Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Tudor Nedelcea   
Vineri, 22 Iulie 2011 10:14
constantin virgil gheorghiu
Constantin Virgil Gheorghiu
(15 septembrie 1916 - 22 iunie 1992)

Personalitate de anvergur? mondial?, preotul ?i scriitorul Constantin Virgil Gheorghiu este, din p?cate, ?i azi, mai pu?in cunoscut în ?ara sa natal?, pe care a iubit-o cu devotament ?i sinceritate. De?i celebrul s?u roman, Ora 25, a fost ecranizat la Hollywood, în 1961, cu Antony Quinn ?i Virna Lisi în rolurile principale, iar prin demersurile acad. Eugen Simion, în mandatul s?u de pre?edinte al Academiei Române, so?ia scriitorului, avocat Ecaterina Burbea Gheorghiu, a donat, la 11 iulie 1994, înaltului for ?tiin?ific academic, în conformitate cu dorin?a so?ului s?u decedat, întreaga oper? literar? „f?r? nicio excep?ie" (c?r?i, documente, coresponden??, manuscrise etc.) [1], istoricii ?i criticii literari, teologii continu? s? r?mân? descoperi?i fa?? de el.

S-a n?scut în familia preotului ortodox Constantin Ghoerghiu, în comuna nem?ean? R?zboieni, fiind primul din cei cinci copii, la 9 septembrie 1916, („ în luna în care România intra în r?zboi ?i în ziua în care a dat prima ei b?t?lie")[2], de ziua Sfin?ilor Ioachim ?i Ana. Copil?ria ?i primele clase le petrece în satul bunicii dinspre mam?, Petricani, unde compune stihuri religioase dedicate sfin?ilor Agatha, Maxim M?rturisitorul ?i Ion Damaschin. Debutul publicistic se realizeaz? în 1934, în revista „Crai Nou", în timpul studiilor liceale de la Liceul Militar din Chi?in?u, transferat apoi la liceul cu acela?i profil din Cern?u?i. Bacalaureatul îl absolv? la Bucure?ti îns?, în 1936, an în care se înscrie la Facultatea de Litere ?i Filosofie. Precocitatea talentului s?u literar iese în eviden?? în perioada studen?iei, publicând în „ Bilete de Papagal", „Via?a Literar?", „Universul" , „Cuvântul", „Timpul", fiind încurajat de N. Crevedia, ?i Tudor Arghezi. Editorial, debuteaz? în februarie 1937, cu volumul de poezii, Via?a de toate zilele a poetului, în martie 1940 câ?tig? premiul de poezie al Funda?iei Regale, cu volumul Caligrafie pe z?pad?. Raptul ordinar al Basarabiei ?i Bucovinei (provincii de care era legat sentimental), datorat lui Stalin, pierderea p?r?ii de nord a Transilvaniei, îi influen?eaz? decisiv destinul ?i crea?ia literar?. Este mobilizat la vân?torii de munte, ajunge la Marele stat Major, unde colaboreaz? la Studioul Central de Radio. Angajat corespondent de r?zboi la Sec?ia de Pres? ?i Propagand?, pleac? pe front de unde trimite reportaje dure pentru ziarul „România", reunite în vol. Ard malurile Nistrului (1941), prefa?at de Tudor Arghezi, cu un mare succes în epoc?, apoi volumele Am luptat în Crimeea (1942) ?i Cu submarinul pân? la Sevastopol (1942). Îmboln?vit pe front, este demobilizat ?i trimis ata?at cultural la Lega?ia Român? din Zagreb, unde-l vor g?si evenimentele de la 23 august 1944.
De aici începe calvarul vie?ii sale. Intuind ocuparea sovietic? a României, chiar din 24 august 1944 p?r?sise Lega?ia spre a se stabili într-o ?ar? liber?. Dar, surprizele încep s? apar?. La Viena este internat 10 luni într-un lag?r ca „diplomat dintr-o ?ar? inamic?", pleac? în Turingia, dar Comisia Alia?ilor îl consider? „germanofil" ?i este internat, doi ani (1945-1947), în lag?re de prizonieri la Darmstandt, Nürnbeg etc. Eliberat în 1947, î?i reg?se?te so?ia, se stabilesc la Heidelberg, unde se înscrie la Facultatea de Teologie ?i începe scrierea romanului Ora 25.

constantin virgil gheorghiuPrigonit din ?i prin Europa, sper? s?-?i g?seasc? lini?tea în continentul american, dar Canada nu-l prime?te pentru c? este intelectual (în decembrie 1947), i se refuz? în 1948 viza de emigrare în Argentina ?i SUA. Revine în Europa ?i dup? numeroase tentative de trecere frauduloas? a grani?elor elve?iene ?i franceze, ajung clandestin la 8 august 1948, în Fran?a.
Recomandat de filosoful Gabriel Marcel, Editura parizian? „Plon" îi editeaz? romanul Ora 25, tradus din limba român? de Monica Lovinescu, cu un succes interna?ional de pres? ?i critic? literar? în Europa, America, Asia. Mircea Eliade considera romanul „una din cele mai mari c?r?i ale genera?iei noastre, din toate ??rile"[3]. În ianuarie 1951 este invitat s? ?in? conferin?e în Argentina de însu?i pre?edintele Juan Peron, dorea s? continue ciclu de conferin?e ?i în alte state sudamericane (Chile, Uruguay, Peru, Brazilia), dar diaspora român? nu se desminte, ci ac?ioneaz? ?i minte: „Dar, de la toate aceste manifest?ri au lipsit, bineîn?eles, unii români. Unii, fiindc? Gheorghiu ar fi fost antisemit; al?ii fiindc?, dimpotriv?, Gheorghiu este vândut iudeomasoneriei, unii, fiindc? Gheorghiu face jocul comuni?tilor; al?ii fiindc? doarme noaptea cu c?ma?a verde; unii, fiindc? vorbe?te prost fran?uze?te ?i « ne face ?ara de râs »; al?ii fiindc? e prost crescut. Într-un cuvânt, omul care venise s? ne fac? cunoscut? ?ara prin opera ?i prezen?a lui, s-a v?zut cam izolat de români ?i criticat cu mare violen??"[4].

La 23 mai 1963 este hirotonisit preot la Biserica Ortodox? Român? „Sf. Arhangheli" din Paris, în?l?at, în 1966, la gradul de econom-stavrofor de însu?i Patriarhul României, Justinian Marina ?i la rangul de protopresbiter al Patriarhiei din Constantinopol la Centrul Ortodox al Patriarhului ecumenic de la Chambésy (Elve?ia), în 1970. Pentru ierarhii români din ?ar? manifest? un interes deosebit: pe mitropolitul Moldovei, Justin Moisescu, îl întâlne?te, în 1966, la Geneva, mitropolitul Nicolae al Banatului îi scrie, la 27 mai 1972, iar mitropolitul Olteniei, Nestor Vornicescu, îl invit?, în septembrie 1969, ?i „în p?r?ile noastre", solicitându-i c?r?i, în special cele religioase. Spirit autentic ecumenic se întâlne?te ?i cu Papa Paul al VI-lea, cu Patriarhul Constantinopolului, Athenagoros (c?ruia îi scrie biografia), scrie c?r?i pe teme teologice: Sfântul Ioan Gur? de Aur (1957), Cer?etorii de miracole (1958), Via?a lui Mahomet (1963), Nemuritorii de la Agapia (1964), Tinere?ea lui Luther (1965), Dumnezeu nu prime?te decât duminica (1975), Christos în Liban. De la Moise la palestinieni (1978), Dumnezeu la Paris (1980), face parte din Comitetul de Onoare al Asocia?iei „Prietenii lui Constantin cel Mare ?i ai Sfintei Elena" (1985). Este invitat s? sus?in? conferin?e în diverse state ale lumii, Tunisia, Japonia, Liban, Coreea de Sud etc., numai România îl evit? (nu-l invit?), de?i dorin?a sa de a-?i vizita patria natal? l-a înso?it pretutindeni ?i în întreaga via??, a?a cum m?rturise?te: „n-am fost niciodat? desp?r?it de România [...]. Dac? într-o zi m? voi întoarce în România, m? întorc acolo unde sunt r?d?cinile mele ?i nu m? mai mi?c [...]; tot dic?ionarul român mi-e drag [...]. Dac? nu pe p?mânt, atunci în cerul românesc – acolo cu certitudine"[5]. Într-adev?r, Constantin Virgil Gheorghiu ne vegheaz? din „cerul românesc", autorit??ile comuniste ?i cele postdecembriste nu l-au invitat pe adev?ratul ambasador al culturii române în lume. În Occident ?i pentru lumea liber?, autorul Orei 25 face cunoscute realit??ile române?ti, sprijin? moral revolu?ia din decembrie 1989 ?i începutul democra?iei române?ti, dar du?manii s?i sunt nu numai în ?ar?, ci ?i în diaspora din lumea liber?, a?a cum îi scrie Aristide Buhoiu: „Interesant e c? unii din du?manii dv. de la Paris au încercat pe toate drumurile s? discrediteze ideea tip?ririi în române?te a celebrei dv. c?r?i. Nu m? îndoiesc c? un joc asem?n?tor au lansat ?i asupra dv., lansând calomnii despre mine"[6]. Românii nu se dezmint, dezbinarea lor e proverbial? ?i p?gubitoare, a?a cum s-a manifestat ?i în cazul altor scriitori stabili?i, din pricini politice, în str?in?tate ( ircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, G. Usc?tescu, ?t. Baciu etc.).

Apreciat la justa sa valoare de personalit??i politice (de pre?edin?ii Libanului, Coreii de Sud, Fran?ei, Argentinei, Iranului, etc.)sau culturale (Gabriel Marcel, Albert Camus, Raymond Aron, André Malraux, Denis de Rougemont, Aldoux Huxley, W. Saroyan, Nicolas Nabocov, R.M. Albérčs etc.), purtând coresponden?? cu marii români din str?in?tate (Mircea Eliade, E. Cioran, Vintil? Horia, Aron Cotru?, Eugen Relgis, Horia Roman, Traian Boeru, ?t. Baciu, Barbu Niculescu, ?erban Andronescu, Ben Corlaciu, Marian Popa etc.) sau din ?ar? (E. Barbu, Tudor Arghezi, Nestor Vornicescu, V. V. Nicolescu etc.), Constantin Virgil Gheorghiu trece la cele ve?nice la 22 iunie 1992, în vârst? de 76 de ani, la 51 de ani de la celebrul ordin al lui Ion Antonescu: „Români v? ordon trece?i Prutul!". Cu o oper? impresionant?, peste 40 volume[7] (poezii, române, scrieri teologice, memorii), Constantin Virgil Gheorghiu este mai cunoscut în str?in?tate decât în ?ara sa. C?s?toria cu o celebr? avocat? (care a reu?it s?-l elibereze pe D. Stelaru din pu?c?rie), Eecaterina Burbea (Laleaua Neagr?) i-a creat probleme în timpul regimului totalitar al regelui Carol al II-lea ?i a guvern?rii legionare. De?i în propria concep?ie, conform mentalit??ii familiei sale, c?s?toria e o tain? „dou? fiin?e într-o singur? persoan?. La fel ca taina Sfintei Treimi: Sfinta Treime întruchipeaz? trei persoane într-un singur Dumnezeu, Mea tu ?i cu mine întrup?m noi doi România, România întreag? ?i liber?"[8], legionarii români nu-l iart?, iar scriitorii înregimenta?i în aceast? mi?care (Radu Gyr, de pild?) nu-l pot ajuta. Este acuzat în ziarul „Buna Vestire" de plagierea poeziei Scrisoare c?tre tat?l meu dup? Virgil Carianopol (situa?ia de fapt prezentându-se invers), pe principiul „un legionar are întotdeauna dreptate"[9]. De fapt, aceste persecu?ii datorate c?s?toriei sale cu o evreic? sunt transpuse dureros ?i în celebrul s?u roman autobiografic, Ora 25: „În ceasul când evreimea lumii lupt? al?turi de bol?evici contra ??rii noastre ?i vor s? ne r?peasc? p?mântul patriei, dumneata – român curat ?i scriitor de frunte al neamului - te-ai c?s?torit cu o evreic?!"[10], îi repro?eaz? lui Traian Corug? (alias autorul) ministrul de r?zboi.

Ca ?i al?i scriitori români exila?i, Constantin Virgil Gheorghiu ?i-a scris opera, pân? la romanul Nemuritorii de la Agapia, din 1964, în limba matern?, apoi direct în limba francez?. Men?ion?m alte câteva titluri: Ceasul de rug?ciune (1942), Ultima or? (1943); La seconde chance (1952), L'Home qui voyagea seul (1954), Le Peuple des immortels (1955), Les Sacrifiés du Danube (1957), La cravache (1960), La Maison de Petrodava (1961), Perahim (1961), Nemuritorii de la Agapia (1964, tradus de Ileana Vulpescu, cu prefa?a lui F?nu? B?ile?teanu), La Condottiera (1967), L'Espoinne (1971), L'Oeil americain (1972), Les Inconnues de Heidelberg (1977), La Grand exterminatuer (1978), Les Amazonnes du Danube (1977), Les Mendiants des miracles (1978) etc.[11]. Dar, opera care l-a consacrat a fost Ora 25, tradus în peste 40 de limbi, cu un tiraj de 600. 000 de exemplare vândute în câteva s?pt?mâni, consacrare datorat? ?i ecraniz?rii hollywoodiene. Ora ireal? 25 este o or? de apocalips, sau cum explic? însu?i autorul, „este timpul în care orice încercare de salvare e prea târzie: chiar Mesia dac? ar veni, ar fi prea târziu. E nu ultima or?, ci o or? dup? cea din urm? or?. Este, cu precizie, timpul societ??ii occidentale. E ora actual?. Ora exact?!"[12]. Destinul lui Johann Moritz, tragic ?i absurd, este cel al neamului românesc, sau al oric?rui individ „n?scut în emisfera de r?s?rit". Denun?at de jandarm c-ar fi evreu, din motive amoroase, este internat într-un lag?r de munc?, de unde evadeaz? în Ungaria, împreun? cu un grup de evrei boga?i care-l abandoneaz? îns? la Budapesta, arestat ca spion român, deportat în Germania, unde medicii lui Hitler îl descoper? ca fiind prototipul rasei ariene ?i popularizat ca atare spre stupefac?ia sa; înlesnind evadarea unor prizonieri francezi este internat într-un lag?r american ca notoriu criminal nazist. În total, eroul român „ petrece" 13 ani de pribegie în aproape 100 de lag?re (fiind liber doar optsprezece ore), ajungând s? se întrebe, în inocen?a sa, dac? va fi vreodat? liber. Cons?teanul s?u, Traian Corug?, realizeaz? tragedia epocii postbelice, când România a fost sovietizat?, locul nem?ilor luându-l ru?ii, „care sunt cei mai mari negustori de slavi din lume. În Rusia sovietelor, fiecare om este proprietatea guvernului bol?evic"[13], st?pânirea comunist? în România fiind tot a?a de crud?, p?gân? ?i str?in? ca ?i cea a lui Irod din vremea lui Iisus.

De altfel, intui?ia lui C.V. Gheorghiu privind atrocit??ile armatei sovietice s-a dovedit a fi, din p?cate, real?: „Fiara antediluvian? a Armatei ro?ii, care ucide, violeaz?, jefuie?te ?i masacreaz? pretutindeni pe unde trece"[14], comenteaz? el în Memorii, deconspirând, în acest sens, un crunt apel al scriitorului sovietic Ilya Ehrenburg adresat armatei sovietice: „Ucide?i! Ucide?i!. Pe p?mântul german nu exist? nimeni nevinovat, nici printre cei vii, nici printre copiii nen?scu?i. Supune?i-v? instruc?iunilor tovar??ului Stalin, zdrobind pentru totdeauna fiara german? în lag?rul ei. Distruge?i prin violen?? orgoliul femeilor germane. Lua?i-le drept prad? legitim?. Ucide?i, ucide?i, viteji osta?i ai Armatei ro?ii, în asaltul vostru irezistibil"[15].

Colaborare autorit??ilor române cu ocupantul sovietic de dup? 23 August 1944 este comentat?, autorul încercând o explica?ie: „Regele României, guvernul lui, oamenii politici ?i diploma?ii s-au întors ?i au colaborat cu ocupantul sovietic nu fiindc? sunt pro?ti, naivi sau tr?d?tori, ci pentru c? americanii ?i mai ales englezii le-au dat asigur?ri c? nu vor fi ocupa?i; c? î?i vor redobândi independen?a ?i libertatea dup? r?zboi. Americanii ?i englezii au în?elat România"[16]. Cu luciditate, Constantin Virgil Gheorghiu analizeaz? rolul ?i rostul civiliza?iei tehnice, vinovat? de introducerea „dispre?ului pentru om, exact ca în barbarie. Omul este ast?zi redus doar la dimensiunea lui social?"[17] ?i asta este o component? a civiliza?iei europene, a orei 25 în spe??. Ca român, î?i îndreapt? aten?ia ?i spre realit??ile spirituale române?ti:" Cultura noastr?, Lucian, a disp?rut. Ea avea trei calit??i: iubea ?i respecta frumosul – obicei înv??at de la greci; iubea ?i respecta dreptul – obicei înv??at de la români; iubea ?i respecta omul – obicei pe care l-a înv??at greu ?i foarte târziu, de la cre?tinism. Numai prin respectarea acestor trei mari simboluri, Omul, Frumosul ?i Dreptul, a devenit cultura noastr? occidental? ceea ce a fost. ?i acum pierde cea mai important? mo?tenire: respectul ?i dreptatea pentru om"[18]. Cu o vast? cultur?, laic? ?i religioas?, Constantin Virgil Gheorghiu a l?sat pagini memorabile privind rela?ia din om ?i Dumnezeu, desacralizarea societ??ii prin civiliza?ia tehnic?, a?a cum apare ?i-ntr-o simpl? rug?ciune: „?i f?, Doamne, ca noi, simpli cet??eni ai acestui p?mânt s? nu ajungem s? confund?m omul cu func?ia pe care o ocup?!"[19]. Însu?i autorul î?i m?rturise?te pasiunea sa pentru studiile teologice, existent? în propria familie („de secole, to?i str?mo?ii mei sunt preo?i"), efectuate la Heidelberg, sesizând diferen?a de studii asupra Noului Testament practicate de protestan?i („lectur? ?tiin?ific?) ?i de ortodoc?i („se cite?te cu ochii piet??ii, nimeni nu s-a gândit s?-l citeasc? ?tiin?ific"). Considerând Evanghelia ca „un fel de nou? întrupare a lui Hristos în litere", „acela?i cuvânt al lui Hristos, abordat cu team? ?i înfrico?are", Constantin Virgil Gheorghiu face distinc?ie între abordarea Divinit??ii de c?tre omul occidental ?i cel r?s?ritean, el însu?i se apropie de Dumnezeu „cu ochii deschi?i", pentru care cere iertare, a?a cum procedeaz? protestan?ii, p?strând, totu?i, „o pietate des?vâr?it?"; încearc? „explicarea a ceea ce nu se explic?, în?elegerea a ceea ce este de în?eles", con?tient c? „exist? o ignoran?? sacr?, care este l?udabil?, ?i o cunoa?tere condamnabil?"[20]. În situa?iile dramatice prin care a fost obligat s? treac?, începând cu 23 august 1944, când „regatul meu, patria mea a fost înghi?it?. Pierdut? cu tot ce reprezint? ea", ?i pân? la stabilirea definitiv? în Fran?a, singur?tatea autorului Orei 25 a fost suplinit? doar de Dumnezeu, c?ruia i se adresa folosind cuvintele lui Iacob: „Doamne, sunt prea mic fa?? de îndrum?rile ?i fa?? de toat? credincio?ia pe care ai dovedit-o cu robul t?u"[21].

nedelcea tudorRomanul lui Nikos Kazantzakis (1885-1957), Alexis Zorbas (1947), ecranizat la Hollywood, tot cu Antony Quinn în rolul principal, a f?cut cunoscut? lumii Grecia profund? ?i a impus dansul sirtaki. Romanul lui Constantin Virgil Gheorghiu, Ora 25, a avut o traiec?ie similar?, numai c? autorit??ile române?ti de dup? '89 (în timpul regimului comunist, în ?ara sa, opera sa era interzis?, chiar ?i pronun?area numelui s?u) n-au ?tiut sau n-au vrut/nu vor s? se foloseasc? de acest succes interna?ional al operei sale spre o bun? cunoa?tere a României în plan mondial prin valorile ei autentice, s? impun? hora româneasc?, cum au procedat grecii cu dansul lor. De ce oare? Este o întrebare pur retoric?, c?ci institu?iile statului român, care au în statut, asemenea obiective, au alte criterii „axiologice" de promovare a valorilor culturii noastre na?ionale.
De?i despre Constantin Virgil Gheorghiu au scris Mircea Eliade, E.E. Math, I.G. Dumitru, Gheorghe Usc?tescu, Theo Réné, Alain Peyrefitte, N.S. Govora, Ovid S. Crohm?lniceanu, Nichifor Crainic, Eug. Lazovan, Irina Petra?, V. Cuble?an, Pericle Martinescu, Baru?u, T. Arghezi, Marian Popa, Barbu Cioculescu, C. Ungureanu, N. Manolescu, Eugen Simion etc., opera sa nu este tradus? în române?te, în totalitate, ?i nici comentariile nu sunt totdeauna pertinente ?i exhautive. Din p?cate.
________________________________________
[1] F?nu? B?ile?teanu, O important? dona?ie pentru Biblioteca Academiei Române, în „Academica", IX, nr. 9-10, iul.-aug. 1999, p. 20-21.
[2] Constantin Virgil Gheorghiu, Memorii. Martorul Orei 25. Traducere de Sanda Mih?escu-Cîrsteanu, Bucure?ti, Editura 100+1 Gramar, 2003, p. 49.
[3] Apud F?nu? B?ile?teanu, prefa?? la romanul Perahim, Bucure?ti, România Press, 2001, p. 26.
[4] Titu M., C. Virgil Gheorghiu sau nimeni nu poate fi profet în ?ara lui, în „Curierul Cre?tin", Buenos Aires, 1954. Apud F?nu? B?ile?teanu, pref. cit., p. 29.
[5] Interviu luat de Aristide Buhoiu, în „Universul Românesc", IV, nr. 126, iul. 1990, p. 3-5.
[6] F?nu? B?ile?teanu, pref. cit., p. 33.
[7] „Istoricul literar" Florea Firan îi atribuie, printr-o gaf? impardonabil?, ?i c?r?ile scrise de poetul-pianist Virgil Gheorghiu (28 martie 1903-7 martie 1977) (vezi Literatura diasporei, antologie comentat? de Fl. Firan ?i C.M. Popa, Craiova, Editura Macedonski, 1994, p. 311-312).
[8] Virgil Gheorghiu, Ispita libert??ii. Memorii, II. Traducere din limba francez? de Sanda Mih?escu-Cîrsteanu, Bucure?ti, Editura 100+1 Gramar, 2002, p. 226.
[9] Virgil Gheorghiu. Memorii. Martorul Orei 25. Traducere de Sanda Mih?escu-Cîrsteanu, Bucure?ti, Editura 100+1 Gramar, 2003, p. 392.
[10] Virgil Gheorghiu. Ora 25. Roman. Edi?ie îngrijit? de Mihai Vornicu. Prefa?a de Paul Micl?u. Bucure?ti, Editura Omegapres/Paris, Editions du Rocher, 1991, p. 115.
[11] Pe larg în Dic?ionarul General al Literaturii Române, E/K, Bucure?ti, Editura Univers Enciclopedic, 2005, p. 314-317 (fi?? întocmit? de Mihaela Podocea Constantinescu).
[12] Ora 25, p. 56.
[13] Ibidem, p. 138.
[14] Ispita libert??ii. Memorii II, p. 176.
[15] Ibidem, p. 165.
[16] Ibidem, p. 238.
[17] Ora 25, p. 140.
[18] Ibidem, p. 139.
[19] Ora 25, p. 87.
[20] Ispita libert??ii. Memorii II, p. 270.
[21] Ibidem, p. 56. footer