Revista Art-emis
Să nu supărăm Kremlinul! PDF Imprimare Email
Nicolae Dabija   
Duminică, 16 Octombrie 2011 13:53
Dabija Nicolae
- Nicolae Dabija - Membru de Onoare al Academiei Române -

Toţi cei care s-au perindat prin scaunele puterii de la Chişinău după 1990 cunosc cel mai bine fabula conform căreia mielul este vinovat de fiecare dată de agresivitatea, ferocitatea şi lăcomia lupului! Împărtăşesc părerile celora care cred că în acţiunile noastre nu trebuie nicidecum să supărăm Kremlinul. Pentru că el ne fixează preţurile la gaze, la petrol şi la independenţa noastră. Le înţeleg şi alarma, or, imediat ce aceştia afirmă că moldovenii sunt români, observă că ruşii ne majorează preţul la gaze. Îndată ce vreun politician de-al nostru crede că limba vorbită de moldoveni este româna, mai creşte cu nişte dolari contravaloarea barilului de petrol. În 1990 conducerea de atunci a republicii a decis să se declare Sărbătoare Naţională a Republicii Moldova ziua de 31 august, când limba română şi alfabetul latin au revenit Acasă. S-a stabilit ca sărbătorii să i se zică „Limba Noastră cea Română". Dar când la putere au venit agrarienii, aceştia, oameni pragmatici şi clarvăzători, ca să nu enerveze Moscova, au dispus să evite din titulatură cuvântul „român". Astfel sărbătorii noastre naţionale i s-a spus simplu: „Limba Noastră cea..." Pe urmă s-a înscăunat Partidul Democrat, care, anulând tot ce a făcut partidul preşedinţilor de colhoz, cu „hăis..." şi „cea...", au botezat sărbătoarea şi mai familiar: „Limba Noastră..." Când minoritarii serbau şi ei cot la cot sau, cum se spune la noi, pahar lângă pahar, evenimentul, numit de ei „Limba Voastră...", ciracii lui Voronin i-au zis şi mai simplu, pe înţelesul Moscovei: „Limba..." Care? Nu se ştie. Această politică înţeleaptă n-a putut să nu aibă urmări care erau şi de aşteptat: Moscova a scumpit gazele de zece (în loc de unsprezece) ori şi petrolul de opt (în loc de nouă) ori. Mă bucur că ea, acea politică de echilibru, are continuatori în Guvernul de la Chişinău.

De la 1 septembrie 2011 Istoria Românilor a devenit în şcoli Istoria. Simplu. Clar. Nepretenţios. Ca să nu supere Moscova. Sau alogenii. Doar istoria noastră e deopotrivă şi a lor. E logic! E chibzuit! Bravo celora cu iniţiativa! Pasul următor, cred, trebuie să fie unul şi mai curajos. A venit, cred, rândul limbii române: ea trebuie să se intituleze simplu: Limba.Literatura română ar trebui să-şi zică şi ea: Literatura. Las' să crape de ciudă cei din partidul „Patrioţii Moldovei", care propuseseră ca în instituţiile de învăţământ să se studieze: Algebra Moldovei. Şi ţării îi putem spune ceva mai simplificat: Republica. Sau, ca să-l împăcăm pe fiecare, de ce nu i-am pomeni pe toţi în titulatura statului şi să-i zicem: Republica Moldo-Ruso-Ucraineano-Găgăuzo-Bulgaro-Idiş?! Ar fi normal. Doar suntem republică multinaţională, chiar dacă unele dintre cele 300 de grupuri etnice care o populează n-au decât câte un singur reprezentant. Şi atunci cei care îşi rup de fiecare dată bojocii strigând la mitingurile partidului comunist „Naşa Maldova!" („Maldova nostra!") vor putea să strige pe bucăţi denumirea statului – fiecare cu partea lui – fără să se simtă lezaţi. Doar ţara e şi a lor. Sau - mai ales a lor. Sau – doar a lor (cum afirmă pe blogul său www.liprom.ru tătarul rusificat Eduard Baghirov, care spune despre această „naţiune de dobitoace", cum îi numeşte el pe moldoveni, peste care „în 1940 a venit Stalin şi le-a învăţat pe aceste animale sălbatice să-şi şteargă fundul cu hârtie de veceu, dar nu cu cărămizi..."). Iar nouă, celor 82 % de moldoveni români, nu ne va rămâne decât să urmăm sfatul altui mare patriot comunist, Ilin, din ziarul „Comunistul":
„Cine vrea să vorbească limba română - să plece în România!", pentru că acolo până şi ruşii, care fac cozi interminabile la Direcţia de Paşapoarte de pe strada N. Iorga, nr. 5, din Bucureşti, vorbesc limba română. Şi aceasta - până se văd cu paşaportul românesc în buzunar. După aceea iar o uită. E şi firesc. Pentru că cine mai are nevoie de ea? Găgăuzii? Doamne fereşte! Ei n-au nevoie nici de limba lor. Ci doar de limba rusă. Ca şi bulgarii. Care şi-au creat la Taraclia o universitate ca să înveţe ruseşte. Ca şi ucrainenii. Ca şi Ambasada Ungariei de la Chişinău. Elevii găgăuzi care au propus în cadrul protestelor să fie scoasă limba româna din şcoli ar trebui înţeleşi şi în atestate ar urma să fie trecut un singur obiect: limba rusă (fără matematică, fizică, biologie, chimie, găgăuză ş.a., care-s la fel de „imposibile" ca şi româna). Şi atunci în ţară va fi armonie etnică. Iată de ce salut politica cumpătată şi plină de înţelepciune a Guvernului nostru. El vrea ce vrem şi noi şi ceea ce doreşte Moscova: pace. Iar pentru pace ce nu face omul? Numai câte războaie au făcut ruşii în ultimele secole ca să fie pace?!
Numai câte umiliri n-am suportat noi, în aceleaşi secole, ca să fie pace?! Doar că, vorba vine, când cu haz, când cu necaz, am renunţat: ba la limbă, ba la nume, ba la neam, ba la istorie, ba la adevăr, ba la Dumnezeu şi, nu ştiu cum se face, că pace tot n-am mai avut!
(Articolul a fost trimis revistei ART-EMIS de către istoricul Alexandru Moraru, cu încuviinţarea autorului)
footer