Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Teo Palade   
Duminică, 14 Octombrie 2018 19:03

Timmermans in RomaniaZilele trecute, la Strasbourg, s-a confirmat (a câta oar??) c? în Uniunea European? România este tratat? în mod discriminatoriu. Numai cine nu vrea nu vede c? se dore?te cu o insisten?? suspect? dominarea politic?, economic? ?i juridic? a României. Se observ? de departe c? prin presiuni de natur? divers?, României i se suprim?, lent dar sigur, prerogative ale statului de drept. Aici, în ?ar?, se simte, pretutindeni, supravegherea ochiului atent ?i p?tinitor al unui st?pân invizibil. Ne arde în cerul gurii z?bala ?i ne roade dureros hamul. Ar trebui s? fii idiot ca s? nu te temi pentru viitorul ??rii tale. Ai trebui s? fii nesim?it s? nu receptezi senza?ia c? ?ara este obiectul unui experiment straniu, demolator, conceput în unul dintre laboratoarele celor care, incredibil, oficial nici nu exist?. La Strasbourg România a fost aspru judecat?. Ca un borfa?. Numai c? acolo, în Comisia pentru libert??i civile, justi?ie ?i afaceri interne a Parlamentului European, procesul evident fabricat în care a fost acuzat? România se nume?te, ipocrit, „o discu?ie"! Dac? n-ar fi atât de grav, g?selni?a ar merita un hohot de râs.

Despre tragedii, riscuri reale, îngrijor?ri ?i ?ocuri: un discurs l?muritor, compus la Bruxelles ?i rostit la Strassbourg

Ce se „discut?", de fapt, despre România? Ne-o spune, înc? de la deschiderea ?edin?ei, însu?i „m?ria sa" dl. Frans Timmermans, prim-vicepre?edintele Comisiei Europene, sosit special de la Bruxelles, cale de peste 400 km, tocmai pentru a ne urechea: „Decizia final? în cazul demiterii ?efei D.N.A. apar?ine pre?edintelui, C.C.R. l-a obligat s? fie de acord [...] Activitatea D.N.A. a fost unul dintre motivele principale pentru care ultimul M.C.V. a fost mai degrab? pozitiv. Exist? un risc real ca România s? fac? pa?i înapoi. Comisia face apel la autorit??ile române s? regândeasc? cursul pe care l-au luat. Acest apel îl voi repeta ?i în plen în aceast? s?pt?mân? [...] Ar fi o tragedie dac? pe ultimul kilometru al maratonului a?i începe s? alerga?i în direc?ia opus?. Facem apel la Guvernul României s? readuc? pe calea cea bun? Justi?ia din România, exist? posibiliatea de a rectifica cursul [...] Am vizitat România, m-am întâlnit de mai multe ori cu prim-ministrul ?i cu liderii celor dou? Camere. Nu pot s? ascund c? evolu?iile recente sunt o surs? de îngrijor?ri pentru Comisie, a?a cum au fost pentru protestatari. Cu to?ii am fost ?oca?i de imaginile cu protestatari pa?nici ?i de cum au fost ei primi?i".

V-a?i l?murit? dl Frans, prieten declarat al României, afirm?, întristat peste m?sur?, c? „exist? un risc". Ne spune, de la tribuna Parlamentului European c? autorit??ile române ar trebui „s? regândeasc? cursul" vie?ii sociale din ?ar?. Ca un arbitru la maraton, ne aten?ioneaz? c? „ar fi o tragedie" dac? nu „alerg?m" în direc?ia indicat? de el. Ne bate obrazul, întrucât evolu?iile recente (nu ne spune ale cui...) „sunt o surs? de îngrijor?ri" pentru el „a?a cum au fost pentru protestatari" (!?). Mai afirm? c? el, împreun? cu nu se mai ?tie cine, au fost „?oca?i". A?i g?sit m?car un singur element concret care s?-i justifice urcatul la înalta tribun?? Eu, nu. În toat? vorb?ria, niciun fapt palpabil.
Ca într-un blestem, umbra dnei Kove?i bântuie ?i la Strasbourg. Iar dl Frans are co?maruri cu Pia?a Victoriei

Dar, s? nu fim nedrep?i cu o personalitate de calibrul dlui Frans! Exist?, totu?i, o singur? ?i de a?teptat excep?ie: revocarea ?efei DNA. E un fapt concret, pe cât de real, pe atât de frustrant pentru dl Frans. Este motivul pentru care, prin vocea sa, Comisia European?, Parlamentul European în întregul s?u, î?i „exprim? îngrijorarea" în leg?tur? cu revocarea baschetbalistei. Da, o mare îngrijorare întrucât, în incon?tienta sa, România, stat înc? independent, cu acordul Cur?ii sale Constitu?ionale, în ciuda opozi?iei disperate a pre?edintelui, ?i-a permis s? o destituie pe Zâna Anticorup?iei. S-o înl?ture ru?inos de pe func?ie pe multipremiata, pe decorata Suediei, Fran?ei, Statelor Unite ale Americii... Mai mult, fiind extrem de enervat, dl Frans ceart? România pentru c? a avut nemaiîntâlnita îndr?zneal? s-o demit? pe duduie în ciuda „recomand?rilor" sale anterioare. Recomand?ri (cu putere de porunc?!) rostite, ap?sat ?i personal, în luna martie, la Bucure?ti, cu ocazia vizitei „ultimei ?anse"(!?). Vizit? organizat? special pentru a împiedica destituirea ?efei D.N.A. Prin urmare, s? nu ne mire c? gl Frans este evident afectat în mândria sa de v?taf european. N-ar trebui s? ne mir?m nici c?, de?i pl?tit ?i din banii no?tri, de la tribuna Parlamentului European, el explic? întregii Europe cum, de-a dreptul sinuciga?, prin îndep?rtarea de la man?? a cucoanei ce i se d?duse lui în grij?, întregul mers al României ?i-a modificat cursul cu 180 de grade! Aiurit? complet, îns??i Justi?ia Român? ?i-a schimbat direc?ia!

A?i în?eles? Cam printre vorbe, înaltul oficial al Uniunii Europene ne dest?inuie cât de profund l-au „?ocat" imaginile (v?zute probabil la televizor) în care jandarmii români, um?r la um?r, ap?rau sediul guvernului de pericolul vandaliz?rii. Este cert, în seara zilei de 10 august dl Frans nu se aflase în Pia??. Barba-i nu prea deas? nu-i fusese pârlit? de fl?c?rile sticlelor încendiare. Fizicul s?u impozant nu încasase pumni în coaste ?i nici ?uturi „non violente" a?a cum primise femeia jandarm, aproape rupt? în buc??i de protestatan?ii nu numai „pa?nici", dar ?i la fel de „îngrijora?i" ca domnia sa. În schimb, dl Frans se simte confortabil cu imaginile mult mai dure ale interven?ei poli?iei din Bruxelles întâmplate câteva zile mai devreme. Nu-i ?ocat ?i nici îngrijorat dac? acela?i gaz iritant iese cu aceea?i presiune din buteliile poli?i?tilor britanici, francezi, americani ori germani. Dl Frans nu pare frapat nici de modul în care poli?ia madrilean? a intervenit în cadrul demonstra?iilor ce vizau spargerea Spaniei. Se ?tie, nici Belgia, nici Spania, nici Germania, nici Fran?a nu au f?cut obiectul unor „discu?ii" în Parlamentul European sau la Comisia European?! De ce? Fiindc?, spre deosebire de România, în niciunul dintre statele enumerate dl Frans nu se poate considera st?pân, v?taf.

Pare c? D.N.A. Ploie?ti s-a mutat la Strasbourg

Am privit în direct o parte a dezbaterilor. Mi s-a p?rut c? v?d, într-o variant? mult m?rit?, un D.N.A. Ploie?ti mutat la Strasbourg. Un „D.N.A. Europa" având în frunte o sosie mult mai corpolent?, mai p?roas? pe fa??, dar la fel de pornit? s? acuze f?r? argumente, a vestitului Portocal?. Am mai v?zut o Românie pus? la zid, f?r? ca niciun oficial român s? fie invitat pentru a o ap?ra. O ?ar? p?lmuit?, aflat? la discre?ia unor r?uvoitori ?i a celor trei membri permanen?i „români" ai comisiei: denun??torii de serviciu Monica Macovei, Traian Ungureanu ?i neao?ul Sogor Csaba. Exact ca în Ploie?tiul lui Portocal?, în furtuna acuza?iilor niciun argument credibil, nicio dovad? concret?. Numai vinov??ii nedemonstrate ?i numai citate din denun?uri micinoase. Doar atât!

Ca cet??ean român, m-am cam s?turat s? primesc în fund ?uturi made UE ?i, dac? spun „aoleu!", s? mi se explice, doct, c? nu-i nimic serios. „Nu te speria degeba. Sunt doar ni?te interese politice, nevinovate, fire?ti înainte de alegeri..." Bun, dar de ce, chiar a?a „nevinovate" fiind, ele s?-mi învine?easc? mie, românului, fundul iar ?i iar? De ce onorabilii politicieni, caza?i la Bruxelles sau Strasbourg, nu-?i descarc? frust?rile politice pe zona corporal? dorsal? a francezilor, a olandezilor, a nem?ilor sau a suedezilor? ?tie tot românul! Fiindc? acolo, la masa egalilor unde ar trebui s? avem ?i noi un scaun, îndatoririle sunt clar împ?r?ite. Doar ei, beneficiarii unor democra?ii pe deplin consolidate, sunt îndritui?i cu expedierea ?uturilor. Noi, româna?ii, nedemocratiza?i întrutotul, împin?i undeva spre un col? mai îndep?rtat al mesei ?i apleca?i pân? la p?mânt, suntem responsabili, înc? de la aderare, cu receptarea bombeurilor bine lustruite în partea corpului cea mai expus?...?i, din nefericire, ne-am specializat în acest domeniu.

Treptat, dar sigur, România î?i pierde suveranitatea

Totodat?, trebuie spus, exist? ?i un alt aspect mult mai deranjant. Chiar dureros. Ca român, privitor al spectacolului grotesc din sala de ?edin?e de la Strasbourg, am în?eles c? ?ara mea ?i-a pierdut, iremediabil, ?i umbra de suveranitate pe care, naiv, credeam c? o mai avea. Nu mai conteaz? voin?a noastr? ca popor, a disp?rut puterea legisla?iei interne. Guvernul nu mai are prerogative, trebuie doar s? execute f?r? crâcneal? numai ?i numai „indica?iile" primite de la st?pânii cu re?edin?? de lux la Bruxelles sau Strasbourg. Parlamentului i s-a retras atributul reprezent?rii voin?ei cet??enilor ?i a legifer?rii în numele lor, iar func?ia Cur?ii Constitu?ionale se reduce la a fi un ornament f?r? importan?? pe chipul strident machiat cu vopseluri fabricate la Bruxelles al Justi?iei Române.

Nici nu mai conteaz? c?, dup? numai dou? zile, în plenul Parlamentului European, premierul a rostit (în cele câteva minute acordate în zeflemea) o cuvântare prin care încerca s? demonstreze c? suntem un popor la fel de european ca altele, demn, care trebuie respectat. C? este umilitor s? tot fim calul de b?taie al unora ?i altora. C? România, ca ?ar?, î?i poate vedea de drum, supravie?uind, ?i cu ?i f?r? Uniunea European?.

Pare jenant, dar puseul de demnitate al prim-ministrului seam?n? prea mult cu reac?ia celui care, cotonogit ?i t?v?lit prin noroi, dup? ce ?i-a adunat din?ii împr??tia?i în praful str?zii, printre buzele umflate îi trage o înjur?tur? suculent? agresorului. Ca s? se înve?e minte! ?i, apoi, î?i vede de drum, schiop?tând dar mândru ?i mul?umit c? i-a zis-o el nenorocitului.

Grafica - I.M.

footer