Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Sâmbătă, 19 Noiembrie 2011 00:31
Prof. univ. dr. Ion Coja„Domnule Filderman,
În dou? peti?ii succesive îmi scri?i de „tragedia zguduitoare" ?i m? „implora?i" în cuvinte impresionante, reamintind de „con?tiin??" ?i de „omenie" ?i subliniind c? sunte?i „dator" s? apela?i „la mine" ?i „numai" la mine, pentru evreii din România, care sunt trecu?i în ghetouri preg?tite pentru ei pe Bug. Pentru a amesteca tragicul în interven?ia Dvs., sublinia?i c? aceast? m?sur? „este moartea, moartea, moartea f?r? vin?, f?r? alt? alt? vin?, decât aceea de a fi evrei".

Domnule Filderman, nimeni nu poate s? fie mai sensibil ca mine la suferin?ele celor umili ?i f?r? ap?rare. În?elegem durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia s? în?elege?i ?i Dvs., to?i la timp, durerea mea, care era aceea a unui neam întreg. V? gândi?i, v-a?i gândit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei ?i ce se petrece ast?zi, când zi de zi ?i ceas de ceas pl?tim cu m?rinimie ?i sânge, cu foarte mult sânge, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reîntoarcere ?i ne-au tratat de la Nistru pân? la Odesa ?i pe meleagurile M?rii de Azov? Dar potrivit unei tradi?ii, voi?i s? v? transforma?i ?i de ast? dat? din acuza?i în acuzatori, f?cându-v? c? uita?i pricinele care au determinat situa?iile pe care le plânge?i. S?-mi da?i voie s? v? întreb ?i prin Dvs. s?-i întreb pe to?i coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atât mai frenetic cu cât suferin?ele ?i loviturile primite de noi erau mai mari. Ce-a?i f?cut Dvs., anul trecut, când a?i auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia ?i Bucovina, au scuipat ofi?erii no?tri, le-au smuls epole?ii, le-au rupt uniformele ?i când au putut au omorît mi?ele?te solda?ii cu bâte. Avem dovezi. [ ] Aceia?i tic?lo?i au întâmpinat venirea trupelor sovietice cu flori ?i au s?rb?torit cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare. În timpul ocupa?iei bol?evice, aceia pentru care v? înduio?a?i ast?zi au tr?dat pe bunii români, i-au denun?at urgiei comuniste ?i au adus doliul în multe familii române?ti. Din pivni?ele Chi?in?ului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor no?tri, care au fost astfel r?spl?ti?i fiindc? 20 de ani au întins o mân? prieteneasc? acestor fiare ingrate. Sunt fapte ce se cunosc, pe care le cunoa?te?i desigur ?i Dvs. ?i pe care le pute?i afla în am?nunt.

V-a?i întrebat Dvs. de ce ?i-au incendiat evreii casele înainte de a se retrage? V? pute?i explica de ce în înaintarea noastr? am g?sit copii de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade?
V-a?i întrebat câ?i din ai no?tri au c?zut omorâ?i mi?ele?te de coreligionarii Dvs., câ?i din ei au fost îngropa?i înainte de a fi mor?i? Voi?i ?i în aceast? privin?? dovezi, le ve?i avea.
Sunt acte de ur?, împins? pân? la nebunie, pe care evreii Dvs. au afi?at-o împotriva poporului nostru tolerant ?i ospitalier, dar ast?zi demn ?i con?tient de drepturile lui.
Drept r?spuns la m?rinimia cu care au fost primi?i în mijlocul nostru ?i trata?i, evreii Dvs., ajun?i comisari sovietici, împing trupele sovietice în regiunea Odesei printr-o teroare f?r? seam?n, m?rturisit? de prizonierii ru?i, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca nou? pierderi.
În regiunea M?rii de Azov, trupele noastre retr?gându-se temporar ?i-au l?sat câ?iva ofi?eri ?i solda?i r?ni?i pe loc. Când au reluat înaintarea ?i-au reg?sit r?ni?ii mutila?i îngrozitor. Oamenii care puteau fi salva?i ?i-au dat ultimul suspin în chinuri groaznice. Li s-au scos ochii, li s-au t?iat limba, nasul ?i urechile. Î?i dai, Domnule Filderman, seama de spectacol? Te îngroze?ti? Te înduio?ezi? Te întrebi, de ce atâta ur?, din partea unor evrei ru?i cu care nu am avut niciodat? nimic de împ?r?it. Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs. Nu v? înduio?a?i, dac? ave?i cu adev?rat suflete, de cei ce nu merit?, înduio?a?i-v? de cei ce merit?.
Plânge?i cu mamele care ?i-au pierdut în astfel de chinuri copiii sau cu aceia care ?i-au f?cut ?i lor ?i v? fac ?i Dvs atâta r?u.
Mare?al Antonescu
19 octombrie 1941
P.S. Un soldat r?nit din P. Neam? a fost îngropat de viu din ordinul ?i sub ochii comisarilor sovietici jidani, de?i nenorocitul implora s? nu-l îngroape, ar?tându-le c? are patru copii."

Comentariu: Textul de mai sus este r?spunsul prin care Mare?alul Ion Antonescu îl pune la punct pe Wilhelm Filderman, autorul unui memoriu înc?rcat de inven?ii ?i exager?ri cu privire la evreii deporta?i în Transnistria „f?r? alt? vin? decât aceea de a fi evrei". O formul? prezent? în mai toate textele despre Holocaust, despre suferin?ele evreilor de pretutindeni. S-o fi potrivind în alte p?r?i, dar pentru evreii din România nu are nicio acoperire în fapte. În România nu a existat vina de a fi evreu, dovad? fiind faptul c? majoritatea cople?itoare a evreilor nu au fost afecta?i de legile a?a zis anti-semite, ceea ce a declan?at un veritabil exod al evreilor din toat? Europa ocupat? de Hitler c?tre România. Nu i-a speriat pe acei evrei perspectiva de a fi supu?i unui regim de izolare în Transnistria, unde au ajuns to?i evreii apatrizi, care nu aveau cet??enie român? ?i despre care nu se putea ?ti cu ce inten?ii, în vreme de r?zboi, se refugiau la noi. Al?turi de ace?ti evrei care nu aveau actele în regul?, în Transnistria au fost deporta?i câteva sute de evrei comuni?ti sau ?tiu?i a fi agen?i anglo-americani (spioni).

În principal, evreii du?i în Transnistria erau cei mai mul?i sub învinuirea colectiv? de a fi s?vâr?it crime împotriva românilor, în perioada iunie 1940 - iunie 1941, pe teritoriile ocupate de Armata Ro?ie. În m?sura în care starea de r?zboi nu permitea derularea unor anchete juridice care s? stabileasc? persoana vinovat? de o crim? sau alta, iar tot ce se ?tia era faptul c? acele crime fuseser? s?vâr?ite de ni?te evrei, m?sura minim? care se impunea era o pedeapsa colectiv?: izolarea tuturor evreilor din Basarabia ?i Bucovina în condi?ii care s? nu le permit? reluarea activit??ilor ostile fa?? de români, fa?? de armata român?. Era o m?sur? juridic ?i moral justificat? de faptul c? evreii nevinova?i nu colaborau cu autorit??ile pentru identificarea criminalilor. Fire?te, probabil c? cei mai mul?i evrei nu se f?cuser? vinova?i de crime sau activit??i anti-române?ti, iar cei mai mul?i dintre evreii vinova?i fugiser? deja în Uniunea Sovietic?. De aceea, evreii nu au fost încarcera?i, ca ni?te criminali, a?a cum mul?i dintre ei ar fi meritat, ci, pentru c? printre ei se aflau ?i oameni nevinova?i, au fost numai str?muta?i cu familia ?i izola?i, în localit??i ?i locuin?e din care popula?ia civil? se refugiase în interiorul Uniunii Sovietice. Asemenea procedeu este acceptat de legile interna?ionale ale r?zboiului. Evreii du?i în Transnistria au fost caza?i în locuin?e omene?ti, au avut o larg? libertate de mi?care. Interdic?ia impus? era s? nu se intre în acele localit??i f?r? permis special! Era o m?sur? care îi proteja pe evrei de localnicii ucrainieni dornici s? se r?zbune pentru crimele evreilor care au „gestionat" înfometarea Ucrainei ?i uciderea prin inani?ie a milioane de ??rani din Ucraina în anii 30. Se aud ?i azi voci în Ucraina care le repro?eaz? autorit??ilor române?ti din Transnistria c? i-au ap?rat ?i protejat de evrei în urm? cu 70 de ani! Inclusiv pe evreii autohtoni din Transnistria! Li s-au oferit evreilor din Transnistria locuri de munc? pl?tite. Ideea a fost c? statul român nu se simte obligat s? le poarte de grij? unor persoane care nu sunt loiale fa?? de România, fa?? de români.

Evreii au fost l?sa?i s? se descurce singuri, au avut dreptul s? primeasc? orice bunuri ca ajutoare, inclusiv bani, de oriunde, de la oricine! Din p?cate, peste ani, acest regim de izolare, de minim? izolare, în condi?ii relativ acceptabile, civilizate, a c?p?tat numele de exterminare, iar românii au fost acuza?i de genocid anti-evreiesc, de holocaust! Este nu numai o minciun? ?i un fals, cel mai grosolan fals de care am avut parte noi, românii, vreodat?, în istorie! Dar mai presus de orice este o nedreptate care se face comportamentului românesc, prostesc de generos, de omenos! Dac? avem ceva s? ne repro??m pentru acei ani este faptul c? ne-am ar?tat oameni cu ni?te ne-oameni, care nu meritau generozitatea noastr?. Sunt a?a de pu?ine vocile evreie?ti care au spus adev?rul!... Una dintre aceste voci a fost a lui Marius Mircu, publicist evreu care a sintetizat toat? povestea din Transnistria prin formula „exerci?iu de auto-guvernare", formul? pe care o consider?m a fi cea mai potrivit? cu realitatea: obligându-i pe evreii deporta?i (str?muta?i) în Transnistria s? se descurce singuri, Antonescu i-a obligat la un exerci?iu de auto-guvernare care le-a fost extrem de util apoi, în Palestina. Evreii din România având, cum bine se ?tie, un rol important în constituirea ?i succesul Israelului. La vremea respectiv?, printre românii ai c?ror feciori mureau pe front, circula vorba c? Antonescu le-a f?cut evreilor ?ar? în Transnistria.

Se pare c? Ion Antonescu a ?tiut cu cine are de-a face... În scrisoarea reprodus? mai sus, Ion Antonescu vorbe?te de mai multe ori despre dovezile pe care le are cu privire la crimele ?i f?r?delegile s?v?r?ite de evrei împotriva românilor. Implicit dovezile privind regimul aplicat evreilor în România. Citind scrisoarea Mare?alului te alegi cu o întrebare: unde sunt dovezile de care vorbe?te Antonescu? Suntem în m?sur? azi s? le oferim cititorilor no?tri urm?toarea informa?ie:
Cu gândul la discu?iile ce se vor purta la sfâr?itul r?zboiului, la tratativele ?i negocierile ce vor urma luptelor de pe front, mare?alul Ion Antonescu a avut grij? s? adune o bogat? documenta?ie privind „problema evreiasc?". Sub acest titlu s-a adunat un vast ?i explicit material documentar pe acest subiect. Documente care con?ineau dovada corectitudinii guvernului Ion Antonescu ?i a omeniei românilor. Documente care vorbeau despre lipsa de loialitate a evreilor. Aceste documente - m? gândesc eu, puteau s? argumenteze capitolul probabil cel mai cuprinz?tor ?i mai conving?tor din ISTORIA OMENIEI ROMÂNE?TI. O istorie înc? nescris? de istoriografii no?tri, de?i ar avea cu prisosin?? material din care s-o întocmeasc?, chiar ?i f?r? documentele adunate de Ion Antonescu.

Din p?cate, acele documente nu le mai avem. Una dintre consecin?ele tr?d?rii de la 23 august 1944 a fost ?i jaful la care ocupantul sovietic s-a dedat în arhivele României. Un jaf metodic, bine organizat, care nu a ocolit principalele arhive române?ti, inclusiv cele privitoare la soarta evreilor sub Antonescu. Aceste arhive au ajuns la Moscova, furate (nu am alt termen mai potrivit!) imediat dup? „eliberarea" din august 1944. Repet, printre documentele sustrase samavolnic s-au num?rat ?i documentele privitoate la evrei, ?ase l?zi dedicate „problemei evreie?ti". Chiar a?a erau înregistrate cele ?ase l?zi cu documente: „Problema evreiasc?". Asta s-a întâmplat dup? 23 august 1944, în primele luni. Dup? aproape cincizeci de ani, în 1991, pe fondul „demont?rii ccomunismului" de c?tre urma?ii celor care îl montaser? în 1917, o delega?ie de speciali?ti din Israel, speciali?ti în Holocaust probabil, a mers la Moscova ?i a tratat cu autorit??ile soarta celor ?ase l?zi de documente. Probabil pe ideea c? acele documente, deoarece priveau problema evreiasc?, era drept s? fie date pe mâna evreilor, ca un capitol important de istorie evreiasc?. La acest argument s-a ad?ugat probabil, o sum? frumoas?, cu care s-au acoperit cheltuielile de conservare ?i depozitare, ba?ca eventualele remu?c?ri sovietice ori scrupule. L?s?m pentru alt prilej comentariul dedicat acestei mâr??vii. Deocamdat? ne m?rginim la a ne declara neputin?a de a stabili cu obiectivitate a cui a fost abjec?ia acestui gest, mai mare: a ru?ilor sau a evreilor?

Probabil c? nu vom ?ti niciodat? detaliile acestei tranzac?ii. Cunoa?tem îns? bine rezultatul: imediat dup? 1991-92, au început s? apar? în pres? acuza?iile de genocid ?i Holocaust, încununate cu recunoa?terea oficial? a acestui Holocaust de c?tre guvernul a?a zis românesc. Dac? mai ?inem cont ?i de pr?p?dul f?cut în Arhivele române?ti dup? 1990, pr?p?d organizat sub directa obl?duire a lui Petre Roman ?i a altor demnitari vânz?tori de ?ar?, ne d?m seama care a fost strategia acestei mascarade. Ea s-a bazat în principal pe sustragerea sau/?i distrugerea tuturor documentelor care puteau dovedi adev?rul în „problema evreiasc?". Minciuna nu are picioare lungi. Chiar ?i f?r? aceste documente, care puteau dovedi nevinov??ia lui Ion Antonescu ?i a românilor s?i, Holocaustul r?mâne o minciun? neru?inat? u?or de dovedit ca minciun?. C?ci - ca s? lu?m un singur exemplu, uciderea a sute de mii de oameni nu se poate invoca f?r? a face proba cadavrelor rezultate dintr-un asemenea carnagiu! Nem?ii au „finalizat" 6 milioane de destine evreie?ti. Ce au f?cut cu 6 milioane de cadavre, se ?tie: au f?cut s?pun ?i abajururi, iar cele mai multe au fost crematorizate. C?ci au avut cu ce!
Dar românii, în Transnistria, nu aveau nici urm? de crematoriu. Deci, ce au f?cut românii cu 200 000 de cadavre de evrei? Unde sunt cadavrele? Din surse evreie?ti autirozate primim r?spunsul: o parte dintre aceste cadavre de evrei au fost mâncate de ceilal?i evrei, înfometa?i de regimul Antonescu pân? la stadiul de canibalism,[ ] iar al?i evrei uci?i de români, teoretic peste 100 000 (o sut? de mii), au fost mânca?i de câini, de câinii comunitari, de maidanezii de peste Nistru!. (Conform istoricilor evrei din Chi?in?u ?i împrejurimi, istorici care jur? pe acest amestec canin în istoria evreimii.) Da! În principal suntem acuza?i f?r? documente, dar acuza?iile sunt considerate valabile, dovedite, prin faptul c? nu prea putem proba noi, românii, c? acele crime nu s-au s?vâr?it. Aceasta este logica Holocaustului din România, ca problem? ?i capitol din istoria noastr?. Dac? m? acuz? cineva c? eu l-am ucis pe John Kennedy ?i-mi cere un document prin care s? probez c? nu eu l-am ucis, eu nu prea am de unde s? scot acel act.

A?adar, documentele pe care le invoca Ion Anonescu în coresponden?a sa cu liderul evreilor din România au existat, adunate cu grij? de români, de autorit??ile na?ionale. Documente cu valoare probatorie definitiv?, probabil. Alte autorit??i, anti-na?ionale, au permis sustragerea acestor documente ?i transferarea lor la Moscova. Sub ce titlu, majestate? Conform c?rei în?elegeri la care a?i ajuns cu inamicul neamului românesc?! Aceea?i întrebare pentru guvernan?ii de la Jerusalim: cu ce drept v-a?i însu?it documente din Arhiva Na?ional? a României? Simplul fapt c? a?i ajuns la o în?elegere cu ni?te devalizatori, ni?te infractori, c? a?i avut cu ce bani s? pl?ti?i ni?te func?ionari u?or de cump?rat cu un port-bagaj de vodc?, v? d? drept de a ascunde fapte ?i evenimente din Istoria României? Dreptul de a v? însu?i ?i ascunde, de a distruge chiar, documente extrem de importante pentru onoarea ?i demnitatea poporului român?! Pân? când în arhivele Israelului s? mai zac? t?inuite nenum?rate dovezi ale nevinov??iei românilor, dovezi ale netemeiniciei acuza?iilor de Holocaust în România. Aceste arhive sunt inaccesibile românilor. Pân? când?

Ne adres?m cititorilor pentru a le cere p?rerea: cum am putea ca noi, societatea româneasc?, s? intervenim pentru a normaliza situa?ia m?car a acestor dou? depozite: Memoriile lui Wilhelm Filderman ?i cele ?ase l?zi „târguite" de evrei la Moscova în 1991. Normalizarea, în acest caz, înseamn? readucerea în ?ar? a acestor documente ?i publicarea lor neîntârziat?!
Grafica - Ion M?ld?rescu
footer