Revista Art-emis
Dimitri Rogozin, ursul rusesc şi acvila românească PDF Imprimare Email
Dacian Dumitrescu   
Luni, 29 August 2011 13:56
Acvilele si UrsulPe 25 IULIE 2011 ambasadorul Rusiei la NATO, Dimitri Rogozin iese la rampă cu o afirmaţie „sforăitoare" şi-l acuză pe preşedintele Băsescu de „fascism" deoarece acesta a declarat la postul de televiziune B1 TV ca şi el ar fi dat ordin Armatei Române să treacă Prutul, în 22 iunie 1941, explicând clar că „România avea un aliat şi nişte teritorii de recuperat". Apoi tovarăşul Rogozin mai stă un pic, mai cugetă puţin şi trânteşte altă declaraţie mai „înveninată" pe blogul său personal: „Românii s-au purtat mai rău şi dacât germanii pe teritoriul URSS în al Doilea Război Mondial!". Cam astea-s panseurile cu care deloc întamplător şi deloc de capul lui ambasadorul Rusiei la NATO „gratulează" România, naţiunea Română şi pe preşedintele Băsescu. De fapt ambasadorul Rogozin e doar una din trompetele „sparte" ale Moscovei. Acolo, un întreg cor de neo-stalinişti desfăşoară de săptămâni bune un spectacol de saltimbanci care înghit şi scot flăcări pe gură la comandă, tot acest circ grotesc cu argumente scoase din rastelul propagandei anilor '50 fiind îndreptat evident, împotriva României. Nu ştim precis dacă scurta incursiune istorică a Preşedintelui României i-a supărat aşa de tare pe noii autocraţi de la Kremlin sau mai degrabă pierderea controlului asupra Republicii Moldova în urma scrutinului din iunie 2011, în care majoritatea decisivă a moldovenilor a optat pentru ruperea de „umbra trecutului" şi dorinţa pentru un viitor euro-atlantic. Dar in mod evident conducătorii Rusiei şi „gorniştii" lor, aceşti neo-politruci suferă de amnezie profundă când vine vorba de Rusia, România si al Doilea Război Mondial.

În primul rând ei nu vor să priceapă nici în ruptul capului că România, intrând în război la 22 iunie 1941, nu au intrat înt-un război nedrept ci într-unul cât se poate de firesc, având de recuperat Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei, pierdute la 28.06.1940 în urma ultimatumului sovietic. Teoretic, Rusia a denunţat la Pactul Molotov- Ribbentrop, dar doar pe hârtie şi de ochii lumii. Consecinţele acestui odios pact sunt şi azi în vigoare, cel puţin în ce priveşte România. Deci România intră în luptă pe 22 iunie 1941, suferă pierderi enorme în vieţi omenşti dar şi pagube materiale. În august 1944, România, sub presiunea U.R.S.S. intră într-o a doua campanie militară, de data asta împotriva Germaniei. Numărul jertfelor umane creşte, astfel că la sfârşitul războiului, în mai 1945, Armata Română înregistrează 800.000 victime din care 100.000 morţi 335.000 răniţi şi 370.000 dispăriţi. La sfârşitul războiului, România pierde un teritoriu de 44.304 km2 cu o populaţie de 4.000.000 locuitori, nevorbind de Transnistria şi nepunând la socoteală Cadrilaterul. Când a presat România să întoarcă armele împotriva Germaniei, U.R.S.S. a făcut României tot felul de promisiuni, că se va ţine cont de contribuţia României etc. După Tratatul de Pace de la Paris din 1956, U.R.S.S. nu numai ca a uitat definitiv promisiunile făcute, dar mai greu, sub protecţia tancurilor sovietice a luat despăgubiri de război de zece ori mai mult, evident necuvenit, decât se stipulase prin respectivul Tratat de Pace. Başca, la trei ani de la sfârşitul războiului U.R.S.S. a luat cu japca din trupul Ţării şi Insula Şerpilor - singura insula din Marea Neagră a cărei importanţă geostrategică este evidentă pentru oricine. În sfidarea deplină a tuturor normelor de Drept Internaţional, Insula Şerpilor a fost răpită României la 23 mai 1948 printr-un simplu „Proces verbal" semnat de secretarul unu de la Ambasada U.R.S.S. şi un secretar de stat de la MAE al României, lucru nemaiîntâlnit în uzanţele diplomaţiei mondiale.Dmitri Olegovici Rogozin
Despre tezaurul încredinţat în custodie Rusiei cu acte în 1916, în valoare de 40 de milioane de napoleoni aur, conducătorii U.R.S.S., ulterior şi cei ai Federaţiei Ruse, au fost loviţi de amnezie de câte ori România a adus vorba despre asta. Dar cel mai tare îi loveşte amnezia pe liderii de la Kremlin când vine vorba de comportamentul Armatei Roşii pe teritoriul României, după 1944. Doar din Basarabia şi Nordul Bucovinei, circa un milion de români au fost deportaţi şi ucişi în lagărele din Siberia de unde nu s-au mai întors. În România sute de mii de români au fost băgaţi în puşcării sau trimişi la Canal de ocupanţii sovietici şi puţini au fost cei care au supravieţuit. Cel mai cumplit a fost pentru militarii români şi pentru ofiţerii Armatei Române, care întorşi acasă din război au trebuit să facă faţă unui alt război mult mai perfid. Altfel ruşii se tot miră şi ne tot acuză că ne aliem cu americanii şi cu occidentalii. Se pare că nu înţeleg de ce nu putem să ne aliem şi cu ei, cu „ursul rusesc" cum mereu aduce vorba tovarăşul Rogozin. Păi vulturul american, vulturul german şi acvila română ar putea până la urmă să se „încuscrească" între ele dar o „combinaţie" cu „ursul rusesc" ar fi una de-a dreptul „împotriva naturii". Tot mormăie şi ne tot ameninţă „ursul rusesc". Ce-o să facă? O să prindă cumva acvila Română din înaltul cerului? Sau va fi folosit „ursul" pe post de scut anti-rachetă? Ce-i drept Maica Rusia fiind anesteziată zilnic cu doi litri de votcă pe „cap de urs", e posibil ca în caz de coliziune cu vreo rachetă din Vest, ursul rusesc să nu mai simtă nimic, dar nici nu se va mai trezi din hibernare.

Grafica - Ion Măldărescu
footer