Patriotismul, un sentiment de care ar trebui s? ne ru?in?m? Imprimare
Teo Palade   
Duminică, 05 August 2018 13:04

Romania First!Am întâlnit nenum?ra?i cet??eni, patrio?i adev?ra?i, care se jeneaz? s?-?i recunoasc? patriotismul. Am cunoscut tineri instrui?i, dovedit ata?a?i statului român, care persifleaz? sentimentul patriotic considerându-l caduc, socotindu-l o periculoas? reminiscen?? comunist?. La nivel statal, despre educa?ia patriotic? nici nu se discut?. Nic?ieri în programele institu?iilor responsabile de educarea genera?iilor viitoare nu am g?sit vreo aluzie, m?car, privitoare la s?direa sentimentului patriotic în mintea celor care vor conduce, peste unul sau dou? decenii, ?ara. Nu sunt primul care descoper? aceste realit??i. Nu sunt nici cel dintâi care vorbe?te despre ele. Privind din aceast? perspectiv?, a celui preocupat de ce se întâmpl? cu sentimentul patriotic al genera?iilor ce vin, toate par a fi vechi. R?mâne actual? o întrebare. Una care, în ciuda celor ce o doresc ?tears? din mintea noastr?, persist?: Este ru?ine s?-?i iube?ti locurile natale, s?-?i nume?ti ?ara Patrie, s?-?i respec?i înainta?ii, s? fii mândru c? apar?ii acestui popor?

S-au încercat explica?ii. S-a dat vina pe curentul de opinie pro european. Pe str?ini. Pe acel „trend" care promoveaz? intens diminuarea importan?ei entit??ilor statale în favoarea exacerb?rii rolului întegrator al b?trânului continent aflat pe cale de a se transforma în Statele Unite Europene. S-a ar?tat cu degetul spre globalizare. Sunt unii care v?d în patriotism un sentiment jenant, specific slugii incapabile s? priceap? c? a-?i spune patriot înseamn? a te recunoa?te „subjugat clasei conduc?toare". Iat?, pentru exemplificare numai, ra?ionamentul absolut aiuritor, al unui autor anonim, afi?at pe un blog care, în mod declarat, se ocup? cu „dezvoltarea personal?" : „Patriotismul e o valoare fals?, impus? de societate, pentru c? sun? bine ?i e l?udabil s? ai grij? de al?ii ?i de locul unde te-ai n?scut, dar în fapt e doar un alt mod de a te subjuga ?i determina s? faci ceea ce spun al?ii (în acest caz clasa conduc?toare), pentru c? cineva care se crede patriot va executa ordinle înso?ite de adjectivele „ap?rarea ??rii" ?i „siguran?a na?ional?" f?r? crâcnire ?i nu-?i va pune întreb?ri în leg?tur? cu ordinele" Cu alte cuvinte, dac? ar fi s? folosim vorbe împrumutate de peste ocean (acolo unde sentimentul patriotic se afl? la loc de cinste), omul acesta ne spune nou?, românilor: „Fuck Patriotism!" ?i el nu este singurul.

Se mai afirm? c? „patrie", „patriotism", „na?ionalism", sunt expresii perimate, specifice regimurilor totalitare de genul nazismului ?i comunismului. C?, fluturându-se „stindardul" lor s-au produs crime de neiertat împotriva umanit??ii. Este, desigur, o ?int? fals?. Considerând-o adev?rat?, ce am mai putea spune despre credin?ele adânc patriotice sem?nate în educa?ia prietenilor no?tri americani, ori despre crezul declarat în fa?a întregii lumi de al 45-lea pre?edinte al S.U.A., Donald Trump: „America înainte de orice"?

Se poate tr?i f?r? patriotism, f?r? patrie? „Desigur!" vor r?spunde mul?i. „Nu sentimentul patriotic ne pl?te?te facturile, nu ne astâmp?r? foamea ?i nu ne scute?te de s?r?cie. De multe ori, patria ne alung?" Aparent, ei au dreptate. Doar c?, fie ignoran?a, fie asprimea vremurilor pe care le tr?im, fie cascada de deziluzii, fie toate la un loc, nu au permis acestor indivizi s? în?eleag? c? f?r? existen?a sentimentului patriotic ?ara asta n-ar mai fi existat. C? f?r? patriotismul înainta?ilor, poate, azi ei ar fi vorbit o alt? limb?. C? numai dovedindu-se patrio?i, românii au putut traversa vremurile potrivnice. C? pentru a p?stra acest p?mânt, de-a lungul secolelor trecute sute de mii de tineri au pierit de sabie, de glon?, de baionet? sau de bombe având în suflet acest m?re? sentiment. C?, f?r? el, f?r? existen?a patriotismului, punctele de reper ale istoriei ??rii î?i pierd semnifica?ia iar viitorul nostru devine incert.

Rezultatul blam?rii iubirii de patrie prin persiflarea respectului fa?? de tot ce înseamn? istoria ?i viitorul neamului este deja vizibil azi, este dureros ?i, din nefericire, pare a fi ireversibil. Vedem, sim?im chiar, cum nu ne mai apar?in bog??iile ??rii, cum am dat pe doi argin?i petrolul ?i gazele naturale, cum am permis defri?area în mas? a p?durilor, cum am devenit slugile preaplecate ale str?in?t??ii, cum ne vindem p?mântul împreun? cu oasele str?bunilor cu tot, cum ne-am destr?mat armata na?ional?, cum ne-am pierdut aprecierea atât de greu ?i costisitor câ?tigat? a na?iunilor lumii ?i cum, încet-încet, ne pierdem ?i ultimul r?mas: respectul nostru fa?? de noi.

Ne credem, deja, mai mult cet??eni al continentului decât ai ??rii. Ne socotim mai mult slujitori ai umanit??ii decât ai României. Nu ?inem cont c? „Slujirea omenirii în general nu se poate face f?r? particular, f?r? pre?uirea comunit??ii în care ne-am n?scut.", a?a cum frumos ne-o spune istoricul ardelean Ioan Aurel Pop. ?i, c?pia?i de o propagand? menit? s? ne îndobitoceasc?, lipsi?i de repere ?i de idealuri, uit?m ceea ce, tot cu sens, ne-o reaminte?te acela?i Ioan Aurel Pop: „...cel mai u?or de dominat ?i chiar de anihilat este comunitatea f?r? personalitate, dezorientat?, f?r? repere clare. Un popor cu sim?ul istoriei ?i al misiunii sale pe p?mânt nu poate fi ab?tut u?or, fiindc? idealurile bune confer? o for?? de neînvins".

Mul?i au încercat s? explice sentimentul patriotic pornind de la defini?ia scris? în dic?ionar. ?i s-au împotmolit. Fiindc?, sentimentul patriotic este mult mai mult. El se reg?se?te în atitudinea conduc?torilor no?tri afla?i fa?? în fa?? cu omologii lor str?ini, în modul cum cei responsabili r?spund provoc?rilor interne ?i externe menite s? ne umileasc? ori s? ne desconsidere ca na?iune, în intrasigen?a cu care reu?im s? ne afirm?m identitatea cu orice ocazie, în seriozitatea cu care dezvolt?m infrastructura României, în rezultatele ob?inute de sportivii care ne reprezint? ?ara, în promovarea adev?ratelor valori ?i nu a unor nulit??i la mod?, în felul în care ale?ii no?tri gândesc legile ??rii, în organizarea sistemului educa?ional ?i medical, în modul cum ne trat?m ?i respect?m armata... Toate acestea, luate separat ori puse împreun? cu multe altele aproape nev?zute ?i ne clamate de nimeni, înseamn? sentimentul patriotic. Vrem-nu vrem, el este ?i va fi întotdeauna unul dintre atributele definitorii ale unui popor, ale unei na?iuni. Iar na?iunea, la rândul s?u, va fi mare sau mic?, puternic? ori slab?, dup? câtimea de sentiment patriotic cultivat acolo. De aceea, doamnelor ?i domnilor, nu trebuie s? juc?m la ruleta vremurilor sim??mântul acesta. El nu poate fi câ?tigat din noroc, nu poate fi cump?rat cu bani sau promisiuni ?i nu poate fi vândut. El exist? sau nu. ?i dac? îl reg?sim în noi, s? nu preget?m în a-l hr?ni!

Grafica - I.M.

footer