Revista Art-emis
Condi?ionalul optativ PDF Imprimare Email
Teodor Brucar   
Duminică, 09 Octombrie 2011 14:16
Brucar Teodor
Dac? tot e week-end de toamn? ?i te sim?i excedat de munc?, de probleme, de via??, de gânduri, de nori si vâltori ?i dac? po?i merge mai departe f?r? s? te decompensezi stând cu ochii pe cerul camerei sau ?i mai r?u pe sticla televizorului, dac? miroase fatal a versatila zacusc?, persuasiva gogonea sau infatuatul gogo?ar, dac? s-au aprins gutuile în ferestre ?i frunzele mai p?streaz? amintirea p?s?rilor, dac? sim?i c?-?i pierzi fructele bucuriei ?i ploaia vine ca o promisiune a rena?terii, dac? în toamna vrajbei lor te întorci spre tine ?i te reg?se?ti mai împov?rat cu un an ?i poate mai în?elept cu o viat?, dac? Ingerul te prive?te de dincolo de stele încercând s? ?tearg? cea?a a?ezat? peste P?mânt ca ?i când ar mângâia trupul de sare al iubitei, dac? lumina dimine?ilor e pergamentoas? ?i nu-?i vine s? la?i perna plin? cu vise, dac? sim?i c? e?ti locuit ?i înghesuiala e prea mare, dac? Kipling ar fi scris „If” pe când Vivaldi - Preotul Ro?u mai compunea un concert pentru „orfanele” de la Ospedale della Pietà din narcisista Vene?ie ?i dac? „niciodat? toamna nu fu mai frumoas? sufletului nostru bucuros de moarte” , atunci, poate vei în?elege c? dac? nu-i doar o conjunc?ie introductiv? pentru condi?ional optativ.

Hirsut

Aproape c? nu-l observa nimeni. Privea în gol ?i a?a nemi?cat p?rea o n?luc? înfipt? între ?oseaua de intrare în ora? ?i calea ferat? spre libertate, poate c? era rodul pove?tilor maidanului de la marginea urbei care începea brusc cu un bloc hidos. Ploaia rece nu mai contenea de câteva zile ?i apa îi curgea pe tot corpul costeliv. Un abur u?or, ca o impresie, i se ridica din greab?n. Un cal alb, sfios ?i hirsut, în diluviul unei toamne n?uce ?i p?c?toase, p?scând gunoaie, pierdut sau abandonat în vâltoarea unei civiliza?ii de plastic, din care noble?ea a plecat de mult. Era ca o p?rere, ca arm?sarul sleit al unuia dintre cavalerii Apocalipsei, cu oasele gata s?-i str?pung? pielea sângerând? ?i m?re?ia r?nit? de moarte. P?rea visat, un cal alb ca un semn greu de t?lm?cit. Auzea poate vuietul unui galop de copite de oameni venind dinspre caldarâm, nechezatul cailor putere de pe ?oseaua inundat?, vacarmul vocilor unor fiin?e de neîn?eles, prea agitate, prea dintr-o alt? lume. A?tepta un st?pân sau ma?ina abatorului cu gândul la amintirea câmpiei ascuns? sub asfalt, beton ?i sticl? sau, poate, ca ?i noi, o tipsie cu j?ratic pe care sfârâie prima ninsoare.
footer