Revista Art-emis
Politica fricii - probabil cel mai profitabil demers al politicilor contemporane. PDF Imprimare Email
Teo Palade   
Miercuri, 27 Iunie 2018 13:58

The Fear PolicyFrica, ingredientul de baz? în re?eta controlului politic al societ??ii.

La fiecare nou scrutin electoral politicienii ne propun o lume mai bun?.Nimic altceva decât o himer? în care doar idio?ii mai cred. În decursul anilor, deziluzionat, cet??eanul a început s?-?i piard? încrederea în ideologia unui viitor mai bun niciodat? f?ptuit. Numai în ??rile cu o democra?ie înc? ne consolidat? mai ajung la putere partidele care afi?eaz? promisiuni nerealiste. România este, cu certitudine, una dintre acestea… Confrunta?i cu realitatea descris? mai sus, politicienii lumii au c?utat alt? modalitate de a droga mintea aleg?torului. ?i au g?sit-o: frica! De?i ideea nu era nou?, au redescoperit ce putere de convingere are teama ?i cât de multe avantaje le poate aduce. Prin urmare, au purces la s?direa fricii prin cele mai ingenioase metode. Treptat, frica a devenit ingredientul de baz? al re?etei controlului politic în societate. Fiecare categorie social?, fiecare cet??ean, indiferent de statutul s?u social, trebuie s? ?tie de fric?. Este solu?ia care le permite politicienilor s? se prezinte ca c? fiind singurii capabili s? fereasc? poporul de team?. „O lume mai bun? este o lume f?r? amenin??ri. Noi o vom f?uri pentru tine”, promit ei cet??eanului. Un impresionant mecanism de producere a fricii, în care mass media ocup? un loc însemnat, a fost pus la punct. Miliarde de dolari sunt cheltui?i anual pentru ca acest imens aparat s? lucreze eficient. ?i încet, dar sigur, umbra fricii se întinde ca un v?l negru peste planet?.

România nu a constituit o excep?ie.

Pentru români, politica fricii este sus?inut? prin campanii de pres?, prin declara?ii ale politicienilor la ore de maxim? audien??, prin îndemnul repetat al pre?edintelui ca poporul s? ias? în strad? pentru a stopa valul de nenorociri pe care guvernul le are în plan, prin mesajele a?a-zi?ilor formatori de opinie, prin permanentele restructur?ri ale sistemului de pensii ?i de plat? sus?inute de mini?tri guvernelor în succesiunea lor, prin organizarea ?i men?inerea în plat? a nucleului dur apar?inând mi?c?rii #rezist etc.

Întreba?i pe oricine: „V? este fric??" R?spunsul va fi, aproape invariabil, afirmativ. De cine sau de ce ne temem? Pe plan intern, ne este fric? de corup?ia generalizat?, de precaritatea sistemului de s?n?tate, de posibila pr?bu?ire a sistemului de pensii, de injuste?ea sistemului de salarizare, de ticol??enia sistemului de taxe ?i impozite, de bolile ce ne pot invada dac? nu ne vaccin?m sau de vaccinuri în sine, de rapacitatea b?ncilor, de arogan?a asigur?torilor, de injuste?ea justi?iei, de înstr?inarea p?mântului, a p?durilor ?i a bog??iilor subsolului, de pericolul izbucnirii unui r?zboi c?ruia nu-i putem face fa??, de subjugarea economic? extern?... Ne este fric? ?i de Dumnezeu!

Dar nu este suficient. Teama nu este indus? numai din interior! Frica vine ?i din afar?. Numeroase semnale primite de peste ocean, din inima Europei, de la alia?ii no?tri militari, politici sau economici, induc ?i ele frica. De ce? Fiindc?, vrem – nu vrem, politica fricii este aceea care cârmuie?te lumea.

Doctrina Reagan: „Teme?i-v? de America!"

Reinventat? de americani pe timpul administra?iei Reagan („America este unic?, este cea mai puternic?, ea are ca menire s? înving? r?ul din lume, s? aduc? democra?ia ?i s? elibereze statele lumii") politica inducerii fricii tuturor în raport cu jandarmul mondial lucreaz?, înc?, f?r? gre?. Pe scurt ?i pe în?elesul tuturor, Doctrina Reagan a transmis lumii un singur mesaj: teme?i-v? de America! ?i, cu pu?ine excep?ii, lumii chiar îi este fric?. Escaladat? mai apoi de administra?ia Clinton ?i adaptat? pân? azi condi?iilor concrete de celelalte administra?ii americane (Donald Trump: „Voi face din Statele Unite num?rul unu mondial. Aceasta va fi grija mea principal?"), politica fricii este în prezent pe deplin ilustrat? de inventarea terorismului mondial ?i, ca reac?ie, de lupta împotriva acestuia. Ne amintim, desigur, despre cotitura dramatic? în politica american? determinat? de atacul asupra turnurilor gemene din 11 septembrie 2001, atac soldat cu circa 3.000 de victime inocente. Era momentul în care frica i se inocula brutal cet??eanului american. Fric? materializat? în terorism! Ne amintim, desigur, ?i despre existen?a dubiilor, despre comentariile care indicau ca cert? implicarea direct? a politicienilor de cel mai înalt nivel în organizarea tragicului eveniment, teorie a conspira?iei ne comb?tut? credibil nici pân? azi.

Nou?, românilor, membri disciplina?i ai N.A.T.O. ?i ai Uniunii Europene, ni se spune cu fiecare ocazie de cine trebuie s? ne temem.

Prin urmare, ascult?tori fiind, ne este fric? de expansiunea ruseasc?, de politica agresiv? a lui Putin, de rachetele iraniene care vor s? loveasc? inima Europei, de puterea nuclear? a nord-coreenilor, de dezvoltarea dincolo de orice control a Chinei, de pericolul izbucnirii celui e Al Treilealea R?zboi Mondial. Ne mai este team? ?i de faptul c?, în cazul unei deflagra?ii mondiale sau locale, va trebui s? ne descurc?m singuri dup? ce, la îndemnul ferm al alia?ilor, ne-am autodecimat armata. De ce singuri? Fiindc?, în ciuda promisiunilor, a imenselor investi?ii financiare ?i a ced?rii din suveranitate în folosul alia?ilor no?tri militari, nimeni nu ne va sprijini. Aceast? idee, care contravine pozi?iei oficiale a Alian?ei Nord-Atlantice ?i articolului 5 din Tratat, este sus?inut? periodic (similar ar?tatului pisicii) de anali?ti militari de renume, inclusiv americani (G. Friedmann: „Situa?ia de securitate la Marea Neagr? nu s-a ridicat la un nivel foarte înalt pe scara de interese a S.U.A. pentru a aduce aici for?e semnificative [...]. Nimeni nu-?i va trimite copiii s? v? apere. Am doi copii în armata American?: fiica mea a fost în Irak, timp de 25 de luni, fiul meu este în avia?ie. Ei nu vin aici s? apere românii !").

Beneficiile politicii fricii

Beneficiile politicii fricii sunt, f?r? îndoial?, fabuloase. Politicienii pot manevra mai u?or masele, cunoscut fiind c? oamenii timora?i au comportament de turm?, instinctul de moment prevalând ra?iunii. Serviciile secrete pot c?p?ta puteri sporite, m?surile privind reducerea drepturilor cet??ene?ti sunt mai u?or argumentate, controlul ?i supravegherea direct? a comportamentului întregii popula?ii se realizeaz? f?r? o opozi?ie substan?ial?, cheltuielile pentru înarmare sunt mai lesne aprobate, industria de r?zboi poate prolifera nestingherit?, interven?ia brutal? din motive politice sau economice în state „neascult?toare" este motivat? prin îndep?rtarea r?ului care amenin?? democra?ia... Companii apropiate puterii pot fi u?or aduse pe profit, exemple devenite clasice fiind campaniile pentru vaccinare, combaterea pandemiilor inventate de genul gripei aviare care se putea transmite la om. Caz în care milioane de p?s?ri din statele concurente pe pia?? au fost ucise, în timp ce sute de milioane de dolari au fost câ?tigate de companiile fantom? angrenate în „decontaminarea" cu ap? chioar?.

Profitul pentru mass-media este, de asemenea, f?r? dubiu. O societate timorat?, aflat? permanent sub ap?sarea fricii, devine dependent? de ?tiri întrucât cet??eanul a?teapt? permanent nout??i care s?-i confirme ori s?-i infirme temerile. Prin urmare, spore?te audien?a ?i cre?te exponen?ial câ?tigul din publicitate. Vedem cu to?ii c?, inclusiv la noi, au ap?rut televiziuni, posturi de radio, gazete scrise ?i online, specializate în proliferarea fricii. Ele anun?? zilnic, ca certe, în cascad?, fel de fel de nenorociri, începând cu dezastrele naturale ?i sfâr?ind cu iminen?a unor pandemii ori pr?bu?irea pilonilor de baz? ai societ??ii. Pl?ti?i rege?te pentru a prop?v?dui catastrofe, calamit??i ori nenorociri inevitabile, ei sunt „Prezic?torii" - mesagerii politicii fricii.

Viitorul?

În ceea ce prive?te viitorul, de cel pu?in dou? aspecte ar trebui s? fim siguri. Unul ar fi acela c? politica fricii este în plin? expansiune, ea ?i-a dovedit meritele ?i ca urmare se afl? în plin proces de globalizare, translatându-?i metodele aplicate de la marile puteri mondiale spre puteri de importan?? zonal?, regional?. Nu putem s? nu observ?m c?, recent, aplicarea acestui tip de politic? de c?tre Kim Jong Un a dat rezultatele scontate, obligând America s?-?i revizuiasc? politica de intimidare ?i s? revin? la dialog. Cine poate garanta c? exemplul Phenianului nu se va repeta altundeva în lume? Un al doilea aspect este acela al rolului, concretizat prin cursa înarm?rilor, pe care politica fricii îl are în confruntarea direct? dintre colo?ii militari.

Este cert c? principala surs? de intimidare, cursa înarm?rilor, va continua dobândind noi valen?e : „Inteligen?a artificial? este viitorul, nu doar pentru Rusia, ci pentru întreaga omenire. ?ara care devine lider în acest domeniu va st?pâni lumea" - Vladimir Putin, septembrie 2017. „Traducând" cele afirmate de Putin, Gregory C. Allen adjunct fellow, Technology and National Security Program, spunea la un think tank de la Center for a New American Security: „S.U.A., Rusia ?i China convin asupra faptului c? inteligen?a artificial? va fi principala tehnologie care va sta la baza puterii na?ionale în viitor"

Cu certitudine, atât genera?ia mea cât ?i genera?iile copiilor ?i nepo?ilor no?tri se vor confrunta cu efectele politicii fricii, atât de nocive pentru vulg ?i atât de benefice pentru suspu?i. Antidotul înc? nu a fost descoperit.

Grafica - I.M.

footer