Revista Art-emis
Actualul război româno-român - un război intern cu mult cost, dar fără rost (7) PDF Imprimare Email
Conf. univ. dr. Aurel V. David   
Miercuri, 08 August 2018 07:29

Razboi româno-român 7„Războiul româno-român atinge culmi ale absurdului și nu mai iartă pe nimeni. Război între generații. Război în sânul aceleiași generații, pentru cele mai absurde motive cu putință. Război în interiorul diverselor profesii, indiferent de natura lor. Război crâncen între diversele instituții ale statului. Război la fel de crâncen în interiorul acelorași instituții. Război inept între partidele politice. Război pentru putere în sânul fiecărui partid. O societate în cioburi, care și-a pierduit busola și simțul solidarității. O societate care nu mai are țel și energie pentru a-și rezolva problemele. Totul se face în numele « modernizării », al « europenizării ». Nu este însă nimic modern sau european în acest război. E un război care ne consumă toate energiile și ne face să ratăm, ca mai întotdeauna în istoria noastră, dezvoltarea". (Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii - citat adăugat de redacţie).

Consecințe vizibile ale „războiului româno-român"

„Războiul româno-român" a produs deja consecințe vizibile, extrem de perverse, individualizate prin: distrugerea industriei și agriculturii, acordarea de privilegii pentru găști și haite politice, impunerea tacticii pârjolirii pământului, aducerea sportului românesc în stare de „comă", aducerea sistemului de sănătate în colaps, obligarea românilor, de foame și de persecuții, să emigreze.
Aceste consecințe sunt vizibile și cuantificabile în diferite domenii ale existențe sociale, cu cnsecințe precum:

Distrugerea industriei și agriculturii

Din anul 1989, au „dispărut" aproape 1.300 de fabrici și uzine, având fiecare între 1.000 și 10.000 de salariați; calea spre pradă a găștilor și haitelor, sprijinite de multă „prostime" a fost netezită de afirmația unui ex-premier (atunci F.S.N.-ist, apoi democrat, acum liberal!), potrivit căreia industria românească „e bună de dat la fier vechi";
Acordarea de privilegii nejustificate pentru parlamentari: aceștia primesc mari remunerații pentru anii de „dormit în bănci", pentru „serialele de mahala" denumite opinii politice, își măresc pensiile de la un mandat la altul, fără ca opoziția să protesteze, solicită pensii speciale pentru munca lor și votează legi „cu dedicație", pe care unii nici nu le citesc;

Impunerea „tacticii pârjolirii pământului":

- fermierii, medicii, profesorii ies în stradă, iar sindicatele se revoltă;
- guvernanții n-au soluții, ci doar vorbe de amânare a conflictelor sociale;
- minele profitabile, expresia suveranității țării, s-au închis „pe capete";
- multinaționalele își fac de cap, externalizând tot profitul;
- producătorii români sunt sufocați de importuri și aruncați de pe rafturi;
- resursele solului și subsolului se vând până nu mai rămâne nimic;
- subvențiile lipsesc, irigații se asigură doar când plouă;
- turismul, serviciile și agricultura sunt „la pământ, cu botul pe labe".
- aducerea sportului românesc în „stare de comă":
România a ajuns „codașa Europei" în sport, datorită dezinteresului „politicului", s-a transformat, din fruntaș al clasamentelor pe medalii, în „turist de olimpiade", iar comisiile specializate din Parlamentul țării adoptă legi îndreptate împotriva sportului românesc.

Aducerea sistemului de sănătate „stare de colaps":

România are nevoie de încă 13.000 de medici, întrucât s-a produs un gol, ca efect al plecării medicilor la muncă în străinătate și nu există județ în care să nu fie posturi libere pentru medici; autoritățile văd dezastrul, însă nu cunosc metodele și nu au pârghiile necesare prin care să oprească exodul medicilor.
- obligarea românilor, de foame și de persecuții, să emigreze: România are cea mai mare creștere a diasporei (7,3%), situându-se imediat după Siria (13,15%); cei 3,4 milioane de români plecați în afara țării (poate că numărul este mai mare!), ating 17% din populație, care a ales să fugă din România, nefiind familie în România care să nu aibă pe cineva plecat din țară, în unele cazuri familii întregi, care au ales calea bejeniei.

Starea României după un „război româno-român" de aproape 30 de ani

Din istorie se mai cunoaște un război de 30 de ani, în Europa evului mediu!) poate fi prezentată astfel:
- au fost desființate și distruse din temelii obiectivele industriale cu un „elan proletar" mai mare decât cel consumat în „întrecerea socialistă" pentru a le construi;
- vânzătorii de fier vechi și-au făcut „treaba cu brio", iar „samsarii de terenuri" au pus mâna pe o pradă la care tânjeau de multă vreme;
- orașele monoindustriale au devenit focare de somaj și de infracțiuni;
- românii, rămași fără locuri de muncă și o minimă protecție socială, au plecat spre Occident „mâncând pământul", cu Soarele-n ceafă, fără să privească în urmă;
- aproape 4 milioane de români lucrează pentru alții: îngrijesc bătrâni sau copii, muncesc în agricultură sau mica industrie, au mici afaceri sau profesează în aceeași branșă ca și în țară, vărsând acolo unde sunt aciuați taxele și impozitele.
Aceste fapte perverse sunt numite de către analiști comunitariști și globaliști „distrugerea vechiului sistem politic și implementarea democrației".
În presa occidentală se folosește deja expresia perversă:
„România, avantaj zero!".

Concluzii finale:

„Războiul intern" sau „războiul româno-român" este:
- război „hibrid", desfășurat, de obicei, cu mijloace simbolice, verbale și fizice, pe orizontală - între diferite grupuri de interese, transformate în găști și haite politice sau între putere și opoziție -, precum și un război pe verticală - între ierarhii și instituții ale statului sau între mulțime (prostime) și guvernanți (democrați sau tehnocrați), adesea cu implicarea partizană a unor centre de putere străine;
- război informațional fără învingători, impregnat cu violențe verbale și fizice, purtat de grupuri antagonice în pofida oricărei logici, în ecuațiile „tradiţionalişti"/„modernişti", „ortodocşi"/„greco-catolici", „naţionalişti"/„europeni", „muncitori"/„intelectuali", alimentat, de obicei, din centre de putere străine.

Problema acestui război nu este vacarmul rezultat din confruntări fără logică, ci efectele sale, întrucât se derulează în contextul în care, pe teritoriul României se desfășoară conflictul americano-german pentru resurse și sfere de influență, rușii sunt la „porțile țării", ungurii au reluat planurile pentru recâștigarea Transilvaniei, iar ucrainenii nu vor să restituie teritoriile pe care le-au însușit prin hiclenie.

Revine din nou celebra întrebare: „Ce-i de făcut?"

În primul rând și ca extremă urgență, este necesară oprirea acestui „război româno-român" și revenirea la unitate națională, „în cuget și simțiri". La 1 decembrie 2018, românii vor aniversa 100 de ani de la desăvârșirea făuririi statului național unitar român. Națiunea română are multe minți luminate, care vor găsi calea de revenire la starea de „pace socială". Lepădarea patimilor politico-ideologice va permite fiecărui român conștient de sine să constate și să se bucure de faptul că „Nu ne-au surprins vremuri mari cu oameni mici".

Grafica I.M.

footer