Revista Art-emis
Drepturile si interesele permanente ale Romaniei (3) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
MarĹŁi, 04 Octombrie 2011 06:38
Buzatu-GheorgheUn alt fapt remarcabil: din primele momente ale comuniz?rii României, care, în mod cu totul nefericit ?i p?gubitor evolu?iei ??rii, au coincis epocii sfâr?itului celui de-al doilea r?zboi mondial ?i debutului epocii postbelice, majoritatea cople?itoare a lucr?rilor redactate prin grija sau în spiritul ini?iativelor Biroului P?cii au fost trecute în anii 1945-1948 – prin decrete-legi – în rândul scrierilor interzise[86]. Ceea ce, indiscutabil, a reprezentat o prob? elocvent? în sensul c?, dup? ce, în condi?ii istorice concrete, România „pierduse" Pacea din 1946-1947[87], prin cumplitele sacrificii impuse de înving?torii din 1945, opera Biroului P?cii nu s-a dovedit întrutotul ineficient?, nefiind nicicum ... ignorat?! Mai ales c? destinul provinciilor istorice pierdute în anul tragic 1940 îl obsedase cu supra de m?sur?: Basarabia, nordul Bucovinei, ?inutul Her?a, nordul Transilvaniei ?i Cadrilaterul. A?a dup? cum am constatat, în cadrul Biroului P?cii s-a constituit la un moment dat, desigur c? în func?ie de negocierile antamate în vara anului 1942 între Bucure?ti ?i Sofia, posibil chiar la recomandarea Berlinului[88], o sec?ie pentru „reluarea tratativelor cu Bulgaria". Sec?ia respectiv?, pus? sub pre?edin?ia generalului N. Stoenescu, ministrul Finan?elor, ceea ce a sugerat clar ?elurile ?i a?tept?rile ini?iatorului, s-a întrunit în mai multe rânduri, la 6, 13, 20, 29 iulie sau la 1 august 1942[89], dar ?i la 13 august 1942[90]. Comisia s-a bucurat de participarea unor speciali?ti de marc? în domeniile diplomatic, economico-financiar, juridic, fiind suficient s? re?inem numele unora dintre cei care au intervenit în dezbateri: în afar?, bineîn?eles, de titularul Finan?elor, generalul N. Stoenescu, C. Stoicescu, ministrul Justi?iei, Mircea Vulc?nescu, subsecretar de stat la Finan?e, diploma?ii Gh. Davidescu, I. Christu, iar într-un rând însu?i liderul diploma?iei Bucure?tilor ?.a. În cursul reuniunilor, s-a c?zut de acord, mai cu seam? la sugestiile lui N. Stoenescu ?i I. Christu, c? nu „toate" problemele r?mase în suspensie între România ?i Bulgaria în urma Tratatului de la Craiova din 1940[91] aveau s?-?i afle solu?ii (6 iulie 1942)[92], decisiv fiind stabilirea fondului dosarului[93]. Admi?ându-se, la propunerea acelora?i, s? nu se fac? ced?ri în negocierile cu Bulgaria (13 iulie 1942)[94], sec?ia Biroului P?cii a avut în aten?ie: schimbul de popula?ie efectuat ?i negocierea sumei forfetare, situa?ia refugia?ilor ?i chestiunea arhivelor (13 ?i 20 iulie 1942)[95], problema telefoanelor (1 august 1942)[96]. La ?edin?a din 29 iulie 1942 a fost prezent ministrul de Externe, Mihai Antonescu, care a recomandat principiile de urm?rit, a formulat aspectele de ordin tehnic ?i financiar în aten?ie ?i nu a ignorat, în context, s?-?i exprime inten?iile, mai precis: „ ... Ceea ce m? intereseaz? pe plan diplomatic ?i politic este s? fac acest pas înainte pentru a nu-l face al?ii ?i a m? prinde într-un cle?te ?i pe urm? s? nu mai pot ajunge la schimbul de popula?ie pe pachete. Dac? pot s? ob?in aceste date, atunci, f?r? îndoial?, m? intereseaz? rezolvarea tuturor problemelor. Aceasta m? preocup? din punct de vedere tehnic [...] În ceea ce prive?te chestiunile de principii, ceea ce m? preocup? este s? facem un pas înainte în raporturile româno-bulgare. Întreaga problem? de principii trebuie s? fie rezolvat? în acest spirit (subl. ns.)"[97].
Este, f?r? îndoial?, inutil s? mai preciz?m c? toate compartimentele (comisii, grupuri etc.) care au func?ionat în cadrul sau în numele Biroului P?cii (1942-1944), succedat dup? lovitura de stat din 23 august 1944, de o Comisie pentru Studiul Problemelor P?cii, la nivelul Ministerului Afacerilor Str?ine din Bucure?ti (dup? 1 februarie 1945)[98], au avut un rol bine determinat. Mai apoi, în august 1945, sub conducerea lui Gh. T?t?rescu, noul lider al diploma?iei române (martie 1945 – noiembrie 1947), s-au constituit – dup? modelul Biroului P?cii, mai mult ca sigur – dou? comisii care aveau în aten?ie dou? probleme: preg?tirea documentelor privind participarea ??rii la viitoarea Conferin?? a P?cii ?i stabilirea cuantumului repara?iilor (de achitat ori de primit)[99].
Ghe. I. BratianuCu aportul speciali?tilor, programul împlinit a excelat prin profunzime ?i concrete?e, prin realism ?i amploare, iar roadele activit??ii s-au evaluat la ?i dup? Conferin?a P?cii de la Paris din iulie – octombrie 1946, unde s-au dovedit neprecupe?ite toate materialele adunate relativ îndeosebi la Transilvania[100], dup? cum ?i la ultima reuniune de la New York (noiembrie – decembrie 1946) a Consiliului Mini?trilor Afacerilor Externe ai Marilor Puteri înving?toare care au convenit asupra textelor definitive ale Tratatelor de Pace impuse fo?tilor sateli?i ai Reichului nazist – România, Finlanda, Ungaria, Bulgaria, dar ?i Italia, toate convocate la Paris, la 10 februarie 1947, pentru a li se impune veritabile Dictate ale P?cii.
Dup? cum lesne s-a putut constata, de o mare eficien?? în opera Biroului P?cii s-a dovedit activitatea istoricilor, geografilor, etnologilor, statisticienilor ?i geopoliticienilor, reuni?i în cele dou? sec?ii de profil – istoric? sau etnic?, biologic? ?i statistic?. Numai într-un atare context a fost posibil ca, datorit? acelora?i speciali?ti, s? fie valorificate, într-un termen minim ?i cu o periodicitate exemplar?, excelente sinteze consacrate trecutului, h?r?i ?i lucr?ri de cartografie istoric? ?i etnic?[101].
Celebrul istoric Gh. I. Br?tianu, pe care-l a?tepta de fel tardiv un groaznic sfâr?it în România ocupat? de URSS ?i comunizat? dup? lovitura de stat de la 23 august 1944[102], deslu?ise înc? din 1941, în Cuvântul înainte al celei dintâi reviste române privind „Geopolitica ?i geoistoria", coordonatele pozi?iei României în contextul sud-est european, ?i nu doar atât: „Suntem ceea ce Nicolae Iorga numea: un Stat de necesitate european?. R?zimat? pe cetatea carpatic? ?i veghind asupra Gurilor Dun?rii, str?juind aici în numele ?i interesul întregii Europe din spatele ei – ba, înc? ?i mai departe -, se cheam? c? România noastr? tr?ie?te ?i vorbe?te aicea nu numai pentru dânsa singur?.
Conferinta de pace de la Paris - 1946Statul nostru este, deci, - continua Gh. I. Br?tianu - în aten?ia Estului ?i Vestului, Nordului ?i Sudului deopotriv? – ?i în tot timpul. Ea de?ine, cum s-a spus, cu adev?rat o pozi?iune-cheie. Iar aten?ia aceasta a altuia pentru tine poate fi grij? ?i simpatie, poate fi ocrotire, dar poate fi ?i apetit sau primejdie. Înseamn?, deci, c?, mai mult decât oriunde aiurea, veghea în astfel de puncte trebuie s? fie mereu treaz? (veghea ta, a celui acolo a?ezat). Ideea de hotar, de putere ?i de apetit economic, interna?ional, de autarhie ?i independen??, trebuie purtat? acolo mereu în con?tiin?e, ca o obsesie. Suntem, prin pozi?ia noastr? pe glob, dar ?i prin cele ce poart? fa?a ?i ascund m?runtaiele p?mântului nostru, ca o stân? carpatic? la un vad de lupi. Ciobanii, drept aceea, trebuie s? aib? ghioag? bun? ?i to?i ?i ... s? doarm? cât mai pu?in. Se în?elege, deci: un Stat cu o astfel de situa?ie, în care te urmeaz? în tot locul vânturile, valurile, dator este, el cel dintâi, s? cunoasc? aceast? situa?ie, s?-?i dea permanent seama de toate, bune ?i rele, câte se ascund într-însa. To?i membrii acestui Stat, ?i în primul rând p?tura lui conduc?toare, trebuie s?-?i aib? gândul mereu a?intit la ele"[103].
Cu acela?i prilej, reputatul istoric descifra rostul geopoliticii, ca „?tiin?? tân?r? ?i totu?i veche, ca ?i lumea pe care o cerceteaz? ?i o fr?mânt?"[104] . Întrucât ea „ne înt?re?te în credin?a c? nimic nu este pierdut, cât timp p?str?m, neînduplecat? ?i ne?tirbit?, con?tiin?a leg?turii ve?nice dintre acest neam ?i p?mântul s?u, cât timp se va g?si un glas care s? revendice cu t?rie, în fa?a na?iunii ?i a istoriei, drepturile ce nu se pot prescrie, pe care împrejur?ri potrivnice le pot acoperi vremelnic, f?r? a împiedica îns? triumful unei justi?ii care întârzie adesea, dar nu lipse?te niciodat?"[105]. Astfel stând lucrurile ?i în contextul R?zboiului Sfânt al României din 1941-1944 pentru reintrarea ei în temeiurile drepturilor sale naturale ?i permanente, în contextul în care însu?i Conduc?torul Statului, Mare?alul Ion Antonescu, ca excelent militar de carier? ?i ca ilustru reprezentant al con?tiin?ei române?ti dintotdeauna, a insistat[106] ?i a finan?at întocmirea ?i editarea, în condi?ii grafice deosebite ?i în mai multe limbi de circula?ie interna?ional?, a unei opere de excep?ie: Atlasul intitulat Spa?iul istoric ?i etnic românesc, ap?rut în anul 1942 prin grija ?i sub egida Institutului Cartografic Militar, Institutul Na?ional Central de Statistic? ?i Academiei Române. Dup? cum constat?m, Atlasul a ap?rut – fapt deosebit de semnificativ – simultan cu constituirea Biroului P?cii, astfel încât cei mai proeminen?i membri ai acestuia au colaborat la realizarea volumului, veritabil monument al ?tiin?ei ?i culturii na?ionale, oper? în egal? în propor?ii ?i semnifica?ie cu impresionanta Enciclopedie a României (4 volume, Bucure?ti, 1938-1943), terminat? de imprimat tot pe atunci[107]. Dup? o jum?tate de veac, mai precis în 1992-1993, Atlasul din 1942 a fost republicat par?ial în trei fascicule[108], acoperind îns? toate compartimentele textului original, iar editorii, motivându-?i gestul, au relevat valoarea operei princeps, apreciind c? beneficiem de „o lucrare remarcabil? prin acurate?ea informa?iilor, prin conciziunea stilului ?i, în special, prin expresivitatea h?r?ilor ?i a graficelor [...] Lucrarea, în ansamblu, constituie o întreprindere ?tiin?ific? deosebit de valoroas? ?i f?r? precedent la noi, dep??ind în mod evident sfera conjuncturalului [...] Reeditarea lucr?rii, în 1992, are drept temei nu numai o fireasc? restituire a unei c?r?i de valoare, ci ?i necesitatea rede?tept?rii spiritului românesc, desc?tu?at de orice vremelnice opreli?ti"[109]. Este inutil s? mai preciz?m c?, de atunci încoace, Atlasul Spa?iul istoric ?i etnic românesc a stat permanent la dispozi?ia delega?ilor României în toate confrunt?rile interna?ionale, inclusiv, dup? cum s-a observat, în prima ordine, în preg?tirea de c?tre reprezentan?ii Bucure?tilor a materialelor absolut necesare pentru Congresul P?cii de la Paris din iulie-octombrie 1946 ?i, nu mai pu?in, în cadrul dezbaterilor furtunoase din Forumul reunit în Capitala Fran?ei.

Este necesar s? preciz?m, în încheiere, c? edi?ia princeps a Atlasului Spa?iul istoric ?i etnic românesc a beneficiat, cum se impunea, pentru fiecare dintre cele trei compartimente (I – Spa?iul istoric românesc; II – Ungaria „milenar?"; III – Spa?iul etnic românesc, texte + LXI plan?e), de tot atâtea motto-uri memorabile purtând semn?tura Mare?alului Ion Antonescu:
* Am pus 2000 de ani ca s? ne întemeiem hotarele vie?ii ?i drepturile române?ti, hotarele lui Traian, ale lui Mihai Bravul ?i ale lui Ferdinand (I)
* Ei îns? trebuie s? ?tie c?, la drepturile Coroanei Sfântului ?tefan, noi r?spundem, pa?nici ?i cu omenie, cu drepturile pe care ni le d? coroana de lauri a marelui Traian (II)
* Ne-am n?scut aici, suntem cei dintâi a?eza?i aici ?i vom pleca cei din urm? (III)
Acestora le putem ad?uga, f?r? dificultate, numeroase alte considera?ii remarcabile exprimate în împrejur?ri diferite, a?a precum:
* Fii om, fii drept ?i recunoa?te c?, pe deasupra ambi?iilor, ?i intrigilor, ?i urilor, este Patria, este ve?nicia Neamului ?i c? acolo trebuie s? ne întâlnim totdeauna, chiar dac? nu ne în?elegem de fiecare dat?.
(Ion Antonescu, 1 ianuarie 1941)
* Fiecare popor are drepturile ?i îndatoririle sale. S? se respecte drepturile noastre ?i ale fra?ilor no?tri, afla?i azi în afara grani?elor noastre, dup? cum noi respect?m pe ale str?inilor, r?ma?i în interiorul grani?elor noastre. Mai pu?in decât atât nu ni se poate pretinde ?i mai mult decât atâta nu putem da.
(Ion Antonescu, 8 decembrie 1940)
* Nu va fi lini?te în acest col? al Europei, – ?i nu va fi dreptate adev?rat? în lume, – cât timp nu se va face sau nu-?i va face dreptate Poporul Românesc.
?i se va face.
(Ion Antonescu, 25 martie 1941)
ASTFEL, CEEA CE NET?G?DUIT PENTRU
MARE?ALUL I O N A N T O N E S C U
SEMNIFICA ÎN CEL MAI ÎNALT GRAD
ÎNSU?I CREZUL UNEI VIE?I
?I AL UNEI ÎNTREGI GENERA?II,
PENTRU POPORUL ROMÂN REPREZENTA UN
CERTIFICAT DE EXISTEN?? ?I D?INUIRE!

________________________________________
[86] Cf. Paul Caravia, coordonator, Gândirea interzis?. Scrieri cenzurate. România 1945-1989, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 2000.
[87] Gh. Buzatu, România ?i Marile Puteri. 1939-1947, p. 423 ?i urm.
[88] La 17 iunie 1942, de exemplu, Ernst von Weizsäker, din cadrul MAE al Reichului, a transmis lui Raoul Bossy, ministrul român la Berlin, invita?ia „amical?" pentru guvernele României ?i Bulgariei de-a finaliza chestiunile r?mase în suspensie dup? Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940 (Petre Otu, ed., Pacea de mâine, p. 26).
[89] Vezi Petre Otu, ed., Pacea de mâine, pp. 215-220, 239-264, 268-292.
[90] ANIC, fond PCM – CM, dosar 512/1942, f. 270-284.
[91] Pentru detalii, vezi Aurel Preda-M?t?saru, Tratatul între România ?i Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Trecut ?i prezent, Bucure?ti, Editura Lumina Lex, 2004, p. 99 ?i urm.
[92] Pacea de mâine, p. 215.
[93] Ibidem, p. 216-217.
[94] Ibidem, p. 244-245.
[95] Ibidem, pp. 239-243, 247, 259, 263.
[96] Ibidem, p. 281 ?i urm.
[97] Ibidem, pp. 276, 280.
[98] Arh. MAE, fond Conferin?a de Pace de la Paris din 1946, vol. 94, f. 36.
[99] ANIC, fond PCM – SSI, dosar 116/1945). Prezent?m lista dosarelor speciale studiate ?i solu?ionate de comisii: 1 – dosare politice (teritoriile istorice române?ti ?i românii din jurul grani?elor – 4); 2 – dosare politice interna?ionale (7); 3 – raporturile României cu Marile Puteri (6); 4 – raporturile României cu ??rile Latine (4); 5 – raporturile României cu alte ??ri (4); 6 – dosare economice (25); 7 – chestiuni speciale (11); 8 – dosare politice ?i administrative (ibidem, filele 461-468). Se observ?, astfel, c? nu numai se continua activitatea Biroului P?cii, dar se preluau dosarele preg?tite de acesta (vezi Stela Acatrinei, Situa?ia interna?ional? în 1946: Problemele p?cii ?i reconstruc?iei europene. Aspecte istoriografice, în Gh. Buzatu ?i colaboratori, eds., Istorie ?i societate, III, Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2006, p. 324).
[100] De fapt, înc? la 19 august 1942, Mihai Antonescu sugerase s? se acorde o „aten?ie special?" materialelor privind Transilvania (ANIC, fond PCM – CM, dosar 514/1942, f. 105).
[101] Vezi Mircea Cociu, în colaborare cu Lucian Petre, eds., Spa?iul istoric ?i etnic românesc, III, edi?ia a II-a, Bucure?ti, Editura Militar?, 1993, p. 90 (Postfa??).
[102] Cf. George Manu, În spatele Cortinei de Fier. România sub ocupa?ie ruseasc?, edi?ia a II-a rev?zut?, Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2011, passim.
[103] „Geopolitica ?i geoistoria. Revista român? pentru sud-estul european", an. I, nr. 1/septembrie – noiembrie 1941, p. 1; Emil I. Emandi, Gh. Buzatu, Vasile S. Cucu, eds., Geopolitica, I, Ia?i, Editura Glasul Bucovinei, 1994, p. 1.
[104] Ibidem, p. 8.
[105] Ibidem.
[106] S? re?inem, de asemenea, c? în r?stimpul 1941-1944 liderul român a avut în serioas? aten?ie proiectul de-a publica edi?ia a II-a, rev?zut? ?i ad?ugit?, admirabila micro-sintez? intitulat? Românii. Origina, trecutul, sacrificiile ?i drepturile lor (Bucure?ti, 1919). În Prefa?a, datat? 1941, ad?ugat? edi?iei definitive, realizat? integral, dar la care a refuzat definitiv în 1944, Antonescu aprecia c? aspectele tratate ?ineau de „problema sfintelor noastre drepturi", iar multe dintre paginile noi redactate aminteau de considera?iile expuse în Albumul din 1942 (cf. Gh. Buzatu, Antonescu, Hitler, Stalin, Ia?i, Demiurg, 2008, p. 79-90).
[107] Enciclopedia României, realizat? sub coordonarea general? a lui D. Gusti, fusese proiectat? în ?ase volume, dar, în func?ie de vicisitudinile r?zboiului ?i ale staliniz?rii ??rii dup? 1944, s-a limitat la patru volume, toate recent valorificate, gra?ie tot Editurii Tipo Moldova din Ia?i (director – Aurel ?tefanachi), care ne-a oferit o edi?ie anastatic?, prefa?at? ?i îngrijit? de subsemnatul (Ia?i, 2010).
[108] Vezi Mircea Cociu, în colaborare cu Lucian Petre, eds., Spa?iul istoric ?i etnic românesc, I-III, Bucure?ti, Editura Militar?, 1992-1993.
[109] Ibidem, vol. I.

Bibliografie selectiv? on-line:

Romania cu si fara Basarabia, intre Germania si Rusia, atunci ca si acum. Prof Ioan Scurtu: Dupa 70 de ani
Budapesta rusifica si maghiarizeaza numele romanesti la Centrul "Schengen" de la Chisinau
Viorel Patrichi: „Morcovul" Kremlinului ?i „biciul" Uniunii Europene
Cum l-a gratiat Ceausescu pe Pamfil Seicaru. Profesorul Gheorghe Buzatu si portalul Ziaristi Online publica DECRETUL
De la erou pe Frontul de Est la „dusman al poporului". Interviu-document cu eroul-sergent Gheorghe Lavric
Dan Dungaciu: Dosarul transnistrean
23 AUGUST 1944 - DE TREI ORI TRADARE. Cuvantul lui Antonescu si noi documente secrete despre Regele Mihai. EXCLUSIV
Vizita patriarhului URSS, Alexei I, in RSS Moldoveneasca. Chisinau, 1-2 septembrie 1956. FOTO-DOCUMENTE
Octavian Racu intreaba: De ce Tanase de la Timpul este suparat foc? Radio Erevan raspunde: Pentru ca Vitalie Ciobanu si Baconschi i-au furat premiul oferit de Basescu
Frica de a te declara român. Românii din Bugeac pe cale de dispari?ie. DOC PDF footer