Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Duminică, 09 Octombrie 2011 14:46
Paradigme ale tragediei Basarabiei
Semnat la Moscova pe 4 iulie 2003, „Tratatul privind rela?iile prietene?ti ?i de cooperare" dintre ?ara noastr? ?i Federa?ia Rus?, numit generic ?i "Tratatul politic de baz?", a fost adus spre ratificare în Senatul României, pe 3 noiembrie în acela?i an. Cu o s?pt?man? în urm?, pe 27 octombrie 2003, la dejunul de lucru pe care Ion Iliescu l-a avut la Washington cu secretarul Ap?r?rii SUA, Donald Rumsfeld, dintr-o „gre?eal? de protocol", în dreptul pre?edintelui României era înfipt pe mas?, steagul Rusiei, am?nunt care nu a sc?pat presei. „Acest moment va avea o implica?ie deosebit? asupra viitorului rela?iilor româno-ruse", aprecia Ministrul de Externe. Revista „22? titra în stilul „Scânteia" anilor '50: „Normalizarea rela?iilor cu Moscova", ignorând esen?ialul, pentru a fi pe placul succesorilor K.G.B.: Basarabia, Bucovina, Maramure?ul istoric, ?inutul Her?a, Insula ?erpilor, Tezaurul României, drepturile românilor din România mic? ?i teritoriile ocupate de U.R.S.S., consecin?ele Tratatului Hitler-Stalin, cu toate fuseser? expediate într-o „anex?" a Tratatului. Nu întâmpl?tor, la ?edin?a din Senat, votarea fusese l?sat? ultima, pentru ca discu?ia pe marginea documentelor de la Moscova s? ocupe un timp strict limitat. Singurul care s-a ridicat la tribuna Senatului pentru a salva onoarea României ?i a oferi o magistral? lec?ie de istorie trep?du?ilor Moscovei - în ciuda h?r?uielii neîncetate a acestora - a fost senatorul si istoricul Gheorghe Buzatu. Neobositul profesor lupt?tor pentru adev?r a reprodus acest pasaj important din istoria recent? a României într-una dintre cele mai recente lucr?ri ale sale: „Paradigme ale Tragediei Basarabiei". Public?m stenograma unei incitante dar triste confrunt?ri cu trecutul, prezentul ?i viitorul nostru, aceasta reamintind pozi?ia geopolitic? a României: „Suntem prea aproape de Rusia ?i prea departe de Dumnezeu!"

Dezbateri pe marginea Tratatului Româno-Rus
- ?edinta Senatului din 3 noiembrie 2003 -
Ghiorghi Pris?caru: Venim s? v? inform?m c? în ?edin?a din 16 septembrie, Comisia pentru politic? extern? a Senatului a luat în dezbatere proiectul de lege, iar în urma examin?rii proiectului de lege, membrii comisiei au apreciat c? prin semnarea acestui tratat de c?tre pre?edin?ii celor dou? ??ri, dup? un îndelungat ?i laborios proces de negociere, se creeaz? cadrul juridic de natur? a garanta normalizarea ?i relansarea rela?iilor româno-ruse, intrarea acestora într-o nou? etap? dup? un deceniu de stagnare. Asigurând un cadru politic favorabil, tratatul pune bazele unei cooper?ri deschise ?i constructive româno-ruse în toate domeniile de interes comun, atât în cadru bilateral, cât ?i în cadru regional ?i interna?ional. Document fundamental al cooper?rii bilaterale, tratatul reprezint?, totodat?, din punct de vedere politic un pas important pentru abordarea ?i configurarea unor rela?ii noi, într-o lume în transformare, între România ?i Federa?ia Rus?. Probleme sensibile cum sunt sistemele de alian??, sistemele de valori ?i op?iunea comun? pentru modernizare prin asimilarea valorilor europene î?i g?sesc în cuprinsul tratatului o expresie modern?, în consens cu evolu?iile pe plan interna?ional. De altfel, domnul ministru de externe, domnul Geoan?, s-a referit pe larg la aceste aspecte. A? dori s? v? mai informez c? membrii comisiei au salutat voin?a politic? de care au dat dovad? guvernele de la Bucure?ti ?i Moscova pentru solu?ionarea unor probleme care împiedicau normalizarea rela?iilor românoruse ?i au apreciat c? atât prevederile tratatului, cât mai ales declara?ia comun? reprezint? o formul? echilibrat?, de compromis, care permite g?sirea unui r?spuns politic modern, pragmatic la problemele trecutului. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege. S-au primit avize favorabile din partea Comisiei juridice, de numiri, disciplin?, imunit??i ?i valid?ri ?i a Comisiei economice. Doresc s? v? mai informez, totodat?, c? tratatul ?i declara?ia politic? au fost puse la dispozi?ia Comisiilor pentru politic? extern?, a presei ?i a societ??ii, în general, imediat dup? semnarea acestora. Luând în considera?ie cele de mai sus, Comisia pentru politic? extern? a hot?rât cu majoritate de voturi ?i unul împotriv? avizarea favorabil?, f?r? amendamente, a proiectului de act normativ ?i propune ca acesta s? fie supus spre dezbatere ?i adoptare plenului Senatului. V? mul?umesc.

Doru Ioan T?r?cil?:
V? mul?umesc, domnule senator. Stima?i colegi, declar deschise dezbaterile generale. V? rog s? exprima?i punctul de vedere al grupurilor parlamentare. Grupul parlamentar P.S.D. Domnul senator Pris?caru, ave?i cuvântul.
Ghiorghi Pris?caru: Domnule pre?edinte de ?edin??, Domnule ministru al afacerilor externe, Stima?i colegi, Stimate colege, Doamnelor ?i domnilor, Ca urmare a negocierilor politico-diplomatice care au durat peste 10 ani, la 4 iulie anul curent, pre?edin?ii Ion Iliescu ?i Vladimir Putin au semnat la Moscova Tratatul politic de baz? dintre România ?i Federa?ia Rus?. Azi ne revine nou?, senatorilor, r?spunderea de a ratifica acest important document interna?ional. Subliniez de la bun început c? Grupul P.S.D. din Senat va vota pentru ratificarea Tratatului, cu convingerea c? acesta serve?te intereselor de perspectiv? a celor dou? ??ri, colabor?rii ?i stabilit??ii în zon?. Desigur, poate fi pus? o întrebare. De ce un Tratat politic de baz? cu Federa?ia Rus?? Sunt necesare mai multe r?spunsuri. În primul rând, pentru c? rela?iile româno-ruse se aflau de mai mul?i ani într-o stare nefireasc?, la un nivel extrem de sc?zut, ?i aceasta în condi?iile în care via?a interna?ional? a fost dezideologizat?, fiind dominat? de pragmatism. Rela?iile româno-ruse erau în prea mare m?sur? grevate de trecut, un trecut în care au existat deopotriv? ?i lucruri bune, ?i rele, cu inerente sui?uri ?i cobor?uri. Semnarea tratatului reprezint? o expresie a dorin?ei de proiectare a unei noi imagini a rela?iilor dintre România ?i Rusia, dep?indu-se numeroase iner?ii ?i prejudec??i, manifestate de ambele p?r?i, care au viciat normalizarea ?i dezvoltarea acestora. În aceste condi?ii, noi trebuie s? pornim de la realitate, de la ceea ce reprezint? Rusia în zilele noastre ?i de la locul României într-o viitoare Românie unit? ?i parte a alian?ei transatlantice. Rusia este pe cale s? ias? înt?rit? dintr-un deceniu de dezordine, ca urmare a c?derii comunismului ?i dizolv?rii Imperiului sovietic. Rusia redevine un actor stabil ?i fiabil al echilibrului la scar? mondial?, este o putere nuclear? impresionant?, membru fondator al Na?iunilor Unite ?i membru permanent al Consiliului de Securitate, dar mai ales este posesoarea unor imense resurse naturale spre care se îndreapt? cu interes marii gigan?i economici. Nu încape îndoial? c? „Era Putin" marcheaz? stabilizarea vie?ii economice ruse?ti ?i afirmarea Rusiei într-o nou? dinamic? pe plan interna?ional. Nimeni nu-?i poate permite azi s? ignore Rusia, inclusiv România, a c?rei istorie este legat? de evolu?iile în plan politic ale marelui vecin de la r?s?rit, chiar dac? este ceva mai îndep?rtat. De aceea, prin semnarea tratatului cu Rusia, România a dovedit c? este în m?sur? s-?i asume cu demnitate ?i curaj trecutul, dar s? priveasc? ?i în perspectiv?. În convorbirile de la Moscova, pre?edintele Putin afirma c?: „Negocierile pentru semnarea tratatului s-au prelungit nu numai datorit? clarific?rii unor aspecte tehnice, ci a fost nevoie - spunea el - ?i de crearea condi?iilor politice necesare". Într-adev?r, putem afirma cu certitudine c? în ultima perioad? rela?iile politice, schimburile la nivel guvernamental, conlucrarea pe plan interna?ional la ONU, Consiliul Europei ?i OSCE s-au dezvoltat continuu. Nu putem omite faptul c? ?i rela?iile pe linie parlamentar?, ramarcabil de active, au contribuit ?i la crearea unui nou climat politic, favorabil desf?ur?rii cu succes a negocierilor pentru semnarea tratatului. În al doilea rând, solu?iile convenite în tratat pentru reflectarea unor momente dificile din istoria rela?iilor bilaterale, precum Pactul Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939, ?i crearea Comisiei comune româno-ruse asupra tezaurului românesc, dar ?i posibilitatea fiec?rei ??ri de a-?i realiza propriile angajamente de securitate dovedesc voin?a politic?, pentru ca prin eforturi comune s? fie puse bazele unor noi rela?ii între România ?i Rusia. Aceste probleme au împiedicat parafarea tratatului în 1995 cu prilejul prezen?ei la Bucure?ti a ministrului rus din acea perioad?, Evgheni Primakov. Partidele parlamentare au considerat atunci c? este inacceptabil ca problematica tezaurului ?i a Pactului Ribbentrop-Molotov s? nu-?i g?seasc? reflectarea într-o form? convenabil? ambelor p?r?i într-un document bilateral. La rândul s?u, Rusia a refuzat pur ?i simplu s? fac? referire la acestea. De aceea, între 1996-2000 discu?iile au fost complet blocate. Este meritul factorului politic, dar ?i al diploma?iei c? s-a g?sit, în final, o formul? care satisface ambele p?r?i, respectiv Declara?ia comun? semnat? de mini?trii de externe Mircea Geoan? ?i Igor Ivanov ?i care reprezint? un document politic onest anexat tratatului. Celor care critic? tratatul le evoc spusele unui diplomat englez, ?i anume: „În politica extern?, o ?ar? nu face ceea ce vrea, ci doar ceea ce poate". Oricum, v? reamintesc, stima?i colegi, c? România a fost ultimul stat din Europa Central? ?i de Est care a semnat un asemenea tratat cu Federa?ia Rus?. V? mai reamintesc, totodat?, c? înaintea paraf?rii tratatului, Pre?edintele României, domnul Ion Iliescu, a avut o consultare cu liderii partidelor politice parlamentare, care ?i-au dat acordul la textul acestui tratat. Abia ulterior acestei consult?ri tratatul a fost parafat la Bucure?ti de mini?trii de externe ?i apoi a fost semnat la Moscova.

Doamnelor ?i domnilor senatori, Revolu?ia din Decembrie 1989 a marcat o reorientare de fond a politicii externe române?ti. ?ara noastr? ?i-a exprimat op?iunea ireversibil? nu numai pentru valorile democratice, ci ?i pentru structurile europene ?i euroatlantice. Aceasta înseamn? o orientare clar? spre Vest, spre valorile democratice occidentale. Dar într-o perioad? în care trebuia s? dezideologiz?m rela?iile bilaterale pentru a fi în pas cu vremea, cu evolu?iile din planul vie?ii interna?ionale, mul?i ani dup? Revolu?ia din Decembrie, acestea au fost ideologizate ?i politizate. În aceste condi?ii, am pierdut imensa pia?? ruseasc? în care România exporta o mare varietate de bunuri. Nu ?tim dac? acest lucru s-a întâmplat numai din cauza noastr?, din cauza ambelor p?r?i sau, poate, din cauza altora care ne-au dat pur ?i simplu la o parte. Cert este c? România trebuie s? recupereze aceast? pierdere ?i încrederea noastr? este c? semnarea Tratatului politic de baz? va deschide ?i perspectiva dezvolt?rii rela?iilor economice, va stimula refacerea leg?turilor dintre agen?ii economici din cele dou? ??ri. În convorbirile de la Moscova dintre cei doi pre?edin?i, ca ?i în discu?iile Pre?edintelui Iliescu cu premierul Kasianov au fost relevate pe larg perspectivele pentru relansarea schimburilor economice. Subiectul a fost abordat în mod concret ?i de oamenii de afaceri care l-au înso?it pe Pre?edintele Ion Iliescu ?i cu prilejul Forumului oamenilor de afaceri desf?urat la Moscova. A?adar, ne exprim?m convingerea c? tratatul va exprima ?i un salt în ceea ce prive?te rela?iile pe linie economic?, inclusiv între jude?ele din România ?i regiunile Federa?iei Ruse, care dispun de o larg? autonomie economic?. Îmi exprim încrederea c? România va fi în m?sur? s? fructifice aceste noi oportunit??i, iar P.S.D.-ul este decis s? fructifice aceste posibilit??i. În încheiere, doresc s? felicit echipa de negociatori care a finalizat textul tratatului ?i care ne-a pus la dispozi?ie un document echilibrat pe deplin acceptabil. Se ?tie clar c?, în mod tradi?ional, europenii au definit diploma?ia ca fiind „arta de a echilibra câ?tigurile ?i costurile". Într-o negociere nu po?i aduce atingere intereselor na?ionale, dar nici nu po?i avea numai c?tiguri, punându-l pe partener în situa?ia de a fi perdant. De aceea, Tratatul cu Rusia este înc? o confirmare a spuselor fostului secretar de stat american, Kissinger, precum c? „Diploma?ia este arta de a concilia divergen?ele". V? invit, a?adar, onora?i colegi senatori, s? vota?i în favoarea ratific?rii tratatului. V? mul?umesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar P.S.D.)

Doru Ioan T?r?cil?:
V? mul?umesc, domnule senator. Îl invit la tribun? pe domnul senator Gheorghe Buzatu. Ave?i cuvântul, domnule senator.
Gheorghe Buzatu: V? mul?umesc, domnule pre?edinte. Doamnelor ?i domnilor senatori, am ascultat cu deosebit interes ultima parte a expunerii domnului ministru de externe, Excelen?a Sa domnul Mircea Geoan?, ?i, de asemenea, interven?ia colegului nostru, senatorul Ghiorghi Pris?caru. Documentul care se supune aten?iei noastre ast?zi este foarte interesant, eu l-a? numi cardinal pentru definirea rela?iilor externe ale României. Este oarecum surprinz?tor faptul - dar asta este ordinea pe care noi o aprob?m la început de ?edin?? -, c? acest document este supus aten?iei noastre, a?a, la un sfâr?it de ?edin??, trebuind s? mergem mai repede, trebuind s? fie aprobat ast?zi sau data viitoare ?i trebuind ca discu?iile s? fie, într-un fel, comprimate. Cu toate acestea, având în vedere importan?a materiei, cred c? acest document merit? mai mult? în?elegere din partea noastr?, merit? o dezbatere ceva mai larg? ?i nu cred c? aceast? jum?tate de or? care ne-a mai r?mas este suficient? pentru studiul atent al acestui document. O prim? constatare. Am în fa?? documentul primit la caset?. Deci, mai mult decât scrie în ordinea de zi, este Legea pentru ratificarea Tratatului de c?tre Camera Deputa?ilor ?i Senatului. O prim? surpriz? este urm?toarea (citez din text): „Parlamentul României adopt? prezenta lege. Art. 1 - Se ratific? Tratatul privind rela?iile prietene?ti ?i Art. 2 - Declara?ia comun? a mini?trilor afacerilor externe." De?i în expunerea de motive se precizeaz? un lucru cât se poate de clar, c? aceast? declara?ie, din punct de vedere juridic, nu reprezint? o anex? a tratatului... Atunci de ce este inclus? în acest proiect de lege? Pentru c? aici este ?i eficien?a hot?râtoare, radical?, cardinal?, a acestui proiect de lege. De vreme ce Tratatul privind rela?iile prietene?ti con?ine prevederi - în articolele sale, 19 sau 20, câte sunt aici - care pot fi întâlnite în orice documente de aceast? natur?, ei bine, aceast? Declara?ie comun?, semnat? tot la 4 iulie anul acesta la Moscova, ridic? importante probleme referitoare la trecut, la prezent ?i la viitor. Orice am spune noi, este greu de crezut c? Federa?ia Rus?, din momentul în care s-a semnat tratatul, î?i va schimba politica. De 300 de ani politica Rusiei a fost ?i va r?mâne aceea?i. Ne gândim la ce va fi Rusia democrat? de mâine. R?mâne de v?zut, dar marile puteri, a?a cum a explicat foarte bine un cunoscut om politic britanic, „nu au sentimente, ci ele au numai interese". ?i mie îmi este foarte greu s? cred c? din acest moment, din 4 iulie, dintr-o dat?, Rusia î?i schimb? politica fa?? de România. Eu cred c? în vederea semn?rii tratatului la 4 iulie - ?i a declara?iei la care m-am referit - în primul rând, era bine ca Rusia s? fi dat dovad? de ni?te acte de bun?voin?? fa?? de România. Spre exemplu, m? gândesc c? Rusia a tratat cu atâta indiferen?? situa?ia celor trei camarazi ai senatorului Ila?cu, care au fost aresta?i înc? în 1992 ?i sunt de?inu?i în „Republica" Transnistrean?. Cum este posibil? Fiindc? noi cunoa?tem cuvântul decisiv pe care îl are Rusia în a determina o atitudine clar? a „guvernului" de la Tiraspol în problema respectiv?. Din alt punct de vedere, Rusia nu ?i-a precizat atitudinea foarte clar? în ceea ce prive?te rela?iile cu Basarabia, Republica Moldova, cum i se spune în mod oficial. Ea este prezent? pretutindeni, acolo este implicat? în toate ac?iunile pe care le desf?oar? Chi?in?ul ?i, totu?i, dac? vede?i dumneavoastr?, firele - ceea ce s-a constatat ?i în declara?iile politice de ast?zi - sunt toate canalizate de guvernan?ii actuali de la Chi?in?u spre Bucure?ti. România este vinovat? de cutare situa?ie, de cutare gest, acum ?i de fondurile culturale care/cum sunt orientate sau ar trebui orientate, pe viitor, spre Chi?in?u ?i a?a mai departe... Toate acestea în momentul când ?tim sigur c? jocul, acolo, îl face Rusia. Dar, aici, nici nu trebuie argumente prea multe, pentru c? vorbesc realit??ile înse?i. Este vorba ?i de realit??i istorice care sunt constatate în zeci ?i zeci de lucr?ri ?tiin?ifice. Nu m? refer la lucr?rile care apar?in unor geografi ?i istorici români, m? refer la cele care sunt datorate unor reputa?i speciali?ti str?ini ?i care înc? includ acest spa?iu în spa?iul rusesc.

Avem vreo declara?ie a Rusiei din care s? rezulte, anume, c? Moscova se leap?d?, - ?sta e termenul - totu?i, de statul moldovenesc, de Republica Moldova? Nu avem. Rusia este - m? rog, orice compara?ie ?chioap?t? - este prezent?, dar ea nu se amestec?. ?ti?i dumneavoastr? cum st? situa?ia... S-a ob?inut ceva concret în aceast? privin??? Nu s-a ob?inut nimic! Ru?ii sunt foarte aten?i în ceea ce prive?te circula?ia ?i manevrarea documentelor lor, pentru a explica politica lor fa?? de România, în ansamblu, ?i fa?? de Basarabia, în special. Ca unul care am avut ocazia s? studiez, imediat dup? ce s-au deschis arhivele foste sovietice, în 1992,1993,1994, în arhivele de la Moscova ale Ministerului de Externe, am fost printre primii cercet?tori str?ini care intrau acolo, c?ci pân? atunci numai istoricii sovietici intrau. Ei acum au devenit istorici ru?i. Ei bine, acele documente au un circuit anume, ?i, acolo unde este vorba de drepturile ?i interesele române?ti, ele sunt canalizate într-un fel... Dar nu asta prezint? interes acum, ci prezint? interes c? totdeauna, de-a lungul celor 300 de ani, de la Petru cel Mare ?i pân? ast?zi, orice ac?iune a Rusiei s-a f?cut potrivit unor directive cât se poate de clare, de concrete. Au fost c?r?ulii, c?r?i de culoare, s? le spunem, pentru studiul diploma?ilor ru?i ?i sovietici în interiorul Centralei. Un exemplu cred c? este bine venit în aceast? privin??. Politica URSS, politica Rusiei sovietice - URSS a ap?rut în 1924 - de la 1917 pân? la 1940 s-a concretizat ?i promovat dup? o bro?ur? scris? pentru necesit??ile Ministerului de Externe - pe atunci se chema Comisariatul Poporului pentru Rela?iile Externe - scris? de Cristian Rakovski, un revolu?ionar bulgar, care a stat în România, iar la 1917 a plecat în Ucraina ?i apoi la Moscova ?i s-a num?rat printre cei care au decis soarta politicii externe sovietice în sud-estul Europei ?i vizavi de România, îndeosebi, pân? când el însu?i avea s? fie arestat...
Doru Ioan T?r?cil?: Domnule profesor, v? rog s? limita?i expunerea.
Gheorghe Buzatu: Da, bineîn?eles, doar nu am timpul limitat de vreun regulament în aceast? privin??...
Doru Ioan T?r?cil?: V?d c? v? referi?i la Rusia sovietic? ?i la altele. V? rog s? limita?i expunerea.
Gheorghe Buzatu: Dar nu trebuie s? pornim de la origini? Vre?i s? ajung la sfâr?it dintr-o dat?? Vre?i, domnule, vorbeam mai devreme, la declara?ii politice, despre fostele regulamente. Vre?i un simplu „Da" sau „Nu"?
Doru Ioan T?r?cil?: Nu. Vrem punctul de vedere al grupului parlamentar. Pe acesta îl ascult?m. V? rog.
Gheorghe Buzatu: Nu uita?i c? un vechi Regulament al Senatului indica - m-am referit la Regulamentul din 1925 - c?, din momentul în care... doar azi am vorbit ?i v?d c? degeaba se face apel la documentele noastre din trecut. Din momentul, deci, în care un pre?edinte de ?edin?? - se preciza în Regulamentul de la 1925 - se implic? într-o discu?ie, dup? aceea el ar trebui s? p?r?seasc? fotoliul preziden?ial.
Doru Ioan T?r?cil?: Nu a?i fost foarte atent ce a?i prezentat, domnule profesor. A?i prezentat...
Gheorghe Buzatu: Eu v? rog s? nu fiu întrerupt.
Doru Ioan T?r?cil?: A?i prezentat cazul când î?i expune punctul de vedere. Eu v-am ascultat cu mult? aten?ie. Eu v-am spus numai, tehnic, s? limita?i expunerea.
Gheorghe Buzatu: Da, dar este foarte interesant. Interesant, pentru dumneavoastr? interven?iile „tehnice" nu cuprind puncte de vedere, cu toate c? lucrurile stau exact pe dos. Pute?i demonstra, cumva, contrariul? Revin îns?: Fiind vorba de rela?iile româno-ruse ?i sovietice, oricând trecutul este foarte interesant. Dovad? este c? ?i aceast? anex? - Declara?ie comun?, cum îi zice?i - tot la trecut se refer?. Deci, o discut?m sau nu o discut?m? Abia am intrat în problem?, domnule pre?edinte. (Râsete în sal?.) P?i, atunci, s? ne preciz?m atitudinea: nu pune?i la vot cât timp trebuie s? vorbesc despre ea?...
Doru Ioan T?r?cil?: Într-un timp rezonabil. Dumneavoastr? a?i epuizat pân? în acest moment 20 de minute.
Gheorghe Buzatu: Un timp rezonabil înseamn? cel pu?in o or? la aceast? problem?. O or? începând de aici încolo. (Râsete în sal?.) S? ?ti?i, domnule pre?edinte, c? nu m-a?i determinat s? pierd firul expunerii.
Doru Ioan T?r?cil?: Sunt convins de asta ?i nu asta am inten?ionat.
Gheorghe Buzatu: Deci, fiind vorba de politica Rusiei...
Doru Ioan T?r?cil?: Mai ales c? vorbea?i de Rusia sovietic?.
Gheorghe Buzatu: V-a?i pripit, ca de obicei, dar v? în?eleg... Deci, fiind vorba de politica Rusiei ?i a Rusiei sovietice, domnule pre?edinte, pretutindeni în lume, cei care se ocup? de rela?iile externe ale Rusiei nu se numesc parlamentari, ci se cheam? kremlinologi. Deci, din momentul în care s-a semnat tratatul, haide?i s?-l l?s?m în seama kremlinologilor. Îmi pare r?u, dar va veni momentul când, poate, ve?i fi contrazi?i pe aceast? tem?. Voi ajunge ?i la acel aspect, de?i dumneavoastr? îmi impune?i o limitare de timp... Totu?i, v? spun c? mai am nevoie de o jum?tate de or?, cel pu?in. (Discu?ii în sal?.) Este mult sau este pu?in? (Discu?ii în sal?.) Vas?zic?, semnarea acestui tratat a necesitat 11 ani ?i noi acum, când îl discut?m, trebuie s? ne gr?bim... Din sal?: Un an a durat.
Buzatu-Gheorghe
Gheorghe Buzatu:
Nu. Vorbesc de când au pornit negocierile, pe urm?, la 1995, la reluarea lor ?i la stadiul actual. Noi acum ar trebui, în zece minute, s? rezolv?m aceast? problem?. Doamnelor ?i domnilor senatori, tratatul care a fost semnat la 4 iulie confirm? întru totul politica extern? pe care Rusia ?arilor ?i Rusia sovietic? au dus-o, în toate direc?iile, în toate privin?ele, pentru toate ??rile, ?i vizavi de România, îndeosebi. În acela?i timp îns? - ?i regret acest lucru - confirm? ?i sl?biciunile pe care le-a manifestat diploma?ia român?. Eu nu înclin s? cred c? aici Bucure?tii au ?tiut s? conduc? firele negocierilor, cât se poate, foarte bine, pentru c?, vizavi de textul tratatului, cum am spus, care con?ine prevederi obi?nuite, ele nu ne apar, nu sunt stranii, nu aduc nimic nou, sunt texte comune, principii cunoscute. Ei bine, Declara?ia comun? afecteaz? semnarea acestui tratat, ratificarea lui, îngreuneaz? votul Parlamentului. Câteva dintre problemele care sunt atinse în Declara?ia comun? denot?, cât de colo, c? Rusia nu a renun?at cu nimic la preten?iile sale bine ?tiute ?i ne pune pe noi într-o situa?ie dificil?, delicat?, ne face s? ne asum?m responsabilit??i care nu sunt ale noastre. Nu era nevoie acum - cred eu - s? se fac? trimitere la Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939, care v?d în textul Declara?iei c? este ?i condamnat. Condamnat de c?tre cine? Parlamentul de la Moscova a condamnat deja acest pact înc? la 24 decembrie 1989 ?i l-a declarat „nul ab initio". Asta este formula la care s-a ajuns pe vremea lui Gorbaciov. El era atunci liderul statului sovietic. ?i am avut onoarea s?-l cunosc pe secretarul s?u, pe domnul Aleksandrov. Am dezb?tut aceast? problem? - de asta spun c? timpul este cât se poate de scurt - în 1991, la Chi?in?u. Atunci, acolo a fost o consf?tuire interna?ional? a istoricilor, au participat speciali?ti din vreo 20-30 de ??ri, inclusiv din Statele Unite, Fran?a, Marea Britanie, Germania, România, Basarabia ?i altele, inclusiv trimi?i ai Senatului de la Bucure?ti, iar pozi?ia lor a fost clar?, a fost mai precis una, de condamnare ?i respingere a pactului Hitler-Stalin. Ce s-a întâmplat cu acest pact? În mod fals i se spune aici „din 23 august". El a fost semnat în zorii zilei de 24 august 1939, atunci când ministrul de externe al Germaniei, Ribbentrop, a venit la Moscova ?i, în prezen?a lui Stalin, Ribbentrop ?i Molotov au semnat pactul, în fapt un tratat de neagresiune reciproc?. Un tratat prin care cele dou? puteri se angajau s? nu poarte ac?iuni ofensive una contra celeilalte. Pactul ca pactul, dar, în acela?i timp, Germania ?i U.R.S.S. au semnat un protocol secret ?i, în esen??, trimiterea este la acest protocol secret, care îns? nu este men?ionat în Declara?ia comun?.

Protocolul secret era o anex? a pactului, o anex? în patru puncte. În dou? din cele patru articole se f?ceau trimiteri la Statele Baltice ?i la Polonia, iar art. 3 era cu referire la Basarabia, care nu era nominalizat?, dar se f?cea vorbire de faptul c? Germania se dezinteresa de interesul Rusiei pentru sud-estul Europei, în mod concret pentru anume zone ale României. În lunile imediat urm?toare, în martie 1940, Molotov a f?cut pa?i înainte, pentru a gr?bi „rezolvarea" problemei în interesul U.R.S.S., iar în iunie 1940 a prezentat cele dou? note ultimative, prin care ni se solicitau, sub amenin?area cu recurgerea la for?a armelor, cedarea Basarabiei ?i a nordului Bucovinei. Cedarea acestor teritorii a consemnat nu numai sfâr?itul României Mari, dar a marcat dezastrul României. Dac? ast?zi ne afl?m în situa?ia în care ne afl?m, începutul dateaz? de la acea not?, de la prima ultimativ? sovietic? din 26 iunie 1940, a doua succedându-i imediat, la 27 iunie 1940. Chestiunea nu este chiar a?a de simpl?. S-a schimbat brutal destinul nu numai al unei ??ri, dar, în acela?i timp, s-au modificat destinele tuturor ??rilor din zon?, de la Marea Baltic? pân? la Marea Neagr?, "?rile Baltice ?i Polonia, deopotriv? cu România. Dar, în mod semnificativ, atunci când Sovietul Suprem U.R.S.S., la 31 august 1939, a ratificat pactul de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939, dar protocolulanex? n-a fost ?i nu putea fi luat în considera?ie, pentru bunul motiv c? el era - ?i a?a trebuia s? r?mân? potrivit voin?ei semnatarilor - strict secret. În acest fel, noi nu putem decât s?-i constat?m nulitatea din start, adic? ab initio, dup? cum au f?cut-o ?i sovieticii în timpul lui Gorbaciov. Or, noi acum, în 2003, ne trezim s?-l condamn? m! Este prea târziu ?i este, oricum, prea pu?in! De ce? Pentru c?, de?i protocolul secret este atins de nulitate, realit??ile c?rora el le-a dat na?tere sunt înc? vii, efective, palpabile, ele înc? se aplic?, func?ioneaz?. Aceste realit??i trebuie anulate! Vre?i un acord cu cineva? Condamna?i protocolul secret ?i pe semnatarii s?i, dar înainte de orice anula?i acele realit??i care au rezultat direct din documentul pe care tocmai îl repudiem categoric! Constat?m îns? c?, în concep?ia semnatarilor Declara?iei din 4 iulie 2003, men?inem realit??ile, condamn? m documentele ?i, totu?i, mergem înainte. Nu se poate a?a ceva! ?i, în plus, parc? inspirându-ne din ceea ce s-a petrecut la Moscova în vremea lui Stalin, venim noi ast?zi ?i declar?m c? Declara?ia comun? face ?i nu face parte din tratat. Suntem asigura?i, în diverse declara?ii de pres?, în expunerea de motive, c? nu face parte, dar în proiectul de lege aceast? Declara?ie este inclus?. Se merge în acela?i sens ca în 1939, când Sovietul Suprem stalinist n-a luat în considera?ie, din motivul expus, protocolul secret. A?a ?i acum, repudierea documentului nu face parte din tratat, de?i noi urmeaz? s-o vot?m ori s? n-o vot?m.
Doamnelor ?i domnilor, ?sta este numai un capitol, pentru c? protocolul secret de la 23 august 1939 - repet, din 24 august, de fapt - a r?mas un model. Este, probabil, documentul cel mai oribil al întregii istorii a secolului al XX-lea prin esen?a lui ?i cel mai catastrofal din punctul de vedere al consecin?elor sale imediate, el conducând direct la declan?area celui de-Al Doilea R?zboi Mondial la 1 septembrie 1939. Dar, din punctul nostru de vedere, acum, dup? ce întreaga comunitate interna?ional? a condamnat acest document, noi îl repunem în discu?ie. Ne declar?m dispu?i s?-l condamn?m atunci când trebuia s-o fi f?cut de mult ?i în chip real, înc?lcându-i hot?rât consecin?ele! De altfel, primii care l-au publicat, în 1948, au fost americanii, iar asta n-au f?cut-o cu gândul de a respecta odiosul târg Hitler-Stalin. Era un volum editat de Departamentul de Stat al Statelor Unite. ?i atunci protocolul secret a ie?it la iveal?, de atunci avem textul complet al acestui mizerabil protocol secret, prin care ??ri ale Europei, independente, suverane, au fost private brutal de libertate, ele trecând sub „protec?ia" Moscovei. Dar, spuneam, acesta este un capitol minuscul, un capitule?, în raport cu un alt capitol pe care îl cuprinde Declara?ia comun? ?i cu care, în nici un fel, noi nu putem fi de acord. Nu eu, ca istoric, dar, întreba?i, v? rog, poporul român dac? ar fi de acord s-?i condamne participarea României la cel de-Al Doilea R?zboi Mondial?! Dar ce-a fost un acest r?zboi? A fost un r?zboi personal al cuiva, a fost un r?zboi al altcuiva ori a fost o cruciad? pentru a cuceri Marea Uniune Sovietic? sau a fost un r?zboi provocat chiar de U.R.S.S.?! ?i noi, ast?zi, venim ?i condamn?m r?zboiul la care am fost sili?i s? particip?m din vina U.R.S.S. S?-i ascult?m, v? rog, pe marii istorici ai lumii, pe oamenii de stat de atunci ai României sau str?ini - cum s-au pronun?at ei în aceast? privin?? -, cum au v?zut ei r?zboiul din 1941-1944? A fost incontestabil un r?zboi drept de la un cap?t la altul, de la 22 iunie 1941 ?i pân? la 23 august 1944. Nu a fost un r?zboi pentru c?tigarea unor teritorii str?ine. A fost un r?zboi pentru eliberarea Basarabiei ?i a Bucovinei de Nord, a fost un r?zboi pentru drepturile noastre istorice violate, dar, în acela?i timp, doamnelor ?i domnilor senatori, a fost un r?zboi în care s-a avut în vedere ?i un factor politic de cel mai mare interes, ?i asta v-o spun, de data aceasta, ca istoric.
Guvernul de la Bucure?ti, în orice moment, a avut informa?ii c? la Kremlin s-au preg?tit – ?i ast?zi cunoa?tem cu to?ii acest lucru, pentru c? s-au publicat documentele – deci în orice clip?, de la 1941 la 1944, în laboratoarele ro?ii de la Kremlin s-au preparat nucleele viitoarelor cabinete comuniste de la Bucure?ti, Var?ovia, Sofia. Era vorba de un r?zboi ?i ideologic, nu purtat, a?a cum se mai afirm?, „de florile m?rului". Nu. Era vorba de distrugerea în perspectiv? a du?manului, la urma-urmelor de ce ne place acum atât de mult - distrugerea comunismului. A! Faptul c? România s-a aflat al?turi de Germania, dar asta e cu totul altceva! Dar s? nu uit?m, pân? la 1939, pân? la 1 septembrie 1939, când a început Al Doilea R?zboi Mondial, al?turi de Germania cine s-a mai aflat?

Adrian P?unescu
(din sal?): Rusia.

Gheorghe Buzatu:
S-a aflat Rusia, da, în ultim? instan??, dar înainte s-a aflat Anglia, s-a aflat Fran?a... ?i Statele Unite au f?cut demersuri în acest sens. ?i, ast?zi, vedem c? dintre toate marile puteri r?mâne singur statul român vinovat pentru aceast? alian??. Adolf Hitler a devenit un aliat de ocazie pentru noi. Nu o spune Gheorghe Buzatu, devenit senator azi. Cei mai mari istorici ai Germaniei de dup? 1945 au demonstrat acest lucru. Men?ionez un nume: Andreas Hillgruber, care a f?cut ?coal? în istoriografia european? postbelic?. El vorbea de o alian?? de moment, de faptul c? a fost un r?zboi paralel al României cu acela al Germaniei. C? în propaganda de r?zboi a Uniunii Sovietice România a fost, din motive de propagand?, pus? mereu în aceea?i balan?? cu Germania, asta este cu totul altceva. C? în propaganda de r?zboi a Statelor Unite ?i a Marii Britanii a fost introdus? tot aici, ?i asta este altceva. De în?eles pentru scopurile de atunci de r?zboi, dar care nu-s acceptabile în prezent. Ast?zi, dup? 60 de ani, a face aceast? confuzie este de nepermis. De ce? A fost un r?zboi pe care România l-a purtat pân? la limitele extreme. Pân? unde a condus-o for?a armelor. Mare?alul Antonescu, care s-a aflat atunci la conducere ?i care a avut aprobarea for?elor politice de la Bucure?ti, cel pu?in pân? la atingerea Nistrului, a explicat c? nu el, nu România puteau s? determine, în momentul X sau Y, clipa în care p?r?sea r?zboiul ?i dicta armatei: „B?ie?i, mergem acas?, ne-am atins idealurile". R?zboiul era planetar, ?i nu unei ??ri ca România, nu unei puteri mici sau foarte mici i se permitea, i se putea îng?dui s? decid? momentul în care se retr?gea ori stopa r?zboiul. Dar faptul c? R?zboiul din R?s?rit era unul drept a fost recunoscut chiar de Uniunea Sovietic? pentru c?, în ultima întrevedere pe care ministrul nostru de atunci la Moscova, Grigore Gafencu, a avut-o cu Molotov, ministrul de externe al U.R.S.S., la 24 iunie, dup? ce începuse r?zboiul, s-au dat unele explica?ii. Deci, la 24 iunie 1941, Molotov, într-un mod indirect, ?i-a exprimat regretele pentru cele petrecute, iar Gafencu i-a repro?at în acest fel: "În acest r?zboi, dumneavoastr? ne-a?i introdus pentru c?, prin preten?iile nes?buite pe care le-a?i avansat anul trecut, iat?, ne-a?i determinat s? fim aici, al?turi de Germania". ?i când f?cea Gafencu acest lucru? Atunci când U.R.S.S. nu ?tia, la 24 iunie 1941, v? spun cu siguran?? c? Moscova nu îndr?znea m?car a întrez?ri în vreun fel victoria în Al Doilea R?zboi Mondial, nici m?car ca lumini?a de la cap?tul tunelului, pentru c? era o imposibilitate. Cu o armat? în stadiul în care o adusese Stalin înainte de 1941, atunci când decapitase conducerea armatei ro?ii... care devenise totalmente nepreg?tit?...
Doru Ioan T?r?cil?: Domnul senator, v? rog s? concluziona?i. Noi discut?m despre tratat, dumneavoastr?, de o jum?tate de or?, de fapt, exact de 37 minute, a?i început s? ne povesti?i r?zboiul.
Gheorghe Buzatu: V? prinde bine aceast? poveste, dar discutam despre Tratatul din 4 iulie cu trimitere la R?zboiul din R?s?rit...

Doru Ioan T?r?cil?:
A?i început s? ne povesti?i r?zboiul. V? rog s? v? referi?i la tratat.

Gheorghe Buzatu:
Sunt bune ?i pove?tile, a?i v?zut ?i la regulament, domnule pre?edinte. Din când în când e bine s? mai auzim ?i pove?ti, dar CELEXadev?rate...

Doru Ioan T?r?cil?:
Da?i-ne posibilitatea ca, peste o lun?, ca peste un an, s? citim toate aceste lucruri din cartea dumneavoastr?.

Gheorghe Buzatu:
Nu, c?r?ile sunt deja scrise ?i ele de mult trebuiau citite, oricum înainte de-a se fi semnat documentele la Moscova, nu acuma...

Doru Ioan T?r?cil?:
Din punctul dumneavoastr? de vedere...

Gheorghe Buzatu:
P?i, asta este surprinderea mare. C? toate aceste chestiuni, care sunt spre cuno?tin?? general?, au fost demult rezolvate, rezultatele nu au fost publicate în primul rând de istoricii români, pentru c? la noi nu a fost posibil, o bun? perioad?, s? fie tratate asemenea aspecte, ci de istoricii str?ini. ?i aici, istoricii britanici, americani ?i germani sunt în frunte. ?i, iat?, eu cred c? era de datoria diploma?ilor no?tri s? cunoasc? aceste aspecte, s? fi devenit speciali?ti în materie. Nu se poate aborda, trata ?i rezolva trecutul în asemenea termeni, condamnând Pactul, precum ?i participarea României la Al Doilea R?zboi Mondial, de partea Germaniei, din momentul în care recunoa?tem c? a fost un r?zboi drept ?i paralel al României în 1941-1944. O spun rezultatele cercet?rilor istorice cele mai serioase. Nu este posibil s? vin? diplomatul, s? vin? omul politic, dup? aceea, ca s? anuleze concluziile oamenilor de ?tiin??. Mai cunoa?tem asemenea epoci ?i consecin?ele lor. Diploma?ii nu pot s?-?i însu?easc? anumite puncte de vedere, altele decât cel ce exprim? Adev?rul. Federa?ia Rus? ?i România î?i exprim? hot?rârea de a dep??i „mo?tenirea negativ?" a trecutului. P?i, ace?ti termeni înseamn? c? aceast? mo?tenire negativ? a trecutului este, func?ioneaz?. Cum dep?im aceste aspecte negative, dac? nu privim adev?rul în fa??? Ru?ii ?tiu cel mai bine unde au gre?it fa?? de noi. Ar fi foarte curios s? o face?i, a?a, pe detectivii ?i s? p?trunde?i în arhivele ruse?ti de acum, unde directivele descoperite sunt foarte clare, a?a cum au fost ?i în trecut. Pe aceste probleme ale Basarabiei, Bucovinei ?i, în ansamblu, ale României, v? asigur c? ru?ii, în arhivele lor, doar schimb? dosarele de la un raft la altul, dar concep?ia lor în ceea ce ne prive?te, nicidecum. De aceea, sunt convins c? ei, în sinea lor, sunt mul?umi?i, ne privesc cu bucurie autosatisfac?ia noastr?, ?i-i în?eleg, pot s? spun c?-i felicit, pentru c? evident este izbânda lor diplomatic?, au inclus în Declara?ie aceast? prevedere. Da, din punctul lor de vedere, este un succes diplomatic a sili România, dup? 60 de ani, nu s-?i cear? scuze, dar s? condamne un r?zboi drept ?i popular, R?zboiul din R?s?rit, purtat de poporul român întreg. La procesul s?u, din 1946, Ion Antonescu s-a exprimat în sensul c?, atunci când s-au f?cut dou? plebiscite, nu spun referendum, pentru c? este prea aproape de noi, s-a g?sit un grup de nebuni, de vreo 5 000 de comuni?ti, care, atât ?i nimic mai mult, au votat contra r?zboiului. În rest, a fost epopeea poporului român în secolul al XX-lea. A fost ca în vremurile antice. Un nou Anabasis pentru noi. Marin Preda se gândea c? uneori e nevoie de a?a ceva pentru un popor. La urma-urmei, sunt r?zboaie care sunt echivalente cu marile revolu?ii.

Din sal?:
Teoria r?zboiului...

Gheorghe Buzatu:
Nu este nici o teorie, este „teoria" realit??ii. Este nevoie ca un popor s? dea dovad? de acest spirit de lupt?. ?i românii l-au exersat de la 1941 la 1944. Voi reveni la aceast? problem?, dar ...

Doru Ioan T?r?cil?:
V? rog, uita?i-v?, cu cât entuziasm au primit aceast? veste colegii...

Gheorghe Buzatu:
Dar Declara?ia mai intr? într-o chestiune, într-un domeniu care chiar c? ne doare pe to?i. Este Tezaurul românesc de la Moscova. Ce este acest tezaur? Cum de ne îng?duim s? renun??m atât de u?or la el, s? amân?m rezolvarea situa?iei sale sine die, pentru c? aceast? Comisie care se va forma, care trebuie s? studieze arhivele etc., etc. nu va ajunge la nici un rezultat. Asta o spun pentru stenogram?, ca s? r?mân? scris, pentru confruntarea cu rezultatele ce se vor constata peste 5 ani sau peste 10 ?i 20 de ani! Vas?zic?, România a ajuns ast?zi, când se afl? în situa?ia de a avea nevoie de dolari, s? renun?e a?a, cu mare larghe?e, la un fond de aur care a fost bine constituit, a fost trimis la Moscova în 1917, cu o destina?ie bine ?tiut?, am avut asigur?ri din partea Angliei ?i a Fran?ei c? vor interveni pentru a se rezolva problema, iar, ast?zi, noi admitem c? chestiunea tezaurului trebuie l?sat? în seama unei comisii. Doamnelor ?i domnilor, încerca?i s? merge?i la Moscova. Eu m-am dus de unul singur. Am fost trimis de Academia Român?. Domnul senator Pris?caru ?tie. Eram cercet?tor, ?oarece de arhiv?, cum se spune... dar, revin, încerca?i s? merge?i la Moscova într-o delega?ie oficial?, ?i prima întrebare care vi se va pune: „Dumneata nu vii dup? tezaur"?! Nu, domnilor. Nu m? interesa tezaurul. De?i am g?sit documente ?i despre tezaur. Or, cine poate crede c? în viitor ru?ii se vor ?ine de cuvânt ?i, atunci când va sosi la Moscova delega?ia oamenilor de ?tiin?? români, a politicienilor, economi?tilor etc., etc., i se pune totul la dispozi?ie. Nicidecum! Pot s? precizez c? ei cunosc cu precizie unde se afl? ?i ce mai reprezint? tezaurul nostru de acolo. Când a fost vorba, de la Kremlin s-a ?i dat un semnal în 1935, dup? ce Titulescu a semnat cu Litvinov restabilirea rela?iilor diplomatice în 1934, s-a dat un ucaz ca s? ni se dea ceva înapoi ?i, imediat, s-a descoperit tezaurul. Au ?tiut unde-i era locul. ?i ni s-au dat atunci manuscrise ale Academiei Române, c?r?i vechi, ni s-au dat tablouri, Grigorescu etc., etc. În 1956, când s-au primit la Moscova alte semnale, se p?streaz? aici la Arhivele Statului din Bucure?ti scrisoarea lui Hru?ciov c?tre Gheorghiu-Dej, imediat au g?sit o alt? parte din tezaur (Clo?ca cu puii de aur etc., etc.) ?i delega?ia român? trimis? acolo, compus? din Tudor Arghezi, George Oprescu, cunoscutul istoric al artei române?ti, ?i al?ii, imediat au primit materiale ... Ba, la întoarcere, ei au f?cut un c?r?oi cuprinzând povestea tezaurului restituit par?ial. ?i apoi, periodic, informa?iile lor despre tezaur tot dispar. Ele se pierd... ?i acuma, vas?zic?, delega?ia român? se prezint? la Moscova ?i i se promite c? în viitor trebuie s? vin? al?i speciali?ti ca s? studieze tezaurul. Dar în alte cazuri cum au f?cut? Este cazul s? privim ?i al?turea ce atitudine au avut sovieticii fa?? de Tezaurul Republicii Spaniole luat în 1936? Cum au procedat Puterile Occidentale cu Tezaurul statelor ocupate de Germania – ??rile Baltice, Polonia, care au fost depuse în Occident? Sau cum a procedat România cu o parte din Tezaurul polonez, pe care l-a restituit cu bun?voin?? în 1947? Iar când e vorba s? ne referim la regimul care ne este rezervat nou?, totul devine o nebuloas?. Ni se dau explica?ii, unele sunt fantastice, c? în timpul N.E.P.-ului Vladimir Ilici Lenin ar fi dictat folosirea tezaurului nostru, c? în vremea celui de-Al Doilea R?zboi Mondial tezaurul ar fi fost luat de la Kremlin ?i trimis undeva pe Volga ?i mai departe în interiorul U.R.S.S.-ului. Este fals, c?ci în 1965, în cursul primei vizite de stat pe care a f?cut-o Nicolae Ceau?escu la Moscova, la 3-9 septembrie 1965, Brejnev ?i ceilal?i au declarat c? ?tiau ce era cu tezaurul, de?i în primele zile ale conversa?iilor t?g?duiser? acest lucru. Deci, dac? se ?tia la 1965, ce revolu?ie, ce fapt? m?rea??, ce r?sturnare s-a mai produs între timp la Moscova, ca s? fi intervenit din nou pierderea urmelor tezaurului, un tezaur precum cel al României.

Valoarea tezaurului nostru, la urma urmei, este simbolic? - circa 1,1 miliarde de dolari, la pre?ul actual, reprezentând contravaloarea stocului metalic necesar emisiunii B?ncii Na?ionale a României la 1914 sau la 1916 (314,5 milioane lei aur). Sunt multe de corectat la cifre, dac? lu?m în calcul celelalte valori expediate în 1917 la Moscova pentru a le salva în fa?a ocupa?iei inamicilor de atunci - Germania ?i alia?ii ei. Dar, zic, un asemenea tezaur reprezint? pentru cel care l-a cedat, pentru România, ?i pentru cel care l-a primit, o valoare simbolic? ?i una material?, distincte. Dac? tezaurul este întreg, este tezaurul nostru; dac? tezaurul nu mai este a?a cum ne îng?duim s? credem, el nu mai este tezaurul, ?i putem spune c?, într-adev?r, bie?ii de ru?i nu mai au ce s? ne restituie pentru c?, ?i pentru ei, numai integral fiind tezarul mai prezint? vreo semnifica?ie. Dac? o pies? de acolo lipse?te, pentru c? noi avem pentru toate piesele r?mase acolo ori retrocedate la 1935 ?i 1956, tabelele cu inventarul complet pentru toate piesele, pân? la ultimul inel al Reginei Maria, deci, dac? o pies? lipse?te de acolo, tezaurul nu mai este al nostru, cel original, astfel c? putem spune, a?a cum au f?cut ?i semnatarii din 4 iulie 2003, c? s? l?s?m lucrurile în seama viitoarei comisii. Ce rost au aceste prevederi din Declara?ia comun? în acest tratat care-?i propune raporturi normale între dou? state, între o putere ?i o ?ar? mai mic?, între dou? ??ri care nici m?car nu mai sunt vecine, dar vede?i dumneavoastr?, România r?mâne în sfera de interese a Rusiei. Cei mai de seam? savan?i au exprimat cândva în ce ar consta blestemul pozi?iei geopolitice a României de 300 de ani încoace. Care ar fi acesta? Ei, românii, se spune „Sunt prea aproape de Rusia ?i prea departe de Dumnezeu". În aceast? situa?ie - putem ?i ofta - dar ne putem gândi, dac? un document, precum acesta, se poate semna oricând, decât atunci când România a ajuns destul de puternic?, când a ajuns ea îns??i ?i când nu i se sugereaz? de ici de colo c? e cazul s-?i reglementeze raporturile cu Rusia. Cândva, la 1996-1997, circulau zvonuri c? trebuia s? ajungem la în?elegere cu Ucraina, s-a semnat tratatul, tot istoric ?i acela; acum cu Rusia; problema este cine va urma? Dac? urm?m în aceast? caden??, ?i asta o spun tot pentru stenogram?, vom ajunge peste ani ?i ani s? ni se sugereze ca Bucure?tii s? semneze asemenea tratate ?i cu Oltenia ?i cu Muntenia, ?i cu Dobrogea, pentru c? ne st? bine s? fim în rela?ii bune cu to?i vecinii.
Doamnelor ?i domnilor ...

Doru Ioan T?r?cil?:
V? rog s? nu încheia?i, c? mai avem zece minute pân? la epuizarea ordinii de zi.

Gheorghe Buzatu:
S? ?ti?i c? abia de data aceasta intru în materia adev?rat?! (Aplauze.)

Doru Ioan T?r?cil?:
Ne bucur?m! Ave?i cuvântul.

Gheorghe Buzatu:
Domnule pre?edinte, Eu v? mul?umesc c? m? mai întrerupe?i pentru c? îmi da?i câte o ?ans?, cât de cât, întrucât a venit iarna, sunt pu?in r?gu?it, iar dumneavoastr? îmi îng?dui?i s?-mi iau mici pauze...

Doru Ioan T?r?cil?:
Eram îngrijorat.

Gheorghe Buzatu:
Totu?i, istoria merge înainte, indiferent de grijile dumneavoastr?. M? gândesc cu mare pl?cere c?, spre exemplu, joi, când va continua discu?ia la acest tratat, voi fi eu pre?edinte de ?edin??...

Ghiorghi Pris?caru:
Nu mai e ?edin?? joi.

Gheorghe Buzatu:
Nu mai este joi? S-a desfiin?at ?i asta? Joia cealalt?, atunci, oricum la o ?edin?? viitoare, dumneavoastr? ve?i fi aici ?i o s? vede?i c? eu nu o s? v? întrerup, v? voi îndemna s? spune?i tot ce ?ti?i. (Sala se amuz?.)
Doru Ioan T?r?cil?: Îmi cer scuze dac? vi se pare c? v-am întrerupt, dar, indiferent de scaunul pe care-l voi ocupa în Senat, voi manifesta acela?i respect fa?? de dumneavoastr?.

Gheorghe Buzatu:
Nici nu m-am îndoit vreodat?, domnule pre?edinte. Deci merit? România asemenea Declara?ie comun?? Din sal?: Da!

Gheorghe Buzatu:
Dumneavoastr?, pentru c? sunte?i cu „Da"-ul, o s? vota?i Declara?ia. În ceea ce ne prive?te, noi vom avea ni?te rezerve care se vor exprima la vot ?i probabil c? acest lucru nu va mai întârzia mult, deoarece domnul pre?edinte crede c? este cazul s? m? opresc aici. Multe aspecte, în felul acesta, r?mân în afara aten?iei noastre. Îmi pare r?u, nu sunt economist, nu sunt finan?ist s? intru în esen?a, în fondul problemelor care sunt atinse prin tratatul propriu-zis, dar chestiunea st? în felul urm?tor pentru mine ca unul ce vine din tagma istoricilor: avem noi în continuare capacitatea s? r?spundem tuturor proiectelor pe care Rusia ni le ofer? pe plan economic ?i financiar, ori r?mânem asemenea unui ?oricel care zgând?rim un elefant ?i, atunci când trecem podul, îi sufl?m în ureche s? fie atent cât de mult tremur? podul pe care tocmai trecem? Avem noi deschiderea necesar? ca s? r?spundem ofertelor lor?
(Fragment din volumul „Paradigme ale tragediei Basarabiei")
footer