Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Sâmbătă, 03 Decembrie 2011 21:57
Prof. univ. dr. Corvin Lupu„Art. 6: Negarea în public a holocaustului ori a efectelor acestuia constituie infrac?iune ?i se pedepse?te cu închisoare de la 6 luni la 5 ani ?i interzicerea unor drepturi.
Art. 8:
(1) Constituie contraven?ie si se sanc?ioneaz? cu amenda de la 2.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON):
a) r?spândirea, vânzarea sau confec?ionarea de simboluri fasciste, rasiste ori xenofobe, precum si de?inerea, în vederea r?spândirii, a unor astfel de simboluri de c?tre o persoana juridic?;
b) utilizarea în public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe de c?treo persoana juridic?;
(2) Nu constituie infrac?iune fapta prev?zut? la alin. (1) sau (2), dac? este s?vâr?it? în interesul artei sau stiin?ei, cercet?rii ori educa?iei." (Extras din Ordonan?a de Urgen?? A Guvernului României nr. 31 din 13 martie 2002)

Impactul problematicii Holocaustului asupra României contemporane ?i aspecte ale rela?iilor dintre români ?i evrei[1]

Interven?ia liber? pe care am avut-o în cadrul seminarului „60 de ani de la eliberarea lag?rului de concentrare ?i exterminare de la Auschwitz", desf??urat cu sprijinul financiar al Ambasadei S.U.A. la Bucure?ti ?i participarea Amabasadei Israel-ului la Bucure?ti, în ianuarie 2005, mi-a sugerat scrierea rândurilor de fa??, pe care le-am completat ulterior cu o serie de argumente pe care nu am avut timpul necesar s? le prezint în cadrul amintit. Problematica holocaustului este una dintre cele mai sensibile ?i mai importante probleme ale istoriei contemporane a Europei, care nu a încetat a fi propagat? cu foarte mare intensitate nici dup? 60 de ani de la încheierea celui de al doilea r?zboi mondial. Popularizarea la scar? interna?ional? a problematicii holocaustului a devenit o problem? politic? de mare importan??, promovat? de mai marii lumii de ast?zi, respectiv de guvernul S.U.A., de Israel ?i comunit??ile mondiale evreie?ti, ceea ce confer? valen?e unice fenomenului.[2] Niciodat? suferin?ele popoarelor lumii nu au ajuns s? fie atât de mediatizate, comp?timite, repetate ?i permanent actualizate. Cercetarea ?tiin?ific? a fenomenului necesit? o judecat? neutr?, „la rece", în cadrul unor cercet?ri ?i analize istorice impar?iale, în care analistul (judec?torul) respect? ?i aplic? principiile din drept, în special audiatur et altera pars. În analiz?, nu este permis? selectarea preferen?ial? a rezultatelor cercet?rii ?i nici un fel de adaos sentimental. Dragostea ?i ura, simpatia ?i antipatia, mila, sau alte sentimente nu pot fi implicate. Etica social-politic? va fi prezent? prin principii morale ?i de drept, dar nici ea prin sentimente. Ori, se poate cere urma?ilor celor care au suferit în lag?rele de concentrare naziste s? realizeze asemenea studii? Dup? p?rerea mea, categoric nu. Se poate cere poporului evreu s? nu abordeze holocaustul cu preten?ii ?tiin?ifice? De asemenea, nu. Se pot anula, sau trimite în derizoriu, toate lucr?rile evreie?ti despre holocaust, care au preten?ia de a fi ?tiin?ifice? De asemenea nu cred c? este posibil. Ca urmare, în cei 60 de ani care au trecut, prin men?inerea comunit??ilor evreie?ti la cel mai înalt nivel al influen?ei mondiale, abord?rile sentimentale ale holocaustului sunt recunoscute ca fiind „?tiin?ifice" ?i sunt plasate al?turi de cercet?ri de acest fel. Mai mult decât atât, în diverse ??ri ale Europei, inclusiv în România, s-au elaborat acte normative punitive, care interzic critica holocaustului în public.

Ordonan?a de Urgen?? nr. 31/2002 a Guvernului României (N?stase), cuprinde ?i alte interdic?ii. Personal, prin natura profesiei, am avut de mai multe ori ocazia s? afirm c? suferin?a evreilor în timpul celui de al doilea r?zboi mondial este o realitate pe care orice cercet?tor, chiar de mic? obiectivitate, trebuie s?-l recunoasc?. Nu conteaz? aritmetica evreilor care au murit sau suferit. Teoretic, unul singur este suficient pentru ca fenomenul s? fie condamnabil, moral ?i juridic. În acela?i timp îns?, dimensiunea exagerat? a holocaustului, a?a cum rezult? ea din unele cercet?ri, este adeseori discutabil?. Dar nu avem voie s? vorbim, dac? ar fi s? respect?m ordonan?a pe care ?i-a asumat-o guvernul N?stase, chiar dac?, posibil, i-a fost impus? de c?tre unii dintre st?pânii s?i de peste mare ?i ocean. Aceast? ordonan?? nu poate fi acceptat?, chiar dac? suntem obliga?i s? o respect?m ca cet??eni. Este un atentat la adresa libert??ii de expresie, care interzice discu?iile libere pe aceast? tem?, istoricilor, cei chema?i s? clarifice problematica, s? elimine eventualele exager?ri, falsuri ?i interpret?ri lacunare sau gre?ite, de orice parte ar fi ele. Nu politicienii sunt cei îndrept??i?i s? se pronun?e. Ei o fac prin abuz de putere. Ori, dup? modelul întâlnit la regimurile autoritare care î?i escaladeaz? exagerat rolul, cu sau f?r? comand? extern?, tocmai ei se pronun??, dau sentin?e ?i condamn? pe t?râmul cercet?rii istorice, care nu le apar?ine. Î?i mai iau ?i „angajamente" c? vor aplica politici publice prin care vor l?muri cu încetul poporul român, s?-l fac? s? în?eleag? c? ?ara noastr? este vinovat? de holocaust. Aceast? tem?, repet, nu ar trebui s? apar?in? politicienilor, ci istoricilor, dac? am fi un stat realmente democrat, ceea ce România nu este. Faptul c? exist? mai multe partide, c? mergem la alegeri (în care câ?tig? cine trebuie), nu înseamn? c? suntem democra?i. Istoria r?mâne în continuare agresat? de politicieni ?i, într-o lume dominat? de dreptul for?ei, nu cred c? vom putea a?tepta schimb?ri pozitive de viziune, pe termen scurt ?i mediu. Ca urmare, r?mâne în seama istoricilor care î?i vor asuma tema, s? realizeze cercet?ri obiective, desc?rcate de orice ingerin?e politice, de orice încerc?ri de mu?amalizare a unor înc?lc?ri ale legilor din timpurile analizate, ca ?i de exager?ri ale unor evenimente ?i fenomene, sau de analize de pe pozi?ii ?i coordonate care nu apar?ineau timpului ?i spa?iului cercetat. Acestea sunt cele care-?i vor p?stra valabilitatea peste timp. Misiunea este grea, în condi?iile în care nu întrevedem c? politicienii, mai marii zilelor noastre, vor accepta alte rezultate ale cercet?rilor decât liniile pe care le propag? dân?ii, în conformitate cu interesele pe care le reprezint?.

Am amintit mai sus Ordonan?a de Urgen?? nr. 31/2002 a guvernului N?stase. Ce-o fi fost atât de „urgent"? Probabil c? nu s-a dorit o discu?ie deschis? în Parlament, care, ulterior, a avut loc. Într-un timp foarte scurt de la revolta popular? ?i lovitura de stat din decembrie 1989, constat?m c? libertatea cuvântului, cel mai de pre? bun câ?tigat de intelectuali în acele zile, este îngr?dit? prin legi ?i presiuni din partea unor for?e care se autorecomand? ca principale purt?toare ale democra?iei, libert??ii, umanismului etc. Problema raporturilor românilor cu evreii, în perioada celui de al doilea r?zboi mondial ?i a R?zboiului rece, a ajuns o problem? ideologic? sensibil?, comparabil? cu sensibilitatea problematicii ideologiei comuniste în perioada dictaturii. Ast?zi, cei eticheta?i a fi antisemi?i, sunt supu?i unei presiuni asem?n?toare cu cei care criticau ideologic regimul trecut, ceea ce mi se pare de neacceptat. De neacceptat cu cât observ?m c? sunt eticheta?i drept antisemi?i nu numai cei care propun m?suri împotriva evreilor, pentru c? asta înseamn? antisemit, ci ?i persoane care recomand? doar evreilor s? nu exagereze, s? spun? adev?rul, sau s? nu redeschid? r?ni în raporturile lor cu alte popoare, în mijlocul c?rora s-au prip??it ?i au ajuns s? primeasc? azil. Nu cred c? poporul evreu ar mai trebui s? foloseasc? avoca?i ?i propagandi?ti care s? tot repete suferin?a prin care a trecut, s? repete de 60 de ani vinov??ia Germaniei ?i de 15 ani încoace ?i a României, s? pretind? de 60 de ani scuze ?i desp?gubiri de la poporul german, iar mai nou ?i de la poporul român. Este deja prea mult. Poporul evreu n-ar avea voie s? confi?te suferin?a ?i s? monopolizeze, cum se întâmpl? de mult? vreme încoace, problematica învinov??irilor ?i desp?gubirilor pe care s? le achite vinova?ii. Au suferit ?i al?ii, au fost ?i alte genociduri. E suficient s? ne referim la cele din epoca contemporan? (armeni, sârbi, unele minorit??i din Rusia, palestinieni, afgani, germani etc.). Putem demonstra u?or, cu argumente foarte cunoscute, c? fiecare din aceste popoare a suferit într-o m?sur? asem?n?toare cu suferin?a evreilor, pe care nu o contest?m, ci o consider?m exagerat promovat?, amintit? ?i reamintit?, cu accente insistente de tragism, cu r?ni ?inute for?at, uneori chiar agresiv, deschise.

Cu mult? abilitate, în general, ni se spune c?, de fapt, nu este învinov??it poporul german ?i poporul român, ci doar autorit??ile germane ?i autorit??ile române. Este o eroare de fond. Autorit??ile, conduc?torii statelor, guvernele, peste tot în lume, reprezint? popoarele, indiferent dac? to?i cet??enii sunt sau nu sunt de acord cu acei conduc?tori, dac? i-au sprijinit sau nu, dac? i-au votat sau nu. To?i românii de ast?zi, sunt reprezenta?i de Pre?edinte ?i Guvern, indiferent c? le place sau nu acest lucru. Cum acuza?iile nu sunt doar unele cu semnifica?ie moral?, învinov??irea popoarelor este ?i mai evident?. Germania a pl?tit deja fantastica sum? (pentru noi, nu pentru evrei, care sunt cel mai bogat popor din lume) de 55 miliarde $ desp?gubiri c?tre comunit??ile evreie?ti. La sfâr?itul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, Germania fusese deja pedepsit? de înving?tori. Fusese bombardat? integral. I s-a luat totul. Conduc?torii i-au fost pedepsi?i cu moartea. Toate tezaurele descoperite au fost confiscate. Fabricile i-au fost demontate ?i rechizi?ionate. Toate descoperirile ?tiin?ifice i-au fost sustrase. Arhivele importante i-au fost furate. O parte a poporului german a fost deportat în Siberia. Crede cineva c? a fost mai u?or decât le-a fost evreilor ? Se în?eal?. În aceste condi?ii, cine a r?mas s? fie acuzat, s? pl?teasc? ?i s?-?i cear? într-una scuze? Genera?iile viitoare. Poporul german. El a ?i pl?tit ?i pl?te?te desp?gubirile din munca lui, nu din ceea ce au adunat înainta?ii vinova?i de suferin?a evreilor. Acelora li s-a luat totul de c?tre înving?tori, alia?ii evreilor. Nici în gulag-ul românesc al ocupa?iei militare sovietice, condus în cea mai mare parte de evrei, nu a fost mai u?or. Cei care au fost supu?i la Pite?ti experimentului ?urcanu, cu ?tirea ?i aprobarea lui Pantelei Bodnarenko ?i Boris Grümberg, au murit cu to?ii, a?a c? nu mai are cine s? relateze. Exist? totu?i documente în arhivele secrete române?ti despre ce s-a întâmplat acolo ?i informa?ia se depoziteaz?, nu se pierde, cu condi?ia ca statul român s? îngrijeasc? bine arhivele ?i s? nu le dea pe mâna de-alde Dinescu, Patapievici & Co. Exist? destui oameni (?) care fur? din arhive de cum au ocazia, precum a procedat Silviu Brucan ?i al?ii.

Privitor la situa?ia evreilor din România în cei 65 de ani de la începutul celui de Al Doilea R?zboi Mondial. Este evident ?i u?or de identificat o abordare dubl?, total diferit?, a problematicii evreie?ti în România. Prima abordare a fost între?inut? dup? Al Doilea R?zboi Mondial ?i pân? în 1989, iar a doua, din 1989, pân? în prezent. Personal, sunt de p?rere c? imaginea proiectat? de comunit??ile evreie?ti din România, S.U.A. ?i Israel, ca ?i de autorit??ile române, în perioada 1945-1989, este mult mai obiectiv? decât imaginea care se proiecteaz? ast?zi, din interese pe care o s? încerc?m s? le identific?m, par?ial, mai jos. Pân? în 1989, se afirma c? România a fost singura ?ar? din gruparea de state a Axei din Al Doilea R?zboi Mondial care i-a menajat pe evrei. Nu i-a trimis în mas? în lag?re. Nu i-a întemni?at decât pe evreii comuni?ti ?i sus?in?torii lor, care au ac?ionat f??i? împotriva statului ?i armatei române. Unii români i-au ajutat pe evrei s? fug? din Nordul Ardealului, aflat sub ocupa?ia Ungariei, în România ?i de aici c?tre Palestina. România a p?strat cea mai mare comunitate evreiasc? din zona ocupat? de Germania în timpul r?zboiului. Este cunoscut c?, pe parcursul întregii perioade a regimului Antonescu, copiii evrei au putut frecventa ?coala, a continuat s? func?ioneze Teatrul evreiesc, finan?at de statul român, evreii ?i-au p?strat propriet??ile, firmele evreie?ti au continuat s? fac? afaceri, inclusiv cu statul român. Este de la sine în?eles c? cet??enii evrei care au comis infrac?iuni grave pe teritoriul României în timpul r?zboiului, inclusiv sabotaje ale spatelui frontului românesc, sau agresiuni împotriva unor militari români, au fost întemni?a?i, sau deporta?i în Transnistria. Num?rul lor a fost semnificativ. El poate fi identificat din arhivele militare, ale Jandarmeriei, ale Siguran?ei Statului, sau ale penitenciarelor, pe baza cercet?rilor. Istoricii vor trebui s? purcead? la acest demers, cu condi?ia ca documentele la care ne referim s? nu dispar?. Exist? ?i interese de acest fel. Dar ?i ace?ti infractori evrei au beneficiat de o oarecare clemen??. L-a? da ca exemplu pe , care ?i-a schimbat numele în ?i avea s? devin?, ca general de securitate ?i ?eful adjunct pe ?ar? al acestei institu?ii, unul dintre cei mai mari tor?ionari ai poporului român. Boris Grümberg, agent N.K.V.D., a întreprins ac?iuni de sabotaj de anvergur? pe teritoriul României, în timpul r?zboiului. A fost prins de Serviciul Special de Informa?ii, iar instan?a, dup? legile r?zboiului de atunci, l-a condamnat la moarte. Guvernatorul Transnistriei, reputatul profesor universitar de Drept, George Alexianu, i-a comutat pedeapsa cu moartea în închisoare. Dup? 23 august 1944, Alexandru Nicolski (Boris Grümberg) a fost eliberat, a ajuns adjunctul lui Pantelei Bodnarenko (Pantiu?a), ?eful Securit??ii pe ?ar? (care ?i-a luat numele Gheorghe Pintilie), ?i avea s? asiste, al?turi de al?i conduc?tori comuni?ti ai ??rii, la execu?ia profesorului Alexianu,.
--------------------------------------------

[1] Prof. univ. dr. Corvin Lupu: Studiul a fost publicat în revista „Transilvania" nr. 3/2005. În urma apari?iei sale, mi s-a f?cut plângere penal? la procurorul general al României de c?tre directorul Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington, Radu Ioanid, cet??ean pe care liderul unui partid parlamentar din România l-a numit „excroc interna?ional" ?i de c?tre Maximillian Katz, în numele Federa?iei Comunit??ilor Evreie?ti din România. Ulterior am fost reclamat ?i la Guvernul României, reclama?ia fiind în competen?a Consiliului Na?ional pentru Combaterea Discrimin?rii, organism guvernamental. În Rezolu?ia din 17.10.2005, în Dosarul nr. 509/p/2005 a Parchetului de pe lâng? Tribunalul Sibiu, se arat?, printre altele, c?: „...este de la sine în?eles faptul c? fiind un demers strict ?tiin?ific, istoriografic, articolul, având în vedere ?i calitatea autorului de profesor universitar, nu a fost scris cu rea-credin??, respectiv cu inten?ia de a nu recunoa?te „fenomenul Holocaust" ?i efectele acestuia asupra poporului evreu, sau din convingeri antisemite, acesta înscriindu-se în dezbaterea ?tiin?ific? ampl? pe marginea imenselor implica?ii ale celui de-al doilea r?zboi mondial ?i ale Holocaustului, în lume ?i în România. Fa?? de cele de mai sus, în baza art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. D din Codul de procedur? penal?, DISPUN: Neînceperea Urm?ririi Penale împotriva numitului Lupu Corvin pentru s?vâr?irea infrac?iunii prev?zute de art. 6 din O.U.G. 31/2002." În Hot?rârea Nr. 299/04.11.2005 a Guvernului României - Consiliul Na?ional pentru Combaterea Discrimin?rii, care respinge de asemenea plângerea unor evrei, dup? cercet?ri ?i consult?ri de speciali?ti, se arat? c?: „Examinând con?inutul peti?iei, articolul, actele de la dosar ?i legisla?ia în vigoare se constat? c? faptele prezentate nu sunt fapte de discriminare. Libertatea de exprimare este valabil? nu numai pentru „informa?iile" sau „ideile" primite favorabil sau considerate ca inofensive ori indiferente, dar ?i pentru acelea care lovesc, ?ocheaz? sau nemul?umesc...S-a avut în vedere ?i dreptul publicului de a primi informa?ii de toate felurile, atât pro, cât ?i contra unui subiect." Ca urmare a celor de mai sus ?i altor argumente care se aduc în document, s-a hot?rât „clasarea peti?iei".
[2] În ultimii ani, o?or observabil c? unii lideri evrei din lume folosesc problematica holocaustului ca pe un fenomen generic, raportat la o multitudine de alte fenomene ?i evenimente, cuprinzând redefiniri de termeni ?i în?elesuri, care u?ureaz? procesele de cre?tere a influen?ei mondiale a comunit??ilor evreie?ti. footer