Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
MarĹŁi, 10 Ianuarie 2012 02:08
Prof. univ. dr. Gheorghe BuzatuM? refer, evident, la Raportul final, lansat în decembrie 2006 de pre?edintele actual al României ?i alc?tuit de o „Comisie Interna?ional?" diriguit? de prof. Vladimir Tism?neanu, sociolog american plecat din România. Raportul, difuzat mai întâi pe Internet ?i apoi sub form? de carte, s-a bucurat, gra?ie tot domnului Vladimir Tism?neanu, de o imens? propagand?, dar n-a slujit, cel pu?in pân? acum, decât exclusiv acestui ?el, c?ci în ce prive?te prea-insistent evocatul ?i râvnitul „proces al comunismului" în România, acesta înc? mai are de a?teptat, ceea ce - f?r? sup?rare - se dovede?te convenabil coordonatorului însu?i ?i comilitonilor lui... Cât timp, nu-i a?a, continu? distrac?ia pe bani publici! Dup? cum cititorul deduce din titlu, Raportul final doar ce a ap?rut c?, vai!, trebuie deja s?-i comp?timim cariera ... Cum ?i de ce? Foarte simplu: Raportul n-a fost din start documentul care, prin form? ?i con?inut, s? corespund? a?tept?rilor, menirea lui fundamental? fiind în fond aceea, neb?nuit?, de-a contribui - e ridicol, nu-i a?a? - la completarea ciclului istoriografic nenorocit postbelic (dup? 1945): De la Mihai Roller la Vladimir Tism?neanu ?i înapoi, cum ar spune reputatul nostru coleg Florin Constantiniu, membru al Academiei Române. Rog pe cititor s? observe c?, de?i titlul acestor însemn?ri ne apar?ine, finalul... Raportului final (sic!) nu-l proclam?m noi, ci rezult? din context, mai precis din confruntarea lui cu unele din ultimele apari?ii editoriale de marc?. ?i, fapt esen?ial, înc? nu dispunem de ultimul volum, al zecelea, din seria Istoriei Românilor, faimosul Tratat preg?tit sub egida Academiei Române, ?i care este consacrat exact epocii investigate de „raportori". Este motivul pentru care, în rândurile de mai jos, nu vom avea în vedere decât urm?toarele volume: Vasile Pascu, Regimul totalitar-comunist în România. 1945-1989, I-II (Bucure?ti, Editura Clio Nova, 2007, 976 p.); Vasile Ernu, Costi Rogozanu ?i colaboratori, coordonatori, Iluzia anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului Tism?neanu (Chi?in?u, Editura Cartier, 2008, 280 p.); Florin M?trescu, Holocaustul ro?u. Crimele comunismului interna?ional în cifre, I-III, edi?ia a III-a (Bucure?ti, Editura Irecson, 2008, 664 p. + 608 p. + 158 p.). ?i, nu în cele din urm?, Vladimir Tism?neanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile, coordonatori, Raportul Final al Comisiei Preziden?iale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (Bucure?ti, Editura Humanitas, 2007, 880 p.).

Departe de noi inten?ia de-a ?oca ori de-a modifica vreun clasament, dar, prin ampla sa monografie, prof. Vasile Pascu rivalizeaz? într-un fel cu N. Iorga. În mod precis, avem în vedere faptul c?, asemenea antemerg?torului celebru, care, singur, a realizat, cum prea bine se ?tie, inimitabila-i Istorie a Românilor în zece volume (1936-1939). A?adar, potrivit unui calcul simplu, cam tot atâta, dac? nu cumva chiar mai mult (?), decât au valorificat cândva zeci institute de cercet?ri istorice la un loc. Sub acest unghi, prof. Vasile Pascu apare, net?g?duit, opozabil faimoasei Comisii Preziden?iale Interna?ionale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România gestionat? de prof. Vladimir Tism?neanu, care în 2006, a finalizat controversatul Raport final asupra anilor 1945-1989, dar dispunând de un efectiv grozav ?i în baza unor cheltuieli îndestul?toare. În vreme ce autorul Regimului totalitar ... , singur ?i f?r? nici un sprijin material sau moral din vreo parte, ne supune aten?iei un text consacrat tot epocii comuniste de la Bucure?ti, net superior textului oficial men?ionat. Faptul, net?g?duit, este greu de în?eles ?i, tot astfel, de explicat, dar, în vreme ce prof. Vasile Pascu ?i-a propus o istorie a epocii comuniste cuprinzând patru compartimente ?i 23 de capitole, inclusiv o Cronologie ?i Bibliografia, membrii Comisiei Tism?neanu, ambi?ionând peste m?sur?, în stadiul actual al studiilor de specialitate ?i al investig?rii arhivelor române ?i str?ine, a realizat un mixtum compositum, ceva ce nu seam?n? nici unui raport global ?i obiectiv, dar nici istoriei care a fost de la 1945 la 1989. Întrucât Raportul Final este predominant propagandistic, greoi, discordant, contradictoriu, deficient ca discurs anticomunist total. În vreme ce, la polul opus, afl?m cartea prof. Vasile Pascu, o istorie documentat? ?i care se cite?te cu pl?cere ?i interes, dedicat? – a?a cum trebuia – tuturor acelora care, al?turi de p?rin?ii s?i, „au pierit în lupt? cu monstruozitatea ce a purtat unul din numele: comunism, bol?evism, totalitarism, „democra?ie popular?", „socialism cu fa?? uman?", toate la un loc însemnând barbarie" (subl. Vasile Pascu - p. 5).

E?ecul Raportului era lesne previzibil, dac? trebuie s? admitem, altfel nu avem cum, c? o oper? ?tiin?ific? reprezint? în domeniul istoriei, în cazul de fa??, nimic mai mult ori altceva decât stadiul de moment al evolu?iei studiilor consacrate trecutului. ?i aceasta într-o ?ar? cu excelente tradi?ii istoriografice, datorit? unui A. D. Xenopol, N. Iorga, V. Pârvan, Gh. I. Br?tianu, C. C. Giurescu, I. Nistor sau A. O?etea, nicidecum lui M. Roller, Barbu T. Câmpina sau Solomon ?tirbu. Or, prof. Vladimir Tism?neanu ?i mul?i dintre colaboratorii s?i, f?r? sup?rare, nu sunt istorici de profesie, iar al?ii, cu adev?rat, sunt excelen?i cercet?tori în prezent ?i doar în perspectiv? speciali?ti. Este un element care, evident, n-a fost avut în vedere, chiar dac? opera proiectat?, de mare dificultate ?i responsabilitate, solicita o echip? redutabil?. De?i, în chip cu totul surprinz?tor, la lansarea Raportului, în decembrie 2006, prof. Vladimir Tism?neanu ne asigura cu totul altceva: „Vestea cea buna este ca s-a constituit o superb? echipa de cercetare. Membrii si exper?ii Comisiei - istorici, politologi, filologi, antropologi, personalit??i ale societ??ii civile - au lucrat excelent. Apreciem faptul c?, de cealalt? parte, mai precis dinspre „beneficiari", adic? din partea cititorului, opinia formulat? a fost total diferit?. Astfel, mai mul?i cititori ?i, defel întâmpl?tor, eroi ai textului în discu?ie, în calitatea lor de fo?ti de?inu?i politici sub comunism, într-un apel public relevau c? „sub aspect academic, calitatea Raportului nu este satisf?c?toare, dup? cum au semnalat deja numero?i cercet?tori ?i speciali?ti din mediul universitar"; aceia?i au insistat ca „ca acest Raport viciat sa NU fie difuzat in bibliotecile ?colare si universitare [...] Propagarea falsului în sistemul educa?ional este un act de o gravitate f?r? precedent [...] NU vrem s? li se serveasc? copiilor no?tri o «prelucrare a trecutului» tributar? unor «viziuni» complet falsificante (sic!) asupra istoriei tr?ite de noi pe frontul anticomunismului, în temni?e ?i mun?i, în spitale psihiatrice ?i în deportare, pe str?zile Bra?ovului lui '87 ?i ale Bucure?tiului lui '89 – '90..." Tot de domeniul simptomaticului re?inem ?i opiniile exprimate, în diverse împrejur?ri, de c?tre forumi?tii implica?i în dezbaterea Raportului pe Internet (vezi îndeosebi http://www.evz.ro/articole/detalii - articol/830796/Senatul - EVZ - Iluzia – normalit??ii – comuniste), în sensul c? documentul în discu?ie ar fi „o fars? demn? de mila public?" sau c? ar fi „superficial, total ne?tiin?ific ?i mai mult încurc? decât descurc? treburile (subliniat în original)", probând „un diletantism sup?r?tor, care gole?te de orice credibilitate critica naturii regimului comunist"; de asemenea, unii dintre autorii Raportului – consider? al?i cititori - ar apela la „tehnici perverse", rezultând nimic altceva decât „un fin echilibru între date statistice, omagii ?i demasc?ri".

În ce ce m? prive?te, cred c? orice echilibru în discu?ia pro sau contra Raportului s-a deteriorat prin apari?ia, nu f?r? dificult??i Holocaustul Ro?u, Florim M?trescuprogramate, a volumului Iluzia anticomunismului, subintitulat Lecturi critici ale Raportului Tism?neanu. A reie?it din prima clip? c? prof. Vladimir Tism?neanu a respins categoric toate opiniile critice (cf. „Evenimentul zilei", 3.12.2008), context în care au intervenit numeroase voci lucide care au pus lucrurile la punct. Sub acest aspect s-au distins considera?iile expuse de ziaristul Ovidiu ?imonca (de profesie, istoric) dup? apari?ia Iluziei anticomunismului, un fericit prilej de-a insista ?i asupra Raportului: „ [...] Trebuie s? semnal?m acribia cu care autorii [Iluziei ...] s-au ?inut de textul Raportului Tism?neanu. În nici un caz, Iluzia anticomunismului nu este un elogiu adus stângii (indiferent de formula ei de func?ionare), nu cuprinde vreo „nostalgie dup? comunism", nu face elogiul sistemului comunist, nu ridic? în sl?vi ideologii trecute sau prezente. Este o perspectiv? critic? despre Raportul Tism?neanu, care semnaleaz? „arbitrariul conceptual", „apetitul pentru grandilocven??", „sentimentalismul literar" ?i precaritatea analizelor despre institu?iile din comunism (Mili?ie, Armat?, magistratur?). Se discut? ?i despre modul în care Raportul Tism?neanu [...] poate s? slujeasc? în?elegerii comunismului, poate s? fie de impact în opinia public?. Credem c? Iluzia anticomunismului este, de fapt, folositoare Raportului Tism?neanu, tocmai pentru c? îl readuce în aten?ie, discutându-l critic, iar Vladimir Tism?neanu ar trebui s? doreasc? s? intervin? într-o discu?ie pe marginea acestei c?r?i, asta pentru c? textele sunt scrise argumentat, f?r? vituper?ri, adic? îndeamn? la dezbatere. O eventual? participare a profesorului Tism?neanu la o dezbatere de idei despre Iluzia anticomunismului ar ar?ta c? domnia sa face deosebire între atacuri ad hominem ?i critica de idei, nem?gulitoare, c? e deschis s? înfrunte contest?rile argumentate. Dar putem discuta f?r? încrâncenare ?i etichet?ri despre Raportul Tism?neanu, [...] putem s?-l vedem pe profesorul Tism?neanu într-o dezbatere unde, pe model american, avem dezbatere, ?i nu osanale? În definitiv, Raportul Tism?neanu are nevoie de o dezbatere purtat? cu argumente pro ?i contra, care s? rezoneze în opinia public?, ?i nu de un monolog care s? par? doar un scut de protec?ie creat în jurul pre?edintelui B?sescu (sau al profesorului Tism?neanu). Pentru c? o discu?ie despre comunism nu poate fi confiscat?, nu poate fi arondat? în func?ie de simpatiile sau antipatiile politice, devine inoperant? ?i neconving?toare „dac? ?inem cont c? problema unui absolutism moral necritic ?i cu tendin?e de gândire unic? se pune în mod ?i mai acut acum, când «intelectualii pre?edintelui"», a?a cum, pe bun? dreptate, au ajuns s? fie numi?i Vladimir Tism?neanu, Gabriel Liiceanu, Traian Ungureanu sau C?t?lin Avramescu, î?i completeaz? discursul anticomunist simplist ?i, în ciuda percep?iei comune, ineficient în combaterea comunismului, cel pu?in a formelor profunde de manifestare a acestuia, cu un discurs politic obtuz pus în slujba pre?edintelui" (Ciprian ?iulea). Personal, ne întreb?m dac? intelectuali ca Vladimir Tism?neanu nu-?i ?ubrezesc pozi?ia ?tiin?ific? ?i, pân? la urm?, rolul avut în Comisia Preziden?ial?, prin aceast? deadly embrace cu pre?edintele? În aceast? privin??, exist? în Iluzia anticomunismului ?i o discu?ie (binevenit?) despre leg?tura dintre prezentul politic ?i cercetarea istoric?, Andrei State sanc?ionând o „sl?biciune de principiu", altfel spus, „înfiin?area sub patronaj politic a unei comisii care s? cerceteze perioada comunist? nu evoc? o dorin?? prea independent? ?i dezinteresat? de a cunoa?te ?i e curios cum intelectuali care au deplâns pe toate drumurile - inclusiv în acest Raport - subordonarea intelectualului fa?? de putere ajung s? întocmeasc? un material pentru uzul politic al puterii". Nu consider?m inutil s? preciz?m c?, în privin?a rostului Comisiei Interna?ionale, ini?ial prof. Vladimir Tism?neanu i-a contestat utilitatea (cf. Iluzia anticomunismului, p. 197-199). Concluzia ce se impune prive?te faptul c? Raportul este „superficial" (ibidem, p. 276), în prima ordine prin prisma realit??ilor strict-obiective ce atest? indubitabil (ibidem) c? „asem?n?rile ?i deosebirile dintre România comunist? ?i cea de dup? 1990 sunt mai mari decât deosebirile".

Nu f?r? rost, am l?sat la urm? un text celebru - Holocaustul ro?u al doctorului Florin M?trescu, stabilit de mai multe decenii în Germania. Cartea s-a bucurat, în mod justificat, de trei edi?ii (1993, 1998, 2008), fiind dintru început recep?ionat? cu entuziasm, impunându-se decisiv ca un studiu metodic ?i obiectiv, impresionant prin noutatea ?i amploarea investiga?iei, prin curajul abord?rii ?i for?a concluziilor, în integralitate un model istoriografic actual la nivel mondial. Suntem încânta?i c? autorul a re?inut, din comentariile noastre de odinioar? pe marginea edi?iei a II-a, aprecierea potrivit c?reia, Holocaustul ro?u, al?turi de Cartea neagr? a comunismului, coordonat? de Stéphane Courtois (Bucure?ti, Editura Humanitas/Funda?ia Alian?a Civic?, 1998, 885 + 60 p.), face parte din categoria „lucr?rilor fundamentale, în m?sur? s? r?stoarne toate contrafacerile istorice ?i s? deschid? noi perspective pentru aprofundarea ?i în?elegerea trecutului apropiat" (apud Florin M?trescu, Holocaustul ro?u, III, p. 12). Doctorul Florin M?trescu, efectuând o cercetare individual?, a dovedit, asemenea prof. Vasile Pascu, la care ne-am referit deja, c? a fost în m?sur? a dep??i categoric rezultatele oferite de „Comisia Tism?neanu". F?r? a intra în detalii, voi consemna c?, din momentul apari?iei edi?iei a III-a a Holocaustului ro?u, Raportul final al „Comisiei Tism?neanu" apare ca fiind, din toate punctele de vedere, un produs expirat. footer