Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Teo Palade   
Duminică, 26 August 2018 17:02

Demnitate RoLa 100 de ani de la Unire, tr?im tot mai intens sentimentul c? România nu ne mai apar?ine. Ca stat, am atins stadiul în care nu mai putem lua hot?râri importante cu privire la soarta poporului român, nici m?car decizii cu impact periferic, f?r? a cere permisiunea cuiva. Înainte de a adopta o lege, oricare ar fi ea, a?teapt?m cu înfrigurare, uneori tremurând de fric?, reac?iile celor pe care i-am acceptat, de?i nu am declarat-o vreodat? oficial, ca fiindu-ne st?pâni. ?i, aproape f?r? nicio excep?ie, ac?ion?m în func?ie de cât de tare strâmb? din nas Bruxelles-ul sau Strasbourg-ul sau cât de urât se uit? spre noi vreun secretar al secretarului nu ?tiu c?rui minister din America, Germania ori Fran?a. Iat?, apar ca de nic?ieri tot mai multe ??ri ce se socotesc a ne fi superioare, tocmai pentru c? noi, la nivel statal, ne-am comportat cu ele ca fiindu-le slugi. Acestea, direct sau prin ambasadorii acredita?i la Bucure?ti, se amestec? cu non?alan?? în treburile noastre interne, î?i permit s? ne dojeneasc? cu asprime dac? nu facem legi a?a cum vor mu?chii lor, ne critic? modul în care ne organiz?m justi?ia, ridic? din sprâncene a sup?rare când parlamentul na?ional voteaz? ori se îngr?m?desc la forurile interna?ionale s? propun? sanc?iuni antiromâne?ti atunci când nu le este pe plac cât de mult ne iubim homosexualii ori dac? le deranjeaz? cumva modul „non european" în care ne c?lc?m aici, în România, câinii pe coad?. Iar noi, ca „stat na?ional, suveran ?i independent, unitar ?i indivizibil", l?s?m ochii în jos, oft?m în surdin? ?i t?cem. Condamnabil? t?cere!

Ca ?i cum România ar fi fost un minuscul land federal austriac

Mai nou, profitând de sfiala na?ional? româneasc?, s-a ajuns pân? acolo încât cei care deja cred c? România în întregul s?u le apar?ine sunt deranja?i ?i de modul cum se desf??oar? mitingurile noastre de protest. Ei consider? c? este dreptul lor de st?pâni s? ne impun? cum ?i când s? aplic?m legile noastre, s? stabileasc? modul în care Jandarmeria noastr? î?i organizeaz? dispozitivele de lupt? cu protestatarii furio?i, inclusiv cât de departe sau cât de sus s? arunce jetul de gaz iritant lacrimogen jandarmul bucure?tean atacat cu pumnii, cu bâtele, lovit cu pietre ?i încins la piele de sticle incendiare. Ca exemplu, Austria. Dac? nu s-ar socoti st?pânii României, ar fi un act de nepermis în rela?iile interstatale, un condamnabil amestec în treburile interne ale altui stat, ca secretarul general al partidului de guvern?mânt din Austria, Karl Nehammer, s? afirme la câteva zile dup? manifesta?ia public? din 10 august: „In România, faptele sunt distorsionate ?i se arunc? vina pe demonstran?i [...]. Au existat amenin??ri incredibile împotriva celor care se opun guvern?rii, cum ar fi participan?ii la protest. In mod ?ocant si alarmant, S.P.O. (Partidul Social Democrat din Austria - n.n), prin t?cerea de care d? dovad?, devine pur ?i simplu un partid în care nu po?i avea încredere dac? tolereaz? astfel de condi?ii inacceptabile". A?i în?eles? El, Partidul Social Democrat austriac, conform gândirii de st?pân a domnului Nehammer, ar fi trebuit s? nu „tolereze" ?i s? ia m?suri drastice în România (ca ?i cum România ar fi fost un minuscul land federal austriac!), admonestând executivul de la Bucure?ti fiindc? a permis interven?ia for?elor de ordine contra celor care atacau sediul guvernului... Mai mult, parc? pentru a sublinia acela?i atribut intangibil de st?pân, imediat dup? acest acces de impertinen??, însu?i cancelarul Austriei cere imperativ guvernului român s? deschid? „o anchet? serioas?" întrucât un cameraman austriac aflat între demonstran?ii din Pia?a Victoriei a fost bruscat ?i (culmea violen?ei!) chiar ?i corespondentul O.R.F. (Radiodifuziune public? austriac? - n.n.) de la Bucure?ti „A fost împins la perete de un jandarm cu scut"... Din partea oficialit??ilor române, lini?te. O lini?te asurzitoare. S? râzi, s? plângi?

Condamnabila t?cere

Da, în mare m?sur? pe bun? dreptate, Austria se consider? st?pân? a României. De ce spun „pe bun? dreptate"? Fiindc? Austria este aceea care, de decenii, bazându-se pe sprijinul nostru slugarnic, taie dup? bunul plac, în mod s?lbatic, p?durile seculare române?ti. Azi, ei, austriecii, controleaz? floarea fondului forestier na?ional. Adic?, dau iama în p?durile din jude?ele Hunedoara, Gorj, Vrancea, Prahova, Buz?u, Neam?, Suceava. ?i nimeni nu-i spune Austriei: „Stop! T?ia?i-v? p?durile voastre. Aceste p?duri ne apar?in nou?, românilor!"

Fiindc? ea, Austria, exploateaz? z?c?mintele de petrol ale României f?r? niciun fel de control din partea noastr?. Tot ea face exact ceea ce vrea cu produsele brute ori finite ale ?i?eiului românesc ?i ne vinde apoi nou?, românilor, la un pre? uria?, benzina rezultat? din petrolul românesc. Austria se consider? st?pân? pe subsolul României întrucât nu se g?se?te nimeni în ?ara asta mare care s?-i spun?: „Huooo! Noi, cei de deasupra z?c?mintelor de ?i?ei, noi românii pe care voi v? face?i c? nu-i vede?i, suntem aici! Este petrolul nostru! Da?i-ne drepturile noastre ?i respectul cuvenit!".

Fiindc?, aceea?i Austrie, prin puternicele b?nci austriece prezente în România manevreaz? dup? bunul ei plac banii no?tri, aplicând metode ?i mecanisme financiare care îi dezavantajeaz? pe români. ?i nimeni, nimeni n-o condamn?, nu o opre?te!

Fiindc? pentru Austria nu suntem un partener de afaceri, o ?ar? egal? în drepturi. Pentru Austria am devenit, deja, doar o „pia??". O pia?? ?i nimic altceva! „Investitorii austrieci v?d România ca pe o destina?ie excelent? pentru investi?ii ?i cea mai mare pia?? din Sud-Estul Europei (sn)" declara, cu emfaza specific? st?pânului, domnul Gerd Bommer, Consilierul Comercial al Ambasadei Austriei la Bucure?ti. În luna mai 2017 operau pe teritoriul nostru na?ional, aproape dup? bunul lor plac, 7200 de companii austriece, operand cu preponderen?? în sectoarele: sistem bancar, asigur?ri, transport, imobiliare, exploatarea lemnului. Din nefericire, nu numai despre Austria ca st?pân este vorba. La fel se poart?, cu România ?i cu românii, S.U.A., Germania, Canada, Suedia, Olanda, Fran?a, chiar ?i Ungaria vecin?. Tot ca ?i cum România le-ar apar?ine se comport? arabii care ne cump?r? pe nimic p?mânturile cele mai m?noase, Ucraina care mu?c? din teritoriul str?mo?esc cu contribu?ia f??i?? ?i sub semn?tura guvernan?ilor români ori Marea Britanie care ne socote?te o na?ie de ho?i ?i cer?etori demni de tratamentul desconsiderant pe care îl aplicau odinioar? în propriile colonii. A?i auzit, din partea României, vreun sunet de protest? Doar t?cere slugarnic?. Aceea?i condamnabil? t?cere!

Pe când a?a ceva ?i în România?

Citeam zilele acestea despre (?i admiram) verticalitatea politicienilor polonezi care, ca unul, confrunta?i cu sanc?iunile abuzive ale Uniunii Europene pentru m?surile luate pe plan national, au afirmat prin vocea pre?edintelui partidului de guvern?mânt, Jaroslaw Kaczynski (fratele geam?n al fostului pre?edinte Lech Kaczynski, marele patriot polonez disp?rut dintre noi acum opt ani în tragicul ?i controversatul accident aviatic de la Smolensk): „Programul de schimb?ri profunde în ?ara noastr? nu va încetini, dimpotriv? - nu se poate vorbi despre ajungerea la un acord cu puteri care de ani de zile au tratat Polonia ca pe o proprietate a lor". ?i, culmea din punct de vedere românesc, nu s-a g?sit niciun reprezentant al opozi?iei poloneze care s?-l dea în judecat? pe Kaczynski pentru înalt? tr?dare ?i nicio fost? ministres? polonez? a justi?iei care s? cear? Comisiei Europene alte ?i mai aspre sanc?iuni pentru îndr?zneala Poloniei de a avea o conduita vertical?... Pe când a?a ceva ?i în România?

Viitorul depinde de demnitatea cu care ne comport?m cu cei ce ne vor slugi

Când, popor ?i politicieni, în loc s? ne batem între noi ca nebunii, în loc s? fim orbi?i de cearta steril? dintre palate, vom fi în stare s? spunem cu voce tare, nu în ?oapt? pe la col?uri de cabinete luxoase, c? nu ne mai supunem ru?inos celor care ne consider? proprietatea lor? Când vom în?elege, popor ?i politicieni, c? România are (înc?!) un viitor ?i c? acest viitor depinde de demnitatea cu care ne comport?m cu cei ce ne vor slugi? Când vom pricepe, popor ?i politicieni, c? ?ara asta va mai exista sau nu în func?ie de respectul de sine cu care noi, împreun? cu conduc?torii vremelnici ai României, ne adres?m azi acestor indivizi infatua?i care se învârt pe aici ca ni?te vechili, desconsiderându-ne? Cât timp mai trebuie s? treac? ?i cât va trebui s? mai avem de suferit pân? s? în?elegem, noi - popor ?i politicieni c?, purtându-ne ca ni?te slugi ce stau cu capul plecat ?i cu mâna întins? la câ?iva argin?i, vom fi trata?i ca ni?te vasali impoten?i, jalnici ?i tocmai buni de jumulit?

R?spunsul? Îl ?tim cu to?ii, dar, din nefericire, f?r? consecin?e directe. El, r?spunsul, este: depinde de noi, numai de noi, popor ?i politicieni, ca momentul în care vom avea puterea s? afirm?m ap?sat, în fa?a oricui: „România este a noastr?!" s? fie cât mai aproape sau s? nu fie niciodat?. ?i, atingerea acestui deziderat nu impune cheltuieli financiare, nici sacrificii umane suplimentare. Cere doar Demnitate. Atât!

Subtitlurile - extrtase din text - apar?in redac?iei
Grafica - I.M.

footer