Revista Art-emis
Prizonieri ai iluziei PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
SĆ¢mbătă, 01 Octombrie 2011 18:49
Maria-Diana-PopescuCe-ar fi s? nu se mai scrie deloc, pentru c? pe clasici nu-i poate īntrece nimeni? Scrie?i dragi contemporani, scrie?i!, mai ales dac? sīnte?i cu lec?ia bine īnv??at?. Cine ?tie, īntr-o zi poate v? pic?, precum doamnei īn colan?i, un Nobel īn poal?. Se ?tie, Edison a f?cut o mie ?apte sute de experimente nereu?ite pīn? a izbutit s? inventeze filamentul. Cu literatura lucrurile se petrec aproape la fel: tot mai mul?i īncearc? trambulina īngerilor, scriind sub presiunea de a scrie. Nu mai e nevoie de inspira?ie, de idei, ci de febra consemn?rii tuturor presupuselor manifest?ri ale eului ?i doar de cī?iva in?i care s? se extazieze īn fa?a falsei croitorii literare. Mul?i scriitori contemporani se iau prea īn serios ?i vor, cu tot vacarmul de marcheting pus la dispozi?ie, s? demonstreze cīt de important e ceea ce tr?nc?nesc ei. Dac? scriitura pus? īn circuitul literar ne ajut? s? o īn?elegem, va fi apreciat?, dac? nu, va putrezi īn bibliotecile prietenilor sau va r?mīne neatins? īn rafturile libr?riilor.

Poate c? ceea ce īi define?te īn zona literaturii pe ace?ti temerari nu este atīt pasiunea pentru acest domeniu, cīt nevoia de a se a?eza pe soclu,  nevoia de a fi cineva, la distan?? de neīmplinirile prezentului - preten?ii, evident ale unor ego-uri exacerbate, impetuoase ?i f?r? consecven?? de sine. Īn libertatea capitalist? mai toat? literatura este dezumflat? literalmente, este lipsit? de alchimie ?i de metafizic?. Ciudat mi se pare c?, dup? cī?iva ani de domnie īntr-ale scrisului, to?i scriitori se pretind mari. Se pare c? nu valoarea, ci laurii pe care ?i-i pun pe frunte odat? cu semn?tura pe coperta mereu urm?toarei c?r?i sau pagini de revist?, sīnt foarte importan?i pentru ei. Odat? cu aceste false glorii ei nu vor mai renun?a atīt de u?or la preten?iile de de?in?tori ai adev?rului absolut. De?i, dup? cum se prezint? literatura timpului, ea e cam pe nic?ieri. De la clasicii no?tri la corul de matrozi contemporani e o cortin? groas?, din care roade cu non?alan?? roiul de „fotomolii". Nu m? num?r printre admiratorii celor care intr? īn posesia premiilor mari f?r? s? le merite, ca apoi s? nu mai renun?e la ifosele de intelectual. N-am cum, nu sīnt de acord cu promov?rile la „mod?". M? voi opune īntotdeauna valurilor tulburi. Criteriile pentru titlul de mari scriitori sīnt pure teorii, clasamentele īntocmite azi ī?i pierd credibilitatea din start.

Organizatorii doar se prefac c? respect? aspiran?ii, juriul se preface c? jurizeaz?, f?cīnd jocul par?ilor implicate ?i slujind intereselor de ga?c?, iar premian?ii se aleg cu un premiu īn care nici ei nu cred, dar care va atīrna greu la C.V. ?i le va furniza o aur? de celebritate. Dat? fiind condi?ia ingrat? a culturii actuale, ar fi extraordinar dac? am avea tot mai mul?i pledan?i ai cauzei unei literaturi cu con?tiin??. Parafrazīnd pe Freud, fiecare scriitor pe care īl īntīlnesc īn drumul meu īmi este superior prin ceva. De aceea īncerc s? īnv?? cīte ceva de la fiecare, īn cele mai multe dintre cazuri fiind vorba despre r?bdare ?i curaj. E de-ajuns s? ne spun? cineva: „acesta este cel mai bun scriitor". Oricīt de mic ar fi el, poc!, am īnghi?it g?lu?ca, ?i tot sistemul nostru de valori se ?ubreze?te, principiile ?i cuno?tin?ele ne sīnt ?terse din hard de virusul manipul?rii. Aproape c? nu mai deosebim adev?rul de pl?smuire, ne trezim f?r? repere, f?r? percep?ii s?n?toase ?i nici nu ne d?m seama cīt de u?or putem fi īndobitoci?i, crezīnd īn fantome. Mai bine spus, neg?m adev?rul pentru c? e mai comod? minciuna din manipulare.

Un fragment din filmul The Circus (1928), cu Charlie Chaplin, care a circulat mult? vreme pe internet, unde  o femeie este surprins? vorbind la un telefon mobil, demonstreaz? cīt de u?or putem fi manipula?i. Dac? mīine vom fi invita?i īn Capcana Timpului, īn locul lui Scott Bakula (alias Samuel Beckett), s? vorbim cu o hologram? sau s? ne teleport?m īn diferite epoci, poate vom accepta s? fim du?i de fapt īn pustie. S? ne trezim la realitate! Nu to?i laurea?ii Nobel sīnt adev?ra?i, nu to?i scriitorii merit? premiile. Mintea noastr? parc? ar fi īntr-un continuu regres, cu toate descoperirile tehnologice. Am devenit ma?ini īnvīrtite cu chei?a, aproape c? nu mai gīndim ?i ne l?s?m am?gi?i atīt de u?or, īncīt e īnsp?imīnt?tor. Trist. Ne afl?m īn plin nihilism, prizonieri ai iluziei. Am ajuns sclavii gadgeturilor, al lui gug?l, tr?im printre fotografiile ?i mesajele de pe feisbuc ?i tuit?r, printre fal?i eroi, false vedete, false personalit??i ?i false premii Nobel. footer