Revista Art-emis
Ce facem cu istoria naţională? PDF Imprimare Email
Col. (r) Dr. Ion Petrescu   
Duminică, 23 Octombrie 2011 23:26
Petrescu IonEste o întrebare generată nu de intenţia prezidenţială, de a reintroduce intonarea matinală, a Imnului Naţional, în şcolile româneşti, ceea ce nu ar fi rău, deşi este interesant că numai într-un anumit context a apărut acest recurs la cultivarea valorilor naţionale, ci de consolidarea iniţiativei unor prestigioşi cărturari, într-un mediu ignorat de alte minţi luminate. Astfel, anul acesta, între 9 şi 10 septembrie, s-a desfăşurat un nou eveniment patronat de un veritabil Institut de Istorie Naţională, creat, de facto, în mediul rural. Unul care a reuşit, cu consecvenţă, în ultimii şapte ani, să coaguleze personalităţi de prim rang ale cercetării ştiinţifice a unei perioade sensibile din evoluţia naţiunii noastre, în veacul trecut. De data asta, în comuna Maia, din judeţul Ialomiţa, aproape 70 de istorici au pus sub lupa intervenţiilor complementare o aniversare cu tâlc: 1941-2011 - 70 de ani de la intrarea României în războiul de reîntregire naţională. Artem oratoriam (arta oratoriei) a fost primul punct de atracţie al schimbului de opinii, informaţii şi chiar replici, între mentorii şi discipolii reuniţi în aer liber, sub prelata unui cort militar, amplasat la câţiva paşi de biserica din localitate, acolo unde este îngropat Barbu Catargiu, ex-prim ministru al României, în 1862, până pe 20 iunie, când a fost împuşcat sub clopotniţa Mitropoliei, după ce ieşise din Adunarea Legislativă. Mentori?
- Profesorul universitar dr. Gheorghe Buzatu – de la Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană al Filialei Iaşi a Academiei Române -, care, pornind de la poziţionarea momentului 22 iunie 1941, în constelaţia zilelor astrale ale istoriei naţionale, a sensibilizat asistenţa asupra tendinţei oficiale actuale, de a fi diminuată atenţia acordată, în mediul universitar, trecutului poporului român, printr-o focalizare, evident exagerată şi mai puţin obiectivă, pe istoria recentă.
- Comandorul în retragere, profesorul universitar dr. Jipa Rotaru – iniţiatorul întâlnirilor de toamnă din comuna Maia, cu sprijinul salutar al primarului Nicolae Costel, care l-a adus la eveniment şi pe prefectul judeţului, Petru Mădălin Teculescu -, care a avut parte de o surpriză de proporţii. El a fost „uns" Cavaler de Clio, la împlinirea vârstei de 70 de ani, prin decizia Asociaţiei Naţionale, cu aceeaşi denumire, certificată nu doar printr-o diplomă, ci şi printr-o sabie veritabilă, care i-a fost acordată într-un ceremonial inedit, comparabil cu acela practicat de legendarul... rege Arthur, cu Cavalerii Mesei Rotunde.
- Nu în ultimul rând, generalul de brigadă, în retragere, profesorul universitar dr. Nicolae Ciobanu, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă, cel care nu doar i-a înmânat sabia - după un tipic aparte - noului Cavaler de Clio, dar a şi îmbărbătat asistenţa, amintind celor prezenţi că au fost clipe şi mai grele, prin care a trecut naţiunea română. Acestea au rămas în istorie. Dar românii merg mai departe.
De unde până unde un Institut de Istorie Naţională la Maia Catargi/I.I.N.M.C.? De şapte ani, asemenea reuniuni ştiinţifice produc volume de sute de pagini, ce includ comunicările invitaţilor la aceste sesiuni în aer liber. Astfel, anul trecut, atenţia participanţilor a fost focalizată pe împlinirea a 65 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Acum a fost lansat, chiar de directorul editurii Karta-Graphic, conferenţiarul universitar dr. Gavriil Preda, tomul Retrăiri istorice în veacul XXI, care adună, în economia a peste 600 de pagini, contribuţii ştiinţifice ce vor rămâne în bibliotecile de referinţă ale naţiunii. De fapt, aici este şi paradoxul anului 2011. Cursurile de istorie pot fi diminuate, modificate, sau efectiv eradicate din curricula universităţilor de azi, dar cărţile memorabile ale istoriografiei naţionale, nu pot fi scoase din rafturile academice, decât în cazul unei dictaturi!
Un alt reper notabil, al I.I.N.M.C. este îmbucurătoarea avalanşă de cărţi de istorie şi reviste cu preocupări în domeniu, produsă, de fiecare dată, de participanţii la eveniment, care aduc cu ei mostre ale regândirii lucide a unor vremuri depăşite cu demnitate de înaintaşii noştri. Semn că pulsează, chiar şi sub aceste forme, o conştiinţă ce nu poate fi extirpată de vreun ordin adolescentin al actualului ministru al învăţământului. Şi cine nu şi-ar dori, astăzi, să plece acasă cu zece volume de istorie, scrise de autori diferiţi, editate în condiţii grafice excepţionale, în diferite colţuri ale României? O mănuşă aruncată tuturor celor ce se încumetă să ia cuvântul într-un asemenea spaţiu academic, este focalizarea pe ideile şi informaţiile noi, necunoscute din demersuri ştiinţifice anterioare. Totul contra cronometru. Cu semnalarea publică a devierilor previzibil neinteresante. Şi stoparea celor neatenţi la bruscul dezinteres al audienţei. Dintre cei care au trecut, cu inteligenţă, printre furcile caudine ale regulilor I.I.N.M.C. am reţinut câteva nume: Ioan Teşa, Tănase Jenăl, Gabriela Vasilescu, Ion Giurcă, Ion Dragoman, Dumitru Codiţă, Mircea Socolov, Mircea Tănase, Constantin Moşincat, Octavian Burcin, Alin Spânu, Costin Scurtu, Mircea Fechete, Virgiliu Teodorescu, Dumitru şi Florica Dobre. Remarcabilă prezenţa, la acest eveniment, a unei compatrioate din Chişinău, Maria Vieru, care i-a uimit pe cei prezenţi cu cărţile aduse de dincolo de Prut, mărturii contemporane ale unei conştiinţe de neam ce nu poate fi alienată de existenţa acestei făcături de sorginte sovietică - R.D.G.-ul de azi/Republica Moldova.
A trădat Regele Mihai I viitorul propriei naţiuni ordonând arestarea celui ce comanda Armata Naţională, supusă atunci tăvălugului sovietic? Istoricul Gheorghe Buzatu spunea, la această reuniune a I.I.N.M.C., că s-a descoperit o mărturie ulterioară a lui Iuliu Maniu, care afirma: dacă ar fi ştiut la ce dramă naţională va duce actul de la 23 august 1944, l-ar fi susţinut în continuare pe Mareşalul Ion Antonescu! În acest context am amintit că şi azi, ofiţerii activi în Bundeswehr consideră, în dialogurile private, cu interlocutori similari români, că în acea zi, cei ce au iniţiat puciul regal, rămân - pentru ei - trădători ai aliatului german. Iniţiatorului evenimentului, Jipa Rotaru, tenacele apărător al imaginii reale a celui care fost Conducătorul Statului - între 4 septembrie 1940 şi 23 august 1944 - i s-a readus aminte un fapt deloc mărunt. În vara acestui an, preşedintele de acum al ţării a recunoscut public actualitatea Ordinului Mareşalului: „OSTAŞI, Vă ordon: Treceţi Prutul!" Semn că, mai devreme sau mai târziu, sângele apă nu se face, adevărul istoric triumfă, iar inepţiile imperiale se duc pe Apa Sâmbetei.
footer