Revista Art-emis
„Pe scut sau sub scut?” PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Luni, 26 Septembrie 2011 19:55
Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image /home/ultraart/public_html/images/stories/autori/ion-maldarescu-2.jpg
Ion MaldarescuIncompetenţa, corupţia şi jaful extinse dincolo de limitele suportabilului au transformat România în umbra celei ce era în 1989, din punct de vedere economic. Nici criza anilor treizeci nu a atins cote atât de distrugătoare în rândul populaţiei, aşa cum se întâmplă acum, în 2011. Cu sprijinul direct al groparilor postdecembrişti ai României, planurile Guvernului Mondial sunt aplicate cu o acceleraţie care întrece aşteptările criminale ale potentaţilor lumii. Oricât de optimist ar fi cel care ÎNCĂ mai trăieşte în România, şansele de supravieţuire se reduc de la un an la altul, de la o lună la alta, de la o zi la alta. Cândva scriam că pe unde au trecut instrumentele globalizării, pe unde a bântuit „alizeul" F.M.I., acolo unde şi-a făcut simţită prezenţa scorpia cămătăreasă numită Banca Mondială şi oriunde a acţionat Oculta Mondială au lăsat în urmă numai dezastre sociale, disperare, pustiu şi moarte. Până în '89 românii mâncau salam cu soia... Da! Dar ştiau ce mâncau! Acum „contemplă" în galantarele super-marketurilor „ceva" cu aspect de mezeluri, „savurează" preparate lent-letale, în conţinutul cărora pot fi identificate substanţe nocive organismului uman: iniţium, E-uri, preparate sintetice, „antioxidante", coloranţi şi derivate cancerigene. Până în '89 şi puţin după, mâncam „Costiţă cu fasole" dar pe atunci costiţa provenea de la porcii crescuţi natural în ferme; acum îngurgităm „carne" îmbâscită cu furaje dubioase şi F.N.C.-uri suspecte. Un grătar „ceauşist" cu gustul porcului de altădată a dispărut pentru totdeauna din viaţa „omului de rând" din România, rămânând doar amintirea. Desigur, multimiliardarii, „vânătorii" şi jefuitorii, îşi pot permite să mănânce „omeneşte" produse naturale, livrate de ferme special amenajate doar pentru ei.

Pe „criza" asta mi-am permis „luxul" de a cumpăra de la un magazin alimentar o bucată de „carne de porc" (cel puţin aşa scria pe etichetă). Nu mi se întâmplă prea des şi nu doar din pricina „alimentaţiei raţionale". Am preparat-o, şi, o dată aşezată în farfurie, apetitul şi-a spus cuvântul. După prima înghiţitură am crezut că am nimerit o bucată „nepotrivită", după a doua a urmat o senzaţie de nedumerire... parcă mestecam burete sintetic. Am întins o bucăţică motanului, a mirosit-o, a întors coada şi a plecat. Cu câţiva ani înainte de „revoluţie", mergeam la „Alimentara", luam din raft un borcan, o conservă. Nu prea erau arătoase la vedere, dar când deschideai, aveai ce mânca, aveau gust. Acum, „Pe-afară-i vopsit gardu, înăuntru-i... leopardu'!". Toate produsele alimentare arată frumos, atractiv prezentate în ambalaje ispititoare,... însă când încerci să mănânci, nu dai de gustul ce ar putea aminti de produsul sănătos de altădată. După acel decembrie eliberator, în România au năvălit corbii nesăţioşi ai globalizării agresive, a început jaful economiei naţionale. Rusia s-a trezit cam târziu, îşi propusese să contribuie la consolidarea investiţiilor ruse în sectoarele strategice ale economiei româneşti, în primul rând în domeniul petrolier şi energetic, dar şi în cel metalurgic, inclusiv prin participarea la privatizarea puţinelor întreprinderi de stat care mai există la noi, dar s-au dezgropat şi unele perle incendiare, „scăpate" despre relaţiile Federaţiei Ruse cu România. Iarna bate la uşă. Să vedem cum va decurge de aici înainte cooperarea în sectorul de gaze, inclusiv asigurarea tranzitului gazelor ruseşti pe teritoriul României, dar şi construirea şi exploatarea depozitelor subterane de gaze pe teritoriul românesc.

gwrFabricarea premeditată a unor evenimente şi focalizarea atenţiei asupra lor determină formarea sub control subliminal, a unei imagini distorsionate de inflamarea spiritelor, cu consecinţe nocive şi regretabile în constiinţa publică. Este obligaţia autorităţilor ca poporul să fie informat corect, mai ales despre evenimente de prima însemnatate. Îmi permit să vă reamintesc un remarcabil discurs al preşedintelui asasinat al S.U.A., „The president and the press ", rostit în anul 1961: „Doamnelor si domnilor, Cuvântul « secret » este inadmisibil într-o societate liberă şi deschisă, iar noi ca popor, intrinsec cât şi din punct de vedere istoric suntem împotriva societăţilor secrete, a jurămintelor secrete şi a procedurilor secrete. Pentru că există împotriva noastră o conspiraţie monolitică şi cruntă, care se bazează în principal pe modălităţi ascunse pentru a-şi extinde sfera de influenţă, se bazează pe infiltrare în loc de invadare, pe subversiune în loc de alegeri, pe intimidare în loc de liberă alegere. Este un sistem care a comasat vaste resurse umane şi materiale pentru clădirea unei maşinării strâns unite şi foarte eficientă ce uneşte operaţiuni militare, diplomatice, de informaţii, economice, ştiinţifice şi politice. Operaţiunile sale sunt ascunse, nu publicate, greşelile sale sunt îngropate, nu puse pe prima pagina, criticii săi sunt reduşi la tăcere, nu lăudaţi. Nici o cheltuială nu este pusă sub semnul întrebării, nici un secret nu este dezvăluit. De aceea judecătorul atenian Solon, a decretat ca fiind ilegal pentru orice cetăţean să se sustragă unei controverse. Vă cer ajutorul pentru sarcina foarte grea de a informa şi alerta poporul american, încrezător că împreună cu ajutorul vostru, omul va fi ce a fost destinat să fie, liber şi independent." În 1963 a fost redus la tăcere... iar după aproape cincizeci de ani, Preşedintele Poloniei a plătit cu acelaşi preţ ne-potrivirea cu N.W.O.

gwrAcum, după mai bine de două decenii, sumele depuse de multimiliardarii români în băncile străine pot fi comparate cu datoria externă a ţării. Nu-i întreabă nimeni de unde le au, iar Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului nu-i ating. Cele ce urmează sună cumva a coincidenţă demonstrativă. După obiceiul instaurat în România postbelică, se pare că „întâi-stătătorul" românilor, însoţit de jupânul externelor a dat o fugă să se plece în faţa Înaltei Porţi de la Washingon şi să pupe papucul sultanului-eunuc, Obama. Aruncat afară din cine ştie ce birt portuar, declară cu nonşalanţă că deşi semnăturile lor ne-au pus „sub scut", am devenit o potenţială ţintă, şi nu oricum, chiar sub nasul lui Ivan. Năravul marinarului-terminator, cel care a „băgat la apă" a patra flotă comercială a lumii, iese ca uleiul la suprafaţă. Credeţi că Preşedintele României a emis „perlele" din proprie iniţiativă, ca rezultat al unei analize aprofundate, spre interesul Ţării sau la sugestia unor consilieri competenţi? Vă înşelaţi. footer