Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Serban Alexianu   
Duminică, 18 Septembrie 2011 22:30
1940 - Omagiu Ioan Scurtu vol 2
Contribu?ia domnului ?erban Alexianu la lucrarea: „1940 - Omagiu profesorului Ioan Scurtu”, volumul II. Muzeul Vrancei - Coordonatori: Gheorghe Buzatu, Marusia Cristea, Horia Dumitrescu, Cristina P?u?an-Nuic?, Ia?i, Editura Demiurg, 2011
?erban Alexianu este fiul profesorului universitar, doctor în ?tiin?e juridice GEORGE ALEXIANU, vreme de aproape trei ani Guvernator al Transnistriei ?i membru ex officio al Consiliului de Mini?tri (19 august 1941-1944). Se pare c? Mare?alul nu l-a cunoscut personal pe George Alexianu înainte de a-l numi guvernator. În alegerea sa, Mare?alul a ?inut seama de renumele de profesionist, de onestitatea ?i loialitatea fa?? de ?ar?, pe care o avea profesorul. George Alexianu a f?cut parte din „lotul Antonescu" al?turi de Mare?alul Ion Antonescu, Mihai Antonescu ?i generalul Constantin Z. (Pichi) Vasiliu, condamna?i la moarte ?i executa?i la 1 iunie 1946, la Jilava, pentru vini imaginare - „crime împotriva p?cii ?i a umanit??ii." O apreciere privind activitatea profesorului George Alexianu în Transnistria a avut-o mare?alul Petain, care, adresându-se ambasadorului român de la Vichy ?i doamnei Cantacuzino, a declarat: „Cea mai mare glorie a Dumneavoastr?, a românilor, se poate considera modul civilizat ?i uman în care a?i administrat Transnistria ?i realiz?rile ob?inute."[1] (Nota redac?iei)

***
Paradigme. Într-o epoc? de necontenite seisme sociale, când tot mai mul?i oameni simpli sunt atra?i spre marea aventur? a colectivit??ii umane, se na?te o curiozitate fireasc? de a descifra cauzele ?i desf??urarea real? a evenimentelor, de a afla tâlcul lor adânc, atât de greu de ob?inut. Istoria înceteaz? s? mai constituie zona de atrac?ie proprie a unui grup de speciali?ti, devenind bunul comun al unor p?turi largi. Parcurgem o perioad? în care mijloacele de comunicare în mas? contribuie substan?ial la difuzarea nest?vilit? a informa?iilor. Milioane de oameni urm?resc cu o pasiune real?, evenimentele istorice petrecute în perioade mai vechi sau mai noi, v?zând în istorie nu un muzeu al faptelor petrecute de mult ?i f?r? semnifica?ii actuale, ci, letopise?ul unor evenimente care în ultim? instan?? stau la geneza propriei lor situa?ii actuale, sau ?i mai mult la ceea ce ne-am putea a?tepta în viitor. Iat?, din nou, o încercare de evaluare succint? f?cut? acum, a celor dou? decenii postcomuniste. R?spunsul este unul sigur ?i scurt: un nou început ratat, O mare catastrof?. În istoria fiec?rui popor exist? evenimente cruciale care inaugureaz? de fiecare dat? o nou? etap? în evolu?ia societ??ii. Decembrie 1989 a fost un astfel de eveniment crucial. Din nefericire, ?ansele imense care se ofereau ??rii noastre, au fost lamentabil ?i cu bun? ?tiin?? ratate ?i astfel România împarte cu Bulgaria ?i Albania ultimele locuri din clasamentul ??rilor foste comuniste, în ceea ce prive?te progresul spre lumea nou?, visat? de milioane de oameni ajun?i la sfâr?itul celui de al doilea r?zboi mondial, sub tirania modelului bol?evic al comunismului. Revolu?iile sunt judecate prin prisma cauzelor, actorilor, efectelor ?i implica?iile lor, de scurt?, medie sau lung? durat?. Nu vom cunoa?te, probabil niciodat?, toate detaliile, intrigile sau manevrele din acel decembrie '89, dar putem surprinde liniile principale, faptele cele mai semnificative, consecin?ele palpabile ?i de necontestat. Cum spunea recent distinsa gânditoare Agnes Heller, toate revolu?iile moderne, ?i nu numai, au fost tr?date. Toate au fost acompaniate de iluzii de?arte ?i mai totdeauna exagerate. Revolu?iile pornesc de la consensul celor care spun Nu vechiului regim! Urmeaz? divergen?ele, distonan?ele, conflictele, rivalit??ile, fac?iunile. Când se ajunge la momentul afirmativ, taberele se despart: unii vor ruptur? categoric? cu trecutul, al?ii sus?in forme mai mult sau mai pu?in m?rturisite de continuitate. Se invoc? necesitatea lini?tii pentru a împiedica împlinirea dezideratelor revolu?ionare! V? mai aminti?i sloganul repetat ad nauseam de partida comunist? legat? de Iliescu „Un pre?edinte pentru lini?tea noastr?!" S-a jucat atunci o tragicomedie a imposturii. Noii lideri autoproclama?i tribuni ai revolu?iei au utilizat tehnici bizantine de manipulare pentru a amortiza direc?ia anticomunist? pornit? de jos în sus. Deci, ceea ce s-a petrecut a fost o contrarevolu?ie sau, dac? vre?i, o lovitur? de palat.

Nicolae ?i Elena Ceau?escu au fost executa?i în urma unei sinistre farse judiciare, având cel pu?in dou? scopuri: în primul rând s? li se astupe vocea, s? nu poat? vorbi despre cine erau de fapt noii lideri ?i, în al doilea rând, pentru a genera o fantasm? punitiv colectiv?, un mit întemeiat pe sângele titanilor uci?i. Reconcilierea na?ional? este de neconceput cât? vreme ceea ce s-a petrecut în decembrie '89 ?i în perioada care a urmat r?mâne înv?luit în cea?a mistific?rilor tulburi ?i a adev?rurilor obscene.
Grupul din care f?ceau parte ?i fo?ti agen?i sovietici dovedi?i, a încercat ?i a reu?it s? opreasc?, mai exact spus, s? încetineasc? sau s? împiedice impulsul revolu?ionar anticomunist. Discursul noii puteri s-a centrat pe necesitatea restabilirii ordinii. A fost vehiculat pericolul terorist - s-a tras din ordin dup? 25 decembrie - pentru a-i ?ine pe oameni în cas? ?i a crea o stare de panic? universalizat?. În câteva zile, a devenit orbitor de clar? pr?pastia dintre f?g?duin?ele noii puteri ?i realitatea sordid? a practicilor ei. La dou?zeci de ani de la evenimentele din decembrie, actorii implica?i înc? ne mai servesc legende din dorin?a de a se prezenta drept demiurgi ai c?derii fostului regim. Tocmai de aceea trebuie s? respect?m curajul disiden?ilor ?i s? nu confund?m manevrele de palat cu veritabila opozi?ie. Frac?ionismul de partid nu va echivala niciodat? cu opozi?ia sau disiden?a. Ion Stanomir ofer? ceea ce consider solu?ia pentru stoparea campaniei de mistificare a adev?rului: „Refuzul amneziei înseamn? hot?rârea antagonic? de a oferi victimelor demnitatea ?i decen?a înmormânt?rii. Vocea celor de azi este fidel? celor care nu mai sunt, în încercarea de a constitui un monument din cuvinte ?i emo?ii, ca un semn al neuit?rii". Pentru mul?i dintre cei interesa?i de viata acestei ??ri sunt foarte instructive compara?iile - f?cute schematic, bineîn?eles - cu alte intervale de timp ale istoriei na?ionale. Iau dou? exemple de perioade cu o întindere de dou? decenii, precum aceea scurs? de la c?derea regimului communist: prima: 1859-1878; a doua, 1918-1938. În primul caz, perioada a fost marcat? de un progres uluitor: de la Unirea Principatelor (1859), care pune bazele statului român modern, la câ?tigarea independen?ei (1877-1878). Politica de reforme a lui Cuza, în primul rând, reforma agrar? (1864) ?i cea de modernizare promovat? viguros de Carol I au f?cut ca statul român s? se smulg? din înapoierea determinat? în primul rând de domina?ia otoman? ?i de efectele endemice ale corup?iei fanariote ?i s? se modernizeze rapid. Progresele au fost vizibile pe toate planurile: politic, economic, social, cultural. S? nu uit?m c?, în acest interval, apar „Junimea", Kog?lniceanu ?i Eminescu, Creang?, Co?buc ?i al?i mari gânditori ai românismului.

A doua perioad?: 1919-1938. Ie?it? dintr-un r?zboi pustiitor ?i lovit? de o criz? economic? de o duritate nemaiîntâlnit? (1929-1933), România a izbutit, totu?i, s? înregistreze un remarcabil progres în toate direc?iile, 1938 fiind anul de vârf al României interbelice. Adaug c? numai în plan cultural, str?lucirea este orbitoare: de la cei vârstnici, precum Rebreanu, Sadoveanu, prin cei mijlocii, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Goga, la cei tineri - Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Constantin Noica. ?i pe câ?i i-am omis... Ve?i gândi poate, c? am ales dou? perioade excep?ionale, care nu pot sluji ca termen de compara?ie cu intervalul 1989-2009. Nu este a?a. Am ales aceste dou? perioade tocmai pentru c? ele sunt cele mai potrivite spre a fi comparate. În toate cele trei cazuri, avem de-a face cu înnoiri: în 1859, a?a cum am spus, se a?eaz? temelia statului român modern; în 1918, se des?vâr?e?te unitatea na?ional? a românilor; la 22 decembrie 1989, se închide „paranteza" comunist? deschis? în 1944/1945 de ocupantul sovietic ?i se reintr? pe f?ga?ul firesc al societ??ii române?ti. Putem fi de acord, din p?cate, c? la cea mai sumar? compara?ie, perioada post-decembrist? apare cu o întrist?toare s?r?cie de rezultate. Aceste ultime dou? decenii au inclus anii de r?zboi total, care ne-au divizat profund ?i în care tot ce era mai r?u sau mai urât din (aproape) fiecare din noi a ie?it în mod trufa? la iveal?. Suntem liberi, este adev?rat, dar a progresat în vreo direc?ie România de azi? Sunt, ast?zi, românii mai ferici?i, exist? un mare ideal na?ional care s?-i mobilizeze pe români? În raport cu 1858-1878 sau 1918-1938, ultimii 20 de ani nu ne-au dat decât infime temeiuri de satisfac?ie ?i deloc mândrie.

Înainte de a continua, cer îng?duin?a de a-mi explica pozi?ia de principiu. În opinia mea, nu ?tiu cât? dreptate am, o ve?i judeca singuri, nu facem un seviciu unui om bolnav, pr?p?dit ?i terminat de boal?, spunându-i c? arat? minunat. Avem obliga?ia de a rosti adev?rul: ar??i îngrozitor, e?ti terminat, mergi la medic, trateaz?-te. Aceia?i atitudine în cazul celor ce vreau s? spun: s? nu ocult?m adev?rurile sup?r?toare, dureroase; le ?tim, le cunoa?tem ?i ne lovim de ele în fiecare clip?. S? încerc?m s? spunem ferm adev?rul, pentru ca lumea noastr?, societatea noastr? s? ?tie care-i sunt metehnele ?i s? încerce în vreun fel s? le înl?ture. Triumfalismul este un vechi p?cat al românilor, poten?at de regimul comunist. Haide?i s? avem t?ria – chiar dac? ne sup?r?, chiar dac? ne doare de a striga „de pe acoperi?uri" (vorba Evangheliei) adev?ruri pe care le-am voi nerostite sau de care nu dorim s? lu?m cuno?tin??. Se pune în mod firesc întrebarea: de ce în ultimi 20 de ani românii nu au mai fost în stare s? repete performan?ele din cele dou? perioade pe care le-am amintit? P?rerea mea, f?r? a fi istoric, este c? în perioadele de progres succesele sunt asigurate de conjugarea eforturilor elitei politice ?i intelectuale cu angajarea plenar? a maselor într-un proiect na?ional, mobilizator ?i stimulator. În 1859, genera?ia pa?optist? (M. Kog?lniceanu, Ion C. Br?tianu, P. P. Carp) cu cea care vroia Unirea ?i Independen?a. În 1918, genera?ia Marii Uniri (Ion I. C. Br?tianu, Take Ionescu, N. Iorga) s-a aflat la unison cu societatea româneasc? care vroia „România Mare" ?i afirmarea ei pe plan european. Din 1989, societatea româneasc? a fost profund ?i inten?ionat divizat?, lipsit? de o idee sau de un proiect na?ional ?i incapabil? s?-?i mobilizeze resursele pentru a valorifica ?ansele ce i se ofereau, în primul rând unirea Basarabiei cu România. Pe scurt, inten?ionat sau nu, nici clasa politic? ?i nici societatea româneasc? nu au fost în m?sur? s? asigure ceva prin noul început din Decembrie '89 ?i s? beneficieze de imensele posibilit??i oferite de conjuncture ivit?. A existat sau exist? un plan pentru viitorul României? S-a gândit cineva, atunci sau m?car acum, dup? 20 de ani, la viitorul ??rii, ori s-a dorit ?i s-a urm?rit inten?ionat ca s? nu mai existe un viitor pentru ?ara asta? Pentru a explica marea ratare postdecembrist? a României, este necesar s? examin?m cele dou? paliere - clasa politic? ?i societatea - ?i s? plas?m e?ecul în perspectiva duratei lungi a istoriei. La nivelul clasei politice, cred c? în perioada postdecembrist?, ea a întrunit trei superlative: cea mai incompetent?, cea mai lacom? ?i cea mai arogant? din istoria României. Lipsit? de pricepere ?i experien??, avid? doar de c?p?tuial? ?i sigur? de impunitate, ea s-a aruncat asupra României cu un singur gând: s? se îmbog??easc?. A jefuit cum nici bol?evicii nu au f?cut-o, ?i nici atât de huli?ii fanario?i. Responsabilitatea ei în situa?ia catastrofal? a ??rii de azi este imens?.

Ast?zi vedem c? industria este lichidat?, agricultura la p?mânt, sistemul de s?n?tate în colaps, înv???mântul în criz?, individualitatea României pe plan interna?ional inexistent?. Criza economic? nu a f?cut decât s? agraveze relele care au precedat-o, iar incompeten?ii guvernan?i nu au ?tiut s? atenueze sau s? prevad? corect ?ocul crizei care ne-a lovit. De ce? Pentru c? în fruntea ??rii au fost pu?i de 20 de ani, oameni care fac lucruri de mântuial?, pentru c? aceia?i lideri politici de ieri sau de azi, ori discipolii lor bine antrena?i se opun cu for?a schimb?rilor, moderniz?rilor, alinierilor la lumea civilizat?. Pentru c? de 20 de ani România merge înainte teribil de împiedicat ?i doar împins? de la spate de Occident. Pentru c? în tot acest r?stimp politicienii a?a-zis români se pierd în intrigi politice, conflicte inutile ?i r?zboaie personale. Pentru c? de 20 de ani în România a împ?r?i puterea a însemnat nu a împ?r?i r?spunderea ci a liberaliza corup?ia, punând ?ara sub semnul fatalismului, indiferen?ei ?i a superficialit??ii. În to?i ace?ti ani, politicienii au devenit anexe ale propriilor scaune ?i produc pove?ti cu g?inari, mafio?i ?i îmbog??i?i peste noapte. Pentru c?, de 20 de ani, nu las? nimic în urma lor decât ho?ie ?i jaf, iar întâmpl?rile fericite ale istoriei noastre recente ?in mai de grab? de gesturi spontane decât de strategii gândite ?i bine puse la punct. Întrucât cei mai cunoscu?i lideri de 20 de ani fac politic? în propriul interes de portofel, nu de interes na?ional. Marea majoritate a politicienilor autohtoni gândesc pe termen scurt, fiindc? sunt interesa?i mai mult de ascensiunea lor politic? ?i de propriile lor situa?ii bine consolidate, decât de evolu?ia bun? a ??rii. Planurile lor de viitor se desf??oar? între dou? campanii electorale ?i tot ceea ce fac în aceast? perioad? are leg?tur? cu parvenirea lor imediat? sau cu perpetuarea leg?turilor clientelare care s? le asigure lor ?i familiilor lor bun?starea total?. Cei mai mul?i politicieni î?i doresc puterea pentru ei îns??i, f?r? s? le mai treac? prin cap c? ar trebui s? lase ceva în urma lor, nici chiar dup? ce s-au c?p?tuit. Continu? s? se zbat? pentru func?ii importante, s? aibe din ce în ce mai mult f?r? s? mai aibe alte preocup?ri sau f?r? s? aibe idealuri sau planuri pentru ?ar?. Fericirea lor pare s? fie dat? de puterea pe care o de?in.

Ziarista francez? Françoise Giroud, ajuns? ministrul culturii prin anii '70, povestea în interesanta ei carte „Comedia Puterii" c? a încercat mult? vreme s? în?eleag? ce-i face pe mini?trii atât de ferici?i? „Este vorba de dilatarea eului provocat? de func?ie. Eul se umfl?, se dilat?, se etaleaz? se leag?n? mângâiat, curtat solicitat, fotografiat, insultat, caricaturizat, alimentat de tot arsenalul ce-l înconjoar?, cu sentimentul importan?ei sale." Liderii politicii români nu-?i recunosc astfel de orgolii, nici m?car post-factum, ei vor doar s? domneasc? peste debandada institu?ional? autohton? ce nu trebuie deranjat? cât mai mult posibil, consecven?i în lipsa de consecven??, în?epeni?i în rutin? ?i birocra?ie, interesa?i mai mult s? fie pl?cu?i ?i s? le fie lor bine ?i s? profite cât mai mult decât ca s? fie m?car un pic eficien?i. De aceea, planurile lor de viitor sunt doar de ordin personal, f?r? nici o leg?tur? cu ?ara sau cu interesul na?ional. Anii din urm?, prin evenimentele sale, au marcat profund echilibrul vie?ii politice române?ti ?i retrospectiv vor fi privi?i ca un ani în care nu oameni politici ci presa ?i oamenii de afaceri din spatele lor au jucat rolul central, restul societ??ii ?i al lumii g?sindu-se constant la remorca acestora, fie în calitate de victim?, fie în calitate de p?rta?. Implicarea celor mai puternici oameni de afaceri nu a mai fost discret? ori ocult?, cum se obi?nuia pân? acuma, ci f??i?? ?i agresiv?. Din culise au trecut în prim-planul vie?ii politice. Noutatea suplimentar? este c? ace?ti oameni de afaceri care controleaz? cu to?ii importante ?i influente mijloace de pres? ?i afaceri au ?inut s? se manifeste public ca patroni ai marilor manevre politice. Sensul acestei nout??i ar putea fi acela c? lumea politic? a devenit atât de dependent? de instrumentele mediatice de facere ?i desfacere a imaginii publice, încât ea nu mai evolueaz? numai sub constrângerea ciclurilor electorale, cum este normal, ci, în primul rând, sub autoritatea marilor afaceri ?i a patronilor trusturilor de pres?. Interven?ia oligarhilor în campania electoral? a transmis opiniei publice mesajul c? ei, oamenii de afaceri, refuz? s? devin? politicieni pentru a-?i atinge scopurile (ca pân? acum), sustr?gându-se astfel constrângerilor de ordin electoral, sub care stau to?i politicienii într-o democra?ie. Ei vor s? aibe fructele politicii, f?r? servitu?ile ei. Ei vor s?-i aibe pe politicieni în slujba lor, f?r? a fi ?i ei în slujba cuiva (a electoratului, de pild?). Semnifica?ia acestor evolu?ii este c? oameni de afaceri cu cea mai mare putere mediatic? ?i financiar? ?i-au propus s? controleze în mod autoritar statul, men?inându-se îns? în afara lui sau, dac? nu cumva, deasupra lui? Ei vor s? se foloseasc? de stat din afar?, ca ?i cum nu i-ar fi cet??eni, iar pozi?ia lor privilegiat? le-ar permite în mod „legal" a-l transcende.

Dac? România profund? se zbate în grele dificult??i ?i dezn?dejdi, clasa politic? purtat? ?i condus? de marii oameni de afaceri prosper? ca în basme. Case peste case, indivizi cu patru, cinci sau ?ase case, te întrebi ce vor fi f?când în ele, vile în ?ar? ?i str?in?tate, ma?ini de lux pentru ei ?i odraslele lor, conturi bancare ?i tot soiul de averi strânse cu grije de ei ?i pentru ei. Cred îns? - ?i sper c? nu m? în?el - c? principalul vinovat de aceast? situa?ie este îns? poporul român. El ilustreaz? perfect observa?ia c? un „popor de oi, na?te un guvern de lupi". Spiritul de dezinteres ?i lehamite, pasivitatea ?i resemnarea românilor, au permis clasei politice s?-?i bat? joc nepedepsit? de ?ar?. Lipsit de spiritul civic, poporul român nu a fost capabil, cred, în ace?ti 20 de ani, s? trag? la r?spundere clasa politic?, s-o blocheze ?i s?-i taie setea de înavu?ire ilicit?. Materialul uman poluat de teribila mo?tenire comunist?, înc? nu este în stare s? reac?ioneze în vreun fel. Citez câteva rânduri din Mihai Ralea despre firea românului, care explic?, într-o oarecare m?sur?, realit??ile de ieri ?i de azi: „La toate neregulile ?i nedrepŹt??ile, românul se adapteaz?, nu se resemneaz? complet, fiindc? de obicei încearc? s? ob?in? o ameliorare a situa?iei pe cale individual?, c?utând pe cât posibil un aranjament prin st?ruin?? ori favoare, care trebuie s? fac? din el o excep?ie, un privilegiat. ?i, odat? acest ?el atins, situa?ia general? nu-l mai intereseaz?". Aici st? toat? nenorocirea noastr?! Pe român nu-1 intereseaz? situa?ia general?. Dac? prin fin, na?, cumnat, amic etc. etc. ?i-a rezolvat p?sul, restul duc?-se, se ?tie unde. Mo?tenirea multisecular? a lui hatâr ?i bac?i? a r?mas atotputerŹnic?. Cum s? îndrep?i o ?ar? când cet??enii ei gândesc fiecare doar la sine ?i nu la binele comun?

Ast?zi, asist?m la situa?ii ?i mai dramatice. Românii, pleac?, din nevoia de un trai mai decent, s? lucreze în Spania, Italia sau aiurea, sau s? lupte în Afganistan. Energii ?i vie?i se irosesc astfel pentru beneficii str?ine. Nu po?i s?-i condamni; mai bine s? lucreze pentru ?i printre str?ini, decât pentru noii ciocoi postdecembri?ti, care-i trateaz? ca pe vremea comuni?tilor, cu un dispre? suveran. S-a f?cut mare tamtam din intrarea României în N.A.T.O. ?i în Uniunea European?, prezentându-le ca mari biruin?i ale ??rii noastre, ale oamenilor politici. Am intrat în N.A.T.O. pentru c? S.U.A., factorul decisiv al acestei alian?e, a voit-o. Aduce?i-v? aminte c? în 1997, când România a dus o campanie pe cât de zgomotoas? pe atât de inutil? (alian?ele se încheie când ambele p?r?i au vreun interes s-o fac?), S.U.A. ne-au închis u?a în nas la summit-ul de la Madrid. Noi, din dorin?a de a câ?tiga bun?voin?a Washingtonului, am încheiat Tratatul înjositor ?i dezastruos cu Ucraina, f?r? a ob?ine vreun folos, dimpotriv?. Dup? 11 septembrie 2001, percep?ia ?i evaluarea american? s-au schimbat radical. În lupta împotriva terorismului, S.U.A. aveau nevoie de noi alia?i ?i numai în acest context România a devenit membr? N.A.T.O. A fost o decizie american?, nu un merit al guvernan?ilor no?tri. O situa?ie similar? ?i în cazul intr?rii în Uniunea European?. Directoratul Marilor Puteri ale Uniunii a decis extinderea ei spre Est, spre a bara într-o m?sur? oarecare expansiunea rus? spre Vest. Dac? avem un dram de sinceritate, trebuie s? recunoa?tem c? suntem înc? departe de a fi o ?ar? la nivelul standardelor vest-europene. Mai marii Uniunii Europene consider? îns? c? este în interesul lor aceast? extindere... Faptul c? în mai toate domeniile suntem coda?ii Uniunii arat? c? nu eram preg?ti?i pentru acest pas. Suntem în Europa, dar, în cele mai multe domenii, amintim de Africa sau de America de Sud, am r?mas dep?rta?i de Europa!

Ceea ce lipse?te ast?zi României este „o mare idee", un mare proiect na?ional! Înainte de 1859 a fost Unirea; înainte de 1918 a fost des?vâr?irea Unirii ?i crearea României Mari! Ast?zi, nu ne mai însufle?e?te nici un ideal mobilizator. În perioada interbelic?, Cioran ar fi dorit ca Bucure?tii s? devin? Bizan?ul Sud-Estului Europei ?i, far? nici o exagerare patriotard?, chiar am fi putut deveni. Ast?zi, nici nu vrem, nici nu putem ?i nici nu ne mai intereseaz?. Singurul lucru vizat de lumea politic?, singurul mare ideal vizat îl constituie înnavu?irea proprie. Dar oare în ce domeniu ne afirm?m? Economic, România a devenit o ?ar? de import, nu mai exist? vreun produs românesc vestit la export. Aduce?i-v? aminte care era în 1938 (an de referin??) ponderea exporturilor române?ti. Practic am ajuns s? fim un fel de colonie, iar, în materie de politic? extern?, practic am disp?rut de pe harta diplomatic? a Europei ?i a lumii. În plan cultural, genera?ia scriitorilor români de acum a?teapt? f?r? nici un merit afirmarea. Despre altele, nu mai este chiar nimic de spus. În stadiul actual, cred c? sectorul în care ?ara noastr? ar fi putut s? se manifeste cu ?anse de succes era cel cultural-?tiin?ific. Dar, din nefericire, guvernan?ii no?tri postdecembri?ti ?i-au b?tut joc de înv???mântul românesc, supus la tot felul de „reforme ?i programe", inepte ?i distructive. Dac? din rândul elevilor sau studen?ilor au ie?it elemente de valoare, ele fie au plecat în str?in?tate, unde au fost apreciate ?i poten?ialul lor valorificat, fie, r?mânând în ?ar?, au disp?rut în mediocritatea impus? de orgoliile politicienilor g?uno?i sau a birocra?iei sufocante. Am avut ?ansa s? fim Bizan?ul Europei, ?i am ajuns la periferia Europei, chiar mai r?u.

Mondializarea este un proces c?ruia România nu i se poate sustrage, dar c?ruia îi poate rezista. Nu o rezisten?? cu caracter antagonic, ci mai mult printr-o încercare de afirmare cinstit? a identit??ii na?ionale. În Fran?a, o ?ar? cu o atât de veche tradi?ie cultural?, guvernul a ini?iat o dezbatere despre identitatea na?ional?. La noi, când cineva abordeaz? aceast? problem?, se aud imediat voci care-l acuz? c? este na?ionalist, nostalgic etc. etc. ?i vocea lui este astupat? de cele mai la mod? manele.
Patriotismul este privit în anumite cercuri ale intelectualit??ii noastre ?i ale societ??ii civile ca o boal? ru?inoas?. Americanii - îi am în vedere pe cet??enii S.U.A. - ne-au oferit ?i ne ofer? cel mai frumos exemplu de patriotism. Noi, cei care îi copiem în atâtea privin?e, r?mânem indiferen?i la minunata lor pild?. Vreau s? subliniez c? eu, unul, sunt pentru un patriotism lucid, sunt un adept al principiului atât de s?n?tos al „Junimii": Patriotism în limitele adev?rului. Îmi iubesc ?ara ?i îmi iubesc poporul, dar n-am s? le ascund niciodat? defectele. Poate este o deformare, dar cred c? identitatea na?ional? are o componen?? esen?ial?: memoria istoric?. Tradi?ia se cultiv? în primul rând prin cunoa?terea ?i în?elegerea istoriei. Când îns? monumentele ?i faptele trecutului istoric sunt ignorate ?i l?sate anume s? p?r?gineasc?, distruse sau pe cale de dispari?ie, atunci memoria istoric? este ?i ea pe cale de dispari?ie.[2]
______________________
[1] Olivian Verenca, Administra?ia civil? român? in Transnistria 1941-1944, Bucure?ti, 2000, p. 254
[2] ?erban Alexianu, contribu?ie la lucrarea „1940 - Omagiu profesorului Ioan Scurtu" vol. II. Coordonatori: Gheorghe Buzatu, Marusia Cristea, Horia Dumitrescu, Cristina P?u?an-Nuic?, Ia?i, Editura Demiurg, 2011
footer