Revista Art-emis
Ţintă - „Secretele Istoriei” PDF Imprimare Email
Alexandru Moraru, Chişinău   
Sâmbătă, 10 Decembrie 2011 23:00
Alexandru MoraruÎn urmă cu un an de zile am deschis un blog virtual, în paginile căruia am publicat o serie de articole, documente de arhivă, materiale, amintiri, fotografii etc., cu caracter istoric sau socio-cultural. Experienţa de mulţi ani, din perioada cât am lucrat ca funcţionar la Arhiva Naţională a Republicii Moldova, la Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova, mi-a permis accesul la mii şi mii de documente de arhivă, piese preţioase ce pot aduce lumină în diferite subiecte istorice. Am simţit necesitarea unei tribune, de la care să mă adresez celor interesaţi, să pun la dispoziţia consumatorului de informaţii istorice, de cultură şi de civilizaţie, documente şi materiale necunoscute sau mai puţin cunoscute, unele ascunse de curiozitatea cercetătorului. Am apreciat că, atunci când un om are la dispoziţie o bază documentară concretă, reală, prin cunoştinţe şi raţionament propriu poate concluziona singur, fiind astfel mai greu de manipulat de către stăpânii mijloacelor de informare. Am numit acest blog: „Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru" şi am început să public articole semnate fie de mine, fie aparţinând altor autori. Nu m-am aşteptat ca „Secretele Istoriei" să fie primit de cititori atât de bine şi că într-o perioadă scurtă va avea atât de multe accesări. Au urmat reacţii favorabile şi cuvinte alese pentru materialele publicate. Într-una din zilele trecute, am găsit la capitolul „Cele mai căutate poezii patriotice, 1880 discursri antievreieşti, moraru alexandru, alexandru moraru, ion druta..." adică, pe spaţiul blogului „Secretele Istoriei cu Alexandru Moraru" ar fi fost publicate 1880 de discursuri antievreieşti. Neadevărat şi incorect! Ca să vezi mi-am zis - există cineva care păstrează o evidenţă, despre tot ce se scrie despre evrei?! Înseamnă că despre evrei este permis să se scrie numai „de bine"? În caz contrar vei fi luat la evidenţă, apoi vei fi otrăvit, te va lovi „întâmplător" un autovehicol... sau alte surprize de inspiraţie „ocultă"?

„Contabili" răuvoitori ai publicaţiei amintite nu au binevoit să facă un bilanţ al articolelor antistaliniste, antisovietice, antiimperiale, anti „X", ci doar pe cele care redau faptele reprobabile ale coreligionarilor lor. Îmi dau bine seama că fiecare om receptează, filtrează şi conştientizează o informaţie în mod diferit, conform nivelului de instruire şi cunoaştere, dar este regretabilă etichetarea unei publicaţii şi aplicarea ştampilei de damnat, cu acuzaţia „magică" - antisemit. Ce înseamnă cuvântul antisemit în concepţia unora? Persoana care nu-i iubeşte pe evrei! Fals! Concluzia: dacă nu-i iubeşti pe evrei eşti antisemit, iar dacă nu doreşti să fi etichetat antisemit eşti obligat să-ţi declari dragostea faţă de ei. Voi, cei care acuzaţi, vă doriţi o dragoste mondială cu de-a sila? Nu doresc să fiu înţeles greşit. Aşa cum, fără urmă de îndoială, există ruşi, nemţi, români, americani, chinezi, japonezi, indieni... de ispravă tot astfel se găsesc şi printre evei. Nu înseamnă că toţi sunt la fel. Fiecare pădure are uscăturile ei! Tocmai „uscăturile" mă fac vinovat fără vină.

Nu fac politică şi nu sunt înregimentat în nici un partid politic, nu sunt xenofob! Public documente de arhivă, pe care nu eu le-am scris, le-a scris TIMPUL şi ISTORIA! Dacă în documentele de arhivă sunt menţionate fapte neonorante ale unor evrei, comise împotriva românilor într-o perioadă sau alta, nu înseamnă că aş fi adversar al evreilor. Eu scriu istoria aşa cum a fost ea, nu pe cea mincinoasă pe care ne-o pun alţii pe tava pentru a o înghiţi. Redau Istoria nepărtinitor, indiferent cărei naţii aparţine individul. Aportul meu în această direcţie este modest, materializându-se în truda de a aduna piese documentare astfel încât tabloul anumitor perioade ale istoriei să fie oglindite neutru şi cât mai riguros, „sine ira et studio"! Adevărul trebuie cunoscut, chiar dacă este urât sau imoral! Nu pot şi nu voi fi niciodată un istoric de curte, un fabricant de istorie „la comandă" aşa cum place unora. În cele din urmă, „contabililor", vânătorilor de „antisemiţi" şi de „duşmani ai poporului «ales»ˮ le sugerez să fie mai realişti şi mai ponderaţi în acuzaţii fără acoperire. Să caute în propria ogradă pe cei care le fac rău, care-i compromit. Sunt destui. (Alexandru Moraru, istoric-arhivist şi publicist - Chişinău) footer