Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
MarĹŁi, 10 Ianuarie 2012 01:56
Prof. univ. dr. Corvin Lupu„Art. 6: Negarea în public a holocaustului ori a efectelor acestuia constituie infrac?iune ?i se pedepse?te cu închisoare de la 6 luni la 5 ani ?i interzicerea unor drepturi.
Art. 8:
(1) Constituie contraven?ie si se sanc?ioneaz? cu amenda de la 2.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON):
a) r?spândirea, vânzarea sau confec?ionarea de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe, precum si de?inerea, în vederea r?spândirii, a unor astfel de simboluri de c?tre o persoana juridic?;
b) utilizarea în public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe de c?treo persoana juridic?;
(2) Nu constituie infrac?iune fapta prev?zut? la alin. (1) sau (2), dac? este s?vâr?it? în interesul artei sau stiin?ei, cercet?rii ori educa?iei." (Extras din Ordonan?a de Urgen?? A Guvernului României nr. 31 din 13 martie 2002)

IV.

Intoleran?a unor lideri evrei, combinat? cu ac?iuni nedemocratice, agresive, nu se manifest? numai în România. Iat? o mostr? din Fran?a, care îl are ca protagonist-victim? pe un savant evreu de prim? m?rime: academicianul Roger Garaudy.
Promovarea intereselor prin intermediul propagandei prin mass-media a fost realizat? de evrei înc? din perioada interbelic?. Acest efort, devenit sistematic, a creat senza?ii etnocentriste, care au hr?nit antisemitismul. La Berlin, dup? primul r?zboi mondial, teatrul ?i presa erau afaceri evreie?ti. Cele mai importante ziare erau "Berliner Tageblatt" ?i "Vorsiche Zeitung". Primul apar?inea lui Mosse, al doilea lui Ulstein, amândoi evrei. Directorul principalului ziar social-democrat, „Vorwartz", era tot evreu. Germanii au acuzat presa lor c? este evreiasc?, „Judenpresse", iar faptul a fost etichetat ca „antisemitism". În mai 1990, în Fran?a, în cimitirul evreiesc din Carpentras, au fost profanate morminte. S-a spus c? unul dintre cadavre, al unui domn numit Germon, ar fi fost tras în ?eap? ?i mutat pe un alt mormânt. Ministrul de Interne, Pierre Joxe, a declarat imediat c? nici nu este nevoie de o anchet? poli?ieneasc? pentru a ?ti cine sunt criminalii acelei orori rasiale. Totu?i, s-au trimis zeci de anchetatori, magistra?i sau poli?i?ti, dar nu s-a g?sit nici un vinovat. Ulterior, s-a aflat c?, de fapt, cadavrul lui Germon nu fusese tras în ?eap? ?i c? avusese loc un „montaj", menit s? m?reasc? oroarea „întâmpl?rii".[29] Exist? istorici care critic? holocaustul, considerându-l în anumite componente ale sale un „mit". Academicianul francez Roger Garaudy arat? c? are loc o exploatare politic? de c?tre o na?iune, care nici nu avea un stat na?ional la ora comiterii crimelor, se exagereaz? cifre în mod arbitrar, pentru a demonstra c? suferin?a unora este mai mare decât a tuturor celorlal?i. Din acest punct al concluziilor unor lideri evrei, este mult mai u?or s? pretinzi în?bu?irea tuturor celor care nu sunt de acord cu domina?ia evreiasc? ?i cu urm?rile ei asupra intereselor altor na?iuni. Din acest punct de vedere, problematica holocaustului are un rol complex, menit s? u?ureze domina?ia mondial? evreiasc?. La aceste acuze, unii evrei r?spund cu încadrarea lor în ceea ce obi?nuit se nume?te „teoria conspira?iei".

Ei bine, eu afirm cu t?rie c? exist? o conspira?ie permanent?. Ea înso?e?te continuu lupta pentru domina?ie, ca ?i lupta pentru ap?rare împotriva încerc?rilor permanente de domina?ie ale puterilor asupra popoarelor ?i resurselor. Garaudy arat? c? sioni?tii, prin denatur?ri, s-au declarat victime exclusive, au minimalizat genociduri mai feroce, de pe parcursul istoriei. Este cert c? alte popoare au avut mai multe victime. S? nu uit?m c? numai al doilea r?zboi mondial a dat 50 de milioane de mor?i. Nu ne mai referim la genocidurile coloniale ?i multe altele. Cei care cred c? s-a exagerat cifra evreilor omorâ?i de germani sunt considera?i antisemi?i. „Nu este vorba nici de a acuza de rea credin?? milioanele de oameni one?ti care au crezut în aceste mitologii mincinoase propagate de toate mijloacele de informare ?i pe drept cuvânt indigna?i, de exemplu, de martirajul camerelor de gazare, sau convin?i prin lectura Bibliei, ignorând total exegeza modern?, de veracitatea promisiunilor divine f?cute unui popor ales."[30]

Roger Garaudy, istoricul octogenar la care ne-am referit, nu a putut s? publice ?i s? difuzeze pe c?ile obi?nuite prima edi?ie a lucr?rii Miturile fondatoare ale politicii israeliene, datorit? cenzurii autorit??ilor franceze din perioada Mitterand - Chirac, dup? cum scrie directorul Libr?riei Române?ti din Paris, George D?nescu.[31] Lucrarea nu a putut fi tip?rit? în baza Legii rasiste ?i fasciste, promulgat? de pre?edintele Mitterand, în 13 iulie 1990. Tipografia parizian? Corlet, supus? presiunilor, a refuzat publicarea c?r?ii. Ea va ap?rea totu?i ?i va fi distribuit? în peste un milion de exemplare, vândute în 16 ??ri, prin intermediul Libr?riei Române din Paris, care a fost supus? unor presiuni puternice pentru a se stopa difuzarea c?r?ii. În Elve?ia, la Lausanne, la 10 iunie 1996, procuratura a ordonat confiscarea c?r?ii. Cu aceast? ocazie, au fost confiscate ?i alte c?r?i, revizioniste în privin?a tezelor formulate privitoare la evrei. La 10 iulie 1996, Roger Garaudy a fost chemat în judecat?. În cursul procesului, el a insistat c? Fran?a a devenit o ?ar? totalitar?. La 16 iulie 1996, Libr?ria Româneasc? din Paris a fost atacat? de un comando sionist. Trei persoane au fost r?nite. Directorul George D?nescu a sc?pat cu o fractur? cranian? ?i alte contuzii. Localul a fost devastat, câteva mii de volume ?i aparatura informatic? au fost distruse. Pagubele au fost calculate la 250.000 de franci, dar asigur?rile au refuzat s? pl?teasc? poli?a. La 13 mai 1997, un alt comando sionist, format din patru agresori au atacat Libr?ria Româneasc? din Paris. De data aceasta, directorul George D?nescu a ap?rat-o cu arma în mân?, dar f?r? s? trag? nici un glon?. La 3 iunie 1997, a avut loc un nou atentat contra Libr?riei Române?ti din Paris. Agresorii au fost identifica?i ?i preda?i poli?iei pariziene. Ei au fost elibera?i. În mod cu totul ciudat, directorul George D?nescu a fost amendat, pentru toate cele întâmplate, cu suma de 20.000 de franci. La 27 februarie 1998 s-a încheiat ?i procesul lui Roger Garaudy. El a primit o amend? penal? de 120.000 de franci ?i a fost obligat s? pl?teasc? cheltuielile procesului care i-a fost intentat, în valoare de 130.000 de franci. Ulterior, în alt proces, a fost condamnat...?i noi vorbim de libertate.

Fenomenul contemporan al cenzurii este periculos. Libertatea cuvântului se afl? pe un teren lunecos. Mijloacele de a-i influen?a pe cei care scriu istorie sau public? istorie sunt multiple. Puternicii lumii doresc s? aud? doar ceea ce le convine.

V.

Colac peste pup?z?, la sfâr?itul anului 2004, mai apare un „eveniment". Ni?te „personalit??i" refuz? decora?iile oferite de Ion Iliescu aflat atunci „pe ultima sut?" la Cotroceni. Printre cei ofusca?i se afl? ?i Elie Wiesel, care a restituit Ordinul Steaua României, primit în 2002 de la Ion Iliescu. Eu consider c? Elie Wiesel nici nu merita vreo decora?ie româneasc?. I-ajung cele evreie?ti, din punctul meu de vedere. S? m? explic foarte pe scurt. Elie Wiesel este o persoan? foarte influent? în cadrul comunit??ii mondiale evreie?ti. El cunoa?te bine situa?ia evreilor din România, din toate timpurile. ?tie c? sute de ani evreii s-au a?ezat în num?r mare în România pentru c? aici erau bine primi?i, de un popor blajin ?i ospitalier pe care cona?ionalul s?u Saul Brukner l-a numit "stupid people", spre deosebire de alte locuri ?i aici au g?sit posibilit??i de afirmare, de îmbog??ire ?i de exercitare a controlului asupra societ??ii. Au fost perioade în care evreii au escaladat frontierele române?ti ?i s-au a?ezat aici ilegal, f?r? acte în regul?, f?r? s? de?in? cet??enia, f?r? aprobare ?i reclamând c? nu au voie s? fie pedepsi?i, ca oricare al?i cet??eni, pentru aceasta. Un curent antisemit s-a declan?at ?i în România, ca ?i în multe alte p?r?i ale lumii. Curentul antisemit a avut o serie de cauze, unele subiective, altele obiective, ca toate fenomenele din istorie. Datorit? acestui curent antisemit comunit??ile evreie?ti interna?ionale au f?cut presiuni asupra României, pedepsind-o chiar în unele cazuri, cu mâna altor state.
Este evident c? evreii, inclusiv numitul Elie Wiesel, trebuie s?-i mul?umeasc? pe vecie închin?torului de ?ar? Ion Iliescu pentru gestul s?u de a recunoa?te în seama poporului român crima de genocid, nu s?-i returneze decora?ia, tratând-o ca pe o tinichea, cu arogan?a tipic? unora dintre reprezentan?ii poporului evreu, popor despre care eu am scris, cu alt prilej, c? îl consider un foarte mare popor, prin valorile extraordinare pe care le-a dat umanit??ii. Aceast? recunoa?tere nu are îns? nimica a face cu politica agresiv anti-româneasc? promovat? de unele cercuri evreie?ti. Nu mai vorbim despre faptul c? Ion Iliescu, „garantul" democra?iei în România, a fost nep?s?tor ?i complice prin neimplicare (sau implicare?) în fa?a m?surilor de interzicere a apari?iei unor c?r?i, sau chiar de topire a unora dintre ele în perioadele pre?edin?iei sale. Ion Iliescu a fost pre?edintele României ?i la data la care Adrian N?stase semna Ordonan?a de Urgen?? nr. 31/2002 a Guvernului României. Ca urmare, eu cred c? Elie Wiesel n-avea voie s? refuze decora?ia, ci, din contr?, trebuia el s?-l decoreze pe Ion Iliescu cu medaliile lor cele mai valoroase.

VI.

Iat? c? ?i genera?iei noastre îi este dat s? tr?iasc? o perioad? de adev?rat? îngenunchere în fa?a tuturor celor puternici care ne învinov??esc ?i ne revendic? munca. Poate c?, într-o bun? zi, când Europa va fi mai puternic?, Germania, Ungaria, România ?i ceilal?i învin?i în r?zboi, s? stopeze prelungirea la nesfâr?it a procesului holocaustului. Este deja destul. Este exagerat peste m?sur?. Omenirea are probleme grave ale genera?iei actuale care nu se rezolv? ?i unii evrei se ocup? de men?inerea la suprafa??, numai în sufragerie, a osemintelor holocaustului. Un priveghi continuu, cu bocet continuu, stresant, înc?rcat negativ, descurajant ?i deranjant. Mor?ii evrei, ca ?i ai tuturor popoarelor care au suferit în istorie, trebuie l?sa?i s? se odihneasc? în pace ?i nu mai trebuie s? fie permanent exhuma?i, „pu?i în sufragerie", suferin?a lor speculat?, pretext de extorc?ri de fonduri, învinov??iri de popoare ?i falsific?ri de istorie, sub privirile impasibile sau complice ale unor reprezentan?i politici ai unei perioade a istoriei României care, în afar? de vorbe, mai are mult pân? la a se valida în fa?a istoriei. Aceast? permanent? speculare a vinov??iei, ar?tat? prin exhumarea victimelor holocaustului, seam?n? cu atitudinea celor care ?in mortul în fereastr? pân? vine po?ta?ul cu pensia. Dup? 65 de ani de la r?zboiul mondial, între?inerea acestui climat nociv de învinov??iri duce la alte ac?iuni aberante. Iat? una dintre ele. În toamna anului 2004, Filarmonica de Stat din Timi?oara, pl?tit? din bani publici, a hot?rât s? nu mai cânte, timp de 50 (cincizeci) de ani (!) operele marelui compozitor german Wagner, cunoscut fiind faptul c? acesta nu i-a prea iubit pe evrei. Este un model de cenzur? cultural? impardonabil?. Am mai scris, cu alt prilej, c? asemenea acte n-ar trebui acceptate de opinia public?, iar intelectualii români, indiferent de etnie, ar trebui s? izoleze total aceast? institu?ie. Ea nu merit? s? cânte decât în s?li goale, în fa?a pere?ilor. Cum accept? finan?atorii institu?iei a?a ceva? Dar muzicienii din filarmonic?? Nici liderii evrei nu ar trebui s? accepte aceast? situa?ie. Azi-mâine, to?i o s? fim obliga?i s?-i iubim pe evrei, la comand?, ca pe odiosul ?i sinistra odinioar?. S? facem temenele ?i s? ridic?m osanale. Cred c? unii lideri evrei vor s? ajung? mult iubi?i ?i mult stima?i. M?car r?posatul ?i sinistra nu jigneau istoria României. Liderii evrei din România, ca ?i mul?i al?ii care au p?r?sit deja România nu au nici o credibilitate. Cine pot fi ei? Au tr?it toat? via?a în minciun?, ca activi?ti comuni?ti, iar dup? decembrie 1989 s-au transformat în „istorici", schimbându-?i pozi?ia cu 180 de grade.

În prima parte a anului 2005, în România ?i în Ungaria, s-a vorbit mult despre filmul Trianon, care rememoreaz? destr?marea Ungariei Mari ?i suferin?ele suflete?ti ale poporului maghiar pe aceast? tem?. În Ungaria, televiziunea de stat a refuzat s? redea filmul. Dup? ce a rulat în România, o mare parte a opiniei publice intelectuale a criticat redeschiderea r?nilor istoriei româno-maghiare. Unii, cu care nu putem fi de acord, au afirmat c? filmul nu trebuia prezentat opiniei publice. De ce oare aceea?i numero?i intelectuali, inclusiv evrei[32], nu au aceea?i pozi?ie ?i când este vorba despre problematica româno-evreiasc?? În cadrul dezbaterilor publice pe tema filmului Trianon ?i a diferendelor istorice româno-maghiare, s-a vehiculat necesitatea promov?rii modelului franco-german de închidere a r?nilor istoriei. De ce oare în?elep?ii zilelor noastre, evrei ?i lideri ai României, nu propun acela?i regim ?i pentru problematica româno-evreiasc?. Este cert c? fiecare dintre cele dou? popoare are dreptatea lui când î?i justific? istoria. Dreptatea nu este numai a evreilor, cum încearc? unii lideri ai lor s? acrediteze, bazându-se exclusiv pe dreptul for?ei S.U.A., stat pe care îl controleaz? în mare m?sur?. În luna februarie 2005, un grup important de lideri ai comunit??ilor evreie?ti din S.U.A. a vizitat România. Bineîn?eles c? s-a abordat ?i problematica „holocaustului românesc". Cu acest prilej, unul dintre lideri a declarat pentru televiziune c?, legat de evrei, România se confrunt? cu propria istorie. Eu a? reformula ?i a? spune c? nu ne confrunt?m cu propria istorie decât prin necesitatea de a continua cercet?rile în valoroasele noastre arhive ?i în ale altor state, mai ales în ale Federa?iei Ruse. În schimb, ne confrunt?m din greu cu reaua credin?? a unora dintre liderii evrei care exagereaz? suferin?a ?i, uneori, ascund adev?rul. Va fi de datoria istoricilor români s? continue s? cerceteze aceast? tem?, chiar dac? este delicat? ?i, trebuie s? recunoa?tem, îi sperie pe unii cercet?tori români, f?cându-i s? ocoleasc? tema ?i l?sând totul în seama cercet?torilor evrei, mereu finan?a?i ?i interesa?i de ea. Profesorii din înv???mântul preuniversitar au ?i ei obliga?ia profesional? de a se documenta cu seriozitate ?i a prezenta elevilor adev?rul istoric ?i nu numai frânturi de adev?r ?i concluziile care acuz? România de genocid. Clasa politic? ar trebui ?i ea s? lase oportunismul cu care s-a acoperit în anii de dup? lovitura de stat în urma c?reia, dup? un traseu sinuos, România a fost acaparat? de Occident ?i s? ia pozi?ie fa?? de abuzurile care se comit pe aceast? linie. Din p?cate, într-un Parlament în care Ordonan?a 31/2002 a devenit lege, eu personal nu a?tept prea multe.

O analiz? atent?, serioas?, rece, lipsit? de sentimentalisme sau aprecieri prin prisma unor situa?ii particulare, ne arat? c? în cei 15 ani trecu?i de la intrarea României sub control occidental, principalele caracteristici sunt legate de dec?derea moral?, exodul valorilor, lichidarea ?i înstr?inarea economiei, s?r?cirea unei mari p?r?i din popula?ia ??rii, în paralel cu îmbog??irea peste m?sur?, prin fraud?, a unui num?r mare de oameni, cre?terea infrac?ionalit??ii, inclusiv drogurile ?i prostitu?ia, la scar? mare, descre?tere demografic? (cea mai mare din Europa), mortalitate infantil? (cea mai mare din Europa), tuberculoz? (cel mai mare num?r la mia de locuitori din Europa) etc. Este suficient s? cite?ti Raportul B?ncii Mondiale pentru România, din noiembrie 2003, pentru a constata înc? o dat? realit??ile de mai sus, ca ?i altele. În aceste condi?ii, în a?teptarea unor vremuri mai bune, mai putem s? facem un singur lucru: s? ne ap?r?m istoria, cultura, civiliza?ia ?i demnitatea na?ional? a înainta?ilor. Este categoric c? cei pe care ast?zi unii dintre evrei îi acuz? de crime împotriva umanit??ii, au fost mult mai pu?in vinova?i decât sunt învinov??i?i. Principala lor „vin?" este c? au pierdut r?zboiul. Oricum, au avut mult mai mult? demnitate na?ional? decât conduc?torii politici ai României post-comuniste, care accept? cu atâta u?urin?? învinov??irea ??rii de genocid, atentatul la fiin?a na?ional?, ced?rile teritoriale de bun? voie etc. Demnitatea na?ional? care ne lipse?te este mai important? decât fondurile Phare, Sappard, sau acceptarea împrumuturilor prin care s? tot m?rim datoria extern? a ??rii, pe care o va pl?ti-o poporul, cu sacrificii, ca totdeauna.

Îmi exprim convingerea în necesitatea ca liderii României, în frunte cu pre?edintele, cel c?ruia i se transmit în România acele mesaje destinate unui singur om, trebuie, cu orice pre?, s? apere na?iunea român? de acuzele grave ?i nedrepte la care este supus? ?ara. F?r? s? încerc eu s? dau lec?ii, cred c? nu pot fi contrazis când afirm c? pre?edintele României ar trebui s? fie primul ocrotitor al istoriei neamului s?u. Cel pu?in în calitatea domniei sale de Pre?edinte de Onoare al Asocia?iunii Transilvane Române pentru Literatura ?i Cultura Poporului Român, care a avut o contribu?ie inconfundabil? la realizarea României Mari. Domnia sa poart? r?spunderea protej?rii patrimoniului cultural na?ional, în care se înscriu ?i adev?rurile istorice pe care unii lideri evrei le contest?. Îndeplinirea acestor misiuni istorice sunt mai importante decât al doilea mandat preziden?ial. Exprim aceast? idee în necesitatea implic?rii politice la vârf pentru ap?rarea istoriei na?ionale, chiar dac?, sincer s? fiu, nu sunt convins c? ea va avea loc. Dac? s-ar întâmpla ca liderii României s? procedeze în acest fel ?i s? nu permit? blasfemii, chiar dac? ele vin de la lideri evrei, am putea sesiza un mare pas înainte. S-au distrus în ?ar? numeroase structuri care asigurau protec?ie ?i s-au creat mecanismele erod?rii românismului, în sensul lui bun. Vom intra în Europa, suntem în era globaliz?rii, suntem o ?ar? ocupat?, despropriet?rit? ?i super-controlat?, rezerva noastr? de viitor poate fi doar ap?rarea fiin?ei na?ionale prin cultur?, a?a cum fac marile popoare ale Europei, în frunte cu germanii, francezii ?i englezii. Nu dorim ca poporul român s? fie o sum? de homo Europeus, cu creierul sp?lat ?i apoi înveninat cu rea credin?? de învinuiri mincinoase. Toate pierderile pe aceast? linie se contorizeaz?. Totul este trec?tor în istorie: puterea, economia, prietenia, ura, chiar ?i construc?iile supra-statale, inclusiv mult a?teptata Uniune European?. Con?tiin?a na?ional? poate fi salvat? prin cultur?, tradi?ii ?i adev?r istoric. Cu atât mai mult cu cât savan?ii nu întrev?d dispari?ia con?tiin?ei na?ionale, în ciuda globaliz?rii, care-?i poate rev?rsa efectele pozitive f?r? s? anuleze civiliza?iile tradi?ionale. Existen?a unor cet??eni cu sim??minte na?ionale atrofiate, apatrizi ?i dispre?uitori ai propriului neam, aservi?i necondi?ionat celor care le agreseaz? na?iunea, nu este un semn al sfâr?itului con?tiin?ei na?ionale. Mai sunt îns? oameni care se bucur? s? aud? c? în ?ar?, în structuri importante ale statului, mai exist? ?i oameni preocupa?i de destinele viitoare ale României ?i care vegheaz? ca flac?ra na?ional? din inimile românilor s? nu dispar?.

Personal sunt implicat în diverse activit??i prin care militez sincer, nu din obliga?ie, pentru promovarea unui climat interetnic corespunz?tor aspira?iilor europene de secol XXI. Cred c?, pe aceast? linie, în Sibiu ?i în ?ar?, în general, s-au ob?inut succese importante. Nu m? simt str?in de ele. Cred îns?, cu toat? convingerea, c? acest climat interetnic european propice, pentru care România ofer? un cadru tradi?ional, este umbrit ?i amenin?at de ac?iunile liderilor evrei care învinov??esc România de genocid. Ac?iunile lor vor declan?a reac?ii române?ti de ap?rare, înso?ite de resentimente, care nu ar trebui declan?ate. Terenul alunecos al acestei problematici este propice pentru e?ecuri ale raporturilor interetnice.

Adev?rul istoric ?i numai adev?rul poate salva situa?ia.

Ar mai fi lucruri de spus, dar m? opresc din aprecieri referitoare la adresa politicienilor. Sunt destule exemple despre ce au p??it unii dintre cei care vorbesc prea multe adev?ruri.[33] Minciunile nu sup?r? pe nimenea ?i nu produc efecte, dar adev?rurile îi dor pe vinova?i, creeaz? ur? ?i, uneori, duc pân? la moarte. Armele t?cute sunt tot mai r?spândite. Indiferent cât de tare îi sup?r? pe unii adev?rurile din rândurile de fa??, pentru mine, ca istoric român, este o datorie s? spun adev?rul. A?a am fost educat.
Cititorilor de bun? credin?? le dest?inuiesc cu toat? sinceritatea c? nu sunt antisemit, chiar dac?, prin t?ria cu care am afirmat cele de mai sus, m? va pa?te o asemenea etichetare. Îi pa?te pe to?i cei care cer doar adev?rul ?i nimic mai mult. Din p?cate, îndr?zneala unor lideri evrei este atât de mare încât cred c? sunt în stare s? acuze întregul popor român de antisemitism ?i s?-i mai cear? cine ?tie ce alte miliarde de dolari desp?gubiri. Personal sper ca teama multor cercet?tori ?i intelectuali, care tr?iesc modest, nu-?i au ziua de mâine asigurat? ?i nu se simt în siguran?? în democra?ia româneasc? post-comunist?, s? le dispar?. Ei au datoria s? slujeasc? adev?rul ?i s? nu încerce niciodat? s? foloseasc? minciuna ca argument. În cazul acestui proces, în care România este acuzat? de genocid, adev?rurile române?ti sunt relevante ?i greu atacabile. Depinde doar de obiectivitatea instan?ei. Aici avem temeiuri serioase s? ne îndoim.

Articolul a ap?rut în revista „Transilvania" nr. 3/2005. Ulterior, multe dintre tezele prezentului articol au fost prezentate ?i publicate în limba englez? în cadrul Congresului Mondial de Istorie Economic? de la Helsinki-august 2006, sub titlul Rela?iile între români ?i evrei în perioada 1940-1944. O ran? redeschis? ?i excesiv politizat?. Prof. univ. dr. Corvin Lupu

Post scriptum

Recitind articolul dup? ?ase ani ?i jum?tate de la prima apari?ie, ani în care am fost sub o mare presiune din partea unor evrei, mai ales a influentului specialist în manevre murdare de culise, Aurel Vainer, am constatat din nou c? nu pot exista f?r? adev?r. Îi deplâng pe to?i cercet?torii care accept? minciuna ?i tr?iesc în vecin?tatea ei.

-------------------------------------------

[29] Roger Garaudy, Miturile fondatoare ale politicii israeliene, Oradea, Editura Samizdat, 1998, p. 192. Procedeul a fost folosit ?i la Timi?oara, în decembrie 1989, atât la morg?, cât ?i la filmarea „camerelor de tortur?" ?i la Cimitirul s?racilor, toate diversiuni murdare care au ajuns s? caracterizeze via?a social-politic? ?i economic? a noului regim politic, pe care, de 16 ani, nu mai poate nici o guvernare s?-l a?eze pe un f?ga? de moralitate.
[30] Ibidem, p. 211 sq.
[31] George D?nescu, Postfa?? ?i Tablou cronologic, la lucrarea Roger Garaudy, op. cit., pp. 241-263. George D?nescu scrie c?, în Fran?a, cenzura este sub controlul unui Birou al Libert??ilor Publice, care func?ioneaz? în cadrul Ministerului de Interne. El prezint? manierele în care se practic? cenzura în Fran?a: 1) cenzur? prin decizii ale Ministerului de Interne, sub pretext c? a) apari?ia lucr?rii risc? s? tulbure ordinea public? b) lucrarea este tip?rit? în str?in?tate (prin Decizii ale Ministerului de Interne, în cursul anului 1997, au fost interzise lucr?rile Oradur – cincizeci de ani de minciuni, iar autorul ei, Vincent Reynouard, a fost dat afar? din înv???mânt, Raport tehnic cu privire la camerele de gazare de la Auschwitz, Birkenau ?i Maidanek, autor Germar Rudolf, Holocaustul sub lup?, autor elve?ianul de limb? german? Jurgen Graf, Controversa cu privire la exterminarea evreilor de c?tre germani, de Jean-Marie Boisdefeu; 2) cenzur? prin decizie judec?toreasc?, cum ar fi opt numere din revista "Anale de istorie revizionist?", ?ase numere ale „Revistei de istorie revizionist?", Mitul de la Auschwitz, autor Wilhelm Staglich etc.; 3) cenzur? prin presiuni oculte la adresa editorului, cum sunt exemplele Mor?i din diverse motive, de James Baque, care trateaz? genocidul anglo-americano-francez împotriva prizonierilor de r?zboi germani, în 1945; 4) cenzur? prin manipularea ?i intimidarea editorilor ?i cititorilor cu ajutorul presei ?i al televiziunii; 5) cenzur? prin consens editorial.
[32] Cum ar fi de exemplu profesorul Radu Florescu din S.U.A., în ziua de 21 februarie 2005, la postul de televiziune B-1.
[33] Lista persoanelor asasinate politic în România, dup? 22 decembrie 1989,Corvin Lupu, România sub presiunea R?zboiului rece ?i a dorin?ei de integrare euro-atlantic?, Vol. II, Editura Alma Mater, Sibiu, 2001, pp. 594-597
. footer