au murit cei 300.000 de evrei în Transnistria. Sursa de documentare, fire?te, Memoriile lui Fildermna, pe care domnul S.S., cu autoritatea celui care a f?cut Lista lui Schindler, le va putea consulta, se afl? la Yad Vashem, al doilea birou pe stânga. S? vedem cine are curajul s?-i refuze lui Steven Spielberg accesul la documente.
Morala: Uite c? sunt buni la ceva ?i nerozii! C?ci sunt ei evreii de?tep?i foc, dar când e s? fie un evreu nerod, apoi evreul este nerod cât ?apte nerozi de-ai no?tri la un loc! Deh, poporul ales, nu?! Sau, mai pe române?te, tu l'as voulu, Solomoane!

N-a? zice c? Vlad Solomon este de rea credin??. Probabil c? dup? mintea sa o minciun?, dac? este verosimil?, dac? are ?anse mari s? se fi petrecut ?i s? fie crezut?, nu mai este minciun?, ci crea?ie în spiritul veridicit??ii! În teoria realismului socialist, veridicitatea era mai important? decât adev?rul, decât realitatea. Putea s? fie ceva adev?rat, dac? nu era ?i veridic, degeaba!... Întâlneai cuvîntul veridic-veridicitate la tot pasul! Cuvînt cheie în critica ?i teoria literar? din obsedantul deceniu. Bun?oar? cazul s?punului, fabricat din cei 900.000 de evrei care au fost folosi?i ca materie prim?. Caz perfect veridic ?i verosimil. Restul, nu mai conteaz?. De-aia am ?i crezut cu to?ii, inclusiv subsemnatul. Faptul c? s?punul acela - afli la un moment dat c? nu a existat - e mai pu?in verosimil decât ce ?tiam cu to?ii, anume c? nem?ii au f?cut s?pun din trupurile a 900.000 de evrei. S?pun pe care l-a v?zut toat? lumea, am fost de acord c? exist? ?i ce înseamn?, a?a c? atunci când vin unii ?i spun c? teribilul s?pun nu con?ine nu ?tiu ce adeneuri, ADN-uri umane, cine îi mai bag? în seam??! La o adic?, de ce n-am lua în calcul ?i faptul c? evreii au alte ADN-uri, nu de-alea umane?!... Ave?i ceva împotriv??! Dup? cum se vede mi-e greu s? nu mai cred în ce am apucat s? cred odat?, toat? copil?ria ?i adolescen?a mea, anii cei mai frumo?i, u?or umbri?i, ca s? nu spun altfel, de povestea cu s?punul ro?u. O minciun?, spune în reluare teoria realismului sionist, o minciun? dac? este cu putin?? s? o imaginezi ?i s-o pui în circula?ie public?, ea devine parte component? a realit??ii, exist? deci, ?i nu mai este minciun?, ci este realitate transfigurat? artistic sau ?tiin?ific, dup? caz.... Nu exist?, domne, minciun?! E o minciun? cine spune c? exist?. O minciun?, din momentul în care ai rostit-o ?i a intrat în mintea altora, devine o component? a realit??ii, realitate, deci! Realitate realist-sionist?! Adev?r incontestabil! Imposibil de negat! Imposibil ?i ilegal! Vezi holocaustul din Transnistria!...
Dixi et etc., etc. footer