Revista Art-emis
Numele demnit??ii noastre - Felicia Captariu PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
MarĹŁi, 10 Ianuarie 2012 01:47
Prof.univ.dr. Ion CojaAflu cu întârziere de numele ?i fapta doamnei Felicia Captariu. ?i cât de r?u îmi pare! Nemernicita noastr? de mass media, în frunte cu Televiziunea Român? anti-na?ional?, au ascuns numele ?i fapta doamnei Felicia Captariu, de care aflu abia acum, cu un ocol de atâ?ia ani, mai mult de dou?zeci. Trag n?dejde s? aflu c? doamna Felicia Captariu este în via??, s?n?toas?, iar anii ?i zilele care-i mai sunt îng?duite de Domnul s? le petreac? înconjurat? de stima ?i recuno?tin?a noastr? a tuturor românilor. A românilor români, a oamenilor oameni din aceast? ?ar? ?i de pretutindeni, oricât de pu?ini am mai r?mas. Iat? faptele:
În anul 1991, în luna iunie vine în România unul dintre cei mai autentici exponen?i ai degenerescen?ei iudaice, y compris umane: Elie Wiesel. Pu?ini sunt evreii care au adus mai mult? ru?ine ?i ocar? numelui de evreu ?i de om! Care s? fi trezit un dezgust mai vizibil, al c?ror chip ?i înf??i?are, a c?ror presta?ie public? s? fi stârnit mai mult? oroare ?i fereal?: nu cumva s? te ating? ar?tarea solzoas? cu chip de neom! Nu cumva s? respiri acela?i aer cu spurc?ciunea! Necum s? dai mâna sau s? te îmbr??i?ezi cu uriciunea. ?i s-au înghesuit s?-i s?rute mâna puhav? ?i fa?a ?leamp?t? to?i pre?edin?ii ce-i aveam atunci în func?iune: pre?edintele Academiei, pre?edintele de la Cotroceni, pre?edin?ii consiliilor jude?ene pe unde l-au purtat elicopterele guvernului pe mizerabil. Numai pre?edin?ii de bloc s-au purtat cu demnitatea cuvenit? ?i nu i-au dat, niciunul, nicio aten?ie strâmb?ciunii. Nu cunosc român cu care s?-mi fie atâta jen? c?-i de-al nostru. Privindu-l, de fiecare dat? am tr?it un sentiment ciudat: nu cumva s?-l întâlneasc? vreun extraterestru ?i s? ne cread? c? suntem din aceea?i specie cu f?t?ciunea. M?sc?riciunea a venit de peste m?ri ?i ??ri ca s? ne jigneasc? ?i s? ne calomnieze cum nu a mai f?cut-o nimeni pân? atunci ?i pân? azi! ?i sunt convins c? nici în viitor, oricât pare ?i este acesta de incert, nu vom mai fi vreodat? batjocori?i în fa?? a?a cum ne-a batjocorit sc?lâmb?ciunea cu nume de om!

Care a fost reac?ia liotei de pre?edin?i, chipurile reprezentativi?! Reprezentativi, desigur, pentru nimicnicia noastr?, atâta cât? e, prea mult? sau ceva mai pu?in?... L-au f?cut academician pe blestem?ciunea de neom! L-au decorat pe împu?iciunea sa cu înalte ordine ?i medalii onorifice! Întin?ciunea p?mântului a c?lcat numai pe covor ro?u, de la Bucure?ti ?i pân? la Ia?i! ?i toate astea drept r?splat? pentru minciunile netrebnice pe care a venit s? le toarne, ca pe ni?te l?turi, în capul oficialit??ilor române?ti, al pre?edin?ilor mai sus pomeni?i, fie-le numele uitat ca s? nu ajung? de ocara în veac a Neamului!... Nici m?car asta nu merit? de la noi ?i urma?ii no?tri ne-numi?ii de mai sus. Scen? absolut de adev?ratelea petrecut?. Fragment de discurs, în fa?a pre?edintelui ?i suita de mini?tri n?uci, rostit de slutul ?i urîtul mai sus numit: „M? adresez conduc?torilor ??rii. Îmi închipui c? ?ti?i c? ave?i mari dificult??i în lume când c?uta?i simpatie ?i suport politic ?i economic pentru ?ara voastr?. Imaginea voastr? nu e din cele mai bune. Trebuie s? ?ti?i asta. Trebuie s? ?ti?i c?, dac? nu-i da?i de ru?ine pe antisemi?i în fa?a societ??ii, ve?i suferi. Ve?i fi izola?i. Lumea se uit? la voi cu uimire, consternat? ?i ultragiat? c? vre?i s?-l reabilita?i pe Ion Antonescu, iar pe antisemi?i nu-i desfiin?a?i!" Din partea asisten?ei nici o reac?ie, în afar? de cea a unui Israel Singer, secretarul general al Congresului Mondial Evreiesc, ?i ocazional ?u??r oficial al strâmb?ciunii. Aflat la fa?a locului, acesta, acest Israel, a ridicat un deget dojenitor pe adresa guvernului ?i a pre?edintelui rostind sibilinic: „Take heed!" Adic?, lua?i aminte, neispr?vi?ilor!

Discursul neru?inat al obr?zniciunii s-a repetat ?i la Ia?i: „Antonescu a fost un criminal, de mâna lui ?i a altor români de-ai lui au pierit 400.000 de evrei, dintre care numai la Ia?i, în iunie 1941, peste 20.000!" ?i alte bazaconii, adic? nelegiuiri, numai c? de data aceasta, al?turi de oficialii buh?i?i ?i somnolen?i sub chipa tras? pe frunte, se mai aflau de fa?? ?i câ?iva oameni. Nu ?tiu exact cât de mul?i, dar e lucru sigur c? m?car un Om a fost de fa?? în acea adun?tur? de mancur?i ai democra?iei postdecembriste. Omul acela, când spârc?ciunea a mai dat o dat? din el acelea?i nemerniciuni fetide, Omul acela, adic? doamna Felicia Captariu, fie-i numele în veci l?udat, s-a ridicat în picioare, semea?? ca o cariatid?, ducând cu vrednicie pe umeri povara demnit??ii de om ?i de român. ?i mi ?i l-a pecetluit pe infam, înfierându-l ca pe o vit? de pripas: „Min?i! Tot ce spune gura ta, de spurc?ciune, este minciun?!" Moment istoric! I-a turtit clipa, sau, cum ar spune un evreu autentic, nu contraceput, clip? astral?. N-am fost vrednici la vremea aceea s-o consemn?m cum se cuvenea ?i s? ne plec?m cu recuno?tin?? dinaintea celei care a salvat onoarea noastr?, pâng?rit? de ni?te ipochimeni f?r? neam, f?r? ?ar?, f?r? mam?, f?r? tat?, pe care absurditatea istoriei i-a adus în func?ii preziden?iale, guvernamentale, pe care le-au dezonorat de nenum?rate ori, culminând cu momentul când s-au f?cut pre? la picioarele acestui escroc interna?ional, ale unui nemernic care din suferin?a a lor s?i a f?cut o g?in?rie profitabil? ?i penibil? în toate felurile posibile. Îl las în mizeria minciunii ?i a de?ertului s?u sufletesc. Nu-l condamn. A fost cândva în stare s? vorbeasc? ?i omene?te, în 1986, când a mai poposit o dat? pe la noi. Numai c? la vremea aceea st?pânul era acas? ?i st?pâni eram ?i noi la noi în ?ar?, a?a c? discursul musafirului nedorit a sunat cu totul altfel, vorbea acela?i nimenea pe atunci cu temenele ?i mult? umilin?? în glasu-i mieros: „Ceea ce pot afirma f?r? îndoial?, din scurtul timp petrecut în România, este c? aici oamenii tr?iesc în bun? în?elegere, indiferent de ce na?ionalitate ar fi, ?i aceasta e o înf?ptuire de o deosebit? însemn?tate ?i semnifica?ie. Mai presus de orice mi se pare îns? politica de mare clarviziune a pre?edintelui Nicolae Ceau?escu, om al p?cii, gata s? depun? orice efort pentru a face s? triumfe idealul p?cii în orice col? al lumii. Admir profund, de exemplu, str?duin?ele depuse de pre?edintele Ceau?escu pentru realizarea unei p?ci durabile" etc., etc. (vezi „România literar?" din 23 octombrie 1986).

Nimic nu exprim? mai bine diferen?a dintre Nicolae Ceau?escu ?i nevrednicii s?i urma?i, care i-au luat locul prin asasinat ?i minciun? în mas?, decât aceast? veritabil? hârtie de turnesol care este numitul de mai sus: l?udat ?i firitisit de marele nobeleat, lingu?it pe toate p?r?ile, Ceau?escu nici nu-l decoreaz?, nici academician nu-l face. Abia de-l bag? în seam?. L-o fi primit s?-i întind? mâna? M-a? mira. Ceau?escu nu întindea mâna oricui! Cel?lalt, cu care ne-a nenorocit nenorocul nostru proverbial, se strofoca din to?i r?runchii s? smulg? un zâmbet de îng?duin?? mai departe în func?ie de la inspec?ia de peste ocean. ?i accepta s? i se vorbeasc? lui ?i neispr?vi?ilor din ga?c? ca unor slugi lene?e, puturoase. Iar ei plecau capul cu recuno?tin??. I-ar fi dat-o ?i pe m?-sa, numai s? fie l?sa?i mai departe la furat, buni în grad la min?it, la sperjur. De ce nu i s-a f?cut ?i lui Ceau?escu semnul dojenitor cu degetul?! Pentru c? la vremea aceea Nicolae Ceau?escu se pronun?ase clar, b?tuse cu pumnul în mas?: a sosit momentul, deja prea mult întârziat, pentru ca Congresul Mondial Evreiesc, B'Nai Brith-ul ?i ce mai au evreii pe lumea asta, ca institu?ii simbolice, reprezentative, s? se prezinte la Bucure?ti, cu to?ii marii rabini de fa??, ?i s? prezinte ??rii ?i Poporului Român cuvîntul de recuno?tin?? al evreimii de pretutindeni pentru Mare?alul Ion Antonescu ?i toat? suflarea româneasc?, care, în anii crun?i ai r?zboiului, le-au oferit evreilor o oaz? de lini?te ?i un colac de salvare! Etc., etc.
Data fixat? pentru acest moment de mare demnitate evreiasc? a fost prim?vara lui 1990. De ce n-au mai venit evreii la Bucure?ti în 1990?! De venit au venit, chiar în num?r mult mai mare, dar au venit al?i evrei ?i în cu totul alt scop, cu alte inten?ii, cu alt discurs. N-a fost s? fie! Înc? o dat? n-a fost s? fie. A câta oar?, Doamne?! Dar, dac? judec?m bine lucrurile, ghinionul cel mare nu este al nostru, al românilor, ci al evreilor, care au pierdut atunci cea mai bun? ocazie de a declan?a în demnitate procesul de reconciliere cu restul lumii, reconciliere pentru imensa jignire adus? fiin?ei umane prin exager?rile schizofrenice care au f?cut literalmente din ?ân?ar o gloab? nefericit?, tot mai împleticit?, care abia î?i mai poart? copitele prin lume.

De mult? vreme m? întreb cum vor „gestiona" evreii momentul adev?rului. ?i m? întreb care evrei? C?ci evreii care au vociferat cel mai tare pe acest subiect ?i evreii cei mai inventivi în reconstituirea faptelor vor fi de mult oale ?i ulcele. Oare va trebui s? a?tept?m acel moment, s? a?tept?m dispari?ia fizic? a tuturor celor care au f?cut din minciun? o profesie, profesia de holocaustrolog, pentru ca evreii s?-?i pun? cenu?? în cap ?i s?-?i cear? iertare pentru cei 400.000 de evrei care au murit în alt? parte, cei mai mul?i în Israel sau URSS, iar nicidecum în Transnistria sau la Ia?i ori Dorohoi. Mai corect spus: oare va trebui s? a?tept?m acel moment pentru ca evreii s? NU-?i pun? cenu?? în cap, c?ci doar cei implica?i, cei „vinova?i" de holocaust, adic? cei care l-au scornit, nu mai pot da socoteal? de faptele lor?! Se va întâmpla oare ca ?i cu s?punul evreiesc?! Adic? se va publica o noti??, cu titlu de comunicat neoficial, pe pagina cea mai necitit? a celor mai nevândute ziare, despre dimensiunile reale ale Holocaustului, calculate dup? documentele deocamdat? bine dosite, dar, totu?i, imposibil de dosit sub pre? la nesfâr?it?! Va trebui oare s? a?tept?m acel moment pentru a ne întoarce fa?a c?tre doamna doamnelor din România, doamna Felicia Captariu, pentru a face plec?ciunea cu care în momentul de fa?? îi este datoare toat? suflarea româneasc??! O datorie care a?teapt? de 20 de ani! E prea mult!

M? rog la Bunul Dumnezeu ca, dup? publicarea acestor rânduri, s? aflu c? au ajuns ?i sub ochii doamnei Felicia Captariu cuvintele de mai sus. C? e în via?? deci, iar Dumnezeu, Bunul, se îndur? de noi ?i ne ofer? prilejul, în al 24-lea ceas, s? ne salv?m sufletele, apucând s? ne m?rturisim recuno?tin?a fa?? de gestul b?rb?tesc al Doamnei Felicia Captariu Gest care mai spal? ru?inea de a avea în fruntea ??rii, a Academiei, în Guvern ?i în Parlament, ni?te f?t?l?i avorta?i de istorie, ni?te mort?ciuni, cu nimic mai breze decât colegul lor de paradigm? Elie Wiesel, nemernicul! Nemernicii! Mai tr?ie?te Felicia Captariu? Doamne, ajut?! Mai mare bucurie nu ne poate face nimenea!

Post scriptum: A?tept?m din partea cititorilor no?tri orice informa?ie de interes public despre doamna Felicia Captariu. Acest nume trebuie salvat pentru istorie, pentru mântuirea noastr?! FELICIA CAPTARIU.

Dic?ionar:
Spârc?ciune, usc?ciune, putreg?ciune, blestem?ciunea, întin?ciune, f?t?ciune, mort?ciune, împu?iciune, sperieciunea copiilor, ve?tejiciune, m?sc?riciune, putreziciune, slu?iciune... footer