Revista Art-emis
Despre elucubra?ii sfertodocte PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Duminică, 09 Octombrie 2011 14:36
Ion MaldarescuAsemenea p?rerii lui Mar?ial despre unele crea?ii sucite ?i enigmatice ale vremii, pe care le numea „Difficiles nugae", m?rturisesc, fac alergie atunci când aud prea-des uzitatele, de dup? 1989, cuvinte: reform?, democra?ie, libertatea exprimare, toleran??, societate civil?. Sunt un adversar declarat al a?a-numitelor re?ele de socializare ?i forumuri de discu?ii, unde tot soiul de indivizi refuleaz? manifest?ri psiho-somatice, disfunc?ii, tulbur?ri cauzate de stres ori distonii neurovegetative, de?ertându-?i zelos gunoaiele în benele sus-amintite sau pe „forumul" de discu?ii al vreunei publica?ii „imprudente". A-?i expune p?rerea este un act civic normal. A te adresa mitoc?ne?te cuiva care are o p?rere diferit? de a ta, confirm? repeten?ia la lec?iile de bun? cuviin?? din familie sau de la ?coal?. Unul dintre cei ce se erijeaz? în reprezentant al „societ??ii civile" s-a sim?it „dator" s? reac?ioneze „cu mânie proletar?", îns?ilând elucubra?ii dificile adresate autorului unui articol, ap?rut într-una din cele mai serioase publica?ii române?ti din afara grani?elor României. „Erijatul" respectiv - domnul „e" (a?a îl voi numi în continuare) î?i aroga statutul de intelectual, îns? limbajul de flor?reas?, punctat cu inser?ii cabotiniste l-a desconspirat, încuscrindu-l cu filosofii etiliza?i ai vreunei cârciumi din mahalaua Gala?iului: „sunte?i împreun? cu ziarul o oficin? a securit??ii de prin anii '50 când se f?cea propagand? anti monarhist? de cea mai primitiv? spe??." Tonul acuzator, infatuat mi-a amintit de o întâmplare din via?a mereu actualului comic Constantin T?nase. Un oarecare, dorind s? fac? haz r?ut?cios pe seama nasului „bine crescut" al marelui actor, i-a dedicat versurile: „Se deschide-o u??/ Apare un nas,/ Intr? ?i T?nase/ Dup-un sfert de ceas...// Replica lui T?nase nu s-a l?sat a?teptat?: „...Eu, acum te-ntreb pe tine:/ Ai nas s? vorbe?ti cu mine?//"

Potrivit vârstei, împricinatul sfertodoct nu se afla nici m?car în stadiul de „proiect" prin anii '50, a?a c? amintirile proprii nu-i permit asemenea cuget?ri profunde, iar sursele sale de informare sunt - cu certitudine, s?race, mediocre sau eronat selectate. În ceea ce prive?te „propaganda [...] de cea mai primitiv? spe??", cum mânios o nume?te, însu?i Ex-Majestatea sa ?i-a f?cut-o cu mânu?a lui, nu doar în anii '50, ci în întreaga perioad? dintre 1944 ?i pân? ast?zi. G?sesc normal Faptul c? domnul „e" s-a sim?it dator s? ia atitudine. Faptul apar?ine libert??ii de opinie, dar repro?urile neargumentate ?i amenin??rile adresate autorului articolului sunt în total? contradic?ie cu morga intelectual? pe care o afi?eaz?. Se pare c? domnul „e" nu con?tientizeaz? situa?ia hilar? în care se complace „m?ria sa vod?". Articolul în discu?ie se referea, printre altele, la fostul monarh al României, a c?rui cauz? domnul „e" o sus?ine „pân?-n pânzele albe". O disput? de idei, de opinii dintre persoane avizate se încheie, în cele mai frecvente cazuri, cu un final constructiv. Ce te faci, îns? când un astfel de „urechist" în probleme de istorie, un „autist" f?r? competen?? emite teorii ?i soma?ii care cocheteaz? cu piesele de teatru ale lui Eugen Ionesco (în treac?t fie spus nu am agreat nicicând „absurdul", fie el ?i eugenionescian). Dac? sinapsele încinse pân? la ro?u, îi refuz? perceperea explica?iilor pertinente, îi inspir? recurgerea la acuza?ii nefondate ?i amenin??ri paranoice, statutul de atoate?tiutor într-ale istoriei neamului românesc pe care ?i-l arog? domnul „e" se coreleaz? precum nuca ?i peretele cu fondul cunoa?terii sale. În acest dialog surdo-mut este vorba de fapte consumate, de respectarea realit??ii istorice ?i de fostul rege al românilor. Scriu „fost" pentru înl?turarea oric?rei confuzii. În acest moment, REPUBLICA ROMÂNIA nu poate avea nici Rege, nici „Casa regal?" ?i, dup? opinia mea, formula de adresare frecvent ?i impropriu utilizat?, „Majestatea sa", este caduc?. Regretabil, mul?i confund? MONARHIA (o form? arhaic? ?i nedemocratic? de conducere a unui stat) cu monarhul-om, iar dac? cineva motiveaz? c? mai exist? monarhi, este cert c? ace?tia nu au nicio putere legislativ?, sunt personaje de decor, un fel de blazon „nobiliar" apar?inând tradi?iei locale. Ar fi foarte interesant s? ne gândim ce s-ar fi întâmplat dac? ?i ei, vest-europenii, ar fi tr?it sub cizma ruseasc?, vându?i de Roosewelt ?i Churchil. S?-i întreb?m pe nem?i, care nu ?i-au revenit total nici pân? ast?zi dup? „aventura" sovietic?.
Dac? tot am stârnit cuibul de viespi ?i dac? tot a venit vorba de „fostul", s? ne arunc?m pu?in privirea asupra uneia din numeroasele gafe majore s?vâr?ite de Ex-Majestatea Sa, adeziunea la „Declara?ia de la Budapesta" din anul 1989: „Mar?i, 4 iulie 1989, Majestatea Sa regele Mihai a primit la re?edinta sa de lâng? Geneva o delega?ie din grupul românilor care au redactat la Budapesta o declara?ie comun? împreun? cu Forumul Democratic Maghiar. Aceast? delega?ie compus? din Ariadna Combes, dr. Ion Vianu ?i Dinu Zamfirescu (semnat? ini?ial - printre al?ii - ?i de: Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici, Vladimir Tism?neanu, Ileana Vrancea, Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Mihnea Berindei, George Barbul, Doru Braia, Theodor Cazaban - n.a.), a înmânat Majest??ii sale textul declara?iei de la Budapesta. Majestatea sa a aprobat întrutotul con?inutul declara?iei care exprima convingerile sale privind rela?iile dintre popoarele român ?i maghiar". Redau con?inutul declara?iei, subliniind gravitatea acestui gest politic iresponsabil, care a f?cut un mare deserviciu istoriei ?i, cum se poate observa, viitorului poporului român:
Pentru o informare corect? asupra istoriei contemporane a României, dar ?i pentru completarea lacunelor ?i a inform?rii despre TR?DAREA NA?IONAL? de la 23 august 1944 a FOSTULUI suveran (nu singura), se impune cercetarea documentelor de arhiv?, nu „Wikipedia" - unde scrie oricine, orice dore?te. Vre?i argumente care pot sus?ine gesturile morale condamnabile ale FOSTULUI? De?i sunt convins c? demersul meu nu are prea multe ?anse de convingere a „subiectului" ?i a celor din aceea?i echip?, v? rog s? citi?i câteva dintre ispr?vile celui pe care domnul „e" îl sus?ine cu atâta abnega?ie ?i ne?tiin??:
* În noaptea de 22/23 august 1944, Maniu, Br?tianu ?i Titel Petrescu, de comun acord cu faptul c? numai Mare?alul Ion Antonescu poate incheia un armisti?iu rezonabil cu alia?ii, l-au trimis pe Br?tianu la Mare?al, pentru a-i comunica sprijinul lor. Dup? audien??, Br?tianu le-a comunicat hot?rârea acestuia de a încheia, chiar a doua zi, armisti?iul, cu solicitarea unui acord în scris de la cei trei: „V? rog, domnule Br?tianu s? m? în?elege?i, este vorba de o r?spundere istoric? ?i atunci lua?i-v? ?i dumneavoastr?, printr-un act scris, r?spunderea ?i nu prin discu?iuni care se pierd ?i mâine pot fi negate." Acest lucru reiese ?i din declara?ia generalului Constantin (Pichi) Vasiliu, în timpul procesului: „Dup? plecarea lui Br?tianu de la audien?a avut? la Mare?al, acesta mi-a declarat c? este hot?rât s? fac? armisti?iul împreun? cu Maniu ?i Br?tianu." Aceea?i declara?ie f?cut-o în instan?? ?i Eugen Cristescu, ?eful serviciului secret.
* La ora 13.00 a zilei de 23 august 1944, ?efii partidelor de opozi?ie: I. Maniu, Gh. Br?tianu ?i Titel Petrescu r?m?seser? pe aceea?i pozi?ie, aceea de a-l sprijini pe Ion Antonescu s? încheie armisti?iul, un motiv în plus pentru aceasta, cânt?rind ?i întrevederea ?efilor opozi?iei cu Lucre?iu P?tr??canu ?i Constantin Agiu, reprezentan?ii comuni?tilor. Pe parcursul acestei întâlniri, la insisten?a imperativ? a celor doi, referitoare la r?sturnarea Mare?alului, exprimat? prin soma?ia: „...R?spunde?i: accepta?i sau nu? Nu mai poate interveni din partea dvs înc? o amânare!", generalul S?n?tescu, reprezentantul Palatului, prezent ?i el la intrunirea conspirativ? nu a reac?ionat în nici un fel atunci când delegatul comuni?tilor a b?tut cu pumnul în mas?. Iuliu Maniu, care sesizase caracterul ultimativ al proiectului prezentat de comuni?ti, a întrerupt insolen?a vorbitorului, r?spunzându-i surâz?tor: „Dr?gu??... eu nu sunt obi?nuit s? se discute cu mine cu revolverul pe mas?." Evenimentele s-au precipitat. S?tul de tutela Mare?alului, Regele a decis s? fac? el armisti?iul, „Dac? îl l?s?m pe Ion Antonescu s? fac? armisti?iul - a spus Regele - ne va ?ine iar sub papuc." (Memoriile lui Gh. Br?tianu).
* Preocupat de soarta frontului ?i de complexitatea situa?iei, Mare?alul nu avea de gând ?i nici vreme de irosit pentru o vizit? la Palat, îns? dup? insisten?a - prin telefon - a generalului S?n?tescu, în cele din urm? a acceptat. Între timp, la Palat, Regele împreun? cu comploti?tii: Mocioni-Stârcea, generalul revan?ard Aurel Aldea ?i Ioani?iu, secretarul Regelui, colonelul-adjutant Emilian Ionescu, colonelul D. D?m?ceanu ?i al?ii, suporterii ideii comuni?tilor - aceea de a folosi vizita Mare?alului pentru a-l aresta - f?ceau preg?tiri în acest sens. Însu?i Regele a format o echip? din trei subofi?eri din paza sa personal?: Bâl?, Dumitru Rusu ?i Dinu, sub comanda maiorului Anton Dumitrescu. Subofi?erului Bâl?, Regele i-a încredin?at cifrul camerei-seif - o înc?pere îngust?, f?r? aerisire - în interiorul c?reia, i-a spus s? aduc? o m?su?? ?i dou? scaune. „În cazul c? îl arest?m, aici ai s?-l închizi!". Abia atunci subofi?erul a în?eles ce se preg?tea. În acel moment prestigiul ?i con?tiin?a Regelui s-au pr?bu?it lamentabil, de la în?l?imea tronului la nivelul ordonan?ei. Misiunile încredin?ate nu mai las? nici un semn de îndoial? asupra faptului c? oricare ar fi fost r?spunsul Mare?alului, orice ar fi dorit s? fac?, arestarea era hot?rât?, iar numele persoanelor ce se g?seau în Casa Nou?, din spatele Palatului Regal vorbesc de la sine.
* Asupra dialogului purtat la Palatul Regal ?i a celor întâmplate în dup?-amiaza zilei de 23 august 1944, declara?iile sunt foarte controversate ?i contradictorii. Singurul supravie?uitor al evenimentelor care ar putea relata derularea „filmului" arest?rii Mare?alului este fostul suveran, dar „Majestatea Sa" nu are nici un interes s? fie aflat întregul adev?r; p?streaz? t?cerea ?i... nu va vorbi niciodat?. Agenda lui Carol al II-lea - unde Mare?alul a notat succint derularea arest?rii - ascuns? decenii de c?tre un membru al g?rzii Palatului, „strig?" cu toat? puterea adev?rul. Regele a nesocotit op?iunea partidelor politice ?i, prin gestul condamnabil al arest?rii Conduc?torului Statului - ?i de facto al Armatei - a adus prejudicii ?i suferin?e inimaginabile neamului românesc. Comploti?tii nu s-au sfiit s?-?i însu?easc? toat? ac?iunea de încheiere a armisti?iului pe care Mare?alul o definitivase la Snagov, înainte de a pleca la Palat, ca ?i toate m?surile de preg?tire militar? prev?zute de Mare?al în acest scop. Pentru a-?i pune în aplicare planurile nechibzuite, comploti?tii au abuzat de toate înlesnirile pe care Mare?alul le acordase opozi?iei pentru a stabili contacte ?i a trata cu alia?ii, nefiind niciodat? deranja?i de organele de siguran?? ale ??rii. Dup? marea infamie - arestarea Mare?alului, Regele a mai comis imensa eroare materializat? prin citirea, în seara aceleia?i zile, la radio, a proclama?iei întocmite de comuni?ti ?i care a echivalat cu capitularea necondi?ionat? a României. Nes?buin?a Regelui a permis sovieticilor, ca între 23 august ?i 12 septembrie 1944, s? mai ia în prizonierat între 130.000 ?i 170.000 de osta?i ?i ofi?eri români, ace?tia ad?ugându-se celor captura?i pe frontul de est. (Raportul M.St. M. al Armatei Române din 1945).
* De teama represaliilor for?elor militare germane, dovedind „marele s?u curaj" Regele a plecat din Bucure?ti, refugiindu-se la mo?ia sa din jude?ul Gorj, de unde s-a reîntors doar când situa?ia a trecut sub controlul sovietic. Dorind cu orice pre? s? se transforme din personaj de decor, în erou, Regele Mihai a decis s? culeag? laurii personali pe seama altora. Cum a fost recompensat pentru tr?darea sa? A ob?inut doar satisfac?ii efemere: URSS i-a acordat cea mai mare distinc?ie sovietic?, pe care doar Stalin, Eisenhower, Montgomery ?i marii comandan?i sovietici o mai de?ineau - Ordinul „VICTORIA". Decretul care înso?ea distinc?ia, men?iona: „Pentru actul curajos al cotiturii hot?râtoare a politicii României spre ruptura cu Germania hitlerist?, în clipa în care nu se precizase clar înfrângerea Germaniei, Majestatea Sa Mihai I, Regele României, se decoreaz? cu ORDINUL VICTORIA. Prezidiul Sovietului Suprem al URSS, M. Kalinin, Secretarul Sovietului Suprem al URSS, Gorkin. Moscova, Kremlin, 6 iunie 1945". (Stalin, ?tind c? regelui îi plac motoarele, i-a trimis cadou ?i dou? avioane).
* Mare?alul Ion Antonescu (a recunoascut deseori ?i ex-suveranul) a fost un mare patriot. Punctând retrospectiv, fie c? place cuiva sau nu, regele Mihai I a tr?dat România, poporul român ?i pe ?eful de facto al Armatei Române. G?si?i un al doilea exemplu în istoria modern? unde un alt suveran european a tr?dat capul propriei o?tiri ?i l-a predat în plin conflict militar, inamicului!?! Regele s-a bucurat de privilegii, de avantaje împreun? cu Mare?alul, dar greut??ile ?i osânda a l?sat-o doar pe umerii acestuia. Frustrarea, incompeten?a, invidia ?i ura i-au otr?vit sufletul de tân?r ?i i-au întunecat ra?iunea. Urmare a Proclama?iei de la 23 august 1944 (a se citi capitularea necondi?ionat?), regele a deschis larg por?ile trupelor sovietice pentru ocuparea ??rii, a dat cale liber? instaur?rii bol?evismului în România ?i a girat exterminarea qvasitotalit??ii intelectualilor ?i a patrio?ilor români. Lipsi?i prin ordinul regelui de dreptul de a se ap?ra, 170.000 de militari români - inclusiv generali - au fost lua?i prizonieri. ?ti?i câ?i s-au mai întors acas?? Cei mai mul?i au pres?rat tundra siberian?, p?mânturile sterpe ale Kazahstanulu ?i minele din Dombas cu oasele lor. Pentru tr?darea sa, Regele a beneficiat de recompensa lui Stalin materializat? prin Ordinul „Victoria" (??????) cu diamante ?i dou? avioane cadou. Dac? se poate spune astfel, prea mic a fost pre?ul tr?d?rii pentru o suferin?a atât de mare îndurat? de neamul românesc.!
* Gestul regelui Mihai I de la 1 martie 1946 de a preda destinele ??rii în mâinile unui guvern bol?evizat ?i subordonat intereselor Uniunii Sovietice nu poporului român a constituit al doilea act de tr?dare a poporului român. Gestul slugarnic ?i liber consim?it al regelui fa?? de ocupantul sovietic nu i-a folosit prea mult. Nemaiprezentând interes, în 1947 a fost aruncat ca o m?sea stricat?. De?i abuziv?, abdicarea a fost un act constitu?ional - regele recunoscând valabilitatea Parlamentului ?i a Guvernului sovieto-evreizat, prin îns??i prezen?a lui fizic? în institu?iile men?ionate ?i girul dat acestora. Motiva?ia pe care o invoc? fostul rege, privind amenin?area cu împu?carea studen?ilor demonstan?i este f?r? acoperire ?i nesustenabil? nici cu documente, nici cu martori. El nu a avut demnitatea s? înfrunte soarta, preferând s?-?i salveze pielea ?i tr?dând pentru a treia oar? neamul românesc, c?ruia nu i-a apar?inut niciodat?! Semn?tura pus? pe „Declara?ia de la Budapesta", de la 16 iunie 1989, a constituit un atac simultan al G.R.U., N.A.T.O. & Co împotriva României, la care fostul suveran a fost folosit ca decor. Semn?tura pus? deliberat pe acel act de c?tre „M?ria Sa, Vod?" poate fi considerat? al patrulea act de tr?dare comis împotriva României f?când „coroana" s? se rostogoleasc? de la în?l?imea tronului la ghena de gunoi a istoriei. Când, în 2005, veteranii alia?ilor din vremea celui de-al doilea r?zboi mondial s-au întâlnit pe coasta Atlanticului pentru a marca 60 de ani de la sfâr?itul marii conflagra?ii, fostul rege a preferat s? dea curs invita?iei Moscovei, unde pre?edintele Putin l-a decorat din nou. Atunci „Majestatea Sa" a tr?dat pentru a cincia oar? poporul român, confirmând înc? o dat? actul samavolnic de la 23 august 1944 ?i perseverarea în acest dureros ?i tragic act de tr?dare.
*„Majestatea Sa Regele Mihai I al României ?i Alte?a Sa Regal? Principele Radu au participat la parada de 9 mai de la Moscova", declara secretarul general al Casei Majest??ii Sale, Constan?a Iorga. Potrivit sursei citate, invita?ia fusese transmis? prin intermediul Ambasadorului Federa?iei Ruse la Bucure?ti, Alexandr Ciurilin, din partea pre?edintelui Federa?iei Ruse, Dimitri Medvedev,. Spre diferen?? de „Majestatea sa", un ROMÂN de peste Prut a avut demnitatea de a nu r?spunde invita?iei primite de la Moscova: „Cum s? particip la parad?, al?turi de armata care ne-a adus comunismul, a organizat foametea ?i ne-a deportat în Siberia? Ast?zi ea se afl? în cetatea lui ?tefan cel Mare". A?a a spus românul Mihai Ghimpu.
Cei mai mul?i dintre scandaliza?i nu au nici competen?a, nici experien?a analizei ?i nici dreptul s? dea verdicte. Ar fi cazul s? studieze, s? cerceteze arhivele ?i documentele înainte ca resentimentele preconcepute s? le orbeasc? „uzul ra?iunii" ?i s? repete la nesfâr?it lozinci. În anii r?zboiului fiul regelui-aventurier era prea necopt s? conduc? ?ara, iar acum, la vârsta senectu?ii p?streaz? cu sfin?enie „discre?ia" asupra ADEV?RULUI de la 23 august 1944, TACE! Mare?alul a pl?tit cu via?a atât meritele cât ?i erorile sale, ?i a f?cut-o cu demnitate! Trebuie s? facem corp comun pentru salvarea României, în loc s? ne scind?m for?ele în fa?a r?ului invadator. „Revolta?ii" ap?r? o fantom? expirat? care ?i în 1947, ?i dup? '89 a primit mult mai mult decât i se cuvenea.
„Fii om, fi drept ?i nu uita c? deasupra intrigilor ?i urilor este PATRIA, este ve?nicia neamului ?i acolo trebuie s? ne întâlnim întotdeauna, chiar dac? un ne în?elegem de fiecare dat?!" Asta trebuie s?-i înv???m pe români - mai ales acum, în vremuri de restri?te - nu s?-i l?s?m s? cad? în capcanele neprietenilor neamului românesc, scuzând sau pream?rind tr?darea ?i incompeten?a unui fost ?i actual personaj de decor. M?car ast?zi, când ni se vrea capul, ave?i în?elepciunea, puterea ?i curajul s? trece?i peste animozit??ile de acum ?apte decenii dac? nu vre?i s? piar? ?ara, cum vor neprietenii alogeni ?i slugile lor autohtone. Ce a f?cut bun Mihai pentru România în toat? existen?a sa? Istoria nu se înva?? emo?ional, nostalgic, ci din fapte ?i documente, transpunându-v? în atmosfera momentului. Da?i frâu liber ra?iunii ?i arunca?i veninul care v? am?r??te sufletele. Purta?i-v? cu în?elepciune ?i nu v? l?sa?i prin?i în capcana vechiului adagiu „Divide et impera"! Înv??a?i din cele trecute, dar privi?i înainte! Nu da?i cu piatra, e inutil; construi?i, dac? ave?i cugetul curat. Trecutul nu mai poate fi schimbat, viitorul, DA!
Cine dore?te s? accepte, s? re?in? ceva din con?inutul acestui mesaj, nu cred c? va avea de pierdut, celorlal?i le r?mâne libertatea de a-?i purta la nesfâr?it, propriile angoase.
footer