Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Joi, 15 Decembrie 2011 22:09
Prof. univ. dr. Corvin Lupu„Art. 6: Negarea în public a holocaustului ori a efectelor acestuia constituie infrac?iune ?i se pedepse?te cu închisoare de la 6 luni la 5 ani ?i interzicerea unor drepturi.
Art. 8:
(1) Constituie contraven?ie si se sanc?ioneaz? cu amenda de la 2.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON):
a) r?spândirea, vânzarea sau confec?ionarea de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe, precum si de?inerea, în vederea r?spândirii, a unor astfel de simboluri de c?tre o persoana juridic?;
b) utilizarea în public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe de c?treo persoana juridic?;
(2) Nu constituie infrac?iune fapta prev?zut? la alin. (1) sau (2), dac? este s?vâr?it? în interesul artei sau stiin?ei, cercet?rii ori educa?iei." (Extras din Ordonan?a de Urgen?? A Guvernului României nr. 31 din 13 martie 2002)

II.

Dup? evenimentele din decembrie 1989, sectorul românesc al Muzeului Holocaustului din Washington a fost reorganizat ?i, spre surprinderea declarat? a unor oficialit??i române, fosta linie a fost modificat?. Noul sector românesc prezint? România ca important factor generator de Holocaust, al doilea ca dimensiune dup? Germania. Rabinul Moses Rosen a dat ?i el un nou verdict total surprinz?tor, declarând în 1990 c?: „Holocaustul a început în România !" Dumnezeu nu l-a mai îng?duit ?i în acela?i an a decedat. Autorit??ile române au reac?ionat. A fost trimis la Washington Raul ?orban, personalitate arhicunoscut? pentru sprijinirea evreilor în al doilea r?zboi mondial. El a explicat celor de la Muzeul Holocaustului c? se afirm? neadev?ruri ?i c? trebuie aduse strict necesare corec?ii textelor din muzeu, în conformitate cu adev?rul istoric. N-a putut ob?ine nimic. Se schimbase orientarea, obiectivele politicii comunit??ilor evreie?ti fa?? de noua Românie post-decembrist?, care nu mai era supus? dictaturii ceau?iste, ci Occidentului care o preluase. Pre?edintele Ion Iliescu a încercat ?i el o înl?turare din muzeu a textelor care incrimineaz? România pentru Holocaust. Tot f?r? succes, dup? care, în ve?nica domniei sale c?utare de sprijin ?i putere, a trecut cu arme ?i bagaje de partea intereselor unor lideri evrei, etnie din rândul c?reia face parte ?i so?ia sa, Nina. La intrarea în sectorul românesc este o fotografie mare reprezentând un tren cu vagoane de vite p?zit de solda?i români. Nu au existat decât dou? trenuri integrale cu evrei deporta?i. De regul?, cei deporta?i erau du?i în grupuri mici, dup? cum fuseser? identifica?i ca cet??eni periculo?i pentru siguran?a statului ?i armatei române, aflat? în cumplitul r?zboi contra Uniunii Sovietice ?i bol?evismului. Deporta?ii erau f?ptuitori de acte antiromâne?ti, antigermane, sau al?i condamna?i de justi?ia de atunci.

Pe m?sura trecerii timpului, dup? 1989, acuza?iile împotriva românilor s-au extins ?i au început s? fie lansate din mai multe p?r?i. S-a ajuns s? se afirme c? din România s-au trimis la moarte aproximativ 400.000 de evrei. Aceast? cifr? figureaz? pe inscrip?ia de la Templul Coral din Bucure?ti. Cifra este de-a dreptul fabuloas?. Cum de n-a ?tiut nimeni? Avem arhive militare, poli?iene?ti, ale Jandarmeriei ?i serviciilor de informa?ii. N-a ap?rut a?a o acuz? nici în perioada în care ura fa?? de regimul Antonescu era colosal? ?i se c?utau cu lumânarea toate motivele care s? justifice m?surile luate împotriva tuturor membrilor acelui regim. Nu m? refer numai la omorârea conduc?torilor, ci ?i la deport?rile la Canalul Dun?re - Marea Neagr?, în B?r?gan, întemni??rile, confisc?rile de averi, trimiterile la „munca de jos", persecu?iile politice etc. Acum timpul a f?cut s? dispar? majoritatea martorilor, a func?ionarilor de stat, a militarilor din regiune, acum în Transnistria ura fa?? de România este destul de accentuat?, ?ara noastr? sprijinind, inclusiv cu arme, lupt?torii anti-Smirnov din timpul r?zboiului din Transnistria, din prima parte a ultimului deceniu al secolului trecut. În general, România a sprijinit grup?rile filo-române, aflate în minoritate în Republica Moldova. În aceste condi?ii, acuzele sunt greu verificabile ?i dreptatea este de partea celor mai puternici ?i a celor care controleaz? mass-media interna?ional?. Românii nu sunt în aceast? situa?ie, în schimb, evreii sunt. Este evident c? cel mai mare num?r de evrei mor?i în România s-a înregistrat cu ocazia pogromului de la Ia?i, din 29 ?i 30 iunie 1941. Referitor la acest pogrom s-au vehiculat tot felul de cifre ?i trebuie s? recunoa?tem, c? în perioada na?ional-comunist? cifra exact? nu a fost dat? publicit??ii în mod real. Cel care a scos documentul cel mai important la lumin? a fost profesorul universitar Cristian Troncot?. Într-un raport întocmit la 23 iulie 1943, cu nr. 1503, semnat G. Criticus ?i I. Liveanu, reziden?i ai Centrului Informativ Ia?i al S.S.I.-ului ?i înaintat lui Eugen Cristescu se ar?ta: „Avem onoarea a v? aduce la cuno?tin?? c? în zilele de 7-8 ?i 9 iulie a.c., împlinindu-se dup? calendarul evreiesc doi ani de la dezordinile din zilele de 29 ?i 30 iunie 1941, din localitate, familiile evreie?ti ie?ene care au avut mor?i cu ocazia acestor dezordini au f?cut parastase în toate sinagogiile locale, pentru pomenirea acestor mor?i. Cu care ocazie s-a constatat, dup? tablourile de la toate sinagogile, c? num?rul acestor mor?i a fost de 13.266, dintre care 40 de femei ?i 180 de copii." Legat de cifrele evreilor omorâ?i în timpul regimului legionar din România, un document semnat de Wilhelm Filderman ?i Matatias Carp, secretarul organiza?iei comunit??ilor evreie?ti din România, precizeaz? cifra de 120 (una sut??idou?zeci). Serviciul Special de Informa?ii a elaborat un document prin care a precizat ?i cum s-a realizat pretextul pogromului de la Ia?i, din 29 ?i 30 iunie 1941. Ei au realizat o diversiune prin care s-a tras cu armele asupra trupelor din organiza?ie „Todt". Nu a fost nici un motiv, dar dup? diversiune s-au declan?at masacrele.[21] De la aceast? cifr? ?i pân? la cea înscris? pe placa de la Templul Coral din Bucure?ti este foarte mult ?i nu au mai fost pogromuri, doar crime. Este evident, cum arat? ?i reputatul cercet?tor Cristian Troncot?, c? dac? vreo institu?ie a statului român, sau conduc?torul statului, ar fi fost implica?i în vreun fel în pogromul de la Ia?i, S.S.I. nu ar fi mai f?cut eforturi pentru stabilirea cu precizie a cifrei mor?ilor în aceste evenimente, a le consemna ?i a le înregistra pentru viitor. Autorit??ile statului român au reu?it s? dejoace unele masacre de evrei proiectate de germani. Un exemplu important de acest fel este cel legat de tentativa de evacuarea evreilor din ora?ul Gala?i, din toamna anului 1943. Germanii au cerut evacuarea ora?ului de evrei, sub motivul c? armata german? care urma s? se retrag? prin acest ora? nu s-ar fi sim?it în siguran??. Cu acest prilej se inten?iona un masacru similar cu cel de la Ia?i, autorit??ile române b?nuind c? germanii ar fi dorit ca acest eveniment s? complice rela?iile interna?ionale ale României, care încerca atunci s? se apropie de Alia?i. Pentru contracararea inten?iilor germane, s-au deplasat la Gala?i Traian Borcescu, director în cadrul S.S.I. ?i colonelul magistrat Radu Ionescu, care au dejucat încerc?rile germane de a comite masacrul.[22] Dup? p?rerea mea, Federa?ia Comunit??ilor Evreie?ti din România, ar trebui s? cerceteze aceste documente, s? expun? copii ale lor la Muzeul Holocaustului ?i s? comande statui pentru cei doi înal?i ofi?eri ?i func?ionari români, care au evitat masacrarea evreilor din Gala?i. Dac? ei nu o vor face, poate vor ridica românii statuile. Au fost ?i oficialit??i române care au propus în scris m?suri împotriva evreilor. Astfel, generalul Racovi??, comandantul Armatei a IV-a de la Bac?u, a înaintat mare?alului Antonescu un raport în care propunea evacuarea evreilor din Moldova pentru stoparea definitiv? a sabotajelor ?i ac?iunilor informative în favoarea sovieticilor, în spatele armatei române. Ion Antonescu a studiat raportul împreun? cu generalul Piky Vasiliu ?i cu Eugen Cristescu ?i l-a respins, apreciind c? supravegherea informativ? este suficient?.[23] ?i Antonescu merit? statui, dar nu ne las? ordonan?a domnului N?stase Adrian, transformat? în lege, s? le ridic?m. Privitor la masacrele din Transnistria, exist? documente în Arhivele S.S.I. care atest? c? ele au fost comise de germani, la instigarea unor colaboratori ai lor, legionari.[24] Iat? c? ast?zi, când pe plan interna?ional exist? o concuren?? evident? între Europa, condus? de Germania ?i Fran?a ?i Statele Unite ale Americii. Iat? c? liderii evrei care ne învinov??esc pentru genocid, ne aduc în situa?ia de a transfera, în spiritul adev?rului istoric, responsabilit??ile împotriva Germaniei, ?ar? care a pl?tit peste poate pentru vina fa?? de evrei ?i care, evident, s-a s?turat s? tot fie acuzat?, în cazul de fa?? de c?tre români, afla?i în defensiv? fa?? de acuzele la care ne referim, români care se afl? în anticamera Uniunii Europene, conduse în linia întâi de Germania. Iat? ?i alte implica?ii ale fenomenului.

Documentele arhivelor militare ?i de informa?ii ale României, cercetate pân? în prezent, atest? faptul c? în iulie 1940, când s-a cedat Basarabia, Bucovina ?i ?inutul Her?a, în urma Ultimatumului Molotov, cet??eni români minoritari, mai ales evrei, s-au manifestat cu mare ostilitate fa?? de armata ?i autorit??ile române aflate în retragere. În paralel, alte grupuri de evrei din Vechiul Regat al României, au cerut s? fie trecute dincolo de Prut, sub autoritate sovietic?.[25] S-au creat în acest fel noi precedente care adânceau fisura dintre evrei ?i români. Desigur c? evreii nu b?nuiau c? dup? un an românii se vor întoarce, iar unii dintre ei se vor r?zbuna. Un num?r mare de evrei a fost omorât de c?tre armata român? la Odesa, în timpul opera?iunilor de cucerire a Crimeei ?i în timpul eforturilor de men?inere a controlului militar asupra acestei regiuni a Uniunii Sovietice. Era r?zboi ?i func?ionau legile r?zboiului. În Odesa se afla un num?r foarte mare de evrei. Majoritatea lor au luptat f??i? împotriva armatei române. Mul?i evrei s-au retras în cunoscutele Catacombe ale ora?ului, ca partizani. Ei au pricinuit mii de mor?i în rândurile armatei române. Chiar ?eful partizanilor din catacombe a recunoscut acest lucru.[26] România a pierdut r?zboiul ?i a pl?tit. Uniunea Sovietic? a extorcat de aproximativ ?apte ori mai multe desp?gubiri de r?zboi decât a stabilit Conferin?a de pace de la Paris (1946-1947). Conduc?torii României au fost executa?i. Mini?trii ?i mul?i al?i demnitari ai guvernului Antonescu au luat calea gulag-ului creat de ocupa?ia sovietic? în România, de unde, majoritatea, nu s-au mai întors. Credem c? este suficient. În anul 1997, procurorul general al României, Sorin Moisescu, a promovat recurs în anulare pentru o serie de hot?râri judec?tore?ti de condamnare a unor demnitari ai regimului Antonescu. Ei erau mor?i demult, dar toate condamn?rile lor au fost înso?ite de confiscarea total? a averilor. Familiile lor au fost aruncate pe strad?, copiii n-au avut voie s? studieze ?i au ajuns la „munca de jos". Suferin?ele acestor familii au fost mari. Recursul în anulare urm?rea restituirea bunurilor confiscate, care ar fi fost o mic? recompens? fa?? de suferin?ele îndurate. Cu atât mai mult cu cât condamna?ii nu luaser? împrumuturi din b?ncile ??rii, ca s? plece cu ele în str?in?tate, cum au f?cut al?ii, mai ales comercian?ii ?i industria?ii evrei. Recursul în anulare nu a fost mediatizat, dar s-a aflat direct la Washington. Doi membrii ai Congresului S.U.A., de origine evreiasc?, pe nume Alfonse D'Amato ?i Christopher Smith, au transmis o scrisoare deschis? pre?edintelui Emil Constantinescu ?i au cerut stoparea demersului procurorului general Sorin Moisescu. Pre?edintele Emil Constantinescu a executat pe loc recomandarea-ordin, a intervenit ?i a stopat recursul în anulare, eliberându-l din func?ie pe apropiatul s?u Sorin Moisescu, pe care ulterior l-a numit pre?edinte al Cur?ii Supreme de Justi?ie. Congresmenii americani au scris cu acest prilej c? Ion Antonescu „s-a aflat pe partea gre?it? a istoriei". P?rerea lor este una, iar a da sentin?e de acest fel, este alta. Pentru mine ?i mul?i al?ii, pe partea gre?it? a istoriei nu se afl? Ion Antonescu, ci liderii americani care ?i-au dat mâna cu bol?evicii, au împ?r?it sferele de influen?? ?i ne-au condamnat la supunere fa?? de inamicii no?tri. Antonescu ?i românii învinui?i ast?zi au pierdut doar r?zboiul. Se mai pune o întrebare: ce fel de democra?i sunt congresmenii americani care, având o problem? cu justi?ia din România cer interven?ie din partea pre?edintelui României. Unde este democra?ia? Unde este statul de drept cu puterile separate? Când au scris scrisoarea ?i au cerut interven?ia pre?edintelui, cei doi congresmeni ?tiau c? povestea cu democra?ia este doar o gogori??.

Scrisoarea congresmenilor americani, ap?rut? în pres?, a trezit o serie de reac?ii ?i în rândul evreilor din România. Iat? ce scria de la Sinaia Barbul Bronstein în ziarul „România Liber?" din 11 decembrie 1997. O „voce" din public: „M? numesc Barbul Bronstein, sunt n?scut ?i tr?iesc ca român în aceast? ?ar? - a treia genera?ie - am ast?zi 73 de ani ?i v? pot spune, f?r? nici o team? de a gre?i cu ceva, c? eu, al?turi de foarte mul?i coreligionari de-ai mei, atâ?i câ?i au mai r?mas, dar ?i cu urma?ii lor, cu care am ocazia s? m? v?d ?i s? discut ?i s? trecem în revist? via?a noastr? în anii care au trecut ?i vremurile grele de care a avut parte tot globul aproape, apreciem mai clar acuma în lumina a tot ce s-a întâmplat în ultima jum?tate de veac c? se face cea mai mare gre?eal? ?i nedreptate din istorie de a-l socoti pe Ion Antonescu fascist, legionar, extremist, un om care a dus la pierzanie evreimea din România. Nu ?tiu ce surs? de informa?ie au avut Senatorii Congresului f?când afirma?iile pe care ?i le-au permis a face pre?edintelui Constantinescu, dar ?tiu c? ele sunt total exagerate ?i neexacte... Am fi a?teptat ?i am fi primit cu mult? c?ldur? ?i în?elegere o interven?ie din partea susnumi?ilor senatori, privind impulsionarea activit??ii organelor abilitate de a face lumin? ?i a stabili adev?rul ?i vinov??iile de rigoare privind represiunea ?i genocidul comunist înf?ptuit în România în ultima jum?tate de veac de nomenclatura ro?ie, ca s? nu mai vorbesc de drepturile omului, drepturile minorit??ilor, dreptul de proprietate...Nimeni din cei care au tr?it în România, înainte ?i în timpul r?zboiului ?i din p?cate ?i dup? nu mai vrea s? accepte teza comunist? a masacr?rii evreilor în timpul r?zboiului ?i cu atât mai mult cifrele aberante care se lanseaz? ca baloane de s?pun ?i care se contrazic unele pe altele. Au cuno?tin?? domnii senatori de testamentul l?sat în anul 1957 de Pre?edintele comunit??ii evreilor din România, în acest post tot timpul r?zboiului ?i pân? când a fost izgonit de comuni?ti din ?ar?, Dr. Wilhelm Fielderman, persoana cea mai îndrept??it? de a fi tratat aceast? problem?..."

A fost u?or de sesizat c? exist? o strategie foarte coerent? a comunit??ilor evreie?ti, sprijinite de Israel ?i S.U.A. privitor la acuzarea României:
1. România a fost acuzat? de complicitate la genocid, respectiv la holocaust;
2. România a fost for?at? s? recunoasc?, prin glasul reprezentan?ilor poporului, c? a comis holocaust;
3. României i s-au cerut compensa?ii financiare de 50 de miliarde de dolari;
4. România trebuie s? înceap? s? discute problema obliga?iilor financiare, ceea ce înseamn? o recunoa?tere par?ial? a obliga?iilor;
5. România trebuie s? recunoasc? în totalitate, pân? la cet??eanul de rând, vinov??ia ?i obliga?iile financiare; ?i 6. Executarea vinov??iei, respectiv plata sumelor solicitate. Este surprinz?tor, sup?r?tor ?i de neacceptat, modul în care unii cet??eni evrei, dar ?i pseudo-„anali?ti" români, gr?bi?i s? fie în ton cu timpul ?i având un dezvoltat sim? de „slugoi" (s? fie asta singura ?ans? de viitor a românilor ?), au afirmat public c? evreii au fost „vându?i la bucat?".[27] Dincolo de urâ?enia exprim?rii, con?inutul este neadev?rat. Nu doresc nici pe departe s? m? transform în avocatul unui regim politic care nu a pl?cut multor români, între care m? g?sesc ?i eu. Ca cercet?tor, nu pot s? nu ar?t c? evreii, sa?ii ?i alte categorii de persoane care emigrau reprezentau o pierdere pentru societatea româneasc? planificat?. Totul se planifica. Speciali?tii de vârf, tehnicienii, mai?trii, muncitorii etc. Statul român finan?a cet??eanul de la na?tere pân? la absolvirea facult??ii. Nu mai insist. Sumele care s-au încasat nu acopereau nici pe departe cheltuielile statului cu cre?terea ?i preg?tirea cet??enilor de pân? la emigrare, pentru s?n?tate, concedii de maternitate ?i medicale, ?colarizare, transport gratuit, tabere ?colare ?i studen?e?ti, manuale ?colare, diverse subven?ii etc. În plus, pentru fiecare emigrant, statul r?mânea cu un loc de munc? descoperit, pentru care trebuia preg?tit un alt om. Eu nu v?d un abuz în faptul c? se cerea restituirea par?ial? a acestor cheltuieli ale statului pentru cei care doreau s? emigreze. Este evident c? statul de atunci nu avea de gând s? finan?eze preg?tirea unor cadre valoroase pentru S.U.A., Germania, sau Israel, cum se întâmpl? ast?zi, când cei mai valoro?i tineri ai no?tri sunt prelua?i gata ?coli?i pe banii no?tri în aceste ??ri ?i în altele. Situa?ia de ast?zi mi se pare dezavantajoas? pentru România, nu cea de atunci. În analiz?, trebuie s? ne transpunem timpului respectiv ?i situa?iilor de atunci. În nici un caz sumele încasate de statul român nu se pot socoti „vânzare la bucat?". Expresia s-a folosit ?i în alte numeroase cazuri. Emigra?ia evreilor ?i germanilor din România nu se permitea pentru a se ob?ine respectivele sume de bani care se percepeau ?i care nu însemnau aproape nimica pentru România. Este necesar doar s? facem o socoteal? a PIB-ului real de atunci al ??rii, a lichidit??ilor aflate la dispozi?ia statului, pentru a ne da seama c? acele sume ob?inute de pe urma emigran?ilor erau insignifiante. S? ne gândim doar la dimensiunea investi?iilor uria?e care se f?ceau, sau la faptul c? România î?i permitea s? renun?e, în prim?vara lui 1989, la clauza na?iunii celei mai favorizate din partea S.U.A., care reprezenta totu?i 700 milioane de dolari anual, încercând s? nu permit? imixtiuni în linia politic? care se promova atunci ?i pe care foarte mul?i români nu o agreau. Categoric nu pentru bani se permitea emigrarea! Evreilor ?i germanilor li se permitea emigrarea datorit? rela?iilor foarte bune existente între România, pe de o parte ?i Israel, Germania ?i S.U.A., pe de alt? parte. Erau interese politice ?i economice de anvergur? care între?ineau decizia Bucure?tiului de a permite emigrarea. Cei care au acces la informa?ii ?i cunosc în esen?? fenomenele de atunci, în?eleg foarte bine cele afirmate aici.

Eu cred c? lipsa total? de credibilitate a acelor evrei care acuz? România mult peste limitele adev?rului istoric apare ?i prin simplul motiv al deosebirilor atât de mari între ceea s-a afirmat în primii aproximativ 45 de ani de la evenimente ?i ceea ce se afirm? dup? înl?turarea regimului ceau?ist. Când s-a min?it ?i când s-a spus adev?rul? Este sigur c? una dintre imaginile României a fost proiectat? mincinos ?i r?u inten?ionat ?i oricum proiectan?ii sunt identifica?i ca falsificatori ai istoriei, acuzatori mincino?i ?i în tentativ? (pân? în prezent) de extorcare de fonduri din munca poporului român. Din punct de vedere moral ?i juridic, nu sunt cu nimic mai buni decât recuperatorii din lumea interlop? pe care poli?iile de pretutindeni îi vâneaz? cu disperare. Sunt doar mai puternici, chiar intangibili, în acest moment al istoriei. Poate doar într-un viitor, când Europa va deveni mai puternic?, asemenea fenomene îngrozitoare s? nu se mai petreac? pe continentul nostru. S?-?i ?in? obiceiurile pe continentele lor, în Israel ?i în S.U.A. Ceea ce a început s? fie vehiculat dup? 1990 privitor la presupusul holocaust provocat de români, exagerându-se o serie de cifre ?i fapte, într-un mod incalificabil ?i care trebuie neap?rat corectat, este o mistificare pe fa?? a istoriei contemporane care-i compromite grav pe aceia dintre evrei, oficiali ?i neoficiali, care fac afirma?ii învinov??itoare, dup? peste 60 de ani de la evenimente ?i dup? ce zeci de ani ne-au mul?umit pentru contrariul celor pe care le afirm? ast?zi. Oare suntem chiar atât de pro?ti? De altfel, Saul Brukner, deghizat în român sub numele Silviu Brucan, ne-a spus mai demult c? suntem stupid people. Oare merit?m în a?a m?sur? s?-?i bat? unii joc de poporul român ?i istoria sa?

Suferin?a evreilor a fost un lucru indiscutabil, a?a cum ar?tam ?i putem s? admitem chiar c? a fost mai mare decât a altor popoare. Acest lucru îns? nu poate în nici un fel argumenta exager?rile care se practic?, nu poate argumenta învinov??irea continu? a unor popoare prin intermediul autorit??ilor care le-au condus într-o anumit? epoc? istoric?, nu poate argumenta extorc?rile unor popoare de bani, de la genera?ii n?scute dup?, sau mult dup? evenimentele de referin??. Aceste atitudini sunt foarte periculoase ?i în perspectiv?. În loc de respect ?i considera?ie pentru suferin?ele evreilor, exager?rile, învinov??irile agresive, încerc?rile de continuare a extorc?rilor de bani, pot crea antipatie, pot conduce la o continu? deschidere de r?ni ?i o continu? „plat? de poli?e". Istoria universal? ofer? numeroase exemple de acest fel.

-------------------------------------------
[21] Cristian Troncot?, op. cit., p. 118-119. Privitor la cifra evreilor uci?i în timpul dictaturii legionare, vezi p. 243. Privitor la diversiunea care a precedat pogromul de la Ia?i, vezi p. 399.
[22] Ibidem, p. 119.
P23] Ibidem, p. 315.
P24] Ibidem, p. 376.
P25] Cristian Troncot?, Glorie ?i tragedii. Momente din istoria Serviciilor de informa?ii ?i contrainforma?ii române pe Frontul de Est (1941-1944), Bucure?ti, Editura Nemira, 2003, p. 75.
26] Ibidem, p. 83.
[27] O asemenea afirma?ie s-a f?cut la Realitatea TV, c?tre sfâr?itul lunii ianuarie 2005, aceast? expresie fiind folosit? ?i la promovarea emisiunii, zilnic, de mai multe ori, în perioada premerg?toare derul?rii emisiunii. În cadrul acesteia, scriitorul ?i comentatorul Stelian T?nase a afirmat, printre altele, c?, dup? al doilea r?zboi mondial, evreii erau anticomuni?ti, ceea ce este o abera?ie. Au fost evrei persecuta?i, în primul cele câteva sute de evrei, informatori ai Siguran?ei Statului, care au fost infiltra?i între comuni?ti. Unii dintre ei au fost depista?i ?i au suportat consecin?ele. Al?ii, care nu au fost anticomuni?ti, au men?inut îns? leg?turi cu S.U.A. sau Marea Britanie, ceea ce i-a plasat în aten?ia organelor de Securitate. În orice caz, soarta lor a fost totdeauna mai bun? decât a românilor învinov??i?i de acelea?i fapte. În situa?ii de vin? similar?, românul era mai aspru pedepsit decât evreul, decât minoritarii, în general. Acest lucru era vizibil ?i în cadrul unor procese, când pedepsele pentru acelea?i fapte erau diferite, ca ?i în cazul unor m?suri administrative, la vremea aceea, toate fiind controlate de partidul comunist. Citindu-i unele c?r?i ?i ascultându-l pe Stelian T?nase, mi-am creat convingerea c? este un om cult ?i inteligent. Astfel, afirma?iile lui sunt, dup? p?rerea mea ?i mai grave, însemnând c? este un om de rea credin??, care nu poate fi scuzat pentru simplul motiv c? este evreu. Dac? ar fi prost, ar fi scuzabil. Dar nu este. footer