Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Corneliu Florea, Canada   
Duminică, 16 Septembrie 2018 16:47

Semnatarii-declaratiei-de-la-Budapesta-1989Un grup de 12 unguri na?ionali?ti, iredenti?ti ?i revan?arzi ?i cinci români reg??eni, un basarabean ?i un evreu comunist, to?i b?tu?i de vânturile vremurilor printre str?ini, au semnat la Budapesta o declara?ie antiromâneasc? ignobil?, adic? tic?loas?. Neagu Juvara - aromân, diplomat, r?mas în str?in?tate dup? 1944; Paul Goma român basarabean, scriitor, de?inut politic, exilat dup? 1977; Virgil Ierunca - român vâlcean, literat, s-a autoexilat la Paris în 1947; Monica Lovinescu - bucure?teanc?, parizian? din 1947, comentatoare la REL; Bujor Nedelcovici - avocat bârl?dean, scriitor, ajuns în str?in?tate în 1987; Vladimir Tism?neanu - comunist, fiul nomenclaturistului evreu Tismeninski; Doru Braia - bucure?tean, plecat din România în 1987 la REL, ziarist.

Nici un român ardelean, nici o analiz? temeinic? a declara?iei întocmit? de unguri. Nici faptele istorice ale Unio Trium Nationum din 1437, care a impus monstruoasa subjugare a românilor ardeleni, ce a durat ?i s-a amplificat timp de cinci sute de ani – ei fiind neme?i, românii iobagi ?i slugi - nici inten?iile revolu?ionarilor lui Kossuth din 1848 -1849 de alipirea Ardealului la Ungaria, nici agresiunea comunistului evreu, Bela Kun, împotriva unirii neamului românesc, nici ocupa?ia ungureasc? ?i atrocit??ile lor barbare împotriva românilor ardeleni în Nord-Vestul transilvan din 1940-1944, nu le-a dat nici cea mai mic? tres?rire în cuget, sau s? gândeasc? analitic ce semneaz?, cu cine semneaz?.

Ex-rex-ul care a semnat, contra avantaje, propria abdicare, a semnat ?i Declara?ia de la Budapesta.

La 4 iulie 1989, ungurii ?i românii semnatari îmbr?ca?i de s?rb?toare, cu protocolul regal buchisit ?i cu bune maniere, de circumstan??, pân? în vârful urechilor, s-au prezentat la re?edin?a ex-rex-ului Mihai din Elve?ia, s?-i cear? ?i „majest??ii sale" înalta sa semn?tur?. Ex-rex-ul care ?i-a semnat, contra avantaje, ?i propria demisie, semneaz? ?i aceast? declara?ie antiromâneasc?. Ce mai conta, pentru ex-rex înc? o semn?tur?, dup? ce l-a arestat pe Mare?alul Ion Antonescu, ?i-a l?sat, f?r? remu?c?ri, 170.000 de militari români prizonieri la sovietici, iar restul armatei a pus-o la dispozi?ia glorioasei Armatei Ro?ii, care ne-a ciuntit na?iunea, a ocupat ?i a jefuit ?ara prin dictatura comunist? impus? cu for?a.

Înainte de 1989 am tr?it ?i profesat 17 ani în Ardeal ?i nu am sim?it nici o criz? acut?; am comunicat lejer ?i eficient, cu maghiarii.

Ex-rex-ul, un alt josnic tr?d?tor al românilor din secolul al XX-lea, semneaz? ori?ice, fie ?i împotriva identit??ii ?i integrit??ii României, chiar ?i numai, pentru o tinichea de ag??at în piept. De data aceasta a semnat Declara?ia de la Budapesta: „Noi, români ?i unguri, consider?m c? libertatea ?i prop??irea celor dou? popoare pot fi realizate ?i garantate numai într-un cadru politic pluralist de respectare integral? a drepturilor ?i libert??ilor fundamentale ale omului". În?l??tor de supra democratic pe hârtie!"...dictatura ceau?ist? a creat o situa?ie de criz? acut?, care împiedec? comunicarea dintre români ?i maghiari". Criz? acut??! Eu, sub dictatura ceau?ist? am tr?it ?i profesat 17 ani în Ardeal ?i nu am sim?it nici o criz? acut?; am comunicat lejer, ?i eficient, cu maghiarii. ?tiam c? mul?i nu ne iubesc, dar public nu-?i manifestau resentimente, ura. „Dialogul început ast?zi între noi dore?te s? înving? aceste piedeci ?i s? stabileasc? bazele unor rela?ii normale între cele dou? na?iuni care s-au format în acela?i spa?iu geografic. „Semnatarii români, de dragul adev?rului istoric, puteau cere semnatarilor maghiari s? evite aceast? fraz? fals?, contraf?cut?, perfid introdus?, dar ei, s?raci cu duhul ?i sim?ire patriotic?, au semnat din toleran?? prost în?eleas?.

Semnatarii români habar nu aveau de complementaritatea ungureasc?, au luat-o drept glazura democratic?, au aplaudat ?i au semnat în turm?.

?tiind cu ce ignoran?i ai istoriei ?i problemelor ardelene?ti au de-a face, maghiarii au mers mai departe, ?i a?a, doar de-a reamintire trecutului, le-a spus c? „solu?ionarea conflictelor (care conflicte?, cine le-a generat?) nu pot veni de la revizuirea frontierelor". Bine ?intit?, reamintirea revizuirii frontierelor de c?tre semnatarii unguri, care prin criza acut? au adus declara?ia la conflicte ?i mai departe, la ce este cu adev?rat în mintea ?i voin?a lor: revizuirea frontierelor! Dar, nici de data asta, în mintea semnatarilor români nu s-a aprins vreun becule?, bezn?! În aceast? situa?ie semnatarii maghiari au mai f?cut un pus strategic pentru scopul lor secular: „Transilvania a fost ?i este un spa?iu de complementaritate ?i trebuie s? devin? un model de pluralism". Semnatarii români au r?mas cu gura c?scat?, habar nu aveau de complementaritatea ungureasc? ?i au luat-o drept glazura democratic? a declara?iei, au aplaudat ?i au semnat în turm?, în frunte cu ex-rex-ul, dup? care s-au al?turat ?i al?ii turmei. Ungurii au câ?tigat din nou, au mai f?cut pasul iredentist, revizionist mimând democra?ia acelui moment istoric.

La 22 decembrie 1989, a izbucnit barbar ura antiromâneasc? a ungurilor; a urmat segrega?ia, revizionismul, purificarea etnic? prin izgonirea românilor!

Trec peste reac?iile ?i ripostele ardelenilor ce au suferit cumplit istorica complementaritate ungureasc? între 1940-1944, au motive întemeiate de neîncredere în declara?iile ungurilor, trec ?i peste replicile ap?rute în articolele speciali?tilor ?i a bine cunosc?torilor maghiariz?ri ?i iredentismului unguresc ?i m? opresc la realitatea istoric? din decembrie 1989, în Ardeal. Nu trecuser? nici ?ase luni de la semnarea mult trâmbi?atei declara?ii democratice, prin care ungurii semnatari erau plini de arz?tor pluralism, de respectarea integral? a drepturilor ?i libert??ilor fundamentale ale omului în Transilvania numai pentru ei. În fapt, în spa?iul lor de complementaritate, în 22 decembrie 1989, a izbucnit barbar ura lor antiromâneasc?; segrega?ia, revizionismul, purificarea etnic? prin izgonirea românilor!

Fapte

În secuimea maghiarizat?, dintr-odat? românii au devenit din nou, „budos olah" ?i vor fi uci?i cei care vor manifesta opozi?ie fa?? de „revolu?ia secuiasc?". ?i revolu?ia secuiasc? a ucis pe : Coman Dumitru, locotenent colonel, lovindu-l în cap cu ranga, apoi l-au lin?at în strad?. Mort fiind, a fost aruncat în curtea spitalului. Pe Gabor Szekely subofi?er de mili?ie l-au omorât în b?t?i pentru c? a vrut s?-?i ajute na?ul, care era român. Uciderea bestial? a maiorului Aurel Agachi, a f?cut înconjurul lumii. L-au ucis cu bestialitate ?i i-au profanat cadavrul în strad?, b?gându-i în gur? un ?obolan. So?ia sa ?i fra?ii ei, de etnie secuiasc?, au vrut s?-i ridice cadavrul din strad? dar au fost amenin?a?i, pentru c? s-a organizat un mar? al victoriei secuie?ti împotriva românului, în care ei, înving?torii, treceau scuipând ?i lovind cadavrul.

Secolul al XX-lea, al „pluralismului unguresc în spa?iul secuiesc de complementaritate".

În comuna Dealul, ?eful de post, Cheuchi?an Liviu, a fost b?tut groaznic, muribund fiind au început s?-l beleasc? ?i s?-i dea foc. So?ia sa cu cele dou? feti?e au r?mas în cas?, c?reia i s-a dat foc, le-a salvat, în ultimul moment, un Om, un secui.
?eful de post din Zetea, D?nil? Gabriel, a fost h?r?uit de o gloat? revolu?ionar?, b?tut, înjunghiat ?i la urm? un maghiar complementar i-a scos pistolul din toc ?i l-a împu?cat în cap, era c?s?torit cu o unguroaic?, aveau o feti??.
În Cristurul Secuiesc, plutonierul major Ferencz Emeric ?i-a pus la ad?post colegii români, pentru care a pl?tit cu via?a, fiind înjunghiat mortal de c?tre etnicii s?i.
Iat? faptele „cadrului pluralist, iat? dialogul" ?i nici o reac?ie din partea semnatarilor unguri, nici un protest din partea semnatarilor români, nici o retragere de semn?tur?.

În Decembrie 1989, în secuimea maghiarizat? au fost distruse, par?ial sau total, 38 sedii de Mili?ie ?i Securitate, vandalizate, jefuite, distruse 200 de locuin?e ale românilor, ce au l?sat totul refugiindu-se îngrozi?i, 100 de ofi?eri ?i subofi?eri au fost agresa?i, b?tu?i, spitaliza?i, conform Raportului Comisiei Parlamentare. În acea iarn?, 4.000 de români au fost for?a?i s? plece imediat; începea exodul românilor din România în România. Revolu?ia secuiasc? ucise ?i complementaritatea pe hârtie a mult trâmbi?atei Declara?ii de la Budapesta.

U.D.M.R. a ap?rat ferm, cu mult tupeu coetnicii pentru agresivitatea, bestialitatea, uciderile comise afirmând: „omorurile intr? în sfera actelor revolu?ionare".

Ion Marcel Ilici Iliescu ?i Petre Roman-Neulander erau ocupa?i cu mu?amalizarea uci?ilor de la Bucure?ti, nu aveau vreme ?i de „complementaritatea" din Ardeal, cu epicentrul în secuimea de mult maghiarizat?. Conduc?torii uniunii ungurilor din România, ?i-au zis imediat democra?i (U.D.M.R.) ?i au pus placa suferin?elor etnice datorit? lui Ceau?escu ?i-a Securit??ii sale. De asemenea ?i-au ap?rat ferm, cu mult tupeu coetnicii pentru agresivitatea, bestialitatea, uciderile comise cu: „omorurile intr? în sfera actelor revolu?ionare". E drept, istoria revolu?iilor e plin? mor?i, de uci?i din furia oarb? a momentului, dar dup? zilele înfocate ale revoltelor, r?zvr?tirilor apar schimb?ri cump?nite, rezonabile, chibzuite, reparatorii. Nu în „complementaritate pluralist? democrat?" a secuilor maghiariza?i, care au hot?rât continuarea discrimin?rii, segrega?iei ?i purific?rii etnice.

„Aici, în Odorhei, trebuie s? se vorbeasc? numai ungure?te!"

Pentru acest scop de complementaritate ungaro-secuiasc? au hot?rât: „dac? nu pleca?i în 24 de ore v? lin??m!" ?i au început cu insulte ?i injurii directe în public ?i institu?ii, amenin??ri prin orice mijloace, molest?ri, segrega?ie la toate nivelurile, scoaterea limbii române din administra?ie, iradierea a tot ce era românesc din via?a public?. „S? nu v? mai vedem aici!..." Astfel au declan?at exodul popula?iei române?ti din secuimea maghiarizat? în urm?torii ani. 30.000 de romani au plecat, datorit? terorii intensive ?i sus?inute, l?sându-?i bunurile personale în urm?. Ca urmare a acestei situa?ii ce a determinat exodul românilor din spa?iul majoritar ungaro-secuiesc a ap?rut Asocia?ia românilor alunga?i din Covasna, Harghita, Mure? care prin delega?ii s-a adresat, justificat ?i argumentat, pre?edin?iilor (Ion Marcel Ilici Iliescu, Emil Constantinescu) guvernului (Petre Roman, V?c?roiu, Ciorbea) parlamentului (Bârl?deanu, N?stase) f?r? nici un rezultat, repet f?r? nici un rezultat scontat, doar audien?e sterile ?i proiecte moarte. To?i cei de mai sus, enumera?i, deveniser? dependen?i de pachetul de voturi al U.D.M.R., tr?dând statul na?ional unitar român, tr?dând românii ardeleni. Nici o deosebire între ei ?i cei ce au semnat „Declara?ia de la Budapesta".

„Transilvania în întregime ei - ca o unitate intangibil? - trebuie pus? sub st?pânirea Sfintei Coroane ungare". (Arpad Goncz)

S-au scris multe articole ?i studii pertinente, adev?rate, s-au scris c?r?i întregi despre tragedia românilor din Ardeal, au fost boicotate, obstruc?ionate, excluse din actuala mass media româneasc? dominant? de politicul corect; un zid în fa?a adev?rului! În schimb, în 1996, la Târgu Mure?, la Casa de Editura „Mure?" a p?rut Revendic?rile ungure?ti, scris? de pre?edintele Ungariei, în exerci?iu, Arpad Goncz, care ?tia bine despre „Declara?ia, - complementaritate pe hârtie - de la Budapesta", a?a c? a scris ?i semnat: „...Na?iunea ungar? ?ine în modul cel mai ferm la dreptul ei de proprietate asupra întregii Transilvanii. Nu va exista niciodat? o genera?ie de unguri dispus? s? renun?e la acest sfânt drept istoric. Na?iunea ungar? este gata ca în orice clip? s? ia arma în mân? pentru a-?i exercita acest drept, sacrificându-?i chiar via?a în lupt?" (pag.86). „Într-o singur? problem? nu putem face concesii: Transilvania în întregime ei - ca o unitate intangibil? - trebuie pus? sub st?pânirea Sfintei Coroane ungare" (pag.110).

Tr?im realitatea faptelor ungurilor, chiar ?i acum, în Anul Centenarului Unirii Neamului Nostru.

Emil Constantinescu a fost entuziasmat de Arpad Goncz, l-a primit la Cotroceni în 1997, între timp citise, pe ner?suflate, revendic?rile ungure?ti pentru care, recunosc?tor, i-a oferit cea mai mare distinc?ie a statului: „Steaua României"! Comentariile-s de prisos pentru ardelenii români ce tr?iesc ipocrizia ungureasc? de la Marea Unire din 1918 ?i nu se a?teapt? la altceva din partea lor în viitor. Cât prive?te criticele ?i acuza?iile pertinente la adresa guvernan?ilor României din 1990 sunt inutile, nu le penetreaz? carcasa nesim?irii, ei nu ?tiu decât s? aserveasc? tot ce este str?in ?i-s pu?i s? prade, vând? ?i tr?deze ?ara ?i na?iunea. În concluzie, de ce s? ne lu?m dup? declara?iile ungurilor când vedem ?i tr?im realitatea faptelor lor, chiar ?i acum, în Anul Centenarului Unirii Neamului Nostru.

Grafica - I.M.

footer