Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Teo Palade   
Miercuri, 05 Septembrie 2018 16:24

Armata Român?Nu este departe timpul când ne consideram, economic ?i militar, unul dintre statele importante din regiune. Aveam preten?ii de putere regional?. Încercam s? aducem lâng? noi, prin în?elegeri zonale, vecinii cu interese comune. S? fi trecut, oare, vremurile acelea? ?i dac? da, când vom afla cu adev?rat care este „contribu?ia" la dec?dere României a acelora care ne conduc de trei decenii? Când vom ?ti care este vina repetabilelor persoane care, de decenii, joac? soarta ??rii într-o sinistr? „rulet? ruseasc?"? Vor fi, vreodat?, pedepsite pentru asta?

Întreb?ri incomode

Din motive evident politice, se pare c? vinov??ia ?i partea cu isp??irea pedepsei nu intereseaz? pe nimeni. Avem parchete doldora de procurori, hr?nim ?apte servicii secrete, am înfiin?at un ucig?tor D.N.A. Inutil. Ei, f?pta?ii, sunt prezen?i tot acolo sus, la comenzi, definitivându-?i cu minu?iozitate „opera". Cine este responsabil, în România, de politica extern?? Oricare observator interesat de problematica complicat? a politicii noastre externe este, pe bun? dreptate, debusolat. Nu ?tie în care parte s? se uite. La Guvern, cel care prin Ministerul de Externe pare îndrept??it s? se ocupe de rela?iile externe, sau la Administra?ia Preziden?ial? care, îmboldit? de ambi?iile pre?edintelui, se vrea „f?c?toare" de politic? extern? pentru c?, aflat? într-o continu? campanie electoral?, a?a d? bine la popor? Nu, nu doresc s? subestimez rolul Pre?edin?iei, rol atât de important în structura statului. Numai c?, în ceea ce prive?te politica extern?, Constitu?ia spune clar la art 91: (1) „Pre?edintele încheie tratate interna?ionale în numele României, negociate de Guvern (s.n.), ?i le supune spre ratificare Parlamentului (s.n.), într-un termen rezonabil. Celelalte tratate ?i acorduri interna?ionale se încheie, se aprob? sau se ratific? potrivit procedurii stabilite prin lege. (2) Pre?edintele, la propunerea Guvernului (sn), acrediteaz? ?i recheam? reprezentan?ii diplomatici ai României ?i aprob? înfiin?area, desfiin?area sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice (s.n.). (3) Reprezentan?ii diplomatici ai altor state sunt acredita?i pe lâng? Pre?edintele Românie" Vi se pare cumva c?, prin Constitu?ie, pre?edintele este acela destinat s? stabileasc?, dup? capul s?u sau urmare a fanteziilor celor apropia?i, direc?iile strategice în rela?iile interna?ionale ale ??rii? Mie, mi se pare c? nu. Restul? Ambi?ii politice personale, infatuare, ?âfn?, megalomanie, tactici de impresionare a electoratului...

În tot acest timp, deasupra tuturor, rotindu-se ca norii prevestitori de furtun?, se adun? întreb?ri esen?iale. Întreb?ri cu r?spunsuri deranjante. Întreb?ri pe care noi, îneca?i în mizeria b?l?c?relii reciproce, nu le vrem puse.

De 11 ani în U.E., sunt românii trata?i în mod egal cu cet??enii celorlalte state ale Uniunii ?

Spuneam c?, urmare direct? a luptei interne pentru acapararea controlului asupra politicii externe, responsabilit??ile sunt disipate. Pozi?ia României în rela?ie cu celelalte state este neclar? ?i p?guboas?, mult departe de posibilit??ile reale oferite de apartenen?a noastr? la cele mai importante structuri europene ?i euroatlantice. De ce neclar?? De ce p?guboas?? Pentru c?, iat?, s-au împlinit 11 ani de când am aderat la Uniunea European?, component? esen?ial? în politica extern? a României, ?i nimeni nu este interest s? clarifice de ce, aproape în toate analizele privind starea Uniunii, ne plas?m pe ultimele locuri. F?r? a fi interesa?i de realitate, fiecare cu din?ii adânc înfip?i în gâtlejul celuilalt, nici Pre?edin?ia ?i nici Guvernul nu au timp s? se întrebe:

Sunt românii trata?i în mod egal cu cet??enii celorlalte state ale Uniunii Europene?

R?spunsul, pentru oricare român cu mintea întreag?, este NU !
Nu, fiindc?, f?r? menajamente ori fals? pudoare, suntem considera?i cet??eni ai unei ??ri de categoria a doua.
Nu, întrucât României i se aplic? drastice condi?ionalit??i politice, economice ?i financiare prin a?a zisul Mecanism de Cooperare ?i Verificare. În fapt, un sistem bine pus la punct prin care, spre deosebire de alte 26 de state ale U.E., nici mai bune nici mai rele decât noi, suntem lipsi?i de libertatea de decizie pe plan na?ional într-o sumedenie de domenii esen?iale pentru dezvoltarea Românie.
Nu, fiindc? românilor li se impun restric?ii în ceea ce prive?te dreptul la munc? în Uniune.
Nu, fiindc?, de?i întrunim condi?iile tehnice obligatorii, din considerente politice care subliniaz? ?i ele inegalitatea de tratament, nu suntem admi?i în Spa?iul Schengen (spa?iul de liber? circula?ie în Europa, libertate a circula?iei garantat? prin Acordul de aderare semnat acum 11 ani pentru teritoriul tuturor statelor UE!) ?i, nu, din multe alte motive evidente pentru oricine, mai pu?in pentru politicienii români care, înlocuindu-se pe rând de 29 de ani la cârma României, r?mân mu?i ?i orbi.

Dup? mai mult de un deceniu de apartenen??, suntem noi, românii, respecta?i în Uniunea European??

Dac?, dincolo de ghion?ii reciproci între coaste, vreunul dintre va?nicii no?tri conduc?tori s-ar sim?i cu adev?rat responsabil de pozi?ia înjositoare a României în Uniunea European?, ar fi fost timpul s? se întrebe:

Dup? mai mult de un deceniu de apartenen??, suntem noi, românii, respecta?i în Uniunea European??

În mod cert, r?spunsul este NU !
Nu, pentru c? românii sunt expulza?i, înc?rca?i ca vitele în avioane ?i retrimi?i în ?ar?, desi Acordul de Aderare prevede dreptul de liber? circula?ie, de munc? ?i de locuire în oricare dintre statele Uniunii.
Nu, pentru c? suntem considera?i (?i nu numai din vina statelor de adop?ie) to?i, la gr?mad?, ho?i, tâlhari, violatori, de?i în marea Europ? unit? numai de asemenea specimene nu se duce lips?. Chiar dac? nu se „laud?" atât de mult ca noi, fiecare dintre ceilal?i 27 au ho?ii, tâlharii ?i violatorii lui. Mai mult, este bine cunoscut c? unii dintre ei ?i-au construit imperii tâlh?rind, furând ?i violând.
Dac?, într-o clip? de luciditate, am pune al?turi România de acum 11 ani ?i România din 2018 ?i am trage o linie, ca la contabilitate, ce crede?i c? am constata?
Din punct de vedere economic, st?m mai bine?
Dar din punct de vedere al comer?ului cu statele U.E., suntem în câ?tig? Suntem pe plus? Dar în ceea ce prive?te nivelul de dezvoltare al ??rii, al nivelului de trai în România, se simte vreo îmbun?t??ire?
Dar în privin?a prezen?ei investitorilor români pe pia?a Uniunii ?i a investitorilor celorlalte state ale Uniunii pe pia?a româneasc?, suntem m?car la paritate?
Dar în domeniul atât de sensibil ?i determinant al suveranit??ii na?ionale, d? cu plus sau d? cu minus? Per total, care este câ?tigul României dup? 11 ani în Uniunea European??

M? opresc aici cu întreb?rile privitoare la rela?iile României cu Uniunea European?. Totodat? v? sf?tuiesc, pe dumneavoastr?, s? nu încerca?i a face asemnea socoteli. Ve?i fi categorisi?i imediat ca antieuropeni (cel mai probabil simpatizan?i ai lui Putin) ?i ve?i fi, f?r? mil?, blama?i public. Cum, de cine? De cei care v?d (de multe ori contra cost) Uniunea European? pe post de Gr?din? a Edenului ?i încearc? s? ne conving? c? bunul Dumnezeu, s?l??uind undeva în albastrul cerului Bruxellesului, ne va blagoslovi numai dac? nu hulim, eretici, noua divinitate azurie cu 12 stele pe steag.

Tot în aria atât de important? a politicii externe, aceea care la noi precum pruncul cu dou? moa?e a r?mas cu buricul net?iat, la 29 martie am marcat 14 ani de la aderarea României la cea mai mare alian?? militaro-politic? a lumii: N.A.T.O. Nu discut necesitatea unei asemnea mi?c?ri politice în anul 2004, a?a cum nu pun la îndoial? nevoia României de a adera la Uniunea European?. Din punct de vedere economic, politic ?i militar, în opinia mea, în ambele cazuri, am jucat corect cartea (poate singura) care ne asigura cele mai mari ?anse de supravie?uire ca stat (relativ independent) în aceat? zon? geografic?. Acum îns?, nu despre oportunitatea ader?rii discut?m. Acum, este vorba despre ceea ce s-a întâmplat cu contribu?ia noastr? definitorie, nu înainte, ci dup? 2004.

În caz de nevoie, se poate baza România pe sprijinul total al N.A.T.O.?

Având în minte imensele sacrificii asumate pentru a fi primi?i în Alian?? ?i locul unde ne situ?m azi în corul larg al celorlalte state N.A.T.O., ar trebui s? ne întreb?m: în caz de nevoie, se poate baza România pe sprijinul total al Alian?ei? Din nefericire, ?i de aceast? dat?, r?spunsul pare a fi negativ. De ce? Pentru c? N.A.T.O. înseamn? în primul rând, oricât am da-o pe dup? cire?, S.U.A. Iar acum, inclusiv din punct de vedere militar, S.U.A. are o problem? cu Europa (care, nota bene, d? 27 din cele 29 state ale Alian?ei!). Sub deviza „Rusia, cât mai la Est sau deloc", interesul a major al S.U.A., pentru prezent dar ?i pentru viitorul previzibil, este sufocarea, militar?, politic? ?i economic?, a Rusiei. Ne-o spune George Friedman, fondatorul agen?iei Stratfor, o voce avizat?, poate una dintre cele mai avizate, în ceea ce prive?te politica militar? a S.U.A.

Pentru a bloca înfluien?a Rusiei în Europa, S.U.A. au gândit ?i pun pas cu pas în practic? (conform spuselor aceluia?i Friedman la Consiliul Chicago de Afaceri Externe) un cordon de securitate sau, altfel numit, un cordon sanitar. Acesta se întinde de la Marea Baltic? la Marea Mediteran? (dup? unii pân? la Marea Neagr?) ?i, desigur, include România. Rostul lui, al acestui adev?rat tampon ("buffer", în englez?) este de a prelua, de a absorbi, ?ocul primei lovituri: „Vrem s? oprim Rusia, iar pentru aceasta Polonia ?i România sunt necesare"[1]. Dac? acesta este rolul pe care Alian?a ni l-a h?r?zit, acela de a fi parte a acestui „buffer" condamnat s? primeasc? prima ?i probabil cea mai zdrobitoare lovitur?, cum am mai avea naivitatea s? credem c?, aflându-ne în zona de sacrificiu planificat, cineva va mai s?ri în ajutorul nostru? S? ajute la ce, la adunarea resturilor? De altfel, în ciuda nenum?ratelor asigur?ri de sprijin militar în baza art. 5 din Tratatul N.A.T.O., au fost suficiente voci, unele chiar importante, care au afirmat c? „americanii nu-?i vor trimite niciodat? copiii s? moar? pentru România" (citat din acela?i George Friedman)

Este România considerat?, dup? 14 ani petrecu?i împreun?, un partener egal, o voce ascultat? ?i respectat? în cadrul Alian?ei Nord-Atlantice?

De ne-ar mai fi r?mas ceva luciditate dup? sufocanta prosteal? politic? rezumat? la „Ba p-a m?-tii!", ar mai fi timpul s? ne întreb?m: dup? 14 ani de comuniune, este România considerat? un partener egal, o voce ascultat? ?i respectat? în cadrul Alian?ei Nord-Atlantice? R?spunsul pare a fi tot negativ. Am da dovad? de o mare, o imens? naivitate s? credem c? Marea Britanie, Fran?a ori Germania ne vor considera vreodat? egalul lor. ?i asta se vede cu ochiul liber. Nu trebuie s? fii mare analist politico-militar sau mare specialist în alian?e ca s-o observi. Pe de alt? parte, S.U.A. nu trateaz? pe nimeni de pe pozi?ii de egalitate. Nici chiar puterea militar? a Europei, în ansamblul ei. A declarat-o, ferm, prin politica Administra?iei Trump: „America first!". Ce s? mai vorbim despre cum vede o ?ar? ca România?

Suntem respecta?i ca o putere militar? important? în cadrul N.A.T.O.?

Ca s? ne dumirim ?i mai bine asupra locului real pe care îl juc?m în N.A.T.O., ar mai fi necesar s? ?tim: suntem respecta?i, dup? un deceniu ?i jum?tate, ca o putere militar? important? în Alian??? La aceast? întrebare vom putea r?spunde corect numai dup? ce vom scoate de sub pojghi?a propagandei oficiale adev?rata fa?? a Armatei Române. Cum arat?, în lumina crud? a adev?rului, armata noastr?? V? aten?ionez, imaginea nu ne onoreaz? ?i nici nu împune respect. Ca efective, avem azi de ?apte ori mai pu?in decât înaintea accederii la N.A.T.O. Ca tehnic? militar?, ne afl?m la mai pu?in de o zecime comparativ cu perioada de dinainte de 2004. Iar în dreptul potentialului industriei de ap?rare (faima noastr? înainte de aderare!) putem ad?uga, onest dar cu durere, un mare zero! Nimeni, cu atât mai pu?in o putere militar? de talia S.U.A., nu va acorda vreodat? respect unei asemenea armate!

În ceea ce prive?te rela?iile cu Alian?a Nord-Atlantic? ar mai fi de pus o mul?ime de întreb?ri, cele mai multe f?r? un r?spuns pozitiv. Dar, trebuie s? v? avertizez c?, dac? încerca?i s? deslu?i?i în mod onest aspectele acestei rela?ii ?i dac? îndr?zni?i s? rosti?i cu voce tare concluziile (în cele mai multe cazuri descurajante pentru noi), o face?i pe propriu risc. V? expune?i pericolului de a fi eticheta?i ca antiamericani, antidemocra?i, comuni?ti de tip nou sau chiar de tr?d?tori. Cine v-ar lipi pe frunte asemenea etichete? Exact aceia care încearc? a ne am?gi c? România nu mai are nevoie de armat? fiindc? ne va ap?ra N.A.T.O. O vor face chiar aceia care au distrus industria de ap?rare pe motiv c? tehnica militar? ?i armamentul fabricate de noi sunt învechite, miros a comunism, iar prietenii no?tri americani ne vor asigura, din abunden??, armament occidental modern, cu parfum autentic de democra?ie. Adic?, cei care au pus din plin um?rul la demolarea Armatei Române, cei care de cel pu?in dou? decenii „muncesc" la discreditarea ?i umilirea militarului român, cei care, într-o societate normal? ar trebui azi s? înfunde pu?c?riile ?i nu s? ocupe func?ii de demnitate public?. Ei sunt lipitorii de etichete pe fruntea celor care au curajul s? vad? dincolo de propaganda oficial?, s? pun? întreb?ri incomode ?i s? pretind? r?spunsuri cinstite.

Deci, unde ne afl?m?

Unde ne situ?m, ca ?ar?, dup? aproape trei decenii de libertate, ca membr? cu drepturi egale în cele mai importante alian?e politice, economice ?i militare ale lumii, condus? glorios de politicienii ale?i de noi cu entuziasm? În oricare direc?ie adresezi întrebarea, vei afla doar t?cere. Niciunul dintre cei îndrept??i?i nu r?spund pe în?elesul cet??eanului din banii c?ruia se îmbog??esc. Eu, cu puterile mele limitate, am schi?at, mai sus, un fel de l?murire. Prea lung? ?i incomplet?, dac? ar fi s? m? întreba?i. Dar, stimate cititor, de vrei s? ?tii cu adev?rat unde se afl? România în contextual international atât de nesigur ?i de periculos al zilelor noastre, ce drum are ea în fa??, ai îndr?zneala s? tragi singur linie ?i s? socote?ti. Î?i va da cu plus, î?i va da cu minus? Oricum ar da, încearc? s? fii sincer ?i cinstit. Aceste dou? atribute, de?i la fel de rare ca aurul, nu cost? nimic!

--------------------------------------
[1] G. Friedman, 2018, gazeta polonez? RZECZPOSPOLITA.

footer